Contabilitatea ca forma a unei evidente economice primare (numarare) dateaza din cele
mai vechi timpuri, regasindu-se în oricare dintre gruparile sociale. Avem în vedere, ca
etape ale istoriei contabilitatii, urmatoarele delimitari temporale :
1. Din cele mai vechi timpuri pâna la 1494
2. De la 1494 pâna in anii 1800
3. De la 1800 pâna la 1989
4. De la 1989 pâna astazi
                 Prima faza (etapa). Desi originea contabilitatii în structurile spatio-temporale
nu poate fi stabilita cu precizie, totusi, din cercetarile istorice s-a constatat aparitia si
întrebuintarea ei chiar din comuna primitiva. S-au gasit marturii care atesta ca socotelile
se tineau în antichitate cu ajutorul funiilor înnodate, a margelelor însirate, a crestaturilor
facute în lemn, a rabojului etc. Urme de registre si sisteme de contabilitate au fost lasate
de egipteni, fenicieni, greci si romani.
La romani, registrele comerciale erau obligatorii si s-au gasit urme de registre foarte
regulat tinute. Aceste registre se tineau nu numai de bancheri si comercianti, ci si de
fiecare cap de familie (pater familias).
                 Contabilitatea era tinuta de unul dintre sclavi, numit "celarius", iar în
întreprinderile mari exista si un sef contabil numit "dispensator" . Materialul folosit pentru
registre era la început din bucati de lemn acoperite cu un strat subtire de ceara. Pe aceste
table, numite tablete cerate, se scria cu un fier ascuti 959i83j t numit stilete.
                 Mai târziu, tabletele cerate au fost înlocuite cu foi de papirus si tocmai pe urma
a aparut hârtia. Dintre registrele întrebuintate de romani enumeram urmatoarele:
-         adversaria; un fel de registru-jurnal lunar de casa
-         codex accepti et expensi; accepta = primire si expensa = dare, cheltuiala. În acest
registru se tineau zilnic, dupa acte, operatiunile de casa si operatiunile pe credit, având
deschise partizi personale fiecarui obligat. Fiecare partida cuprindea cele doua parti ale
contului "accepta" si "expensa".
-         codex rationum (ratio = cont, de unde provine si cuvântul italian regionesia =
contabilitate). Acest registru corespunde Cartii Mari sau Maestrului sah de astazi, având
deschise conturi pentru toate elementele din care se compune patrimoniul. Când conturile
erau deschise pentru bunurile ce compuneau un patrimoniu privat, el se
numea codex rationum domesticarum, iar registrul care cuprindea conturile deschise
special pentru afaceri se numea codex  rationum mensa sau argentariae.
-         Registrul inventar de astazi purta denumirea de Libelus familial sau Liber patrimonii, iar
creantele inclusiv dobânda de încasat, corespundea unui registru scadentar, numit
Kalendarium.
                 Acestea au fost abandonate odata cu desfiintarea întreprinderilor
comerciale provocata de caderea Imperiului roman. Noile registre de contabilitate apar
între anii 1100-1200, odata cu întemeierea marilor orase comerciale italiene, engleze si
hamburgheze. Mentionam încercarile definirii notiunilor de contabilitate în manuscrisele lui
Leonardo Fibonacci din Pisa (1202) si James Pesle din Londra, care a tiparit o lucrare
despre arta italiana a contabilitatii în partida dubla.
                 A doua etapa. Din punct de vedere afectiv-cronologic începutul celei de-a doua
epoci este stabilit de istoriografi la 1494, când vede lumina tiparului, primul tratat de
contabilitate, datorita calugarului Luca Paciolo (Pacioli) di San Sepulcro, sub denumirea
de "Summa de Aritmetica, Geometria, Proportioni et Proportionalita" - tratat general de
aritmetica practica si algebra în care se pune pentru prima oara si problema calculului în
partida dubla în Partea I, Districto II, Tratatul IX sub titlul: "Tractus de computis et
scripturis".
                  În aceasta lucrare Paciolo descrie metodele de contabilitate întrebuintate de
comerciantii din Florenta si Venetia, oprindu-se în special la cel venetian si demonstrând
ca acestor comercianti li se datoreaza existenta sistemelor contabile, descrise fara a-si
atribui paternitatea de precursor al contabilitatii. Cu alte cuvinte Luca Paciolo a colectionat,
a sistematizat si a explicat contabilitatea care se folosea în timpul sau, în aceste orase si
centre comerciale.
                 Cam în acelasi timp, Benedetto Cotrugli prezinta în mod succint principiile
contabilitatii, în partida dubla în lucrarea sa intitulata "Della mercatoria et del mercanto
perfetto".
                  La 1524, profesorul de aritmetica si contabilitate din Venetia, Domenico
Manzoni publica "Registrul dublu cu jurnalul sau" ("Quaderno doppio con il suo giornale"),
din care se constata ca modelul din acel timp nu este mult diferit de cel practicat astazi.
                  Primul autor de contabilitate francez a fost Savonne din Lyon (1567), dupa
care, catre sfârsitul secolului ale XVII-lea, apar autorii: Matthew De la Porte, Jaques
Savary si Claude Irson. Textul olandezului De la Porte, " Le guide de negocians ",
reprezinta o lucrare normativa în domeniu. .
                 În Germania, Olanda si Anglia mai toate tratatele aparute în acea perioada nu
sunt decât traduceri ale lucrarii lui Paciolo.
                 A treia etapa, este deschisa de lucrarea lui Edmond Degranges, din 1795,
intitulata « La teme des livres rendue facile ou nouvelle methode d'enseignement ». În
aceasta lucrare autorul descrie asa numita metoda de contabilitate « Jurnal-Cartea Mare »,
impropriu denumit sistem american. Tot aici Degranges face o clasificare a conturilor în
conturi de valori, de rezultate si de persoane.
                 În anul 1865 A. Guibault publica o lucrare de contabilitate mai sistematizata,
care este consultata si astazi cu mult folos. Aceasta lucrare intitulata « Traité de
comptabilité » cuprinde si un interesant album de modele.