Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

REFERAT
Tema: Ciberspațiu: concept și caracterizare generală.

A efectuat

Chișinău, 2019
Cuprins
1. Originea termenului spațiu cibernetic...................................................................................................3
2. Semnificația termeului spațiu cibernetic...............................................................................................4
3. Riscurile spațiului cibernetic................................................................................................................4
 1. Originea termenului spațiu cibernetic

Termenul "spațiu cibernetic" a apărut pentru prima dată în artele vizuale la sfârșitul anilor
1960, când artista daneză Susanne Ussing (1940-1998) și arhitectul său partener Carsten Hoff
(1934) s-au constituit în calitate de Atelier Cyberspace. Sub această denumire, cei doi au realizat
o serie de instalații și imagini intitulate "spații senzoriale" bazate pe principiul sistemelor
deschise adaptate la diferite influențe, cum ar fi mișcarea umană și comportamentul materialelor
noi.

Atelier Cyberspace a lucrat într-un moment în care Internetul nu exista și computerele

erau mai mult sau mai puțin limitate pentru artiști și implicare creativă. Într-un interviu din 2015
cu revista de artă scandinavă Kunstkritikk, Carsten Hoff își amintește că, deși Atelier Cyberspace
a încercat să pună în aplicare computerele, ei nu au avut niciun interes în spațiul virtual ca atare.

,, Pentru noi, "spațiul cibernetic" a fost pur și simplu despre gestionarea spațiilor. Nu era
nimic esoteric în privința asta. Și nimic digital. A fost doar un instrument. Spațiul a fost concret,
fizic.”

Și în același interviu, Hoff continuă:

,,Punctul nostru de plecare comun a fost că am lucrat cu setări fizice și amândoi am fost
frustrați și nemulțumiți de arhitectura din epocă, mai ales atunci când a venit în spații de trăit. Am
simțit nevoia să slăbim limitele rigide ale planificării urbane, dând înapoi darul creativității
ființelor umane individuale și permițându-le să-și modeleze și să-și proiecteze casele sau
locuințele ei înșiși - în loc să arunce un arhitect inteligent, spunând cum ar trebui să trăiești. Ne
gândim în termeni de sisteme cu deschidere deschisă unde lucrurile ar putea crește și evolua după
cum este necesar.

De exemplu, ne-am imaginat un fel de unitate de producție mobilă, dar, din păcate,
desenele au fost pierdute. Era un fel de camion cu o duză în spate. Ca o albină care își
construiește stupul. Duza ar emite și aplica materialul care a crescut pentru a forma ciuperci
amorfe sau orice vă puteți imagina. Trebuia să fie controlată de calculator, permițându-vă să
creați forme interesante și secvențe de spații. A fost o fuziune a sistemelor organice și
tehnologice, un nou mod de a structura lumea. Și un răspuns care a contracarat uniformitatea
industrială. Am avut această idee că software-ul sofisticat ne-ar putea permite să imităm felul în
care natura creează produse - în care lucrurile care aparțin aceleiași familii pot lua forme
diferite. Toți stejarii sunt stejari, dar nici doi stejari nu sunt exact identici. Apoi a sosit pe scena
un material complet nou - spumă de polistiren. Se comporta ca natura în sensul că a crescut
atunci când cele două părți componente ale ei au fost amestecate. Aproape ca o creștere
fungică. Acest lucru a făcut o alegere evidentă pentru munca noastră în Atelier Cyberspace.”

2. Semnificația termeului spațiu cibernetic

O examinare sumară a istoriei de pe tot globul arată că oamenii se tem de ceea ce nu

înțeleg. Cea mai simplă întrebare adesea se dovedește a fi cel mai complex și complet înțelept
spațiu cibernetic nu este o excepție. Majoritatea cititorilor vor identifica Internetul ca fiind
sinonim cu spațiul cibernetic. Cu toate acestea, spațiul cibernetic este construit din patru
straturi. Internetul, alături de alte rețele de calculatoare, face parte din straturile logice, cablurile
și serverele terminând stratul fizic, iar informațiile fiind a treia. Prin urmare, în ceea ce privește
securitatea cibernetică, securitatea rețelei de calculatoare este doar o mică parte a unei strategii
globale de securitate. Poate că cel mai controversat și nu universal acceptat concept este
includerea stratului superior al acestei legături ierarhice, și anume noi ca oameni.

Prin „spaţiu cibernetic” înţelegem întreaga lume virtuală (spre exemplu Internetul), în care
trebuie să includem şi calculatoarele independente (neconectate cu altele), dar şi fiecare bit de
informaţie existent pe diverse tipuri de medii de stocare: fixe sau detaşabile, fizice sau virtuale.

Spaţiul cibernetic se caracterizează prin lipsa frontierelor, dinamism şi anonimat,

generând deopotrivă oportunităţi de dezvoltare a societăţii informaţionale bazate pe cunoaştere,
dar şi riscuri la adresa funcţionării acesteia (la nivel individual, statal şi chiar cu manifestare
transfrontalieră).

3. Riscurile spațiului cibernetic

Alături de beneficiile incontestabile pe care informatizarea le induce la nivelul societăţii

moderne, aceasta introduce şi vulnerabilităţi, astfel că asigurarea securităţii spaţiului cibernetic
trebuie să constituie o preocupare majoră a tuturor actorilor implicaţi, mai ales la nivel
instituţional, unde se concentrează responsabilitatea elaborării şi aplicării de politici coerente în
domeniu.

Astăzi, spaţiul cibernetic reprezintă un larg şi complex câmp de luptă al viitorului,

deoarece tehnologia a evoluat foarte mult şi este accesibilă oricui. Iar pentru a preveni sau
diminua posibilele consecinţe negative avem nevoie, pe de o parte, de implementări de programe
care să funcţioneze la nivel naţional şi internaţional pentru a reduce riscurile, vulnerabilităţile şi
ameninţările, iar pe de altă parte se impune o cooperare în domeniu la nivel global.

Actualmente, spaţiul cibernetic este departe de a fi doar un spaţiu de entertainment.

Atunci când vorbim despre domeniul cibernetic, nu ne referim doar la interacţiunile de tip
persoană-persoană, navigarea sau trimiterea de e-mailuri, ci şi la interacţiunea dintre cetăţeni şi
autorităţile publice în interiorul sistemelor de e-guvernare, la comerţul electronic, la sisteme
complexe de schimb de date între instituţii publice sau private, la informaţii şi date sensibile cu
caracter personal care trebuie să fie protejate.

Ţinând cont că „ cine deţine informaţia deţine puterea ”, este justificată tendinţa statelor,
guvernelor, armatelor, diverselor instituţii guvernamentale şi neguvernamentale şi chiar a unor
persoane publice sau private de a dezvolta capabilităţi favorizante culegerii, exploatării şi 24
Revista Română de Informatică şi Automatică, vol. 26, nr. 1, 2016 http://www.rria.ici.ro
transmiterii informaţiilor, în vederea realizării scopurilor propuse. În acelaşi timp, toate statele şi
organizaţiile, indiferent de tipul acestora, au conştientizat faptul că la rândul lor pot constitui o
ţintă, respectiv o sursă de scurgere a informaţiilor, în situaţiile în care nu adoptă un sistem de
protecţie a informaţiilor, bazat pe reguli stricte, proceduri şi personal cu expertiză pentru protecţia
informaţiilor.

În spaţiul virtual funcţionează reţelele de comunicaţii şi de calculatoare, utilizând produse

informatice, care sunt transmise şi recepţionate prin mijloace de suport fizic şi electromagnetic.
Astfel, cyberspaţiul se întinde de la simplul PC, eventual dotat şi cu o cameră digitală de luat
imagini, până la uriaşele calculatoare ale sistemelor naţionale: de apărare, bancar, energetic,
transport auto, naval sau aerian etc. Aceste enorme surse de informaţie, care ar putea fi accesate
de la orice calculator personal interconectat la sistem, pun la dispoziţia celor interesaţi un volum
de informaţii atât de variat şi de mare, încât modul practic de utilizare a informaţiei accesate nu
poate fi nici măcar aproximat şi, cu atât mai puţin, evaluat.