@ CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI ELECTRICE ?

PREFATA

Acest manual se adresează în primul rând studenţilor de la facultăţile

cu profil electric şi electromecanic, fiind un ghid pentru însuşirea noţiunilor
legate de structura şi principiul de funcţionare al convertoarelor statice
precum şi utilizarea acestora în cadrul acţionărilor electrice reglabile.
Manualul de “Convertoare statice în acţionări electrice” poate fi, de
asemenea, utilizat cu succes şi de specialiştii în domeniul convertoarelor
statice şi electronicii de putere.
Lucrarea tratează toate tipurile de convertoare statice utilizate în
acţionările electrice, inclusiv convertoare statice moderne comandate pe
baza principiului modulaţiei în lăţime. Se tratează aspecte privitoare la
fenomenele fundamentale ce au loc în convertoarele statice, la soluţiile
constructive şi principiul de funcţionare, precum şi unele probleme privind
calculele de dimensionare ale diferitelor elemente din componenţa
acestora. Formele de undă obţinute la ieşirea convertoarelor statice,
precum şi cele corespunzătoare sistemelor de acţionare convertor static-
motor electric de acţionare au fost obţinute prin simularea funcţionării
acestora cu ajutorul pachetelor de programe MATLAB şi SIMULINK.
Manualul este structurat în şapte capitole după cum urmează:
Capitolul 1- prezintă elemente semiconductoare de putere utilizate în
construcţia convertoarelor statice. Se tratează atât elementele
semiconductoare de putere clasice (dioda, tiristorul şi triacul), cât
şi elemente complet comandate (tiristoare GTO, tranzistoare
bipolare de putere, tranzistoare cu efect de câmp, tranzistoare cu
inducţie statică, etc.). În cadrul acestui capitol se prezintă şi

5
 @ MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU ?
dimensionarea unor elemente de protecţie pentru elementele
semiconductoare de putere.
Capitolul 2- tratează iniţial fenomenul comutaţiei electrice, fenomen
de bază în funcţionarea convertoarelor statice, iar apoi se face o
clasificare a convertoarelor statice ţinându-se cont şi de tipul
comutaţiei (naturală sau forţată).
Capitolul 3- se ocupă de construcţia şi principiul de funcţionare al
întreruptoarelor statice de curent alternativ şi curent continuu.
Capitolul 4- studiază variatoarele statice de curent alternativ şi curent
continuu (chopper-e). În cazul variatoareleor de curent continuu se
prezintă atât variatoarele de un cadran, cât şi cele de două şi
patru cadrane.
Capitolul 5- tratează redresoarele comandate. Se prezintă în detaliu
toate tipurile de redresoare cu comutaţie naturală (redresoare de
două cadrane, de un cadran şi de patru cadrane) şi redresoarele
cu comutaţie forţată (redresoare cu factor de putere unitar şi
redresoare cu comandă PWM).
Capitolul 6- prezintă studiul convertoarelor statice directe de frecvenţă
(cicloconvertoare şi convertoare statice directe de frecvenţă cu
comutaţie forţată).
Capitolul 7- se ocupă de studiul invertoarelor cu conducţie pe toată
durata pulsului şi celor cu modulaţie în lăţime (PWM). După studiul
principiului de funcţionare şi metodelor de comandă se prezintă
diferite tipuri de invertoare de tensiune şi curent cu tiristoare,
precum şi invertoare realizate cu tiristoare GTO şi tranzistoare de
putere).
Lucrarea este rezultatul experienţei autorilor, dobândită prin
activitatea desfăşurată în domeniu.
Autorii doresc să aducă mulţumiri familiei şi tuturor acelora care au
făcut posibilă apariţia acestui manual.

Autorii

6
 @ CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI ELECTRICE ?

CUPRINS

INTRODUCERE ___________________________________________ 11
Locul şi rolul convertoarelor statice _________________________ 11
Clasificarea convertoarelor statice __________________________ 12
1. ELEMENTE SEMICONDUCTOARE DE PUTERE _______________ 15
1.1. Dioda semiconductoare _______________________________ 15
1.2. Tiristorul____________________________________________ 17
1.2.1. Generalităţi _______________________________________ 17
1.2.2. Comutaţia tiristorului ________________________________ 20
1.2.3. Protecţia tiristoarelor ________________________________ 23
1.3. Tiristoare cu blocare pe poartă _________________________ 28
1.4. Alte tipuri de tiristoare_________________________________ 31
1.5. Tranzistorul de putere ________________________________ 33
1.5.1. Tranzistoare bipolare de putere (BPT) __________________ 33
1.5.2. Tranzistoare de putere cu efect de câmp (MOSFET) _______ 34
1.5.3. Tranzistoare bipolare cu bază izolată (IGBT) _____________ 35
1.5.4. Tranzistoare cu inducţie statică (SIT) ___________________ 35
1.6. Triacul _____________________________________________ 36

2. FENOMENUL COMUTAŢIEI ÎN CIRCUITE CU ELEMENTE

SEMICONDUCTOARE____________________________________ 39
2.1. Procesul comutaţiei __________________________________ 39

7
 @ MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU ?
2.1.1. Comutaţia naturală ______________________________ 40
2.1.2. Comutaţia forţată __________________________________ 41
3. ÎNTRERUPTOARE STATICE _______________________________ 43
3.1. Întreruptoare statice de curent alternativ _________________ 43
3.1.1. Întreruptoare de curent alternativ monofazat _____________ 43
3.1.2. Întreruptoare de curent alternativ trifazat ________________ 47
3.2. Întreruptoare statice de curent continuu __________________ 49
3.2.1. Conectarea unui circuit de curent continuu_______________ 50
3.2.2. Deconectarea unui circuit de curent continuu _____________ 51
4. VARIATOARE STATICE___________________________________ 53
4.1. Variatoare statice de curent alternativ____________________ 53
4.1.1. Variatoare de curent alternativ monofazat _______________ 53
4.1.2. Variatoare statice trifazate ___________________________ 58
4.2. Variatoare statice de tensiune continuă __________________ 62
4.2.1. Noţiuni generale ___________________________________ 62
4.2.2. Funcţionarea variatoarelor de tensiune continuă __________ 64
4.2.3. Dimensionarea variatorului de tensiune continuă __________ 65
4.2.4. Variator de tensiune continuă cu transfer de energie
spre sursă _______________________________________ 68
4.2.5. Variatoare de tensiune continuă de mai multe cadrane _____ 69
4.2.6. Tipuri de circuite de stingere __________________________ 71
5. REDRESOARE __________________________________________ 75
5.1. Redresoare de două cadrane ___________________________ 75
5.1.1. Funcţionarea redresoarelor de două cadrane. ____________ 76
5.1.1.1. Redresoare monofazate __________________________ 76
5.1.1.2. Redresoare trifazateEroare! Marcaj în document nedefinit.
5.1.2. Calculul mărimilor caracteristice redresoarelor
de două cadrane __________________________________ 86
5.1.3. Studiul redresorului ţinând cont de căderile de
tensiune interioare _________________________________ 89
5.1.4. Regimul de curent întrerupt. Dimensionarea bobinelor
de filtrare-limitare. _________________________________ 91
5.1.5. Redresoare cu diodă de nul __________________________ 95
5.2. Redresoare de un cadran ______________________________ 98

8
 @ CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI ELECTRICE ?
5.3. Redresoare bidirecţionale_____________________________ 102
5.3.1. Generalităţi. Principiul de funcţionare. _________________ 102
5.3.2. Convertoare statice de patru cadrane fără curenţi
de circulaţie _____________________________________ 105
5.3.3. Convertoare statice de patru cadrane cu curenţi
de circulaţie _____________________________________ 106
5.3.4. Scheme de convertoare statice de patru cadrane ________ 108
5.4. Redresoare cu comutaţie forţată _______________________ 111
5.4.1. Redresoare cu factor de putere unitar _________________ 111
5.4.2. Redresoare cu comandă PWM_______________________ 114
6. CONVERTOARE STATICE DIRECTE DE FRECVENŢĂ _________ 119
6.1. Convertoare directe de frecvenţă cu comutaţie naturală ____ 119
6.1.1. Clasificare, principiul de funcţionare ___________________ 119
6.1.2. Cicloconvertoare cu circuite simetrice __________________ 121
6.1.3. Cicloconvertoare cu circuite nesimetrice. _______________ 127
6.2. Convertoare directe de frecvenţă cu comutaţie forţată._____ 129
7. CONVERTOARE STATICE INDIRECTE DE FRECVENŢĂ _______ 131
7.1. Principiul de funcţionare a invertoarelor trifazate cu
conducţie pe toată durata pulsurilor ____________________ 133
7.2. Principiul de funcţionare a invertoarelor cu modulaţie
în lăţime___________________________________________ 140
7.2.1. Invertoare de tensiune cu modulaţie în lăţime____________ 141
7.2.1.1. Comanda în tensiune a invertoarelor de tip PWM _____ 141
7.2.1.2. Comanda în curent a invertoarelor de tip PWM _______ 146
7.2.2. Invertoare de curent cu modulaţie în lăţime _____________ 149
7.3. Invertoare cu circuite de stingere individuale
şi tiristoare auxiliare _________________________________ 150
7.3.1. Invertor trifazat cu condensator de stingere divizat _______ 151
7.3.1.1. Studiul funcţionării invertorului ____________________ 154
7.3.1.2. Dimensionarea elementelor circuitului de stingere _____ 159
7.3.2. Invertor trifazat cu condensator de stingere unic _________ 160
7.3.2.1. Studiul schemei invertorului ______________________ 161
7.3.2.2. Determinarea valorilor condensatorului şi inductanţei

9
 @ MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU ?
de comutare în condiţii optime ____________________ 164
7.3.3. Invertoare cu circuite de stingere comandate cu tiristor
auxiliar şi stingere independentă _____________________ 140
7.4. Invertoare autonome ________________________________ 168
7.4.1. Invertorul autonom cu condensatoarele de stingere în
conexiune pe fază ________________________________ 168
7.4.2. Invertoare autonome cu condensatoare de stingere
conectate între fazele invertorului ____________________ 171
7.4.3. Comparaţie între invertorul trifazat cu condensatoare de
stingere conectate pe fază şi invertorul trifazat cu conde-
nsatoare de stingere conectate între faze ______________ 173
7.5. Invertoare cu circuit comun de stingere _________________ 175
7.6. Invertoare de curent _________________________________ 179
7.6.1 Invertorul de curent cu stingere independentă____________ 179
7.6.2. Invertorul de curent cu stingere autonomă ______________ 181
7.6.3. Comparaţie între invertoarele de tensiune şi
invertoarele de curent _____________________________ 183
7.7. Invertoarele cu tiristoare cu stingere pe poartă (GTO)______ 186
7.8. Convertoare statice de frecvenţă utilizând tranzistoare
de putere __________________________________________ 189
7.9. Concluzii cu privire la utilizarea noilor tipuri de dispozitive
semiconductoare de putere în cadrul convertoarelor statice
de frecventă _______________________________________ 191

BIBLIOGRAFIE___________________________________________ 193

10
 @ CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI ELECTRICE ?

INTRODUCERE

Locul şi rolul convertoarelor statice

Convertoarele statice (CS) au devenit un element important în

sistemele de alimentare cu energie electrică a consumatorilor de orice tip.
Cel mai frecvent, convertoarele statice sunt utilizate în sisteme reglabile de
acţionare electrică, sarcina fiind în acest caz un motor electric. Astfel,
printr-o comandă adecvată furnizată de un regulator în circuit închis,
convertoarele statice reglează parametrii energiei electrice de ieşire, la
necesităţile cerute de motorul electric. În sistemele moderne,
implementarea unei strategii performante de reglare, se face cu ajutorul
unui sistem de calcul sau sistem multiprocesor.
Convertorul static, împreună cu blocul de comandă în circuit închis,
formează domeniul electronicii de putere.
Convertoarele statice sunt echipamente a căror parte de forţă
conţine elemente semiconductoare de putere şi realizează conversia
energiei electrice tot în energie electrică dar cu unii parametri modificaţi.
Ele pot fi realizate cu diode (convertoare statice necomandate) caz în care
nu permit reglarea puterii medii transmise sarcinii, fiind utilizate pe scară
mai mică. În lucrarea de faţă se tratează convertoarele statice comandate,
realizate cu elemente semicomandate de putere comandate, care permit
comanda puterii medii transmise sarcinii.

Clasificarea convertoarelor statice

Forma constructivă şi principiul de funcţionare ale convertoarelor statice

sunt influenţate de mai mulţi factori, cum ar fi: forma curentului la ieşire,
numărul de faze, forma energiei înainte şi după conversie, tipul comutaţiei,
11
 @ MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU ?
etc. Din acest motiv există mai multe criterii de clasificare a convertoarelor
statice, cel mai important fiind însă criteriul energetic.
În tabelul 2.1. se prezintă o clasificare a convertoarelor statice pe baza
criteriului energetic (forma energiei înainte şi după conversie şi modul de
transformare a energiei de la intrare). În acest tabel sunt date şi simbolizările
claselor de convertoare statice rezultate în urma acestei clasificări. De
asemenea, în cadrul tabelului se arată şi apartenenţa convertoarelor statice
respective la clasele rezultate în urma clasificării în funcţie de tipul comutaţiei.
Din punct de vedere energetic, se deosebesc următoarele categorii de
convertoare statice:
1. Redresoare - care realizează conversia energiei din curent
alternativ în energie de curent continuu, iar prin comandă se poate
realiza modificarea valorii medii a tensiunii de la ieşire.
2. Invertoare - care realizează conversia energiei de curent
continuu în energie de curent alternativ, prin comandă putându-
se modifica valoarea frecvenţei tensiunii de la ieşire şi eventual,
valoarea efectivă a acesteia. La rândul lor invertoarele se pot
clasifica în:
* invertoare cu modulaţie în amplitudine sau cu conducţie pe
toată durata pulsului, când se realizează modificarea doar
a frecvenţei tensiunii de la ieşire;
* invertoare cu modulaţie în lăţime (PWM) care realizează
variaţia atât a frecvenţei tensiunii de la ieşire, cât şi a valorii
efective a acesteia.
3. Variatoare statice, care nu modifică forma energiei de la intrare
ci numai parametrii acesteia. Variatoarele statice pot fi:
* variatoare de tensiune continuă sau choppere care
modifică valoarea medie a tensiunii continue de la ieşire;
* variatoare de tensiune alternativă, care permit modificarea
numai a valorii efective a tensiunii alternative de la ieşire.

Tabelul 2.1

12
 @ CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI ELECTRICE ?
Clasificarea convertoarelor statice
Simbolul Tipul Forma Caracteristici
convertorului convertorului energiei la
static static ieşire
u1,f1 u2,f2 Variator de curent - convertor de curent
u2<u1
alternativ f2=f1 alternativ
- comutaţie naturală
Ud1 Ud2
Variator de curent Ud2<Ud1 - convertor de curent
continuu (chopper) continuu
- comutaţie forţată
u1,f1 u2,f2 Convertor static u2<u1 - convertor de curent
direct de frecvenţă f2<f1 alternativ
- comutaţie naturală
(cicloconvertor), sau
comutaţie forţată
u1,f1 Ud Redresor - convertor de curent
Ud-variabil
continuu
- comutaţie naturală
Ud U2,f2 Invertor - convertor de curent
f2-variabil
alternativ
- comutaţie forţată
- conducţie pe toată
durata pulsului (u2-ct.)
- modulaţie în lăţime a
impulsului (u2-variabil)
u1,f1 Ud u2,f2
Convertor static Ud-variabil - convertor de curent
indirect de alternativ
frecvenţă U2<U1
- compus din redresor
(convertor static
cu circuit f2¹f1 (comutaţie naturală) şi
invertor (comutaţie
intermediar de
forţată)
curent continuu)
2. Convertoare statice de frecvenţă care realizează variaţia atât a
valorii efective a tensiunii, cât şi a frecvenţei acesteia.

13
 @ MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU ?
Convertoarele indirecte de frecvenţă sunt formate dintr-un
redresor, circuitul intermediar de
curent continuu şi un invertor. La
Capitolul

1
rândul lor, în funcţie de modul în
care se face conversia, aceste
convertoare se clasifică în:
* convertoare directe de
frecvenţă sau
cicloconvertoare, care
realizează conversia fără a trece prin forma intermediară
de curent continuu;
* convertoare indirecte de frecvenţă sau convertoare statice
cu circuit intermediar de curent continuu, care realizează
conversia energiei trecând-o printr-o formă intermediară de
curent continuu.
După tipul circuitului intermediar, convertoarele indirecte de
frecvenţă se pot clasifica în:
ã convertoare indirecte de tensiune, când circuitul
intermediar are caracter de sursă de tensiune, invertorul
numindu-se în acest caz invertor de tensiune;
ã convertoare indirecte de curent, când circuitul intermediar
are caracter de sursă de curent, invertorul numindu-se
invertor de curent;
După comutaţie, convertoarele se clasifică în:
ã convertoare statice cu comutaţie naturală (întreruptoare şi
variatoare de curent alternativ, redresoare, invertoare, convertoare
directe de frecvenţă);
ã convertoare statice cu comutaţie forţată (întreruptoare şi
variatoare de curent continuu, invertoare, convertoare directe de
curent alternativ).
În funcţie de tipul curentului de ieşire, avem următoarele tipuri de
convertoare statice:
ã convertoare statice de curent alternativ;
ã convertoare statice de curent continuu.

14
 @ CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI ELECTRICE ?

ELEMENTE SEMICONDUCTOARE DE PUTERE

Elementele semiconductoare de putere (tiristoare, diode, tiristoare cu

blocare pe poartă, tranzistoare, triace) sunt componente de bază în
construcţia convertoarelor statice. De la apariţia ventilului de mercur cu grilă
de comandă şi până în prezent, performanţele elementelor semiconductoare
de putere au crescut neîncetat, apărând noi elemente care să simplifice
construcţia convertoarelor statice. De asemenea s-au realizat şi elemente
semiconductoare de puteri mari, lărgindu-se astfel gama aplicaţiilor la care
acestea sunt utilizate.
Totodată, dezvoltarea microelectronicii a oferit posibilităţi deosebite
elaborării schemelor de comandă şi reglare ale echipamentelor cu electronică
de putere.

1.1. Dioda semiconductoare

Jpn
Diodele semiconductoare de
putere sunt formate dintr-o joncţiune A K
semiconductoare pn, (vezi fig.1.1).
Funcţionarea diodei depinde
de sensul polarizării. Astfel în cazul
P N
unei polarizări directe (‘+’ pe anod,
‘A’ şi ‘-‘ pe catod, ‘K’) dioda prezintă A K
o rezistenţă de valoare redusă, iar în
cazul polarizării inverse (‘-‘ pe anod
şi ‘+’ pe catod) o rezistenţă de Fig.1. 1. Structura şi simbolul diodei
valoare mare, curentul prin diodă
având o valoare redusă.
În fig.1.2. se prezintă caracteristica statică curent-tensiune a unei diode.
Se pot observa două ramuri distincte:

15
 @ MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU ?
ã ramura corespunzătoare conducţiei diodei polarizată direct, (1);
ã ramura corespunzătoare polarizării inverse a diodei, caz în care
dioda este blocată, fiind parcursă de curentul IR de valoare foarte
mică, (2).
În cazul în care tensiunea
inversă pe diodă depăşeşte IA
valoarea tensiunii nominale de
blocare UR0, curentul prin diodă
creşte brusc la valori foarte mari, 1- regimul de
dioda fiind în acest caz în regiunea conducţie
de străpungere, (3). UR0 IR 2 2
Comutaţia diodei reprezintă
procesul de trecere a diodei dintr-o regimul de UA
regiune a caracteristicii de blocare
funcţionare în cealaltă. În cazul 3-străpungerea
trecerii în conducţie a diodei,
procesul de comutaţie este destul
de scurt până când apare curentul Fig.1. 2.. Caracteristica statică
de conducţie datorită injectării curent-tensiune a diodei
purtătorilor de sarcină prin joncţiune
din zona puternic dopată. La blocare, curentul nu devine zero odată cu
trecerea prin zero, dioda fiind parcursă de un curent negativ până când zona
de bază a purtătorilor de sarcină este eliberată şi tensiunea de blocare poate fi
preluată de această zonă (fig.1.3.).
După trecerea timpului de acumulare a purtătorilor de sarcină t0,
curentul scade până la valoarea curentului de blocare IR. Timpul de revenire al
diodei, trr, reprezintă intervalul de timp între trecerea prin zero a curentului şi
momentul când acesta atinge valoarea de 25% din valoarea maximă.
Cantitatea purtătorilor de sarcină Qrr, (zona haşurată din fig.1.3.) ce trebuie
eliminată din joncţiune pentru ca dioda să-şi recâştige proprietatea de blocare
depinde de curentul care se comută şi de panta de scădere a curentului,
diA/dt.

16
 @ CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI ELECTRICE ?

Fig. 1.3. Comutarea diodei la blocare

1.2. Tiristorul

1.2.1. Generalităţi

Tiristorul este un element semiconductor format din patru straturi pnpn,

având în afară de anod şi catod încă un electrod denumit poartă sau grilă.
Tiristorul prezintă proprietatea de a bloca tensiunea in ambele sensuri, intrând
în conducţie numai in cazul unei polarizări directe şi aplicării unei tensiuni pe
grilă. Odată cu trecerea în conducţie a tiristorului grila sa nu mai are nici un rol.
Funcţionarea tiristorului este caracterizată de caracteristica curent-
tensiune prezentată în fig.1.4., fiind notate şi principalele mărimi caracteristice
ale tiristorului. În această figură se prezintă şi simbolizarea tiristorului.
Se poate observa existenţa a trei regiuni distincte:
· regiunea de blocare în sens invers, (3), când tiristorul este polarizat
invers, el fiind parcurs de un curent foarte mic IRRM;
· regiunea de blocare în sens direct, (2), când tiristorul este polarizat
direct dar nu are semnal de comandă pe poartă, tiristorul fiind
parcurs de curentul IDRM de valoare mică;

17
 @ MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU ?
· regiunea de conducţie (tiristorul fiind polarizat direct), (1), în care se
ajunge în urma furnizării unei tensiuni pe poartă.

Fig.1.4. Caracteristica curent-tensiune a tiristorului

În această figură IG reprezintă curentul de comandă aplicat pe grila

tiristorului.
Tensiunile caracteristice tiristorului sunt:
ã VRSM-vârful tensiunii nerepetitive inverse-tensiunea inversă
maximă pe care o poate suporta tiristorul pentru un timp scurt
(100ms);
ã VDRM-tensiunea de vârf repetitivă în stare de blocare-valoarea
maximă a tensiunii în stare de blocare ce se aplică în sens direct pe
tiristor;

18
 @ CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI ELECTRICE ?
ã VRRM-tensiunea inversă de vârf repetitivă-valoarea maximă a
tensiunii inverse ce se aplică periodic tiristorului, pentru momente
scurte de timp, fără a-l distruge;
ã VDWM-tensiunea de vârf directă de lucru în stare blocată-
valoarea maximă a tensiunii aplicată în sens direct fără ca tiristorul
să intre în conducţie.
În fig.1.5. se prezintă caracteristica curent-tensiune a impulsului de
comandă. Pentru aprinderea sigură a tiristorului (intrarea în conducţie)
caracteristica de sarcină (c) trebuie să intersecteze caracteristica curent-
tensiune (situată între caracteristicile extreme (a) şi (b)) în zona cuprinsă între
valorile minime (IGmin, UGmin) şi cele maxim admisibile determinate de puterea
disipată maximă în circuitul de comandă Pgmax. În afara domeniului haşurat,
determinat de valorile minime ale circuitului de comandă, aprinderea tiristorului
este asigurată dacă tensiunea pe tiristor depăşeşte valoarea de menţinere UH
(vezi caracteristica din fig.1.4). Dacă punctul de funcţionare se găseşte în
zona haşurată aprinderea tiristorului nu mai este sigură.

Fig.1. 5. Caracteristica curent tensiune a

circuitului de comandă

19
 @ MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU ?
Tiristoarele sunt, de regulă, comandate prin impulsuri pentru reducerea
puterilor de comandă. Amplitudinea impulsurilor poate fi determinată din
caracteristica circuitului de comandă, iar durata lor în funcţie de natura sarcinii
şi caracteristicile dinamice ale tiristorului.

1.2.2. Comutaţia tiristorului

Procesul de comutaţie al tiristorului cuprinde aprinderea tiristorului

(trecerea din stare blocată în stare de conducţie) şi stingerea tiristorului
(trecerea din stare de conducţie în stare blocată).
Aprinderea tiristorului se poate realiza numai în cazul în care acesta
este polarizat direct (‘+’ pe anod şi ‘-‘ pe catod) şi poate avea loc în
următoarele situaţii:
ã aplicând un curent de comandă pe grilă;
ã depăşind tensiunea de aprindere, VDRM;
ã la o pantă mare de creştere a tensiunii de polarizare directă.
Primul caz corespunde funcţionării normale a tiristorului, pe când
celelalte două se evită deoarece pot distruge structura acestuia. Ordinul de
mărime pentru panta tensiunii (duA/dt) este de 20-100V/ms în cazul tiristoarelor
fabricate în tehnologie obişnuită şi de sute de V/ms în cazul tiristoarelor cu
catod stratificat.
Variaţia în timp a curentului şi tensiunii anodice în cazul aprinderii
tiristorului prin aplicarea unui impuls de comandă pe grilă este prezentată în
fig.1.6., distingându-se următoarele etape:
a) etapa injectării purtătorilor de sarcină in joncţiunea tiristorului, etapă
care durează un interval de timp ti numit timp de întârziere, cuprins
între 1-300 ms;
b) etapa de comutare propriuzisă a tiristorului (tc);
c) etapa de stabilire a aprinderii sau amorsării (ts).
În figură se prezintă şi variaţia puterii disipate pe tiristor, Pt.
Durata impulsului de comandă aplicat tiristorului trebuie să depăşească
timpul de aprindere ta=ti+tc al elementului semiconductor de putere.

20
 @ CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI ELECTRICE ?

Fig.1. 6. Variaţia curentului şi tensiunii anodice

la aprinderea tiristorului

Stingerea tiristorului se realizează la trecerea prin zero a curentului

(scăderea acestuia sub valoarea curentului de menţinere IH). Acest lucru
poate fi realizat prin:
· şuntarea tiristorului (preluarea curentului acestuia);
· aplicarea unei tensiuni inverse care să producă un curent invers prin
tiristor, micşorând astfel curentul iniţial sub valoarea de menţinere.
La stingerea tiristorului se definesc două etape:
· atingerea stării de blocare la polarizare inversă;
· atingerea stării de blocare la polarizare directă.
Aceste două etape definesc timpul de revenire al tiristorului. În fig.1.7.
se prezintă variaţia în timp a curentului prin tiristor prin aplicarea unei tensiunii
de polarizare inversă, iar apoi aplicarea unei tensiuni directe in stare de
blocare.
Procesul de stingere începe la momentul de timp t0 când începe să
scadă tensiunea directă a circuitului. În acelaşi timp scade şi curentul anodic.

21
 @ MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU ?

Fig.1. 7. Variaţia în timp a curentului la stingerea

tiristorului
La momentul t1 curentul prin tiristor şi tensiunea pe sarcină devin zero. Din
acest moment tensiunea devine negativă, însă tiristorul va fi parcurs de
curent în sens invers, dar cu aceeaşi pantă de variaţie. La momentul t3
tensiunea inversă devine maximă, în intervalul de timp t3-t2 scăzând curentul
prin tiristor, apoi începe să crească cu o pantă de variaţie dată de tensiunea
externă şi rezistenţa sarcinii. Începând cu momentul de timp t4 curentul prin
tiristor începe să scadă până la valoarea corespunzătoare regimului stabilizat
de polarizare inversă (IR). În momentul t5 tiristorul reprimeşte proprietatea de
blocare la polarizare inversă.
Timpul de revenire la polarizare inversă (trr=t5-t1) are importanţă în cazul
în care se leagă mai multe tiristoare în serie, deoarece tiristorul care are timpul
trr mai mic preia temporar o tensiune inversă mai mare faţă de celelalte
tiristoare, blocându-se mai rapid.
Pe durata t5-t2 apar pierderi apreciabile în tiristor, dar ele nu modifică
esenţial valoarea totală a pierderilor deoarece intervalul de timp este neglijabil
faţă de timpul de aprindere.

22
 @ CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI ELECTRICE ?
Timpul de revenire al tiristorului (trev) are o importanţă deosebită în
funcţionare. În cazul în care tiristorul este re-polarizat direct după un interval
de timp mai mic decât timpul de revenire, acesta intră în conducţie chiar dacă
nu are impuls de comandă pe grilă. Dacă acest timp nu se respectă nu numai
că tiristorul funcţionează greşit, dar poate conduce la distrugerea structurii de
tiristor. De obicei trev determină frecvenţa de comutaţie a dispozitivului.
În cazul tiristoarelor obişnuite valoarea timpului de revenire este de 5-
100 ms.

1.2.3. Protecţia tiristoarelor

A) Protecţia la supratensiuni inverse de comutaţie

Se foloseşte pentru protecţia tiristorului la supratensiuni care apar

datorită pantelor mari de scădere a curentului în cazul stingerii tiristorului.
Protecţia se realizează cu grup R-C serie legat în paralel tiristorul.(vezi fig.1.8.)
Relaţiile de dimensionare a grupului RB-CB sunt:

2Qrr
C B min = C min
¢ [mF] (1.1)
Uk

L k Uk L k Uk
¢
R min £ R B £ R max
¢ [ W] (1.2)
2Qrr 2Qrr

în care:
3 -C’min , R’min , R’max - se determină din diagrame în funcţie de factorul de
depăşire a tensiunii inverse de stingere:

VRRM
b= (1.3)
sUk

3 s- reprezintă factorul de siguranţă;

3 Qrr- cantitatea purtătorilor de sarcină eliminată din tiristorul polarizat invers;
3 Uk- tensiunea de stingere aplicată tiristorului;
3 Lk- inductivitatea de comutaţie.

23
 @ MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU ?

T
Dacă tiristoarele lucrează la
frecvenţe medii, în paralel cu rezistenţa
CB RB se leagă o diodă (fig.1.9.a), iar pentru
reducerea pierderilor circuitului de
protecţie se poate introduce o bobină
saturabilă (fig.1.9.b).
Fig.1.8. Circuitul de protecţie la
supratensiuni inverse de
comutaţie B) Protecţia la supratensiuni
provenite din reţea

Se realizează prin conectarea în primarul sau secundarul

transformatorului de adaptare a unor grupuri R-C serie între faze,

LB Rp
RB DB
T
RB
T
CB
CB
a. b.

Fig.1. 9. Circuit de protecţie:

a. cu diodă, b. cu bobină saturabilă
(fig.1.10.)

24
 @ CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI ELECTRICE ?

Transformator de adaptare
Sarcină
R
C R

R C

Fig.1.10. Protecţia la supratensiuni din reţea

Relaţiile de dimensionare a elementelor protecţiei sunt:

7
S N × I0 × 10
C= [mF]
2 × m × p × f ( VR2RM - U k2 ) (1.4)
Ls
R³2
C [W] (1.5)
P R = 2 (U ef × 2 × p × f × C ) 2
[W] (1.6)

relaţii în care:
3 SN- puterea aparentă nominală a transformatorului de adaptare, în
kVA;
3 IO- curentul de mers în gol al transformatorului, în %;
3 f- frecvenţa reţelei, în Hz;
3 m- numărul de faze al transformatorului;
3 Uef- valoarea efectivă a tensiunii pe grupul R-C, în V;
3 LF- inductivitatea de scăpări a transformatorului raportată la locul în
care se montează protecţia, în mH.

25
 @ MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU ?

C) Protecţia la scurtcircuit şi suprasarcini de durată

Protecţia la scurtcircuit se realizează prin montarea de siguranţe fuzibile

ultrarapide în serie cu fiecare tiristor sau pe barele de alimentare. De regulă
firmele producătoare indică pentru fiecare tiristor siguranţa sa ultrarapidă,

òi
2
dacă nu aceasta se alege astfel încât integrala de sarcină limită 1 × dt a

tiristorului să fie deasupra celei a siguranţei.

Protecţia la suprasarcini de durată se asigură prin relee termice
dimensionate corespunzător.

D) Protecţia tiristoarelor legate în serie

În cazul în care se utilizează ,,n” tiristoare conectate în serie,

dimensionarea protecţiei la supratensiuni de comutaţie prezintă anumite
particularităţi. Pentru protecţia la supratensiuni de comutaţie se utilizează
circuite RB-CB serie montate în paralel pe fiecare tiristor, iar în cazul în care
tensiunile de blocare a tiristoarelor sunt de curent continuu se folosesc şi
rezistenţe Rp în paralel cu fiecare tiristor, (fig.1.11.).

T1 T2 Tn

C B1 RB1 C B2 R B2 C Bn R Bn

Rp1 R p2 Rpn

Fig.1. 11. Protecţia tiristoarelor legate în serie

26
 @ CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI ELECTRICE ?
Dimensionarea grupului RB-CB se realizează ca şi când ar exista un
singur tiristor, după care se determină elementele fiecărui circuit de
protecţie în parte cu relaţiile:

C Bn min = n × C B min (1.7)

RB min n RB max
£ RB £ (1.8)
n(1 - DR ) n(1 + DR)

relaţii în care CBmin, RBmin şi RBmax se determină cu relaţiile (1.1) şi (1.2), iar DR
reprezintă toleranţa rezistenţelor de protecţie.

Valoarea rezistenţelor Rp se calculează cu relaţia:

n × VDRM - Un
Rp = (1.9)
(n - 1) × IDR max
unde:
Un- reprezintă valoarea maximă a tensiunii pe grupul serie;
IDRmax-valoarea maximă a curentului rezidual prin tiristor în stare blocată.
Se poate realiza şi o protecţie dinamică a tiristoarelor, schema acestui
tip de protecţie fiind dată în (fig.1.12.).

T1 T2 Tn

CB1 RB1 CB2 R B2 C Bn RBn

D1 D2 Dn

Fig.1. 12. Protecţia dinamică a tiristoarelor legate în serie

E) Protecţia tiristoarelor legate în paralel

27
 @ MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU ?

În cazul tiristoarelor conectate în paralel este necesară egalizarea

curentului direct de conducţie pentru fiecare tiristor în parte deoarece apare un
dezechilibru al curenţilor datorat tensiunilor electromotoare induse magnetic şi
neîmperecherii curenţilor de conducţie.
Pentru echilibrarea curenţilor se foloseşte metoda egalizării forţate care
constă în înserierea pe fiecare ramură a unui element care determină
impedanţa ramurii, insensibilizând-o la împrăştierea caracteristicilor de
conducţie a tiristoarelor.
În fig.1.13 se prezintă schemele de principiu pentru egalizarea forţată a
curenţilor în cazul conectării a două, trei sau patru tiristoare în paralel,
folosindu-se bobine cuplate în raportul 1:1.

L5 L6 L7 L8

L1 L2 L5 L6

L1 L2 L3 L4 L1 L2 L3 L4
T1 T2

T1 T2 T3 T1 T2 T3 T4

Fig.1. 13. Scheme de principiu pentru egalizarea forţată a curenţilor

în cazul cuplării în paralel a tiristoarelor

1.3. Tiristoare cu blocare pe poartă

Tiristorul cu blocare pe poartă (GTO) este un dispozitiv cu structura

pnpn, amorsabil cu semnal pozitiv pe poartă şi care poate fi blocat cu semnal
negativ aplicat pe poartă chiar fără inversarea polarităţii tensiunii externe
anod-catod.

28
 @ CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI ELECTRICE ?
Acest tiristor combină proprietăţile unui tiristor obişnuit (capabilitate
ridicată de blocare a tensiunii directe şi inverse, sensibilitate ridicată la
semnalul de aprindere aplicat pe poartă) cu cele ale unui tranzistor
(capabilitate de stingere prin aplicarea unui semnal pe terminalul de
comandă).Prezintă avantaje certe faţă de tiristoarele de putere (puterea relativ
redusă consumată de poartă pe durata funcţionării).
Aprinderea GTO se realizează prin aplicarea unui impuls pozitiv pe
poartă, comutarea din stare blocată în stare de conducţie realizându-se ca la
un tiristor obişnuit.
La aplicarea pe poartă a unui semnal negativ de amplitudine IGRM şi
durată tgq se declanşează procesul de blocare a tiristorului GTO.
Principalele componente ale timpului de blocare a tiristorului GTO sunt
prezentate în fig.1.14.

Fig.1. 14. Variaţia curenţilor şi tensiunii la blocarea

tiristorului GTO

Componentele timpului de blocare sunt:

29
 @ MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU ?
! ts- timpul de stocare (timpul până când curentul anodic scade la
90% din valoarea sa în stare de conducţie);
! tf- timpul de descreştere (intervalul în care curentul scade la 10%
din valoarea sa iniţială);
! tt- timpul de încheiere sau revenire (perioada de timp necesară
pentru scăderea curentului de la 10% la 2% din valoarea iniţială).
Obţinerea impulsurilor de comandă se realizează prin utilizarea
transformatoarelor de impuls cu prize mediane în primar şi secundar, pentru
transmiterea unui tren de impulsuri necesar amorsării. Acest tren de impulsuri
se obţine prin comanda alternativă a două tranzistoare MOSFET. Pentru
blocare se comandă tirisrtorul T prin care se descarcă condensatorul, (vezi
fig.1.15). Impulsul pentru intrarea în conducţie se obţine prin descărcarea
condensatorului C.

Dz GTO

R1 C

T1 T R2

T2

Fig.1. 15. Schemă de comandă a tiristoarelor GTO

Pentru protecţia tiristorului GTO se foloseşte circuitul prezentat in

fig.1.16.
Elementele circuitului de protecţie se dimensionează pornind de la

relaţiile:
IL × t gq
Cs = (1.10)
2 × Ud

30
 @ CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI ELECTRICE ?
Ud
Rs = (1.11)
0,3 × IL

1
L s = 0,1× Ud × t gq × (1.12)
IL

Pentru a reduce supratensiunea:

Ls
Uvrf = IL × (1.13)
CS

se impune suplimentarea circuitului de protecţie cu condensatorul, dioda şi

rezisrenţa Cvârf, Dvârf, Rvârf.

Ls Ls

Rvârf DF Rs
Ud C
Dvârf Ds

Cvârf Cs GTO

Fig.1.16. Circuit de protecţie pentru tiristorul

GTO

1.4. Alte tipuri de tiristoare

Dezvoltarea electronicii de putere a făcut posibilă apariţia unor noi

tipuri de tiristoare care aduc unele avantaje faţă de cele clasice. Dintre
acestea pot fi amintite:

31
 @ MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU ?
a) Tiristoare cu inducţie statică (SITh) la care comanda se realizează
prin intermediul unui câmp electrostatic. În fig.1.17 se prezintă
simbolizarea acestor tiristoare. La polarizarea în sens direct tiristoarele
SITh se comportă astfel:
Æ ca o diodă, în cazul în care nu A A
se aplică impuls de tensiune
iT iT
pe grila tiristorului, căderea
de tensiune pe tiristor fiind de uAK uAK
4V;
Æ blochează tensiunea directă G G

aplicată, în cazul în care se uGK uGK

aplică un impuls negativ de K K
tensiune pe grila tiristorului. Fig.1. 17. Simbolizarea SITh
La polarizarea în sens invers, se
comportă ca o diodă, putând bloca tensiuni inverse cu valori până la
VRRM.
Nu necesită protecţie la supratensiuni inverse de comutaţie
deoarece blocarea se face prin aplicarea unei tensiuni negative pe grila
tiristorului.

b) Tiristoare cu comandă MOS (MCT),

A
sunt de fapt formate dintr-un tiristor A G
GTO şi două MOSFET-uri pentru uGA iT iT
comanda amorsării şi blocării
G uAK uAK
tiristorului. Simbolizarea acestor
tiristoare este dată în fig.1.18.
Amorsarea tiristorului se realizează
prin aplicarea unui semnal negativ K K
de -10 V pe grilă, timpul de amorsare
fiind de 1ms. Blocarea se realizează Fig.1. 18. Simbolizarea MCT
prin aplicarea unui semnal pozitiv de
15 V pe grilă , timpul de blocare fiind de 5-10 ms. Principalul dezavantaj
al acestor tiristoare este că prezintă asimetrie la blocare.

32
 @ CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI ELECTRICE ?

1.5. Tranzistorul de putere

În ultimii ani pentru realizarea convertoarelor statice s-au impus şi

tranzistoarele de putere Avantajele acestora sunt lipsa circuitelor de stingere
precum şi frecvenţa ridicată de lucru.
Din punct de vedere constructiv există mai multe tipuri de tranzistoare
de putere.

1.5.1. Tranzistoare bipolare de putere (BPT)

La tranzistoarele bipolare de putere intrarea în conducţie se realizează

prin aplicarea unui curent pozitiv în baza acestuia, curent care trebuie
menţinut pe toată durata conducţiei (spre deosebire de tiristoare care necesită
doar impuls de comandă). În absenţa acestui curent tranzistorul este blocat.
Tranzistoarele bipolare nu pot prelua tensiuni inverse motiv pentru care se
montează în antiparalel cu acesta o diodă.
Simbolizarea tranzistoarelor bipolare este dată în fig. 1.19.
Caracteristicile tranzistoarelor BPT sunt
C
următoarele:
· perioadă de intrare în conducţie de 2-3 iC
ms; +
iB uCE
· blocarea tranzistorului se face practic B
instantaneu, mai ales în cazul în care
curentul de bază conţine o pantă uBE -
negativă;
E
· frecvenţe de lucru situate între 0,5-5
kHz. Fig.1. 19. Simbolizarea
BPT

33
 @ MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU ?
1.5.2. Tranzistoare de putere cu efect de câmp (MOSFET)

Avantajele tranzistoarelor de putere MOSFET faţă de cele bipolare sunt:

! putere de comandă neglijabilă şi circuit de comandă mult mai simplu;
! necesită semnale scurte pe bază pentru intrarea în conducţie sau
blocare;
! tranzistorul MOSFET nu are timp de
acţionare td sau stocare ts, timpul de D D
comutare este de 10-100ns funcţie
de puterea tranzistorului; G G
! frecvenţă de funcţionare mai mare.
Simbolizarea tranzistoarelor MOSFET
este prezentată în fig.1.20.
Ca şi în cazul tranzistoarelor BPT, S S
este necesară izolarea electrică a circuitului Fig.1.20. Simbolizare
de comandă. Această izolare se poate
realiza cu optocuploare, (fig.1.21) sau cu un MOSFET
transformator de impuls (fig.1.22).

+V

R
R2 T C T
Buffer
Bufer

Fig.1.22. Izolarea prin

transformator de impulsuri a
circuitului de comandă
Fig.1. 21. Izolarea prin optocuploare a
circuitului de comandă

34
 @ CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI ELECTRICE ?
1.5.3. Tranzistoare bipolare cu bază izolată (IGBT)

Literatura de specialitate utilizează trei simboluri pentru tranzistoarele

IGBT (vezi fig.1.23).
La polarizarea în sens direct, IGBT este blocat dacă tensiunea grilă-
sursă este inferioară valorii de prag, VGS. Pentru tensiuni mai mari decât
valoarea de prag IGBT se comportă ca o sursă de curent. La polarizarea
inversă tranzistorul este blocat.

C C
G

G G G
uDS uCE u CE

u GS u GE uGE

S E E

Fig.1.23. Simbolizarea IGBT

Este de remarcat că tranzistoarele IGBT îmbină avantajele tiristoarelor
GTO (capacitate de blocare în sens invers), ale tranzistorelor BPT (cădere de
tensiune mică în conducţie) şi ale tranzistoarelor MOSFET (comandă în
tensiune şi frecvenţă de comandă ridicată).

1.5.4. Tranzistoare cu inducţie statică (SIT)

După cum sugerează şi denumirea, tranzistoarele SIT utilizează câmpul

electrostatic pentru comandă. Comparativ cu MOSFET-urile , tranzistoarele
SIT se construiesc la puteri similare, au frecvenţe de lucru mult mai mari şi
căderea de tensiune pe tranzistor în sens direct este mare putând ajunge
până la 15 V. Simbolizarea SIT este dată în fig.1.24.
Tranzistoarele SIT nu pot prelua tensiuni în sens invers, iar la
polarizarea în sens direct se comportă astfel:

35
 @ MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU ?
! in absenţa unei tensiuni în D D
circuitul grilă-sursă, se
iD iD
comportă ca o diodă, dar +
căderea de tensiune este mult uDS uDS
G G
mai mare putând depăşi 15 V;
! la aplicarea unei tensiuni uGS - uGS

negative în circuitul grilă- S S

sursă, SIT poate bloca Fig.1. 24. Simbolizarea SIT
tensiuni până la o valoare
dependentă liniar de tensiunea grilă-sursă, iar dacă tensiunea de
polarizare depăşeşte această valoare tranzistorul se distruge.
Timpul de comutaţie este redus, sub 1 ms.

1.6. Triacul

Triacul este un dispozitiv semiconductor, care poate să conducă în

ambele direcţii dacă i se aplică un impuls de comandă pozitiv sau negativ. Se
utilizează în general la convertoare cu intrare şi ieşire în curent alternativ
(întreruptoare, variatoare de curent alternativ).
În fig.1.25. se prezintă caracteristica statică a triacului precum şi
simbolizarea acestuia.
Triacul are doi electrozi principali E1 şi E2 şi un electrod de comandă G
numit poartă sau grilă. Dispozitivul poate funcţiona în cadranul I sau III. Pentru
funcţionarea în cadranul I, electrodul E1 trebuie să fie pozitiv, iar impulsul de
comandă pozitiv sau negativ. In cel de-al doilea caz (impuls de comandă
negativ) sensibilitatea triacului este mai mică. Funcţionarea în cadranul III se
obţine prin aplicarea unui potenţial pozitiv pe electrodul E2 şi negativ pe E1.
Semnalul de comandă trebuie să fie negativ, deoarece pentru impul pozitiv pe
grilă sensibilitatea triacului este foarte redusă.
Intervalul de timp pentru stingerea triacului este dat de momentul în
care curentul scade sub valoarea de menţinere (IH sau -IH) şi momentul în care
tensiunea inversă devine mai mare decât valoarea necesară pentru intrarea
în conducţie în sens invers.

36
 @ CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI ELECTRICE ?

Fig.1.25. Caracteristica curent-tensiune a triacului

La sarcini inductive, comutaţia triacului devine mai dificilă, deoarece

datorită defazajului dintre curent şi tensiune, comutaţia se realizează în zona
tensiunilor mari pe triac, ceea ce duce la apariţia unor tensiuni mari de
comutaţie.
Pentru limitarea supratensiunilor de comutaţie se utilizează grupul R-C
serie conectat în paralel cu triacul, valorile parametrilor circuitului de protecţie
fiind date de :

S N 60 [mF] (1.14)
C = 10 ×
U 2N f
L [W] (1.15)
R=2
C

unde:
3 SN-puterea aparentă a transformatorului de adaptare, în [VA];
3 U2N-tensiunea nominală din secundar, în [V];

37
 @ MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU ?
3 f-frecvenţa tensiunii de alimentare, în [Hz];
3 L-inductivitatea sarcinii, în [mH].
În fig.1.26. se prezintă variaţia tensiunii şi curentului prin triac la
comutaţia acestuia din conducţie în stare blocată.

Fig.1. 26. Variaţia curentului şI tensiunii la

blocarea triacului

38