Vasile Romanciuc, un poet solar, dar fatalmente împovărat de tenebrele timpului, este unul dintre

cei mai reprezentativi poeţi moderni ai literaturii române din Basarabia. Poezia “Ploua” apartine
genului liric deoarece modurile de expunere tipice sunt descrierea si monologul liric si in text sunt
prezente marcile lexico-gramaticale ale eului liric (pronume si verbe la persoana I sau a II-a,
singular sau plural, interjectii si verbe la mod imperativ).

Tema poeziei “ploua” pare sa fie,dupa cum releva si titlul fenomenul de ploaie si anume
impactul pe care aceasta il are asupra lumii noastre. Ploaia creaza o regenerare atat fizica cat
si emotionala. Datorita ei “mai verde e padurea” si “Nu e nimic mai nou decat antichitatea”. Titlul
‘’Ploua’’ format dintr-un verb la present sugereaza ideea de continuitate si eternitate a poeziei.
Fiind alcatuit doar dintr-un cuvant,titlul lasa cititorului o infinitate de interpretari. Inteleg starea
de spirit a eului liric ca fiind una melancolica si totusi plina de speranta si apreciere a naturii si
frumusetii. Prezenta acestuia se face cunoscuta prin marci lexico-gramaticale precum “Eterna
mea uimire”. In poezie se gasesc motive precum: codrul, care in context reprezinta vitalitatea
continua, antichitatea care semnifica statornicia, si ploaia care releva simbolul fertilitatii si a
virtutiei. Pentru a imbogati stilistica si a creea o estetica mai placuta cititorului, autorul recurge la
diferite imagini artistice, precum “ploua curat” care este un epitet ce reprezinta puritatea si
inviorarea ploii, si “stropii nu-s stropi, ci sunt cuvinte de iubire” care este o metafora ce arata
similaritatea la nivel emotional dintre ploaie si cuvant. Poezia este alcatuita din 4 versuri, rima
incrucisata, are 3 strofe, masura versurilor este de 7 silabe, si piciorul metric este troheul. Din
punctul meu de vedere , mesajul comunicat de text este ca picaturile de ploaie sunt asemeni
cuvintelor. Asadar pot rezuma ca ploaia reprezinta rodul sperantei, aceasta regenerand si
reinviind totul in urma, ne imbogateste cu noi puteri , iar cuvintele inaltatoare si fauritoare de
frumos se depoziteaza adanc in inimile noastre , dand rod tezaurului cultural al fiecarui om.

Concluzionand, as putea spune ca prin poezia “Ploua”, Vasile Romanciuc aduce

responsabilitate şi acurateţe faţă de importanta si impactul cuvântului , acesta a reusit sa
creeze o paralela dintre ploaie si cuvant, intreaga poezie dand impresia unei metafore
complexe. As putea sa o asimilez cu poezia “Ploua cu soapte” de catre Nica Holoiu, acestea
impartind niste teme si mesaje asemanatoare. Personal, mi-a placut poezia si am ramas placut
surprins dar si induiosat cand am citit o

Criticilor mei