Sunteți pe pagina 1din 3

Politici educationale sociale

REFERAT

IMPORTANTA POLITICILOR EDUCATIONALE IN


DEZVOLTAREA SOCIETATII CONTEMPORANE.

Student:Ionita Georgiana Ionela


Facultatea: Stiinte ale educatiei
Program de studiu: P.I.P.P
Nr.matricol: 869
Anul: II, Licenta
Grupa: 3
IMPORTANTA POLITICILOR EDUCATIONALE IN
DEZVOLTAREA SOCIETATII CONTEMPORANE.

Din punct de vedere etimologic termenul educaţie provine din termenii latineşti educo –
educare (a alimenta, a hrăni, a îngriji, a creste), ca si educo - educere ( a duce, a conduce, a
scoate din..., a ridica, a inerta). Una din aceste definiţii ar fi aceea că educaţia este un fenomen
social care a însoţit istoria omenirii de la începuturile ei si va continua sa existe de-a lungul
existentei acesteia. Ea păstrează şi transmite mai departe cunoaştere teoretică şi practică precum
şi valorile culturii si civilizaţiei de la o generaţie la alta. De-a lungul timpului mulţi istorici au
încercat să definească conceptul de educaţie. Platon afirma ca:’’Educaţia are drept scop să dea
sufletului şi corpului întreaga frumuseţe şi perfecţiune de care sunt susceptibile’’
O intelegere profunda a relatiei dintre societate si educatie poate fi realizata numai
pornind de la teza potrivit careia socialul este o rezultanta a interactiunii si convietuirii
oamenilor. In interiorul sau educatia ne apare ca actiune sociala care mijloceste si diversifica
relatiile dintre om si societate, favorizand astfel dezvoltarea omului prin intermediul societatii si
a societatii prin intermediul omenilor.  
In consecinta, educatia omului si transformarile sociale pe care le realizeaza sunt intr-o
relatie de reciprocitate, in sensul ca omul educat, actionand asupra societatii, paralel cu
transformarea acesteia, se transforma pe el insusi, rezultat care, la randul sau, se va repercuta din
nou asupra societatii. Este evident ca in conditiile unei evolutii rapide a societatii si implicit a
educatiei si cunoasterii, multe dintre cunostintele si practicile valabile astazi vor fi maine
depasite, invechite. Este de asteptat ca intr-o perioada marcata de atatea si atatea mutatii
tehnologice si de aparitia unor noi forme de organizare a educatiei si a muncii, competentele
specifice sa devina si ele rapid depasite. Nevoia de reactualizare, de educatie si invatare continua
vor fi in crestere. Dar ceea ce este mai important este faptul ca nevoile de cunoastere si de
actiune ale societatii si ale membrilor ei vor fi altele decat cele de pana acum. Educația poate fi
înțeleasă în sens restrâns sau în sens larg. Educația în sens restrâns se referă la educația formală
(în gradinițe, școli, licee, facultăți) Educația în sens larg se refera la: educația părinților ( primul
tip de educație de care are parte copilul), educație din partea familiei lărgite (alte rude, prieteni
de familie, cunoscuți, vecini, colegi de-ai părinților, nași etc), educație din experiența de viață –
tot ce se întâmplă în jurul copilului reprezintă o formă de educație pentru el (aici intră: educația
străzii – tot ce vede, aude, trăiește individul pe stradă, educație din relațiile cu diferite entități
publice și private,educație din relația cu statul (politic și administrativ), educație din anturaj
(copiii din fața blocului, colegi de grădiniță, școală, liceu, facultate, prieteni, cunoscuți etc),
educația formală (creșă, grădiniță, școală, liceu, facultate, și orice alte cursuri, seminarii, întâlniri
cu scopul concret de a învăța ceva), autoeducație (/autoeducare) – foarte importantă, bazată pe
cele anterioare, este educația care dezvoltă și îmbunătățește toate învățăturile primite anterior,
care trage concluzii în urma informațiilor știute și experiențelor trăite, și crează noi informații
utile.
Realitatea contemporană demonstrează că educaţia are un rol tot mai important şi mai
complex. Este foarte clar că azi avem nevoie de o educaţie dinamică care pune bază pe valorile
autentice. Specialiştii sunt de acord că educaţia trebuie să fie permanent în centrul preocupării
tuturor popoarelor. Tot ei susţin faptul că învăţământul trebuie să ţină pasul cu societatea şi să
ofere soluţii pentru eventualele probleme care ar apărea
Societatea contemporana este tot mai mult definita în literatura de specialitate ca fiind o
societate educativa. Analizele comparative ale sistemelor educationale actuale evidentiaza
convergenta existenta între gradul de dezvoltare sociala, economica si culturala al unei societati
si viabilitatea sistemului de învatamânt pe care aceasta îl promoveaza. Acest fapt impune
necesitatea unei cât mai bune reflectari la nivelul fenomenului educational a schimbarilor
survenite sau anticipate a surveni în sfera socio-economica si întreprinderea unor cercetari
riguroase cu privire la posibilitatile de optimizare a sistemelor educationale contemporane.
Putem astfel concluziona ca educatia contemporana, parte integranta a educatiei se inscrie
in jocul autoinvatarii si al invatarii creative, al valorii autentice si comunicarii eficiente, al
schimbarii benefice si formative.
Prin structura, obiective si continut, educatia trebuie sa raspunda necontenit unor exigente
ale evolutiei realitatii nationale si internationale.Semnificatiile si eficienta actului educativ, in
sine, sunt date de disponibilitatile educatiei de adaptare si autoreglare fata de sfidarile tot mai
numeroase ale spatiului social.Solutia rezolvarii problemelor actuale trebuie sa vina nu numai
din partea educatiei institutionalizate.
Astazi, obiectele educatiei si procesele educative sunt atat de complexe incat numai o
concentrare a eforturilor intreprinse de mai multe institutii, concretizata in ceea ce unii au numit
“cetatea educativa” , prin redistribuirea invatamantului catre mai multi factori, ar putea crea
actiuni ale caror rezultate sa fie multumitoare.