GANDIREA CRITICA SI INVATAREA

“Destinatia noastra nu este niciodata un loc, ci o noua cale de a vedea lucrurile” (Henry Miller)

În clasificarea modurilor fundamentale de gândire identificam: gândirea reproductiva, gândirea

creatoare şi gândirea critică. Dacă gândirea reproductivă este liniară şi are grad ridicat de stereotipie
şi automatism, iar gândirea creatoare vizează elaborarea a cât mai multor soluţii posibile, în schimb,
gândirea critică este centrată pe testarea şi evaluarea soluţiilor posibile într-o situaţie-problemă
dată, pe alegerea soluţiei adecvate şi respingerea argumentată a celor mai puţin adecvate. După unii
autori, gândirea creatoare şi cea critică sunt feţe ale aceleiaşi medalii deoarece prima are utilitate şi
valoare doar dacă în prealabil produsele ei au fost analizate şi evaluate critic în scopul fundamentării
şi întemeierii raţionale.

În lumea educatorilor, gândirea critică semnifică o gândire de nivel superior bazată pe capacitatea
celor ce o practică de a raţiona corect, coerent logic, pe baza unor argumente suficiente, solide şi
valoroase şi implică analiza, sinteza, evaluarea pe baza unor criterii şi valori dezirabile social,
asumate de individ, practicate cu pricepere şi eficientă.

Condiţie şi modalitate de realizare a învăţării eficiente cu rol esenţial în dezvoltarea personalităţii

individului, gândirea critică se caracterizează prin:

a) formularea de către elevi a unor păreri personale, eventual originale;

b) dezbaterea responsabilă a tuturor ideilor şi soluţiilor avansate;

c) alegerea raţională a soluţiilor optime din multitudinea celor posibile;

d) rezolvarea eficientă a problemelor în timp optim.

Munca la clasă trebuie proiectată şi desfăşurată astfel încât să genereze un climat de

încredere care să determine în rândul elevilor rezolvarea eficientă a problemelor în urma
investigaţiei temeinice a dezbaterilor autentice şi a găsirii răspunsului adecvat. Consecutiv cu
obişnuirea elevilor de a lucra în acest mod, aceştia vor dobândi deprinderi valoroase de gândire
critică şi de învăţare eficientă şi autentică.

Progresul realizat de şcolari prin formarea capacităţii de a gândi creativ, constructiv, eficient
şi critic priveşte paşi:

de la reacţii personale la idei susţinute public, argumentate convingător;

de la respectul pentru ideile altora la încrederea în sine;

de la intuitiv la logic;

de la o singură perspectivă în abordarea unei probleme, la mai multe.

A gândi critic înseamnă:

- a deţine cunoştinţe valoroase şi utile şi a avea convingeri şi credinţe întemeiate pe acestea

 - a-ţi forma opinii independente şi a accepta ca ele să fie supuse evaluării

- a supune ideile unui scepticism constructiv pentru fundamentare

- a construi argumente pentru a da consistenţă opiniilor

- a manifesta flexibilitate, toleranţă, respect pentru ideile altora; a le accepta sau respinge
numai pe bază de argumente

- a participa activ la elaborarea de soluţii; a colabora

- a învăţa să gândeşti eficient şi presupune raţionalitate şi mai puţin subiectivism nefondat pe

argumente pertinente.

Gândirea critică se învaţă prin practicare şi conştientizare şi reprezintă o capacitate ce trebuie

încurajată şi dezvoltată într-un mediu de învăţare adecvat în urma căruia, prin experienţă proprie
sub îndrumarea cadrelor didactice elevul dobândeşte anumite capacităţi şi abilităţi. Învăţarea
gândirii critice este eficientă dacă sunt respectate anumite condiţii:

- crearea unor situaţii de învăţare şi alocarea timpului necesar

- încurajarea elevilor să gândească independent, să speculeze, să reflecteze

- acceptarea diversităţii de opinii şi idei

- implicarea activă prin confruntare de idei, cooperare şi colaborare pentru găsirea soluţiilor
adecvate

- convingerea elevilor că nu vor fi ridiculizaţi pentru opiniile exprimate

- încrederea în capacitatea fiecăruia de a gândi în mod critic

- aprecierea pozitivă a gândirii critice.

Eficienţa învăţării este dată de capacitatea individului de a rezolva situaţii diverse, de a face faţă
oricăror solicitări, de valoarea şi utilitatea cunoştinţelor şi abilităţilor posedate la un moment dat şi
ea se produce dacă:

- se oferă elevilor oportunităţi ocazionarea

- există motive pentru a învăţa provocarea

- se stabilesc scopuri şi obiective direcţionarea

- există resursele necesare sprijinirea

- conduce la achiziţii valoroase şi utile valorificarea

Este obligatoriu şi necesar astăzi ca elevii să fie educaţi unul pentru celălalt şi nu unul împotriva
celuilalt, de a găsi soluţii în mod constructiv şi nu în mod distructiv.
Învăţarea prin cooperare, pe perechi sau în grupuri mici, este definită prin câteva elemente cheie:
interdependenţa pozitivă( a obiectivelor, a sarcinilor, a resurselor şi a recompenselor), interacţiune
„faţă în faţă” între elevi, răspundere individuală unul faţă de altul şi faţă de toţi ceilalţi, abilitate
pentru relaţionarea interpersonală şi lucrul eficient în grup, alocarea de timp pentru analiză şi
evaluare a eficienţei activităţii grupului.

Orice proces de cooperare se caracterizează prin:

- comunicare deschisă a informaţiei relevante între participanţi

- accent pe evidenţierea asemănărilor şi minimalizarea diferenţelor dintre membrii grupului

- atitudine pozitivă faţă de ceilalţi

- focalizarea pe sarcină.

Practicarea învăţării prin cooperare nu este deloc uşoară şi incumbă transformarea clasei de elevi
într-o comunitate de învăţare în care este înlocuită confruntarea cu colaborarea, iar cadrelor
didactice li se pretinde deţinerea unor abilităţi şi competenţe specifice pentru a putea îndeplini rolul
de facilitatori ai cooperării şi colaborării elevilor pentru realizarea învăţării eficiente şi durabile.

În aceeaşi idee este extrem de important şi modul în care pot fi concepute cunoştinţele: ca fiind date
subiectului cunoscător sau drept construcţii personale ale acestuia. Pentru primul caz învăţarea
presupune asimilarea şi reproducerea, pentru cel de-al doilea construire prin implicare personală. În
prima situaţie evaluarea este predominant cantitativă, pentru ultima marcat calitativă.

Învăţarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată şi sistematizată, în cadrul căreia
grupe mici lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun. Premisa învăţarii prin cooperare este
aceea conform căreia subiecţii care lucrează în echipă sunt capabili să aplice şi să sintetizeze
cunoştinţele în moduri variate şi complexe , învăţând în acelaşi timp mai temeinic decât în cazul
lucrului individual. Învăţarea prin cooperare determină dezvoltarea personală prin acţiuni de
autoconştientizare în cadrul grupurilor mici.

Ea solicită toleranţă faţă de modurile diferite de gândire şi simţire, valorizând nevoia elevilor de a
lucra împreună, într-un climat prietenos, de susţinere reciprocă.

Metoda didactică este calea de urmat de către elevi şi cadrul didactic pentru atingerea unor
obiective, este o practică raţionalizată, validată ştiinţific ce serveşte ca instrument pentru
transformarea şi ameliorarea naturii umane. Ea constituie parte a ansamblului condiţiilor externe ale
învăţării şi simultan cu dezvoltarea societăţii umane se impune şi optimizarea

metodelor de învăţământ pentru sporirea eficienţei lor educaţionale.

Prezentăm mai jos câteva dintre metodele gândirii critice:

1. Brainstormingul- este una dintre cele mai cunoscute modalităţi de a genera idei noi, metodă de
stimulare a creativităţii bazată pe două principii:

- cantitatea determină calitatea

- anularea judecării ideilor celorlalţi

iar regulile de bază vizează stimularea unei producţii cât mai mari de idei, preluarea şi fructificarea
prin ajustări şi asociaţii libere ale ideilor emise de alţii, suspendarea oricărui gen de critică,
manifestarea liberă a imaginaţiei.

2.Tehnica Gândiţi/Lucraţi în perechi/Comunicaţi - presupune o activitate de învăţare prin

colaborare parcurgând următorii paşi:

- fiecare elev dintr-o pereche scrie despre un anumit subiect

- cei doi parteneri îşi citesc reciproc răspunsurile şi convin asupra unuia comun

- profesorul pune două - trei perechi să rezume conţinutul discuţiilor şi concluziile la care au ajuns
partenerii de comun acord.

3. Termenii cheie iniţiali - tehnică ce stimulează reactualizarea unor cunoştinţe anterioare,creând

motivaţie pentru activitate. Profesorul alege 4-5 termeni cheie pe care îi scrie pe tablă. Timp de 4-5
minute elevii discută despre relaţia ce există între aceştia. Tehnica este utilizată în fazele de evocare
şi realizare a sensului,iar sub forma termenilor cheie revizuiţi şi în faza de reflecţie.

4.Tehnica Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat- presupune o procedură simplă:

- elevii inventariază individual, prin discuţii în perechi sau în grup, ideile pe care consideră că le deţin
despre tema investigaţiei ce va urma; notează aceste idei într-un tabel la rubrica „Ştiu”.

- notează ideile despre care au îndoieli la rubrica „Vreau să ştiu”.

- după învăţarea noilor cunoştinţe, în faza de realizare a sensului, inventariază noile idei în rubrica
„Am învăţat”.

5.Tehnica ciorchinelui- încurajează elevii să gândească liber şi deschis. Este o tehnică de căutare a
căilor de acces spre propriile cunoştinţe pentru a înţelege un anumit conţinut. Paşi :

- se scrie un cuvânt sau o propoziţie nucleu în mijlocul tablei sau a foii de caiet

- se scriu cuvinte sau sintagme ce vin în minte în legătură cu tema

- se stabilesc legăturile dintre idei.

Reguli de bază:

- scrieţi tot ce vă trece prin minte în legătură cu tema

- nu judecaţi ideile, ci doar notaţi-le

- nu vă opriţi până nu epuizaţi ideile sau până nu expiră timpul alocat

- nu limitaţi nici numărul ideilor, nici fluxul legăturilor dintre ele.

6. Metoda SINELG(sistemul interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi a gândirii) - menţine
implicarea activă a gândirii elevilor în citirea unui text şi observarea gradului de înţelegere. Mai întâi
li se cere elevilor să noteze tot ceea ce cred că ştiu despre tema ce va fi prezentată în text; ideile sunt
inventariate şi scrise pe tablă. Pentru a direcţiona gândirea elevilor profesorul pune anumite
întrebări. Elevii sunt invitaţi să citească textul cu atenţie şi să facă pe marginea lui semne având
anumite semnificaţii:

„√” pentru idei care confirmă ceea ce ştiau deja

„-„ pentru informaţii citite care contrazic sau sunt diferite de ceea ce ştiau deja

„+” informaţia citită este nouă

„?” idei confuze, neclare sau despre care doresc să ştie mai multe.

Pentru a observa ideile textului şi gradul de înţelegere a acestora se recomandă realizarea unui tabel
cu patru coloane corespunzătoare semnelor utilizate.

7. Metoda Mozaic – promovează învăţarea prin cooperare şi colaborare şi presupune următorii paşi:

- construirea grupurilor iniţiale formate din 4-5 elevi

- profesorul împarte textul în atâtea părţi câte grupuri de lucru s-au constituit

- se formează grupuri de „experţi” ce vor rezolva sarcina de lucru – a studia o parte de text, a
înţelege şi a preda-o altor colegi.

- se revine în grupurile iniţiale şi se predă conţinutul pregătit celorlalţi.

( a se vedea ca exemplu de aplicare a acestei metode Relaţii metrice în triunghiul

dreptunghic).

8. Jurnalul cu dublă intrare – se foloseşte pentru a determina la elevi corelarea noilor informaţii cu
experienţa personală şi reflectarea la semnificaţia pe care o are un conţinut informaţional pentru
fiecare dintre ei.

- elevii citesc cu atenţie un text

- fiecare alege un pasaj care l-a impresionat

- in partea stângă a paginii de caiet scrie pasajul, iar în dreapta comentarii personale

- fiecare trebuie să răspundă la întrebări adresate de ceilalţi.

9. Cubul – constă în :

- elevii citesc un text sau realizează o investigaţie pe o temă dată ( individual, în perechi sau în grup)

- li se pune la dispoziţie un cub din hârtie pe feţele căruia să noteze idei conform instrucţiunilor de
tipul:
Descrie !

Compară !

Asociază !

Analizează !

Aplică !

Argumentează pro şi contra !

Specificul gandirii critice la disciplina ‚limba moderna’

Indiferent de disciplina, abilitatea cea mai de pret care poate fi transmisa unui elev este sa il
inveti sa gandeasca singur. Scopul nostru este sa avem/oferim o noua viziune a lucrurilor. Gandirea
critica este o deprindere bazata pe rationament si are ca tinta luarea de decizii/formarea de concluzii
pornind de la realitati si fapte concrete sau idei. Elevii care stapanesc arta gandirii critice devin
adevarate active in aproape orice domeniu de activitate, astfel ca suntem datori sa ii ajutam sa isi
formeze aceste deprinderi pentru a deveni indivizi de succes. In consecinta, este necesar sa asiguram
un mediu de invatare corespunzator in care elevii sa poata promova gandirea critica.

Elevii vor fi capabili:

Sa asigure o baza-suport de idei in scris si in conversatie;

Sa isi prezinte parerile personale, sa le integreze prin comparatie si constrast fata de alte pareri;

Sa identifice (prin analogie si contrast) informatii relevante dintr-o lectie;

Sa dezvolte argumente obiective si subiective despre un subiect dat;

Sa recunoasca un argument bun in comparatie cu un argument gresit (tehnica argumentelor gresite:

argumente ad-hominem, dihotomii, sindromul „efectului de turma”)

Metode de stimulare a gandirii critice la ora:

Profesorul va crea un mediu de invatare in care elevul sa se simta comod, relaxat, sa nu aiba
presiunea pedepsei in cazul in care greseste. Greselile sunt bune pentru ca invatam din ele.

Activitatea se va desfasura sub deviza „ Fii creativ si flexibil!”.

Lectiile se vor centra pe elev. Spre exemplu, o intreaga conversatie se poate axa pe o compunere sau
naratiune prin simpla intrebare „de ce este el de o anumita parere?”

Profesorul va lansa subiecte adecvate varstei elevilor.

Indrumatorul ii va provoca in mod continuu pe elevi prin exprimarea unei pareri contrare cu a lor
(elevii nu este nevoie sa stie parerea personala a indrumatorului). Spre deosebire de metoda
repetarii dupa profesor, aceasta tehnica presupune selectarea si procesarea informatiei prin
propriile lor credinte si idei.

Profesorul poate sa greseasca uneori – admiterea acestui aspect nu va face decat sa micsoreze
distanta dintre cei doi parteneri si le aprofunda relatia de colaborare cu impact direct asupra
elevului.

Recomandari in vederea stimularii gandirii critice la ora de ‚limba moderna’:

Lectiile vor fi bazate pe subiecte care se bucura de popularitate intre elevi. Daca elevii sunt interesati
de subiect, posibilitatea ca ei sa se exteriorizeze si sa exprime pareri pasionate este mai mare (ex
muzica, diferente intre fete si baieti, cele mai bune/rele jocuri pe calculator etc.)

In ora de ist rie, studiul scrierilor apartinand altor perioade istorice ii determina pe elevi sa fie de
acord sau sa respinga opiniile istoric, prin prisma ddiferentelor dintre trecut si prezent. Prin analogie,
in ora de engleza se poate face acelasi lucrupornind de la povestiri, imagini, articole, care sa ii faca
pe elevi sa gandeasca in felul lor si sa explice daca sunt de acord sau nu cu anumite idei si afirmatii.

Jocul „ce ar prefera sa...” – pornind de la un set de afirmatii, elevii sunt provocati sa isi exprime
opinia in legatura cu „ce ar prefera sa...?” (ex ai vrea sa fii fata sau baiat?). In situatia aceasta, elevii
nu numai ca exerseaza deprinderile corecte limba, dar invata de asemenea cum sa isi sustina parerea
personala (sa isi apere pozitia).

Realizarea unor lectii dezbatere.

Instruirea elevilor in demersul formarii gandirii critice nu este o sarcina usoara; invatarea care
implica procese cognitive superioare, intelegere, deductie, decizie se dovedeste adesea a fi
problematica pentru elevi. Un asemenea proces se asociaza cu ramaneri in urma in desfasurarea
lectiei, neasigurand intotdeauna sucesul in desavarsirea lectiei si chiar cu tendinta elevilor de a
„negocia” in vederea inlesnirii sarcinilor de lucru (a se vedea teoria lui Seizer (1984) ‚conspiratia
pentru mai putin).

De retinut in consecinta - Prin dezvoltarea deprinderilor de gandire critica:

Se stimuleaza in mod direct motivatia invatarii

Elevul este actorul principal in procesul de invatare

Elevul devine partener

Se dezvolta abilitatea de a negocia, de a analiza o situatie, de asumare a responsabilitatii fata de

actul de gandire critica

Elevul isi formeaza o disciplina a argumentarii.