2.

GENERALITĂŢI PRIVIND EVALUAREA CONFORMITĂȚII

2.1. Noțiuni generale privind evaluarea conformității

Evaluarea conformității este demonstrarea realizării cerințelor
specificate (nevoie sau așteptare declarată) referitor la un produs,
serviciu, proces, sistem, personal sau organism. Reamintim că Inginerie
a calităţii este un proces prin care se asigură fabricarea produselor de
cea mai înaltă calitate și care implică toate aspectele sistemului de
producţie, de la proiectarea produsului şi până la eventuala plasare pe
raft, de unde el este cumpărat de consumatori, iar calitatea este
conformitatea cu cerințele specificate, care poate fi demonstrată prin
evaluarea conformității. Prin urmare, evaluarea conformității reprezintă
conceptul de bază, utilizat pentru estimarea și aprecierea calității
produselor, serviciilor, proceselor și sistemelor pe tot parcursul ciclului
de viață al acestora.
Inițial, evaluarea conformității se utiliza la proiectarea, fabricarea și
controlul produselor ca parte componentă a inspecției, testării,
controlului și auditului calității, în scopul asigurării interne a calității. În
a doua jumătate a secolului XX, odată cu intensificarea comerțului
mondial și creșterea nivelului de risc al clientului, a fost adoptat
conceptul de sistem al calității în baza standardelor internaționale ISO
seria 9000 care, în anul 2000 a fost înlocuit cu sistemul de management
al calității. Aceste sisteme aveau drept scop atât asigurarea internă (în
procesul de proiectare și producție), cât și cea externă (la etapa de
furnizare, comercializare și utilizare) a calității. Iar pentru creșterea
nivelului de încredere al clientului, aceste sisteme se supuneau
procedurii de certificare voluntară, de o terță parte, în baza evaluării
conformității. Concomitent, o procedură asemănătoare s-a stabilit și
pentru certificarea grupelor omogene de produse, care erau însoțite de
un certificat de conformitate și marcate cu marca de conformitate.
Numai că bazându-se pe standarde naționale obligatorii (în țara
noastră, standardele erau obligatorii până în anul 2007), procedura de
certificare a grupelor omogene de produse, în fond, devenea și ea
obligatorie. Aceste proceduri se folosesc pe larg și în prezent pentru
facilitarea comerțului intern, regional și mondial.
O nouă semnificație a evaluării conformității s-a cristalizat în baza
Acordului privind barierele tehnice în calea comerțului TBT (Technical
Barriers to Trade) din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului care
specifică în calitate de bariere tehnice standardele, reglementările
tehnice și procedurile de evaluare a conformității naționale. Acordul
TBT prevede următoarele măsuri de diminuare a barierelor tehnice și
facilitare a comerțului liber:
 armonizarea standardelor naționale cu cele internaționale și
trecerea la standardele voluntare cu aplicarea reglementărilor
tehnice care stabilesc cerințe obligatorii sau cerințe esențiale
pentru produse, servicii, procese și sisteme cu grad înalt de
pericol pentru viața, sănătatea oamenilor și pentru mediul
ambiant;
 înlăturarea divergențelor dintre reglementările tehnice naționale,
utilizând standardele internaționale la elaborarea acestor
reglementări;
 armonizarea procedurilor și ajustarea sistemelor naționale de
evaluare a conformității prin adoptarea standardelor internaționale
(ex. standardele ISO/IEC seria 17000) și regionale care stabilesc
criterii pentru competenţa entităților de evaluare a conformității,
inclusiv pentru procedurile de evaluare a conformității.

Realizarea acestor prevederi ale Acordului TBT presupune

implementarea la nivel național a unui sistem MSTQ (Metrology,
Standardization, Testing and Quality Assurance), numit și
infrastructură a calității. De exemplu, infrastructura calității din
Republica Moldova, la moment, include următoarele componente
distincte:
 standardizarea - activitate
de elaborare, aprobare,
adoptare, revizuire,
modificare şi anulare a
standardelor şi altor
documente de
standardizare;
 activitatea de reglementare
tehnică - activităţi privind
stabilirea cerinţelor de
securitate pentru produse,
specificarea condiţiilor de
comercializare şi utilizare a
acestora, precum și
stabilirea regulilor de
supraveghere a pieţei şi de
evaluare a conformităţii.
 metrologia - ştiinţă a
măsurărilor care include
toate aspectele ce ţin de
măsurări, inclusiv
asigurarea uniformității,
trasabilității și preciziei
măsurărilor;
 supravegherea metrologică –
activitate de control
metrologic legal, efectuată
cu scopul de a verifica
respectarea cerinţelor
legale în domeniul
metrologiei;
 evaluarea conformităţii -
activități prin care se
demonstrează îndeplinirea
cerinţelor specificate pentru
un produs, proces, serviciu,
sistem, pentru o persoană
sau un organism .
 acreditarea - activități ale
organismului naţional de
acreditare prin care se
atestă faptului că un
organism de evaluare a
conformităţii îndeplinește
cerinţele stabilite;
 supravegherea pieţei -
activităţi desfăşurate şi
măsuri aplicate de
autorităţile de
supraveghere a pieţei
pentru a asigura că
produsele nealimentare
sunt conforme cu
cerinţele esenţiale
aplicabile;
 protecţia drepturilor
consumatorilor - activități
de promovare a
drepturilor și protecţie a
intereselor economice ale
consumatorilor, precum
și de recuperare a
prejudiciilor și diminuare
a nivelului tranzacţiilor
prejudiciabile pentru
consumatori;
 securitatea industrială -
activităţi desfăşurate la
obiectele industriale
periculoase, inclusiv
pregătirea personalului,
expertiza și verificarea
tehnică.
 Important este că trecerea la standardele voluntare și aplicarea
reglementărilor tehnice obligatorii a creat două domenii ale evaluării
conformității:
 evaluarea conformităţii cu titlu obligatoriu (domeniu
reglementat) - se realizează pentru produsele din domeniile
prevăzute la anexa nr. 3 a Legii privind activităţile de acreditare
şi de evaluare a conformităţii, nr. 235 din 01.12.2011, precum şi
pentru produsele neincluse în domeniile din această anexă,
pentru care există cerinţe esențiale prevăzute în reglementări
tehnice respective;
 evaluarea conformităţii cu titlu voluntar (domeniu
nereglementat) - se realizează prin certificare, inspecţie,
încercare sau combinaţiile lor şi nu se impune prin reglementări
tehnice.
La general, domeniile de evaluare a conformității produselor
sunt reprezentate schematic în figura 2.1. Aspectele evaluării
conformității la etapa de proiectare, operare/producție și
încercări a produselor (evaluare a conformității de primă parte)
au fost descrise pe larg în cadrul prezentei lucrări. Toate aceste
activități sunt executate de Departamentul calitate al
întreprinderii, cu excepția certificării sistemelor de management,
care se efectuează de organisme de certificare competente și
independente. Se știe că etapa dată finalizează cu plasarea
produselor finite la depozitul producătorului sau a furnizorului,
atunci când produsele sunt de import.
Evaluarea conformităţii în domeniul reglementat (cu titlu
obligatoriu) prevede aplicarea evaluării prin module, pentru produsele
din domeniile prevăzute la anexa nr. 3 a Legii privind activităţile de
acreditare şi de evaluare a conformităţii (echipamente de joasă tensiune,
recipiente sub presiune, maşini industriale etc.)
și prin certificare, inspecție sau încercare, pentru produsele neincluse
în domeniile din această anexă, pentru care există cerinţe esențiale
expuse în reglementări tehnice.
 Domeniul da
reglementat

nu
Prevederi contractuale sau
da
necesități specificate de
evaluare a conformității

nu

Figura 2.1. Domeniile evaluării conformității

 Procedurile utilizate pentru produsele neincluse în anexa
menționată, pot fi și ca parte componentă a modulelor de evaluare a
conformității. Procedurile de evaluare a conformităţii în domeniul
reglementat se efectuează de organisme de evaluare a conformităţii
(organisme de certificare, organisme de inspecție, laboratoare de
încercări, laboratoare de etalonări etc.) acreditate de Organismul
Național de Acreditare și recunoscute, apoi notificate de autoritatea cu
funcții de reglementare.
În țara noastră, produsele supuse evaluării conformității în domeniul
reglementat trebuie marcate de către producător cu marcajul de
conformitate SM, înainte de introducerea lor pe piață, dacă
reglementarea tehnică prevede o astfel de marcare. Marcarea produsului
cu marcajul de conformitate SM indică conformitatea acestuia cu
cerințele esențiale stabilite de reglementarea tehnică aplicabilă. În
condițiile de recunoaștere a certificatelor de conformitate sau a
rapoartelor de încercări emise de organismele de evaluare a
conformităţii din Uniunea Europeană, prevăzute de Legea privind
activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii, produsele de
import din țările comunitare, la plasarea lor pe piață noastră, pot fi
marcate cu marcajul CE, care demonstrează că produsele respective au
fost supuse procedurilor de evaluare a conformităţii și îndeplinesc
cerințele esențiale.
Evaluarea conformității cu titlul voluntar poate implică aceleași
proceduri de certificare, inspecție și încercare, efectuate de organisme
de evaluare a conformităţii (de terță parte), precum și procedura de
declarație de conformitate pe propria răspundere a
producătorului/furnizorului, sau procedura de evaluare de secundă parte
(specialiști, experți, companii de consultanță), contractată de
producător, cumpărător sau alte părți interesate. Marcarea produselor
din domeniul nereglementat este voluntară. Ea poate atesta
conformitatea cu specificațiile tehnice, documentele normative,
contractele de livrare etc. Mărcile utilizate în acest scop trebuie să se
deosebească de marcajul de conformitate SM.
 Pornind de la aceste noțiuni generale, în continuare ne vom referi în
detaliu la evaluarea conformității în domeniul reglementat.
2.2. Principiile evaluării conformității
Prin definiție, evaluarea conformității se referă la produse, servicii,
procese, sisteme, personal sau organisme (organisme de certificare,
organisme de inspecție, laboratoare de încercări etc.), identificate
generic ca obiect al evaluării conformității. Existența unei game largi
de obiecte rezultă într-o mare varietate de tipuri de evaluare a
conformității. Însă, ne cătând la această mare varietate, evaluarea
conformității implică o consecutivitate de trei funcții (figura 2.2) pentru
a demonstra că cerințele specificate sunt îndeplinite:
 selecția obiectului evaluării conformității;
 determinarea informației referitor la îndeplinirea cerințelor
specificate;
 analiza și atestarea îndeplinirii demonstrate a cerințelor
specificate sau a conformității obiectului.
Deseori, în scopul demonstrării sistematice sau periodice a
conformității obiectului, intervine și a patra funcție, numită nevoia de
supraveghere.
Selecția obiectului evaluării conformității se efectuează în scopul
colectării informației necesare pentru determinarea îndeplinirii
cerințelor specificate și poate implica: identificarea tipului obiectului
(produs, proces, sistem); stabilirea setului de caracteristici și proprietăți
supuse evaluării (caracteristici specificate în standarde, reglementări
tehnice, contracte de livrare); descrierea metodei de prelevare a
probelor (un singur produs, fiecare produs din lot/serie, eșantion de
produse) sau metodei de evaluare (prin examinare, analiză, observare,
măsurare, încercare). Activitățile de selecție se utilizează pe larg la
elaborarea schemelor de evaluare a conformității.
De exemplu, schema de evaluare a conformității prin certificare
prevede identificarea obiectului certificării (sisteme de management,
produse, servicii, procese sau persoane), stabilirea cerințelor față de
care obiectul certificării trebuie să fie evaluat (cerințe ale standardelor
internaționale, cerințe legale, standarde prevăzute în cadrul sectorului,
specificațiile unui grup de producători) și descrierea procedurii de
certificare, inclusiv a cerințelor pentru organismele de certificare.

Nevoia de a demonstra
îndeplinirea cerințelor
specificate

Selecție Informație referitor la

elementele selectate

Determina Informație referitor la

elementele selectate
re

Analiză și Informație referitor la

elementele selectate
atestare

da Este necesară nu
supraveghere
a?

Figura 2.2. Funcțiile evaluării conformității

Determinarea informației referitor la îndeplinirea cerințelor implică

colectarea datelor despre caracteristicile și proprietățile efective ale
obiectului evaluării conformității, prin aplicarea metodelor de evaluare,
identificate la etapa de selecție. Rezultatele examinării, observării sau
încercării se înregistrează în formulare speciale și servesc drept bază
pentru realizarea funcției de analiză și atestare.
Analiza este o verificare a potrivirii, adecvării și eficacității
activităților de selecție și determinare și a rezultatelor acestor activități,
referitor la îndeplinirea de către un obiect supus evaluării conformității
a cerințelor specificate. Analiza se efectuează prin compararea
cerințelor specificate, stabilite la etapa de selecție cu caracteristicile și
proprietățile efective ale obiectului, obținute la etapa de determinare. Se
demonstrează că obiectul este conform, dacă caracteristicile efective
corespund (se potrivesc) cerințelor specificate și este neconform dacă
ele diferă.
Atestarea este emiterea unei declarații, bazată pe o decizie în urma
unei analize, care stipulează că îndeplinirea cerințelor specificate a fost
demonstrată. Atestarea poate fi emisă în formă de declarație de
conformitate, certificat de conformitate, certificat de inspecție, raport de
încercări etc.
Notă. În contextul materialelor prezentate trebuie să se facă diferență
dintre inspecție și încercare ca activități de determinare a
caracteristicilor și/sau proprietăților obiectului supus evaluării și
inspecție și încercare ca „sistem” sau „schemă”de evaluare a
conformității care include selecția, determinarea, analiza și
atestarea/declarația de conformitate în formă de certificat/raport de
inspecție sau raport de încercări.

Supravegherea este reluarea sistematică a activităților de evaluare a

conformității, ca o bază pentru menținerea validității declarației de
conformitate, rezultate din atestare. Necesitatea supravegherii poate fi
condiționată de următoarele cauze:
 variația și degradarea în timp a proceselor tehnologice, ceea ce
poate duce la schimbarea caracteristicilor obiectului evaluat;
 modificarea legislației, standardelor și reglementărilor tehnice
aplicabile;
 creșterea nivelului de insatisfacție a părților interesate, ca
urmare a degradării obiectului evaluat etc.
 În dependență de cauzele necesității de supraveghere se determină
amploarea activităților de evaluare a conformității. Fie că se întreprinde
o repetare completă a evaluării inițiale, sau se stabilește un volum redus
de activități. Important este ca rezultatele evaluării efectuate în cadrul
supravegherii să fie suficiente pentru menținerea validității declarației
de conformitate, extinderea, restrângerea, suspendarea sau retragerea
acesteia.
Principiile evaluării conformității stau la baza procedurilor de
evaluare a conformității în domeniul reglementat, inclusiv a evaluării
prin module, certificării, inspecției, încercării și declarației de
conformitate ca parte componentă a evaluării prin module.

2.3. Evaluarea conformității prin module

Conform legislației comunitare de armonizare, produsele introduse
pe piața comunitară trebuie să fie în conformitate cu întreaga legislație
aplicabilă. Legislația specifică privind produsele trebuie, pe cât e
posibil, să evite să intre în detalii tehnice și trebuie să se limiteze la
exprimarea cerințelor esențiale. Cerințele esențiale trebuie să fie
exprimate suficient de clar pentru a reprezenta dispoziții cu caracter
obligatoriu. Cerințele respective trebuie formulate astfel încât să
permită evaluarea conformității cu acestea. Printr-o astfel de legislație
trebuie, după caz, să se recurgă la standardele armonizate care exprimă
cerințele respective din punct de vedere tehnic și care, exclusiv sau
împreună cu alte standarde armonizate, conferă o prezumție de
conformitate cu cerințele respective, menținând posibilitatea de a stabili
nivelul de protecție prin alte mijloace. Prezumția conformității cu o
prevedere legală, conferită de conformitatea cu un standard armonizat,
trebuie să intensifice recurgerea la respectarea standardelor armonizate.
Cu toate acestea, dacă sănătatea și siguranța, protecția consumatorilor
sau a mediului sau alte aspecte de interes public, sau claritatea și
practicabilitatea impun acest lucru, specificațiile tehnice detaliate pot fi
stabilite în legislația în cauză.
 În țara noastră, evaluarea conformității prin module se aplică pentru
produsele din următoarele domenii prevăzute la anexa nr. 3 a Legii
privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii:

1. Echipamente de joasă tensiune 19. Dispozitive medicale pentru

2. Recipiente sub presiune
3. Jucării
4. Produse pentru construcţii
5. Compatibilitatea
electromagnetică
6. Maşini industriale
7. Echipamente individuale de
protecţie
8. Aparate de cântărit cu
funcţionare neautomată
9. Dispozitive medicale
implantabile active
10. Arzătoare cu combustibili
gazoşi
11. Cazane pentru apă caldă
12. Explozibili utilizaţi în scopuri
civile
13. Dispozitive medicale
14. Medii potenţial explozive
15. Ambarcaţiuni de agrement
16. Ascensoare
17. Echipamente de refrigerare
18. Echipamente sub presiune
diagnostic în vitro
20. Echipamente terminale de
radio şi telecomunicaţii
21. Ambalaje şi deşeuri de
ambalaje
22. Instalaţii de transport pe cablu
pentru persoane
23. Inter-operativitatea sistemului
transeuropean de transport feroviar
de mare viteză
24. Echipamente maritime
25. Echipamente sub presiune
transportabile
26. Emisiile de zgomot în mediu
produse de echipamentele destinate
utilizării în exteriorul clădirilor
27. Inter-operativitatea sistemului
transeuropean de transport feroviar
convenţional
28. Mijloace de măsurare
29. Articole pirotehnice
30. Etichetarea energetică

Această abordare de evaluare a conformității este parte a legislației

de armonizare și a noului cadru legislativ al Uniunii Europene. Se
aplică atât la etapa de proiectare, cât și la etapa de producție a
produsului și stabilește că producătorul este responsabil de efectuarea
evaluării conformității, chiar dacă una din etapele menționate este
subcontractată. Procedurile de evaluare a conformității pot fi compuse
dintr-un modul sau două module care acoperă etapele de proiectare și
producție.
Părțile implicate în evaluarea conformității sunt legiuitorul, prin
stabilirea reglementărilor tehnice respective, producătorul și (dacă este
prevăzut de legislație) organismul extern, notificat sau organismul
intern de evaluare a conformității acreditat, care trebuie să demonstreze
același nivel de competență tehnică și de imparțialitate ca și
organismele notificate. Aceste părți au următoarele funcții:
Legiuitorul (în țara noastră - autoritățile cu funcţii de reglementare)
stabilește cerințele legale pe care trebuie să le îndeplinească produsele
și alege modulele/procedurile de evaluare a conformității care trebuie să
fie cele mai puțin costisitoare, ținându-se cont de tipul de produse și de
pericolele implicate, de impactul asupra protecției intereselor publice,
de infrastructura economică dintr-un sector dat, de metodele de
producție etc. La alegerea modulelor trebuie să se prevadă o gamă de
posibilități în ceea ce privește modulele de inspecție, de certificare
și/sau de asigurare a calității. Tot legiuitorul stabilește și necesitatea
implicării unui organism extern (de terță parte), notificat în procedura
de evaluare a conformității (a se vedea și articolul 30, sursa [45]).
Producătorul proiectează, fabrică și testează produsul, asigurând
conformitatea acestuia, și întocmește documentația tehnică a
produsului. Dacă rezultatele evaluării conformității sunt pozitive,
producătorul întocmește declarația de conformitate UE și aplică pe
produse, după caz, marcajul CE, iar în cazul intervenției unui organism
notificat, numărul de identificare al acestui organism.
Se cere a menționa că, agentul economic care introduce produsul pe
piață sub numele sau marca sa devine în mod automat producător în
sensul legislației de armonizare a Uniunii Europene.
Organismul de evaluare a conformității (intern sau extern)
efectuează controalele și evaluările prescrise, eliberând atestatul
respectiv de autorizare în cazul rezultatelor pozitive ale evaluării.
În procedurile de evaluare a conformității se folosesc opt module (de
la A la H) care stabilesc responsabilitățile producătorului și gradul de
implicare a organismului (intern sau extern) de evaluare a conformității.
Pentru a garanta nivelul de protecție necesar în cazul unor produse cu
nivel de risc mai ridicat, unele module au și variante. Schema de
utilizare a modulelor și a variantelor acestora în procedurile de
evaluare a conformității este reprezentată în figura 2.3.
 Figura 2.3. Schema de utilizare a modulelor

În linii generale, modulele reprezentate în figura 2.3 pot fi

descrise, precum urmează:
1) Modulul A – controlul intern al producţiei. Acoperă atât faza de
proiectare, cât și faza de producție. Producătorul asigură şi declară pe
proprie răspundere că produsele satisfac cerinţele reglementărilor
tehnice aplicabile. Pentru aceasta, el întocmeşte documentaţia tehnică
care permite evaluarea produsului din punctul de vedere al conformităţii
cu cerinţele aplicabile, la etapele de proiectare, fabricare şi exploatare.
Producătorul întreprinde măsurile necesare pentru ca procesul de
fabricaţie şi monitorizarea acestuia să asigure conformitatea produselor
fabricate cu documentaţia tehnică a acestora. Dacă produsul este
conform, producătorul emite o declaraţie de conformitate și aplică pe
produs marca de conformitate prevăzută de reglementările tehnice
aplicabile.
2) Modulul A1 – controlul intern al producţiei şi încercarea
supravegheată a produsului. Acoperă faza de proiectare și cea de
producție. Suplimentar la activitățile prevăzute de modulul A, pentru
fiecare produs fabricat, se efectuează una sau mai multe încercări pentru
unul sau mai multe aspecte specifice ale produsului, cu scopul
verificării conformității cu cerinţele reglementărilor tehnice aplicabile.
Încercările se efectuează de un organism intern acreditat sau sub
responsabilitatea unui organism notificat ales de producător.
3) Modulul A2 – controlul intern al producţiei şi verificări ale
produsului supravegheate la intervale aleatorii. Acoperă atât faza de
proiectare, cât și cea de producție. Adăugător la activitățile modulul A,
la alegerea producătorului, un organism intern acreditat sau un
organism extern notificat efectuează verificări ale produsului la
intervale aleatorii stabilite de organism, având ca scop verificarea
calităţii controalelor interne ale produsului. Organismul selectat
examinează o mostră adecvată a produselor finite, prelevată la faţa
locului, înainte ca produsul să fie introdus pe piaţă şi, prin încercări
corespunzătoare, verifică conformitatea produsului cu cerinţele
aplicabile ale reglementărilor tehnice.
4) Modulul B – examinarea CE de tip. Acoperă faza de proiectare.
Este urmat întotdeauna de alte module pe baza cărora este demonstrată
conformitatea produselor cu tipul CE aprobat. Examinarea CE de tip
este partea procedurii de evaluare a conformităţii prin care un organism
recunoscut/notificat examinează desenul tehnic al unui produs, verifică
şi atestă dacă desenul tehnic al produsului corespunde cerinţelor
reglementărilor tehnice aplicabile. Această procedură poate fi realizată
prin examinarea unui model de produs complet, reprezentativ pentru
producţia evaluată (tip de producţie), prin evaluarea desenului tehnic al
produsului și a modelelor reprezentative pentru producţia evaluată
(combinaţie de tip de producţie şi tip de proiect) sau prin evaluarea
proiectului tehnic al produsului, examinând documentaţia tehnică şi
documentaţia suplimentară, fără examinarea unui model (tipul de
proiectare). În cazul în care tipul satisface cerinţele reglementărilor
tehnice aplicabile produsului în cauză, organismul notificat emite
pentru producător un certificat de examinare de tip/certificat de
examinare CE de tip.
5) Modulul C – conformitatea cu tipul, bazată pe controlul intern al
producţiei. Acoperă faza de producție și urmează modulul B. Este parte
a procedurii de evaluare a conformităţii prin care producătorul
garantează şi declară că produsele sunt în conformitate cu tipul descris
în certificatul de examinare CE de tip şi satisfac cerinţele
reglementărilor tehnice aplicabile. Producătorul ia toate măsurile
necesare pentru ca procesul de fabricaţie şi monitorizarea acestuia
(controlul intern al producției sale) să asigure conformitatea produselor
fabricate cu tipul aprobat. Pentru produsele conforme, producătorul
emite o declaraţie de conformitate și aplică pe produs marca de
conformitate prevăzută de reglementările tehnice aplicabile.
6) Modulul C1 – conformitatea cu tipul, bazată pe controlul intern
al producţiei şi încercarea supravegheată a produsului. Se referă la
faza de producție și urmează modulul B. Adăugător la activitățile
descrise în modulul C, pentru fiecare produs fabricat se efectuează una
sau mai multe încercări pentru unul sau mai multe aspecte specifice ale
produsului, cu scopul verificării conformității cu cerinţele
reglementărilor tehnice aplicabile. Încercările se efectuează de un
organism intern acreditat sau sub responsabilitatea unui organism
notificat, ales de producător.
7) Modulul C2 – conformitatea cu tipul, bazată pe controlul intern
al producţiei şi verificări ale produsului, supravegheate la intervale
aleatorii. Acoperă faza de producție și urmează modulul B. Adăugător
la modulul C, la alegerea producătorului, un organism intern acreditat
sau un organism extern notificat efectuează verificări ale produsului la
intervale aleatorii stabilite de organism, având ca scop verificarea
calităţii controalelor interne ale produsului. Organismul selectat
examinează o mostră adecvată a produselor finite, prelevată la faţa
locului, înainte ca produsul să fie introdus pe piaţă, şi prin încercări
prescrise, verifică conformitatea produsului cu cerinţele aplicabile ale
reglementărilor tehnice.
8) Modulul D – conformitatea cu tipul, bazată pe asigurarea
calităţii procesului de producţie. Acoperă faza de producție și urmează
modulul B. Acest modul este partea procedurii de evaluare a
conformităţii prin care producătorul garantează şi declară pe propria
răspundere că produsele sunt în conformitate cu tipul descris în
certificatul de examinare CE de tip şi satisfac cerinţele reglementărilor
tehnice aplicabile. În scopul asigurării conformității, producătorul
aplică un sistem de management al calităţii aprobat pentru producţia,
inspecţia şi încercarea produselor finite (pentru întregul proces de
producție). Sistemul de management al calităţii este evaluat de un
organism notificat, ales de producător. În urma evaluării, organismul
notificat anunță producătorului concluziile examinării şi decizia
justificată a evaluării. Pentru produsele conforme, producătorul emite o
declaraţie de conformitate și aplică pe produs marca de conformitate
prevăzută de reglementările tehnice aplicabile.
9) Modulul D1 – asigurarea calităţii procesului de producţie.
Acoperă atât faza de proiectare, cât și faza de producție. În cazul dat,
producătorul asigură conformitatea produselor cu cerinţele
reglementărilor tehnice aplicabile prin operarea unui sistem de
management al calității care acoperă producţia, inspecţia şi încercarea
produselor finite. Sistemul de management al calităţii este evaluat de un
organism notificat cu competență de evaluare a sistemelor referitor la
produsele în cauză. În urma evaluării, organismul notificat anunță
producătorului concluziile examinării şi decizia justificată a evaluării.
Prin urmare, acest modul este asemănător cu modulul D, dar nu include
evaluarea conformității cu tipul descris în certificatul de examinare CE
de tip.
10) Modulul E – conformitatea cu tipul, bazată pe asigurarea
calităţii produsului. Acoperă faza de producție și urmează modulul B.
Pentru asigurarea conformității cu tipul descris în certificatul de
examinare CE de tip, producătorul aplică un sistem de management al
calității produsului care se referă la inspecţia şi încercarea produselor
finite. Sistemul de management al calităţii este evaluat de un organism
notificat. Pentru produsele conforme, producătorul emite o declaraţie
de conformitate și aplică pe produs marca de conformitate prevăzută de
reglementările tehnice aplicabile. În linii generale, modulul E este
similar cu modulul D. Diferența este că sistemul de management al
calității din cadrul modulului E garantează calitatea produsului finit
(inspecţia şi încercarea produselor finite), iar sistemul de management
al calității din cadrul modulului D garantează calitatea întregului proces
de producție (producţia, inspecţia şi încercarea produselor finite).
11) Modulul E1 – asigurarea calităţii la inspecţia şi încercarea
produsului finit. Acoperă atât faza de proiectare, cât și faza de
producție. Conformitatea produselor cu cerinţele reglementărilor
tehnice aplicabile se asigură de producător prin operarea unui sistem de
management al calității produsului care se referă la inspecţia şi
încercarea produselor finite. Sistemul de management al calităţii este
evaluat de un organism notificat, ales de producător. Deci, acest modul
este asemănător cu modulul E, dar nu include evaluarea conformității
cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip. Similaritatea și
diferența modulelor E1 și D1 sunt aceleași ca și cele ale modulelor E și
D.
12) Modulul F – conformitatea cu tipul, bazată pe verificarea
produsului. Se referă la faza de producție și urmează modulul B. În
scopul asigurării conformității produselor fabricate cu tipul descris în
certificatul de examinare CE de tip şi cu cerinţele reglementărilor
tehnice aplicabile, producătorul întreprinde toate măsurile necesare
pentru operarea corectă și monitorizarea procesului de producție. Un
organism notificat, ales de producător, efectuează examinările şi
încercările produselor (încercarea fiecărui produs sau verificări
statistice), pentru a determina conformitatea cu tipul CE aprobat. În
cazul conformității produselor, producătorul emite o declaraţie de
conformitate și aplică pe produs marca de conformitate prevăzută de
reglementările tehnice aplicabile. Modulul F este similar modulului C2,
doar că în cadrul primului modul organismul notificat efectuează mai
multe verificări sistematice ale produsului;
13) Modulul F1 – conformitatea bazată pe verificarea produsului.
Acoperă faza de proiectare și faza de producție.
Producătorul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricaţie
şi monitorizarea acestuia să asigure conformitatea produselor fabricate
cu cerinţele reglementărilor tehnice aplicabile. Un organism notificat,
ales de producător, efectuează examinările şi încercările produselor
(încercarea fiecărui produs sau verificări statistice), pentru a determina
conformitatea cu tipul CE aprobat. Modulul E1 este asemănător cu
modulul E, dar nu include evaluarea conformității cu tipul descris în
certificatul de examinare CE de tip. De asemenea, modulul F1 este
similar modulului A2, numai că în cazul modulului F1 organismul
notificat efectuează verificări mai detaliate ale produsului.
14) Modulul G – conformitatea bazată pe verificarea unităţii de
produs. Se referă la faza de proiectare și faza de producție.
Producătorul întocmește documentația tehnică pentru produs și ia
măsurile necesare pentru ca procesul de fabricaţie şi monitorizarea lui
să asigure conformitatea produsului fabricat cu cerinţele reglementărilor
tehnice aplicabile. Un organism notificat, ales de producător, verifică
fiecare produs individual pentru a se asigura de conformitatea cu
cerințele legislative, fără evaluarea conformității cu tipul descris în
certificatul de examinare CE de tip. În urma evaluării, organismul
notificat anunță producătorului concluziile examinării şi decizia
justificată a evaluării. În cazul conformității produselor, producătorul
emite o declaraţie de conformitate și aplică pe produs marca de
conformitate prevăzută de reglementările tehnice aplicabile.
15) Modulul H – conformitatea bazată pe asigurarea totală a
calităţii. Acoperă faza de proiectare și cea de producție.
În scopul asigurării calității, producătorul operează un sistem de
management al calităţii care acoperă proiectarea, fabricarea, inspecţia
şi încercarea produselor finite. Sistemul de management al calităţii este
evaluat de un organism notificat care anunță producătorului concluziile
examinării şi decizia justificată a evaluării. Pentru produsele conforme,
producătorul emite o declaraţie de conformitate și aplică pe produs
marca de conformitate prevăzută de reglementările tehnice aplicabile.
16) Modulul H1 – conformitatea bazată pe asigurarea totală a
calităţii plus examinarea proiectului. Se referă la faza de proiectare și
cea de producție. În plus la activitățile prevăzute de modulul H, un
organism notificat examinează proiectul produsului și în caz că el
corespunde cerinţelor reglementărilor tehnice aplicabile, acesta emite
producătorului un certificat de examinare CE al proiectului. Acest
certificat nu trebuie confundat cu certificatul de examinare CE de tip
din cadrul modulului B, care atestă conformitatea unui eșantion
„reprezentativ al producției vizate”, astfel încât conformitatea
produselor finite să poată fi verificată în raport cu acest eșantion.
Reieșind din cele expuse se pot constata următoarele:
 evaluarea conformității prin module oferă o gamă largă de
proceduri de evaluare a conformității care pot fi aplicate în
dependență de tipul de produse, de metodele de producție, de
pericolele implicate, de impactul asupra protecției intereselor
publice etc.;
 atunci când nu există examinare CE de tip, procedurile de
evaluare a conformității sunt compuse dintr-un singur modul
împărțit în etapa de proiectare și etapa de producție;
 procedurile care conțin examinare CE constau din două module
care se desfășoară în două etape. Primă etapă implică
examinarea conformității tipului sau eșantionului de produse cu
cerințele legale relevante (modulul B). La a doua etapă se
determină conformității produselor fabricate în raport cu tipul
CE aprobat.

Prin urmare, evaluarea conformității prin module este o abordare

complexă, clară, transparentă și coerentă, capabilă să acopere
necesitățile de evaluare a produselor industriale, serviciilor, proceselor
și sistemelor cu grad înalt de pericol pentru sănătatea, securitatea
oamenilor și pentru mediul ambiant.
2.4. Declarația de conformitate
Declaraţia de conformitate este asigurarea scrisă, bazată pe o decizie
luată în urma unei evaluări, prin care producătorul sau reprezentantul
său autorizat confirmă cu certitudine că produsul este conform
cerinţelor specificate. Ca atestare de primă parte, această procedură este
parte componentă a evaluării conformității prin module, numită
declarația de conformitate CE, care asigură respectarea cererilor pieţei
și încrederea în produsul introdus pe piaţă.
Declaraţia urmărește scopul de a conferi încredere în conformitatea
obiectului identificat cu cerinţele specificate şi de a specifica
responsabilul pentru această conformitate şi declaraţie. Ea se emite de
către producător sau reprezentantul lui autorizat, care-și asumă
responsabilitatea pentru conformitatea produsului cu cerințele esențiale
din reglementările tehnice aplicabile.
Conform celor menționate anterior, declaraţia de conformitate se
bazează pe rezultatele evaluării conformităţii, efectuate de producător
cu sau fără implicarea unui organism intern sau extern (notificat) de
evaluare a conformității. O declarație trebuie să conțină următoarele
date:
 identificarea unică a declarației, numele şi adresa de contact ale
emitentului;
 identificarea obiectului, declararea conformităţii şi asumarea
responsabilităţii pentru conformitatea produsului;
 lista completă şi clară a standardelor sau a altor cerinţe
specificate;
 data şi locul emiterii declarației de conformitate;
 denumirea şi numărul organismului de evaluare a conformităţii
extern implicat, după caz, precum și numărul certificatului emis
şi descrierea intervenţiei acestuia;
 identificarea modulului/modulelor de evaluare a conformității
ș.a.
Emitentul declaraţiei de conformitate trebuie să aibă proceduri
implementate pentru a se asigura de conformitatea continuă a obiectului
declarației și pentru a reevalua valabilitatea acesteia, când apar
modificări semnificative ale proiectului sau specificaţiei obiectului
declaraţiei, când intervin modificări în actele normative care stabilesc
cerinţe esenţiale aplicabile sau când apar informaţii despre posibilele
neconformități ale obiectului declaraţiei.
Declarația de conformitate trebuie să fie susținută de documentația
tehnică a obiectului, întocmită de producător și accesibilă pentru
autorităţile de reglementare și a celor pentru supravegherea pieței.
Documentaţia tehnică trebuie să fie elaborată, acumulată, actualizată
permanent şi păstrată pentru a se asigura trasabilitatea la declaraţia de
conformitate. Setul de documente trebuie să includă descrierea
obiectului declaraţiei, informaţia privind documentaţia de proiectare a
produsului, rezultatele evaluării conformităţii produsului, identificarea
organismelor de evaluare a conformităţii implicate, lista completă şi
clară a standardelor aplicabile sau a altor cerinţe specificate, descrierea
sistemului de management sau a resurselor de asigurare a calității
relevante pentru obiectul declaraţiei.
Conform prevederilor legislației aplicabile a Republicii Moldova,
la moment, declarația de conformitate trebuie înregistrată la un
organism de certificare, prezentând o cerere de înregistrare, două
exemplare de declarație de conformitate, o copie a documentației
tehnice și reglementarea tehnică aplicabilă. Organismul de certificare
verifică setul de documente și în dependență de rezultatele verificării
efectuează înregistrarea declaraţiei de conformitate sau informează
solicitantul şi autorităţile cu funcţii de control despre refuzul
înregistrării.
În Anexa 4 este dat un formular de declarație de conformitate.
Cerințele detaliate, referitor la declarația de conformitate sunt
furnizate de standardele internaționale ISO/IEC 17050 „Evaluarea
conformității. Declarația de conformitate dată de furnizor. Partea 1.
Cerințe generale” [50] și ISO/IEC 17050 „Evaluarea conformității.
Declarația de conformitate dată de furnizor. Partea 2. Documentație
suport”.
2.5. Evaluarea conformității prin certificare
Certificarea este atestarea (emiterea unei declaraţii, bazate pe o
decizie luată în urma unei analize a evaluării, care stipulează că
îndeplinirea cerinţelor aplicabile a fost demonstrată) efectuată de o terţă
parte referitor la produse, la procese, la sisteme şi la persoane. Aceasta
reprezintă una dintre cele mai timpurii forme de evaluare a
conformității de o terță parte care se aplica pentru produse, servicii și
sisteme de management al calității. Certificarea se efectuează de
organisme de certificare acreditate (pentru domeniul nereglementat)
sau acreditate, recunoscute și notificate (pentru domeniul reglementat).
Organismele de certificare se pot implica la evaluarea conformității prin
module, în calitate de organism extern notificat sau la certificarea
(conform schemelor de certificare) produselor din domeniul
reglementat, ne incluse în anexa 3 a Legii privind activitățile de
acreditare și evaluare a conformității. Conformitatea obiectului evaluării
conformității cu cerinţele aplicabile se atestă prin certificat de
conformitate, emis de organismul de certificare care elaborează
formularul certificatului și monitorizează dreptul de utilizare al
acestuia, precum și a mărcilor de conformitate aplicabile.
Procesul de certificare se efectuează în baza sistemelor de
certificare sau schemelor de certificare, elaborate de organismele de
certificare în conformitate cu prevederile standardului ISO/CEI 17065.
La elaborarea sistemelor de certificare se ține cont de cerințele
legislative și de reglementările aplicabile, de specificul procesului de
producție, de tipul încercărilor, de condițiile furnizării şi utilizării
produselor, de eventualele riscuri etc. Cerințele referitor la sistemele
concrete de certificare se conțin în proceduri specifice pentru grupe de
produse. În caz că organismul de certificare este implicat în evaluarea
modulară a conformității, procesul de certificare se desfășoară prin
module.
Existența unei mari diversități de obiecte supuse certificării cu
multiplele lor proprietăți și caracteristici, rezultă într-o gamă largă de
sisteme și, respectiv, proceduri de certificare. Dar, în principiu, procesul
de certificare poate fi descris printr-un set de etape și activități
specifice. De exemplu certificarea produselor prevede realizarea
următoarelor etape:

 furnizarea informațiilor  evaluarea procesului de

generale;
 recepția cererii de
certificare;
 analiza cererii și a
documentelor prezentate;
 luarea deciziei asupra
cererii de certificare ;
 identificarea produsului și
prelevarea mostrelor;
producție;
 efectuarea încercărilor
mostrelor;
 examinarea rezultatelor
evaluării;
 decizia referitor la
certificare;
 evaluarea de supraveghere.

1) Furnizarea informațiilor generale prevede punerea la dispoziţia

solicitantului a informaţiilor tehnice minimum necesare pentru
contractarea şi derularea procesului de certificare. Solicitantul
certificării este informat despre datele disponibile public, referitor la
organismul de certificare și serviciile de certificare prestate de acesta,
despre schemele de certificare, tarifele și condițiile contractului de
prestări servicii, despre organizarea procedurii de certificare. Pentru
inițierea activităților de certificare, solicitantul primește setul de
documente informative.
2) Recepția și înregistrarea cererii de certificare prevede
verificarea corectitudinii completării cererii de către responsabilul din
cadrul organismului de certificare și înregistrarea cererii în registru cu
atribuirea numărului de înregistrare.
3) Analiza cererii și a documentelor prezentate se efectuează
pentru a determina dacă informația despre solicitant este suficientă,
dacă cerințele pentru certificare sunt clar definite și dacă organismul de
certificare este competent și capabil să efectueze în termenii stabiliți
procedura de certificare.
4) Luarea deciziei asupra cererii de certificare. Dacă decizia este
pozitivă, conducătorul organismului de certificare numește șeful și
membrii echipei de evaluare, reieșind din particularitățile schemei de
certificare, competențele necesare, necesitatea asigurării imparțialității,
lipsa conflictelor de interese etc. În decizia asupra cererii se indică
produsele supuse certificării, echipa de evaluare, schema de certificare,
documentele de referință, laboratorul de încercări ș.a. La etapa dată se
calculează costurile lucrărilor, se semnează contractul de prestare a
serviciilor de certificare și se efectuează achitarea lucrărilor. În cazul
unor obiecții asupra cererii, acestea se înregistrează și se comunică
solicitantului. Pentru desfășurarea lucrărilor de certificare se deschide
un dosar.
5) Identificarea produsului și prelevarea mostrelor se efectuează
de către echipa de evaluare care stabilește de comun acord cu
solicitantul certificării termenii, localul prelevării probelor și care
prelevează probele prin deplasare la fața locului. Identificarea
produsului se efectuează prin analiza documentelor, prin încercări, prin
măsurări și/sau prin observare. În cadrul identificării se verifică
informația despre produs (denumirea produsului, denumirea şi marca
producătorului, eventualele riscuri, caracteristicile de bază, modul de
utilizare, data fabricării etc.). Rezultatele acestor activități se
înregistrează în actul de prelevare a mostrelor şi în raportul de
evaluare a produsului.
6) Evaluarea procesului de producție se efectuează de către echipa
de evaluare, în baza planului de evaluare, atunci când schema de
certificare prevede aceste activități. Evaluarea trebuie să inspire
încrederea organismului de certificare că producătorul respectă cerințele
legale, cerințele de reglementare și cele ale contractelor de livrare. La
elaborarea și realizarea planului de evaluare ar trebui să se țină cont de
metodologia evaluării sistemelor de management al calității. Rezultatele
evaluării se reflectă în raportul de evaluare, semnat de șeful echipei de
evaluare și adus la cunoștința solicitantului certificării. Atunci când este
aplicabilă, această etapă se comasează cu etapa precedentă.
7) Efectuarea încercărilor mostrelor este în sarcina laboratorului
de încercări care fie că deține metode de încercări standardizate pentru
grupe omogene de produse sau solicită de la organismul de certificare
programul de încercări pentru mostrele prezentate. În dependență de
categoriile de produse și procedurile organismului de certificare,
mostrele prelevate pot fi transmise laboratorului de încercări atât de
organismul de certificare, cât și de solicitantul certificării. Laboratorul
efectuează încercările produselor în conformitate cu metodele stabilite
în reglementările tehnice și în actele normative pentru produs.
Rezultatele încercărilor se reflecta în raportul de încercări semnat de
șeful laboratorului și transmis organismului de certificare.
8) Examinarea rezultatelor evaluării. Șeful echipei de evaluare
examinează cererea de certificare, dosarul procesului de certificare,
actul de prelevare a mostrelor, actul de identificare a produsului și, după
caz, raportul de evaluare a procesului de producție. În rezultatul
examinării, el întocmește raportul final al procesului de certificare și
propune comitetului tehnic specializat din cadrul organismului de
certificare eliberarea certificatului de conformitate sau refuzul motivat
de eliberare a acestuia. Comitetul tehnic verifică corectitudinea
efectuării activităților de certificare și baza doveditoare, obținută în
urma acestor activități, recomandând conducătorului organismului de
certificare eliberarea certificatului de conformitate sau eliberarea
refuzului motivat la certificare.
9) Decizia referitor la certificare și eliberare a certificatului de
conformitate se ia de către conducătorul organismului de certificare, în
baza rezultatelor pozitive ale examinării dovezilor acumulate în
procesul de certificare, propunerilor șefului echipei de evaluare și
recomandărilor comitetului tehnic. Refuzul eliberării certificatului de
conformitate se înregistrează și se comunică solicitantului certificării.
Solicitantul certificării care primește certificatul de conformitate al
produsului, se obligă să aplice marca națională de conformitate și
numărul de identificare al organismului de certificare pe produs, pe
documentele de însoțire sau pe ambalajul acestuia.
10) Evaluarea de supraveghere, dacă este prevăzută de schema de
certificare și contractul de prestare a serviciilor de certificare, se
efectuează periodic de către organismul de certificare, pentru a stabili
dacă produsele continuă să corespundă cerinţelor conform cărora au
fost certificate. Evaluarea se inițiază în baza misiunii de supraveghere,
emisă de organismul de certificare și transmisă titularului certificatului
de conformitate. Întreprinderea furnizează informațiile solicitate prin
misiunea de supraveghere, iar organismul de certificare, în baza acestor
informații, elaborează și transmite titularului planul calendaristic de
supraveghere a produselor certificate. Titularul este în drept să propună
modificări rezonabile la planul de supraveghere. Dacă în urma realizării
planului de supraveghere se stabilesc abateri majore de la rezultatele
obținute în procesul de certificare, organismul de certificare este în
drept să suspende sau să retragă şi să anuleze certificatul de
conformitate.
Se cere menționat că, dacă la etapele procesului de certificare se
stabilesc neconformități majore, organismul de certificare trebuie să
informeze solicitantul despre acestea cu stoparea procesului de
certificare până la înlăturarea neconformităţilor, iar dacă solicitantul nu
întreprinde măsuri pentru înlăturarea neconformităților depistate în
termenii stabiliți, se decide refuzul de certificare. Diagrama de flux a
procesului de certificare este dată în Anexă.
Conform principiilor evaluării conformității, certificatul de
conformitate este o formă de atestare, precum că obiectul/produsul
îndeplinește cerințele specificate. Pentru produsele supuse evaluării
conformității, termenul de valabilitate a certificatului depinde de
schema, sistemul sau modulul de certificare aplicat. O descriere
detaliată a schemelor de certificare, utilizate la evaluarea conformității
grupelor de produse omogene, este dată în Regulile generale de
certificare a produselor.

2.6. Inspecția ca procedură de evaluare a conformității

Inspecţia în scopul evaluării conformității este examinarea
proiectului unui produs, examinarea unui produs, proces, a unei
instalaţii şi determinarea conformităţii lor cu cerinţele specificate sau,
pe baza unor raţionamente (aprecieri) profesionale, cu cerinţele
generale. Procedura de inspecție în scopul evaluării conformității nu
trebuie confundată cu inspecția în procesul de producție, fiindcă având
unele similarități, ele urmăresc diferite scopuri. Scopul primei categorii
de inspecţie constă în realizarea evaluărilor la solicitarea părților
interesate (clienți, acționari, autorităţi ale administraţiei publice ș.a.),
pentru furnizarea informaţiilor referitor la conformitatea obiectului
inspectat cu cerințele specificate (reglementări, standarde, specificații
tehnice, contracte de livrare). Cerințele specificate pot include elemente
referitor la cantitate, la calitate, la securitate sau la corespunderea pentru
utilizare. Acest tip de inspecție se efectuează de o terță parte, numită
organism de inspecție. La rândul său, inspecția în procesul de producție
este axată pe asigurarea calității produselor, proceselor de producție și a
serviciilor, fiind gestionată de subdiviziuni de control al calității din
cadrul întreprinderilor producătoare sau prestatoare de servicii.
Procedura de inspecţie pentru domeniul reglementat prevede
determinarea directă a conformităţii obiectului supus evaluării prin
examinarea cerinţelor esenţiale aplicabile, în baza unei aprecieri
profesionale, realizate de organismele de inspecţie acreditate,
recunoscute și notificate. Inspecţia poate să se refere la toate etapele
ciclului de viaţă al obiectului inspectat, inclusiv etapa de proiectare.
Metodele de inspecție sunt cele descrise în documente
(reglementări, standarde sau specificații tehnice) aprobate de autoritatea
competentă. Metodele trebuie să fie documentate și validate (excepție
fac metodele standardizate). O metodă este adecvată dacă realizează
parametrii de performanţă stabiliţi. Metodele publicate în manuale,
jurnale şi reviste de specialitate nu sunt considerate standardizate
deoarece au fost experimentate numai de către autor. Metodele oficiale
omologate (validate sau verificate) sunt echivalente metodelor
standardizate. Pentru metodele standardizate organismul de inspecție
trebuie să confirme că aplică corect metodele date înainte a începe
activitatea de inspecție. Organismul de inspecție trebuie să prezinte
dovezi de verificare a metodelor standardizate.
Conformitatea produselor în cadrul inspecţiei se atestă prin
raportul de inspecţie şi/sau prin certificatul de inspecţie. Raportul de
inspecţie este o descriere detaliată a inspecţiei şi a rezultatelor acesteia,
pe când certificatul de inspecţie, de regulă, este o scurtă atestare oficială
a conformităţii cu cerinţele esenţiale aplicabile. Raportul de inspecţie
şi/sau certificatul de inspecţie, sub semnătura responsabilului din cadrul
organismului de inspecție, redau starea obiectului la momentul
inspecţiei și reflectă defectele şi neconformitățile depistate. Rezultatele
inspecţiei ca bază doveditoare pot fi utilizate în procesul de certificare.
În general, etapele procesului de inspecție sunt asemănătoare cu
cele ale procesului de certificare, numai că organismul de inspecție, în
caz de necesitate, efectuează cu forțe proprii încercările obiectului
inspectat, utilizând facilități și echipamente proprii, împrumutate sau
închiriate, fără a apela la un laborator acreditat și notificat. Diferă și
modul de atestare a conformității, care în cazul inspecției se efectuează
prin raportul de inspecţie şi/sau prin certificatul de inspecţie, iar în
cazul certificării - prin certificat de conformitate.

12.7. Evaluarea conformității prin încercare

Încercarea este determinarea, în baza unei proceduri, a unei sau a
mai multor caracteristici ale unui obiect supus evaluării
conformităţii. Încercarea produselor se efectuează în laboratoarele de
încercări acreditate (pentru obiectele din domeniul nereglementat) sau
acreditate, recunoscute și notificate (pentru obiecte din domeniul
reglementat). Cerințele referitor la management (organizarea, sistemul
de management, controlul informațiilor documentate, reclamații,
audituri interne, îmbunătățire etc.) și cerințele tehnice (personalul
laboratorului, condițiile de mediu, metodele de încercări, echipamentul
laboratorului, asigurarea calității rezultatelor încercărilor, raportarea
rezultatelor etc.) pentru laboratoarele de încercări sunt stabilite de
standardul ISO/IEC 17025 și de documentele aplicabile ale
Organismului Național de Acreditare.
Încercarea se efectuează în baza metodelor de încercări
standardizate, stabilite de reglementări, standarde sau specificații
relevante. Metodele tipice de încercări (metoda fizică, metoda chimică,
metoda fizico-chimică, metoda microbiologică, metoda organoleptică)
au fost descrise la capitolul 2 al prezentei lucrări. În cazul când sunt
necesare abateri de la metodele standardizate, laboratorul trebuie să
demonstreze că acestea nu afectează calitatea încercărilor, că personalul
este capabil să aplice metodele modificate și clientul este de acord cu
modificările propuse. Demonstrarea capabilității metodelor modificate
(metodele proprii, metodele publicate în manuale, jurnale şi reviste de
specialitate) se efectuează prin omologarea, validarea sau verificarea
acestora în mai multe laboratoare.
Conform „Documentului de îndrumare pentru acreditarea
laboratoarelor de încercări şi etalonări”, metodele, procedurile și
documentația suport (instrucțiuni, standarde, manuale etc.) trebuie să fie
actualizate și accesibile personalului. Instrucţiunile de lucru trebuie să
includă tipul de activitate, obiectul supus încercării, caracteristicile
obiectului, descrierea echipamentului și a tehnicilor utilizate, condiţiile
de mediu etc.
Activitățile desfășurate și rezultatele obținute de laborator se
reflectă în rapoarte de încercare. Raportul de încercare reprezintă o
comunicare scrisă, făcută de un laborator, cuprinzând o relatare oficială
asupra rezultatelor încercărilor efectuate. Conform prevederilor
reglementărilor tehnice aplicabile, încercarea poate fi parte componentă
a inspecţiei, certificării sau evaluării conformității prin module.
Structura procesului de încercare este dată în figura 2.4.
 Obiectul Metode de
încercării: încercări
caracteristici, proprietăți,
validate
cerințe esențiale

Mostre
prelevate
LABORATOR DE
ÎNCERCĂRI
CERINȚE DE CERINȚE
MANAGEMENT: TEHNICE: Raport de
organizare, personal, încercări
sistem de echipamente,
Cerere de management audit intern
la clienți

Resursele
laboratorului:
resurse umane, materiale,
financiare și informaționale

Figura 2. 4. Structura procesului de încercare

Se cere menționat, că evaluarea conformității prin încercare este un

domeniu pe cât de important , pe atât de complex și de diversificat.
Aceasta se referă în primul rând la obiectul încercării, care acoperă o
gamă largă de produse industriale și agroalimentare, pentru care sunt
necesare metode de încercări corespunzătoare. Multiple sunt și cerințele
de organizare, de competență, de imparțialitate, de tratare a riscurilor,
de operare și de gestionare a sistemului de management al
laboratoarelor, realizarea cărora rezultă într-un set voluminos de
proceduri documentate, instrucțiuni de lucru, înregistrări etc. De aceea,
în prezenta lucrare se face doar o trecere în revistă a elementelor-cheie,
referitor la evaluarea conformității prin încercare, urmând ca detaliile să
fie studiate de sine stătător, prin studierea documentelor de referință ale
Organismului Național de Acreditare (www.acreditare,md), prin
participarea la cursuri specializate pentru domeniul dat și/sau prin stagii
în laboratoarele de încercări.