NUME: Ionoi

PRENUME: Alexandra-Ioana

SPECIALIZARE: Finanțe Bănci, Anul I, 2020/2021

MATERIE: Microeconimie

Semestrul I

REFERAT,

MICROECONOMIE, TC1

Profesor coordonator: Șehleanu Mariana Elev/Student: Ionoi Alexandra-Ioana

 Influența progresului tehnic asupra activității unui

întreprinzător/producător

Contabilitatea este acea știință, care realizează după o metodologie bine stabilită în
întocmirea conturilor pentru companii, întreprinderi, instituții, societăți de orice fel și
mărime, persoanele juridice din întreaga lume, și situații financiare pentru a fi prezentate
utilizatorilor de informatii, proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale.

Părerea mea este, că în ultimii ani tehnologia s-a dezvoltat extrem de mult, aparănd pe piață
tot mai multe produse evoluate din punct de vedere calitativ și cantitativ. Această dezvoltare
are o influență tot mai mare asupra activității unui întreprinzător/producător. Cumpărătorii se
adaptează destul de ușor la dezvoltarea inevitabilă a pieței, actualizănd zilnic informațiile
despre orice produs apărut sau relansat pe aceasta.

Aceste progrese tehnice au efecte majore asupra întreprinderii și economiei, devenind mai
eficiente. Aceste eficiente sunt determinate de:

 Creșterea volumului producției cu același consum de factori;

 Reducerea consumului de factori de producție pe unitate de produs;
 Creșterea eficienței;
 Creșterea vânzării;
 Creșterea venitului;
 Scăderea cheltuielilor, etc.

Pentru a promova progresul tehnic trebuie luate în calcul eforturile de adaptare la o serie de
schimbări:

 Reorganizarea muncii;
 Reorganizarea producției;
 Reorientarea spre alte activități a unei părți;
 Recalificarea, inlocuirea unor sau mai multe elemente si perfectionarea lor;
 Înlocuirea tehnologiilor cu cele noi/actualizate;
 Pregătirea noilor generații oferind diferite cursuri de perfecționare.
Acest progres tehnic are multe beneficii, atat la partea economica, cat si la partea
productivitatii usurand munca personalului, influentand gradul de ocupare a populatiei care
pe termen lung determina cresterea numarului locuitori de munca. Din nefericire acelasi
aspect pe termen mai scurt provoaca reducerea numarului de locuri de munca datorita
automatizarii.

Ilie Băbăiță și Alexandrina Duță, descriu funcțiile de producție în raport cu divizibilitatea și

adaptabilitatea, ca fiind de mai mule feluri:
a) funcții de producție cu factori substituibili, care pot fi funcții clasice (randamentul
factorilor este mai întâi crescător, dar apoi descrescător) și funcții neoclasice (în care
randamentul factorilor este exclusiv descrescător);
b) funcții de producție cu factori complementari, care sunt expresia relațiilor care
există între producție și factorii utilizați în condițiile în care nici un factor nu se poate folosi
eficient decât dacă se respectă anumite proporții bine definite.
4
Randamentul factorilor exprimă variația producției atunci când se combină mai mult sau mai
puțin dintr-un factor variabil cu o cantitate dată dintr-un factor fix.
Modificarea randamentului factorilor poate avea loc prin oscilații sau prin deplasări mai
importante
și pot lua forma:
- descrescătoare, atunci când cantitatea crescătoare dintr-un factor variabil este combinată cu
o cantitate dată dintr-un factor fix, se ajunge la un punct în care productivitatea marginală și
productivitatea medie vor sfârși prin a scădea;
- constantă, fiind ilustrată prin două funcții de producție (prima prin care se presupune că
productivitatea marginală și productivitatea medie sunt constante și egale, iar cea de-a doua
în care productivitatea marginală a factorului variabil este constantă, în timp ce
productivitatea medie este descrescătoare în raport cu creșterea factorului variabil și tinde
spre productivitatea marginală);
- crescătoare, care poate fi demonstrată prin luarea în considerare a progresului tehnic.
5
Randamentele la scară exprimă variația producției rezultată în urma creșterii cantităților din
toți factorii de producție utilizați în aceeași proporție.
Asemenea randamentului factorial, și randamentul la scară poate avea modificări sub formă:
Tot J. Schumpeter (autorul teoriei inovației), definește progresul tehnic ca fiind forța motrice
a
creșterii economice ce reprezintă ansamblul activităților de inovare a sectorului productiv,
având ca suport cercetarea științifică și îndeosebi cercetare aplicativă.
Progresul tehnic are următoarele funcții:
a) Multilateralitatea, funcție prin care progresul tehnic influențează toate elementele forțelor
de producție, fiind condiționată de integrarea progresului tehnic în dezvoltarea economico-
socială
generală, perfecționarea proceselor de producție (tehnica și tehnologiile) și percepția în
viziunea
modernă ca o investiție și o producție de materie cenușie cu efecte în domenii diverse, ce
converg în
activitățile sectorului productiv (de planificare, tehnică, tehnologică, managerială, marketing
etc).
b) Factor de creștere economică exprimat printr-o relație de tip cauză-efect, prin care
progresul tehnic determină dezvoltarea mijloacelor de producție, cu implicații intense și
rapide
asupra realizării producției concretizate prin: reducerea forței de muncă și
proporțional, a
cheltuielilor aferente; creșterea productivității muncii și a volumului de producție;
creșterea
eficienței prin reducerea cheltuielilor de fabricație și creșterea profitului; creșterea
competitivității
întreprinderii.
c) Dinamica progresului tehnic, ce constă în condensarea în timp a relației creație-asimilare-
efecte, care apare prin creșterea vitezei de aplicare și de perimare a progresului tehnic.
d) Modelarea economiilor naționale prin prognozarea procesului tehnic, cu
orientare
selectivă, în funcție de cerințele economico-sociale și de potențialul material și uman.
e) Instituționalizarea și planificarea progresului tehnic. Instituționalizarea la nivel
guvernamental are rolul de a stimula , orienta, coordona, și controla desfășurarea progresului
tehnic,
care trebuie să existe ca o componentă a politicii interne de creștere economică și a politicii
externe
de comercializare a produselor.
f) Concentrarea polilor de dezvoltare globală a țărilor lumii în:
- producătoare și consumatoare de progres tehnic, cum sunt țările deținătoare de
disponibilități: capital, știință, tehnologii etc.
- consumatoare de progres tehnic, cum sunt țările în curs de dezvoltare, cu insuficiente
disponibilități și incapabile de a crea oportunități.
7
Progresul tehnic este așadar principalul factor care conduce la creșterea eficienței activității
comerciale, devenind astfel cheia spre dezvoltare. Precizez că implementarea unei astfel de
strategii
de succes se convertește în sporirea cifrei de afaceri a unei firme și în dobândirea unei cote
înalte pe
piață, motiv pentru care interesul comercianților pentru dezvoltarea și modernizarea unei
afaceri
este de la sine înțeles.
Într-o eră din ce în ce mai mult digitalizată, este necesar ca întreprinzătorul să pășească în
tandem cu aceste schimbări impuse de tehnologie pentru a-și ușura sieși munca, iar mai apoi
personalului angajat. Pentru implementarea acestei mentalități, după investiția propriu zisă
este
obligatorie pregătirea noii generații prin cursuri de perfecționare. O astfel de atitudine are
implicații
majore atât pentru întreprinzător cât și pentru resursele umane implicate în procesul respectiv

BIBLIOGRAFIE:

1. Ilie Băbăiță și Alexandrina Duță, Microeconomie, Editura de vest, Timișoara, 1999.

2. Lucian-Claudiu Anghel și Laurențiu-Mihai Treapăt, Microeconomia în (micro)sinteză,
Editura PRO Universitaria, București, 2016.
3. https://ro.scribd.com/document/151858374/Randamentele-de-Scara-Si-Randamentele-
Factoriale, (accesat în data de 26.11.2019).
4. https://www.academia.edu/17834352/P_A_R_T_E_A_a_I-a_progresul_tehnic . (accesat
în data de 01.12.2019).