Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați

Facultatea de Economie și Administrarea afacerilor

Proiect
La disciplina “Comerț internațional”
Comerțul internațional și politica comercială a Belgiei în
perioada 2016-2020

Student: Maldur Valeria

Specialitatea: Afaceri internaționale
Anul de studiu: II
Verficat: Mihaela Carmen Muntean

2021
 Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați
Facultatea de Economie și Administrarea afacerilor

Cuprins
Capitolul 1. Prezentarea generală a Belgiei
1.1 Poziția geografică, istorie, aparența la organizații
internaționale
1.2 Date statistice macroeconomice
1.3 Structura economiei internaționale
Capitolul 2. Comerțul exterior al Belgiei
2.1 Volumul valoric al comerțului exterior și soldul balanței
comerciale

2.2 Structura fizică a exporturilor și importurilor

2.3 Orientarea geografică a exporturilor și importurilor
2.4 Principalele țări partenere în comerțul exterior ( la export și
import)
2.4.1 Principalele țări partenere la export
2.4.2 Principalele țări partenere la import
Capitolul 3. Politica comercială a Belgiei
3.1 Politica comercială tarifară
3.2 Politica comercială netarifară
3.3 Politica comercială promoțională și de stimulare a exporturilor
3.4 Regimurile vamale în Belgia
Concluzii

2021
 Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați
Facultatea de Economie și Administrarea afacerilor
Bibliografie

Capitolul 1. Prezentarea generală a Belgiei

1.1 Poziția geografică, istorie, aparența la organizații
internaționale
Regatul Belgiei cunoscut colocvial ca Belgia este o țară în Europa de Vest. Este unul dintre
membrii fondatori ai Uniunii Europene și găzduiește majoritatea instituțiilor acesteia precum și alte
instituții internaționale importante, inclusiv NATO. Belgia ocupă un teritoriu de 30.528 km² și are o
populație de peste 11 milioane de locuitori. Belgia se învecinează cu Țările de
Jos, Germania, Marele Ducat al Luxemburgului, Franța și Marea Nordului.
Belgia este situată pe frontiera ce divide Europa germanică de Europa latină iar cele două
mari regiuni ale țării marchează acest lucru. Regiunea de limbă neerlandeză Flandra, situată în
jumătatea de nord a țării, are 58% din populație iar regiunea de limbă franceză Valonia, situată în
jumătatea de sud, are 32% din populație. Regiunea Capitalei Bruxelles, oficial bilingvă, este o
enclavă majoritar francofonă situată în Regiunea Flamandă, dar în apropiere de frontiera cu
regiunea valonă și are 10% din populație. O mică comunitate germanofonă există în estul Valoniei.
Diversitatea lingvistică și conflictele politice și culturale asociate acesteia sunt reflectate în istoria
politică și în sistemul complex de guvernare.
Istoria Belgiei este în mod tradițional divizată în două mari etape. Pe de o parte acea a teritoriilor
care au format înainte de 1830 Regatul Belgiei și pe de altă partea cea a statului independent
belgian existent începând cu această dată.
Diverse națiuni și culturi au ocupat teritoriul de astăzi al Regatului Belgiei, de
la celți și romani până la francezi și olandezi. Regiunea a fost incorporată în Imperiul Roman în
timpul campaniei lui Cezar din Galia. După valurile migratoare din secolul al V-lea regiunea devine
centrul Imperiului Carolingian iar după dezmembrarea acestuia, statele feudale apărute în regiune
sunt unite treptat în Țările de Jos Burgunde. În timpul domniei lui Carol Quintul acestea ocupă mare
parte din teritoriul actualului Benelux. Până în secolul al XVIII-lea Țările de Jos de sud se află sub
dominația spaniolă și apoi habsburgică, iar în 1795, sunt incorporate în Prima Republică Franceză.
La prăbușirea Imperiului Napoleonian teritoriul actualei Belgii și al Luxemburgului sunt atașate
unui nou stat, Regatul Unit al Țărilor de Jos, un regat protestant condus de un rege olandez.
În 1830 izbucnește o revoltă împotriva regimului acestuia care va duce la independența Belgiei.

2021
 Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați
Facultatea de Economie și Administrarea afacerilor
Pentru a evita intrarea acesteia sub dominația Franței, Marile Puteri decid instaurarea unui rege
terț, Leopold de Saxa-Coburg-Gotha, provenit dintr-o familie de prinți germani. Belgia își impune o
politică de neutralitate, politică nerespectată de către puterile beligerante în cele două războaie
mondiale. În 1949, în fața noului context mondial, Belgia decide să pună capăt acestei politici și
devine unul dintre membrii fondatori ai OTAN. De asemenea participă activ în cadrul uniunii
economice Benelux și este de asemenea unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene.

1.2 Date statistice macroeconomice

Economia Belgiei și infrastructura sunt puternic integrate cu cele ale Europei de Vest. Belgia este
situată în centrul unei regiuni puternic industrializate, ceea ce îi rezervă un loc printre primele zece
țări în clasamentul comerțului internațional. Economia este caracterizată de o forță de muncă foarte
productivă, un PIB ridicat și exporturi importante[51]. Principalele produse de import sunt:
alimente, echipamente industriale, produse petroliere și chimice, diamante brute, îmbrăcăminte și
accesorii și textile. Principalele produse de export sunt automobilele, produse alimentare, oțel,
produse petroliere, mase plastice, textile, diamante finisate.
Economia este puternic orientată spre sectorul serviciilor, dar prezintă diferențe regionale
importante între Flandra, regiunea mai dinamică, și Valonia, regiune aflată într-o perioadă
postindustrială afectată de dezafectarea industriilor tradiționale. Ca unul dintre membrii fondatori
ai Uniunii Europene, Belgia sprijină integrarea economică europeană și politica de economie
deschisă. În 1999, Belgia a adoptat moneda EURO care a înlocuit francul belgian definitiv în 2002.
Din 1922 Belgia și Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste țări fac
parte din zona economică Benelux.
Belgia a fost prima țară din Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de revoluție
industrială la începutul secolului XIX. Până la jumătatea secolului XX regiunea minieră și
metalurgică valonă din jurul orașelor Liège și Charleroi s-a dezvoltat puternic, în timp ce Flandra a
rămas preponderent o regiune agrară. După cel de-Al Doilea Război Mondial, Gent și Anvers s-au
dezvoltat datorită industriei petrochimice și a activităților portuare. Anii 1970 au reprezentat o
perioadă de recesiune datorită crizelor petroliere și a declinului industriei metalurgice. Politica
economică mai liberală din Flandra au deplasat centrul economic al țării spre nord, acesta fiind
concentrat actualmente în regiunea Bruxelles-Louvain-Anvers-Gent.
În intervalul 1990 – 2009, Belgia a primit Investiții străine directe (ISD) de 830 de miliarde de
dolari. În anul 2009, investițiile străine directe în Belgia au fost de 33,7 miliarde dolari, față de 110
miliarde în anul 2008

2021
 Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați
Facultatea de Economie și Administrarea afacerilor

1.3 Structura economiei internaționale

Belgia și-a menținut în mod tradițional, o economie deschisă, foarte dependentă de comerțul
internațional. Belgia se bucură de unul dintre cele mai mari venituri pe cap de locuitor din Europa,
cu o distribuție a veniturilor relativ echilibrată, având ca rezultat o putere mare de cumpărare. În
2015 PIB-ul a fost de 410 miliarde euro. Contribuția diferitelor sectoare economice la crearea PIB:
servicii comerciale 68,7%, industrie 15,8%, constructii 4,6%, electricitate, gaze naturale și apa 4%,
agricultura, silvicultura și pescuitul 0,8%. Belgia este o piață extrem de competitivă, în care
importatorul belgian caută cea mai bună calitate la cel mai mic preț. Este țara de intrare pentru mai
multe importuri provenite din mai multe țări, cu destinații finale pe tot cuprinsul Europei. Această
caracteristică oferă cumpărătorilor belgieni acces la o gamă largă de produse la prețuri competitive.
Economia belgiană a crescut cu doar 0,2% în T1, inferioară creșterii de 0,5% înregistrată în
trimestrul anterior, după cum a anuțat Banca Națională a Belgiei. Uniunea Europeană a anunțat că
Belgia s-a încadrat în linii mari în limitele bugetare, dar a recomandat ca reducerea nivelului ridicat
al datoriei publice să fie o prioritate.

Capitolul 2. Comerțul exterior al Belgiei

2.1 Volumul valoric al comerțului exterior și soldul balanței
comerciale
Comerț Exterior: exporturile de bunuri și servicii au încetinit de la o creștere de 1,7% în T4 2015
la o creștere de 0,7% în T1. În același timp, importurile, de asemenea, s-au redus, în creștere cu
0,8%. Ca urmare, contribuția netă a sectorului extern la creșterea economică globală a crescut de la
minus 0,2 puncte procentuale, în al patrulea trimestru la minus 0.1 puncte procentuale în primul
trimestru.
Structura exporturilor: produse chimice și farmaceutice (18,9%), mașini și aparate (10.3%),
produse minerale (12,1%), vehicule de transport (10,9%), metale comune și produse metalurgice
(8%), materiale plastice și cauciuc (8,3) pietre prețioase și bijuterii (7%), produse ale industriei
alimentare (5,5%), textile și îmbrăcăminte (2,7%), produse ale regnului vegetal (2,5%), hârtie și
carton (1,5%), animale vii și produse ale regnului animal (2,7%), instrumente și aparate optice
(3%), mobilă (0,7%), ciment, piatră, ceramică, sticlă (1,1%).

2021
 Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați
Facultatea de Economie și Administrarea afacerilor
2.2 Structura fizică a exporturilor și importurilor
Structura importurilor: produse minerale (19,4%), produse chimice și farmaceutice (15,3%), mașini
și aparate (13%), vehicule de transport (10,8%), metale comune și produse metalurgice (7,2%),
pietre prețioase și bijuterii (6,4%), materiale plastice și cauciuc (5,2%), produse ale industriei
alimentare (4,2%), textile și îmbrăcăminte (2,7%), produse ale regnului vegetal (3,1%), instrumente
și aparate optice (2,8%), 10 Red. Stefan Marcel Sima – ministru consilier hârtie și carton (1,6%),
animale vii și produse ale regnului animal (2,4%), mobilă (0,8%), ciment, piatră, ceramică și sticlă
(1,0%).

2.3 Orientarea geografică a exporturilor și importurilor

2.4 Principalele țări partenere în comerțul exterior ( la export și

import)
2.4.1 Principalele țări partenere la export
2.4.2 Principalele țări partenere la import
Capitolul 3. Politica comercială a Belgiei
3.1 Politica comercială tarifară
3.2 Politica comercială netarifară
3.3 Politica comercială promoțională și de stimulare a exporturilor

3.4 Regimurile vamale în Belgia

Concluzii

2021