forr Creamga

AMII{TIRI
DIN COPILARIE
Cuvint-inainte qi note de
Nicolae Manolescu

ffi.*rue nouANrescA
Crrprtns

..'.................. 9
 (ro iunie 1839 - 3r decembrie 1889)

Receptarea critici a operei lui Creangi a implicat mereu,

de-a lungul unui secol, de la Iorga gi Ibriileanu la Cilinescu
pi Valeriu Cristea, trei dihotomii, care au pirut gi mai par qi
astizi greu de conciliat: este Creangi un scriitor ,,poporal",
sau unul ,,cult", este el, apoi, un scriitor ,,exponenfial", sau
unul ,,universal", ln fine, este,,un talent necioplit", sau unul
,de gapte ori limurit in foc Ai ciocinit cu ribdare". Toate trei
contrastele pot fi lesne documentate bibliografic. Dintre ele,
doar ultimul, acela referitor la talent, pare si nu mai aibi
credit. Noi vorbim astizi de geniul artistic al povestitorului.
Celelalte contraste continui si divizeze critica. Mai mult,
ele au fost in asemenea misuri internalizatein subconstientul
criticii, incAt nu mai sunt simlite ca dihotonomii. Exemplul
clasic este al lui Ctrlinescu, care deschide Viala lui Creangi
din 1938 cu c3teva pagini despre ,,tabloul antropologic Ai et-
nografic destrvArgit" pecareoperahumulegteanului l-aroferi,
pagini absolut minunate, darin contradicf ie cu ideea de,,ra-
belaisianism clrturlresc" gi de,,coPilirie a copilului univer-
sal" susfinuti tot acolo cu aplombul critic binecunoscut. O
sugestie, ln stare a ne determina si renunftrm la a-l citi
dihotomic pe Creang5, gisim in cartea lui Constantin
Trandafir intitulati Sliectacolul lumii. Criticul a pornit de
la teza lui M. Bahtin despre,,cultura populari a rAsului" gi a
nimerit imediat familia l5rgiti de spirite de care Creangi
aparfine, aceea a lui Rabelais, firegte, deja pomenit de Iorga
qi Cllinescu, dar gi a lui Chaucer gi Boccaccio, maegtri ai car-
navalescului, ai ludicului ca sirbitoare populard care le du-
bleazi pe cele religioase oficiale, oferind spectacolul enorm gi
parodic al unei lumi pe dos. Ideea reface unitatea fundamen-
tali a unei opere impir{ite, atat de critici, cAt gi de editori, in
mai multe capitole, diferite unele de altele: basmele, poves-
tirile propriu-zise, povestirile cu caracter didactic sau
anecdotic, Amintirile din copilirie. in fond, proza lui
Creangiareaceeagi natur5, de la mic la mare, in capodopere
ca qi in scrieri ocazionale. Fantastice sau realiste, inspirate
de vechea nuveli renascentisti sau de arta memorialistici a
lui Negruzzi, scrise intr-o limbl curat moldoveneasci sau
intr-una de fabricafie proprie, peste toateseintindeunspirit
de farsi, o jovialitate nestipAniti, care fac si cadi barierele
dintre moral qi imoral, cuviincios gi necuviincios, virtute gi
viciu. De Sanctis spune despre Boccaccio ci e interesat
exclusiv de neprevizutul, insolitul gi fortuitul imprejuriri-
Ior qi faptelor zugrivite. $i tot De Sanctis: ,,Pentru ca rAsul
si cuprindl ironie, inteligenfi, el trebuie si aibi o intenlie
gi un inqeles, trebuie si fie comic. Comicul di acestei lumi
fizionomia qi seriozitatea ei." Lumii lui Creangi, la fel ca gi
lumii lui Boccaccio. Fizionomia gi seriosul lumii lui Creangi se
datoreazi unui proces de laicizare. FatalitS(ii gi necesitiqii de
ordin religios le ia locul acfiunea fortuiti a unor factori pur
umani.
Noi nu mai citim de mult Amintirile din copilirie ca pe
o operi literari. Le gtim pe dinafari, cel pufin pe fragmente,
daci nu in totalitate. Le recunoagtem ca pe pufine altele: e de
ajuns si auzim primele cuvinte ca restul si vind de la sine.
O astfel de lecturi liturgicd ne mai soliciti doar Caragiale qi
Eminescu. Cel mai memorabil incipit din intreaga noastri li-
teraturi este acela al pirf ii a doua a Amintirilor, pe care l-am
auzit prima oari in clasele primare. Clasicismul lui Creangi
consti gi in felul de a face de neuitat exprimdri in fond banale
precum ,,Ozana cea frumos curgitoare gi limpede ca cristalul"
sau ,,Bidila Vasile cel cuminte, harnic qi ruqinos ca o fati
mare". $i oare nuincepemprinacredeciprima noastri iubire
a fost ca Smirlndila popei,,,o zgAtie de copili agerf, la minte"?
Sau ci fiecare dintre noi a fost, la vArsta aceea, ,,un biiat
prizirit, ruqinos gi fricos gi de umbra lui"? in piatra durd a
lexicului lui Creangi proverbele par sculptate pentru eterni-
tate. Destule dintre aceste sintagme norocoase s-au despirlit
de contextul lor gi circuli de capul lor prin lume. Le simgim
ca fiind ale lui Creang5. Dar le folosim pentru trebuinfe pro-
prii. Despre orice gisim in Creangi vorba nimeriti. Chiar
daci limba are nevoie de glose, mai ales in manualul de gcoal5,
iar sensul unor cuvinte ne scap5, ne bucurim de ea spontan,
ca gi de a lui Caragiale. Paradigmatice au devenit intAmplirile
povestite, relativ pufine la numir, dar de neuitat. Copiliria
humulegteanului nu mai are nimic in comun cu a noastri, ca
sinu mai vorbim de a copiilor de astlzi. $i, deqi luate in sine,
intAmplirile nu au nimic extraordinar, le linem minte ca pe
puginealtele. Poategi pentru ci cele opt, atAtea sunt, din primele
doul pirliale Amintirilor, le citim prima oari in clasele
mici, la vArsta pe care o are protagonistul lor. Nu sunt sigur ci,
dacl le-am descoperi in liceu, memoria noastrd ar funcfiona
la fel. Creangi tnsuqi nu mai are acelaqi hai cAnd evoc5, in
partea a treia gi a patra, o alti vArsti. Poate cd era bine ca ge-
nialul humulegtean si fi ascultat de propria recomandare:
,,Hai'mai bine despre copil5rie si povestim, cici ea singuri
este veseli gi nevinovati."

Nicolae Manolescu - Istoria literaturii romflne

pe tn{elesul celor care citesc, Editura Paralela 45, 2ot4
 I
Stau cAteodati qi-mi aduc aminte ce vremi qi ce oameni
mai erau in pi4ile noastre pe cAnd incepusem qi eu, drigd-
lili-Doamne, a mi ridica biiefag la casa pirinfilor mei, in
satul Humuleqti, din tArg drept peste apa Neamfului; sat
mare qi vesel, impirlit in trei pirfi, care se lin tot de una:
Vatra satului, Delenii gi Bejenii.
$-apoi Humuleqtii, qi pe vremea aceea, nu erau numai apa,
un sat de oameni firi cipitAi, ci sat vechi riziqesc, inte-
meiat in toati puterea cuvAntului: cu gospodari tot unul gi
unul, cu flic5i voinici qi fete mAndre, care gtiau a invArti qi
hora, dar qi suveica, de vuia satul de vatale in toate pirlile;
cu biserici frumoasi gi nigte preofi gi dascili gi poporeni ca
aceia, de ficeau mare cinste satului lor.
$i pirintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic Ai cu
bunitate mai era! Prin indemnul siu, ce mai pomi s-au pus in
fintirim, care era ingridit cu zlplaz de bArne, streginit cu qin-
dili, gi ce chilie duratl s-a ficut la poarta bisericii pentru
gcoali; q-apoi, si fi vizut pe neobositul pirinte cum umbla
prin sat din casi in casi, impreuni cu bidila Vasile a Ilioaei,
dascilul bisericii, un holtei zdravin, frumos qi voinic, gi sfli-
tuia pe oameni si-qi dea copiii la invi;ituri. $i unde nu s-au
adunat o mul$me de biieli gi fete la qcoali, intre care eram qi
eu, un biiat prizirit, ruginos pi fricos qi de umbra mea.
$i cea dintAi gcolirili a fost insiqi Smirindila popii, o
zgAtie de copili agerd la minte gi aqa de silitoare, de intrecea
mai pe toli biieqii qi din carte, dar gi din nebunii. insd pirin-
tele mai in toati ziua da pe la gcoalS qi vedea ce se petrece...
$i ne pomenim intr-una din zile ci pirintele vine la gcoalS
19
 gi ne aduce un scaun nou qi lung, gi dupi ce-a intrebat de
dascil, care cum ne purtim, a stat pufin pe gAnduri, apoi a
pus nume scaunului - Calul Balan - gi l-a lisat in pcoali.
in alte zi ne trezim cI iar vine pirintele la gcoali, cu mog
Fotea, cojocarul satului, care ne aduce, dar de qcoald noui,
un drigul de biciugor de curele, impletit frumos, gi pirintele
ii pune nume .Sfhntul Nicolai., dupi cum este gi hramul bise-
ricii din Humulegti... Apoi poftegte pe mog Fotea ci, dacl i-or
mai pica ceva curele bune, si mai faci aga, din cAnd in cAnd,
cAte unul, gi ceva mai grosuf, dacl se poate... Bidila Vasile a
zAmbit atunci, iarl noi, gcolarii, am rimas cu ochii holbagi
unii la altii. $i a pus pirintele pravili gi a zis ci in toatd sim-
b5ta str se prociteasci biielii gi fetele, adicl sI asculte dasci-
lul pe fiecare de tot ce-a invtrfat Peste siptimAnd; 9i clte
gregeli va face sI i le lnsemne cu cirbune Pe ceva, iar la urma
urmelor, de fiecare gregeall s5-i ardi gcolarului cAte un
sfrnt-Nicolai. Atunci copila ptrrintelui, cum era sprinfari gi
plini de incuri, a bufnit in ris. Picatul ei, slrmana!
Ia, poftim de incaleci pe Balan, jupAneasi! zise plrin-
-
tele, de tot posomorAt, si facem pocinog sfhntului Nicolai cel
din cui.
$i cu toati stiruinfa lui Mog Fotea qi a lui bidila Vasile,
Smirindi;a a mAncat papara, gi pe urmi gedea cu mAinile la
ochi qi plAngea ca o mireasi, de sirea cimSga de pe dAnsa.
Noi, cAnd am vizut asta, am rimas inlemnili. Iar pirintele,
ba azi,ba mAine, aducAnd pitaci gi colaci din biserici, a impir-
1it la fiecare, de ne-a imblAnzit, qi treaba mergea struni;
biielii schimbau tabla in toate zilele, qi sAmbita procitanie.
Nu-i vorbi, ci noi tot ne ficeam felul, aga, cAteodati; cici,
din bilul in care era agezati fila cu cruce-ajuti gi buchile
scrise de bidila Vasile pentru fiecare, am ajuns la trltaji, de
la tritaji la ceaslov, g-apoi, di, Doamne, bine!tn lipsa pirin-
telui gi a dascilului intram in linterim, fineam ceaslovul des-
chis, qi, cum erau filele cam unse, trigeau mugtele gi
bondarii la ele, pi, cAnd cldmpineam ceaslovul, cAte zece-do-
uizeci de suflete pripideam deodati; potoP era Pe capul
mugtelor! intr-una din zile, ce-i vine pirintelui, ne cauti
20
ceasloavele qi, cAnd le vede aga sAngerate cum erau, igi pune
mAinile in cap de necaz. $i cum afl5 pricina, incepe a ne pofti
pe fiecare la Balan gi a ne mAngAia cu sfhntul ierarh Nicolai
pentru durerile cuvioaselor muqte gi ale cuviopilor bondari,
care din pricina noastri au pltimit.
Nu trece mult dupl asta, gi-ntr-o zi, prin luna lui mai,
aproape de Mogi, indeamni picatul pe bidila Vasile tAntul,
ctr mai bine nu i-oi zice, si puni pe unul, Nic-a lui Costache,
sI mI prociteasci. Nic5, biiat mai mare qi inaintat in invifi-
turl pAni la genunchiul broagtei, era sfidit cu mine din pri-
cina Smirindilei popii, cireia, cu toati pirerea mea de riu,
i-am tras intr-o zi o bleand5, pentru ci nu-mi da pace si
prind mugte... $i Nici incepe si mi asculte; gi mI asculti el,
gi mi asculti, qi unde nu s-apuc5 de insemnat la gregeli cu
ghiotura pe o dranifi: una, doui, trei, p1ni la douizeci gi
noui. ,,Mii!!! s-a trecut de gag5, zic eu, in gAndul meu;inci
nu m-a gitit de ascultat, qi cAte au si mai fie!" $i unde n-a
inceput a mi se face negru pe dinaintea ochilor gi a tremura
de mAnios... Ei, ei! acu-i acu. ,,Ce-i de ficut, mii Nici?" imi
zic eu in mine. $i mi uitam pe furig la uga mAntuirii qi tot
sctrpiram din picioare, agteptAnd cu neastAmpir si vini un
lainic de qcolar de afari, cici era porunci sI nu iegim cite
doi deodati; gi-mi cripa miseaua-n guri cAndvedeam ci nu
mai vine, si mi scutesc de ciliria lui Balan gi de blagoslove-
nia lui Nicolai, ficitorul de vAnitii. Dar adeviratul sfAnt
Nicolai se vede ci a qtiut de qtirea mea, ci numai iaca ce
intri afurisitul de biiat in gcoali. Atunci eu, cu voie, firi
voie, plec spre uqi, ies repede pi nu mI mai incurc primpre-
jurul gcolii, ci o iau la sinitoasa spre casi. $i cAnd mi uit
inapoi, doi hojmilii se gi luaseri dupl mine; gi unde nuincep
a fugi de-mi sciptrrau picioarele; qi trec pe lAngI casa noas-
trf,, qi nu intru acasi, ci cotigesc in stAnga gi intru in ograda
unui megieq al nostru, Ei din ogradi tn ocol, qi din ocol tn
grtrdina cu ptrpugoi, care erau chiar atunci prlpifi de-al doi-
lea, gi btrielii dupl mine; gi, pAnI s[ mI ajungl, eu, de fricl,.
cine gtie cum, am izbutit de m-am lngropat ln flrnl la rldtr-
cina unui p{pugoi. $i Nic-a lui Costache, dugmanul meu, gi
 cu Toader a Catincii, alt hojmiliu, au trecut pe lAngi mine
vorbind cu mare ciudi; gi se vede c5 i-a orbit Dumnezeu de
nu m-au putut gibui. $i de la o vreme, nemaiauzind nicio
foEnituri de pipugoi, nicio scurmituri de gdin5, am fAgnit
odati cu firna-n cap, pi tiva la mama acasi, qi am inceput a-i
spune, cu lacrimi, ci nu mI mai duc la qcoalS, mlcar si gtiu
bine ci m-or omori!
A doua zi insi a venit pirintele pe la noi, s-a infeles cu
tata, m-au luat ei cu biniqorul gi m-au dus iar la gcoali. ,,Ci,
d5, e picat sI rimAi fdri leac de invifiturS, zicea pirintele;
doar ai trecut de bucheludeazla gi bucherilazdra: egti acum
la ceaslov, gi rnAine-poimAine ai si treci la psaltire, care este
cheia tuturor invil[turilor, Si, mai qtii cum vine vremea?
poate sI te faci gi popi aici, la biserica SfAntului Nicolai, ci
eu pentru voi mi stridinuiesc. Am o singuri fati q-oi vedea
eu pe cine mi-oi alege de ginere."
Hei, hei! cAnd aud eu de popi qi de Smlrindiga popii, las
muqtele in pace qi-mi iau alte gAnduri, alte misuri:incep a
mi da la scris, qi la ficut cadelnila in bisericS, qi la finut iso-
nul, de parci eram biiat. $i plrintele mI ia la dragoste, qi
Smirindip incepe din cAnd in cAnd a mi fura cu ochiul, gi
bidiEa Vasile mi pune sd ascult pe allii, gi alti fiini se ma-
cini acum la moar5. Nic-a lui Costache, cel rigugit, balcAz
qi rluticios, nu mai avea stipAnire asupra mea.
Dar nu-i cum gAndegte omul, ci-i cum vrea Domnul.
intr-una din zile, gi chiar in ziua de SfAntul Foca, scoate
vornicul din sat pe oameni la o claci de dres drumul. Se zicea
ci are si treaci Vodi pe acolo spre ministiri. $i bidila Vasile
n-are ce lucra? Hai pi noi, mii biiefi, si d5m ajutor la drum,
si nu zici Vodi, cAnd a trece pe aici, ci satul nostru e mai
leneg decAt alte sate. $i ne luim noi de la gcoali gi ne ducem
cu tofii. $i care sipau cu cazmalele, care cirau cu tirlboan-
fele, care cu cirufele, care cu covefile, in sfArqit, lucrau oame-
nii cu tragere de inimi. Iar vornicul Nic-a Petricii, cu
paznicul, vitimanul gi cAqiva nespilali de mazili se purtau
printre oameni de colo pAni colo, gi cAnd deodati numai iaca
vedem in prund cAgiva oameni claie peste grimadi, gi unul
22
 din ei mugind puternic. ,,Ce si fie acolo?" ziceau oamenii,
alergAnd care de care din toate p5rfile.
Pe bidip Vasile il prinsese la oaste cu arcanul, il cetluiau
acum zdravin gi-l puneau in cituge, si-l trimiti la Piatra...
laca pentru ce scosese atunci vornicul oamenii la clactr. Aga,
cu amigele, se prindeau pe vremea aceea fliciii la oaste...
Afurisiti priveliqte mai fu qi asta! Fliciii ceilalgi pe datl s-au
ftrcut nevizufi, iari noi, copiii, ne-am intors plAngAnd pe la
casele noastre. ,,Afurisit si fie cAinerul devornic, qi cum a ars
el inima unei mame, aga si-i ard5 inima SfAntul Foca de as-
ttrzi, lui gi tuturor pirtagilor sii!" blestemau femeile din sat,
cu lacrimi de foc, in toate p54ile. Iar mama lui bidiga Vasile
lgipetrecea biiatul la Piatra, bocindu-l ca pe un mort!,,Las',
mami, ci lumea asta nu-i numai cAt se vede cu ochii, zicea
bld$a Vasile mAngAind-o; gi in oaste triieqte omul bine, daci
este vrednic. Ogtean a fost gi SfAntul Gheorghe, gi sfhntul
Dimitrie, gi alli sfinfi mucenici, care au pltimit pentru dra-
g,ostea lui Hristos, micar de-am fi gi noi ca dinqii!"
Ei, ei! pe bidi;a Vasile l-am pierdut; s:a dus unde i-a fost
scris. $i pirintele Ioan umbla acum cu pletele in vAnt si gi-
seasci alt dascil, dar n-a mai gisit un bidilaVasile, cuminte,
harnic qi ruqinos ca o fati mare. Era in sat qi dascllul Iordache,
f6rniitul de la strana mare, dar ce fi-i bun? $tia pi el glasurile
pe dinafari de biserici, nu-i vorbi, dar climpinea de b5trAn
ce era; g-apoi mai avea gi darul suptului... Agadar, gcoala a
rtrmas pustie pentru o bucati de vreme, gi cAliva dintre noi,
care ne fineam de pirintele Ioan, calea-valea: biserica des-
chide pe om. Duminicile bAzAiam la stranS, gi hArqti! cAte-un
colac! $i, cAnd veneau cele doui ajunuri, cite treizecipatru-
zeci de biieli fugeau inaintea popii, de rupeam omitul de la
o casi la alta, gi la Criciun nechezam ca mAnzii, iar la Bobo-
teazi strigam chiraleisa de clocotea satul. $i, cAnd ajungea
popa, noi ne agezam in doui rfrnduri gi-i deschideam calea,
iari el ?gi trigea barba gi zicea cu mAndrie citre gazdi:
Aigtia-s minzii popii, fiule. Niqte zile mari ca aceste
-
le agteapti gi ei, cu mare bucurie, tot anul. Gititu-le-afi ceva
bob fiert, giluqte, turte cu julfi qi virzare?
23