Sunteți pe pagina 1din 3

Analizatorul auditiv

o Permite integrarea organismului in mediul de viață:


- Depistarea surselor de hrană și a pericolelor
- Orientarea în spațiu și stabilirea unor relații interumane
o Organul de simț - urechea
o Stimul: unde sonore (frecventa sunetului 10-20000 cicli/s)
o Urechea: externă, medie, internă

URECHEA EXTERNĂ
 Pavilionul (formă de pâlnie – are rol în a capta undele)
 Conductul auditiv extern – are rolul de a transmite undele către
urechea medie
 La capătul urechii externe – timpanul = membrană elastică, de
textură firoasă, grosime aproximativ 0,1 mm, funcționează ca un
rezonator.

URECHEA MEDIE
 În regiunea temporală – într-o cavitate a osului temporal, plină cu aer
la presiune atmosferică
 Legătura între urechea medie, nas și faringe se realizează prin
intermediul trompei lui Eustachio
 Nicovala, scărița, ciocănelele – au rolul de a amplifica sunetele slabe
și de a le diminua pe cele puternice

URECHEA INTERNĂ
 Labirintul osos (vestibulul osos, cohleea osoasă, canalele
semicirculare osoase, melcul osos)
 Labirintul membranos (se află în cel osos – uticula, vestibulul
membranos, sacula, canelele semicirculare membranoase, melcul
membranos)
 La nivelul melcului membranos – organul spiralat CORTI – organul
receptor al auzului

SEGMENTUL DE CONDUCERE
 I protoneuronul – organizat în organul spiral CORTI
 II deutoneuronul – la nivel bulbar și pontin
 III în coprii geniculați mediali din metatalamus

SEGMENTUL CENTRAL
 CORTEX – la nivelul lobului temporal superior - exista și arii de
asociație secundare localizate la niv. cortexului – lezarea acestor arii
de asociație fără lezarea ariilor primare permite auzul cuvintelor dar
nu și înțelegerea acestora

Analizatorul gustativ
o Simțul gustativ = simț chimic; are rolul de a aprecia calitatea alimentelor
și de a declanșa secreții digestive

SEGMENTUL RECEPTOR
 Localizat la nivelul papilelor gustative (au diferite forme și dimensiuni:
papile filiforme și fungiforme)
 Papilele sunt prezente pe suprafața limbii, bolta palatină, faringe,
amigdale, epiglotă
 Mugurii gustativi sunt niște formațiuni ovoide, celule receptoare (alungite,
prezintă pol apical – cili; pol bazal – terminații nervoase senzoriale)

SEGMENTUL DE CONDUCERE
 Fibrele nervoase care provin din 2/3 din partea anterioară a limbii
constituie ramura de tip facial; restul de 1/3 constituie ramura de tip
glosofaringian;
 De la ceilalți muguri – ramura nervului vag
 Fibrele acestor 3 nervi se unesc la nivelul bulbului (II neuron); la nivelul
talamusului (III neuron)

SEGMENTUL CENTRAL
 Proiecția fibrelor se realizează la nivelul girusului posterior central

o Cele 4 gusturi de bază: acru – pe margini, amar – baza limbii, dulce –


vârful limbii, sărat – partea anterioară a feței dorsale
o Bolta palatină – percepe gustul amar acid
o Faringele si epiglota – toate gusturile fundamentale
Analizatorul olfactiv
o Simț chimic; are rolul de a aprecia calitatea unui aliment, declanșa
senzația digestivă, prezența în aer a substanțelor nocive.
o Stimulul – substanțe odorante

SEGMENTUL RECEPTOR
 Nasul, fosele nazale
 La nivelul mucoasei nazale există o zonă specială numită mucoasa
olfactiva 2-3 cm pătraț
o Celule de susținere (epiteliale)
o Celule receptoare – neuronii bipolari fusiformi, dendritele sunt
scurte, groase și prezintă în partea anterioară o umflătură numită
buton olfactiv

SEGMENTUL DE CONDUCERE
 I neuron se regăsește la nivelul neuronilor bipolari
o Axonul = nervul olfactiv care ajunge până la nivelul bulbului olfactiv
unde face sinapsă cu celulele mitrale
 II neuron – axonul celui de-al II-lea neuron formează tracturile olfactive

SEGMENTUL CENTRAL
 Cortex – girul hipocampic

Omul diferențiază între 2000 și 4000 de mirosuri diferite.