Efectele poluării industriei

Efectele poluării industriei

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează

cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și
mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al
cauzelor naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante
provine din activitățile umane. Se disting următoarele categorii: poluare fizică
(incluzând poluarea fonică și poluarea radioactivă), poluarea chimică (produsă de diverse
substanțe eliberate în mediu sub formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), poluare
biologică (cu germeni patogeni, substanțe organice putrescibile etc.).

Există două categorii de poluanți:

Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi cele conținute în apa menajeră,
care se descompun rapid prin unele procese naturale. Acești poluanți devin o problemă când
se acumulează mai rapid decât pot să se descompună.
Poluanții nedegradabili sunt substanțe care nu se descompun, sau se descompun
foarte lent, în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să
se îndepărteze acești poluanți din mediu. Compușii nedegradabili cum ar fi diclor-difenil-
tricloretanul, dioxinele, bifenilii policlorurați (BPC) și materialele radioactive pot să ajungă la
nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De
exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără
să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate
mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești
mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește
„bioacumulare”.

Performanţa de mediu a industriei europene s-a îmbunătăţit în ultimele decenii. S au

produs schimbări din numeroase
motive: reglementări de
mediu mai stricte, îmbunătăţiri ale
eficienţei energetice, o
tendinţă generală a industriei
europene de a renunţa la anumite
tipuri de industrii prelucrătoare cum
ar fi cea grea şi mai poluantă şi
participarea companiilor la sisteme voluntare orientate spre reducerea impactului lor asupra
mediului. În ciuda acestor îmbunătăţiri, industria continuă în prezent să fie responsabilă
pentru o povară semnificativă asupra mediului nostru în ceea ce priveşte poluarea şi deşeurile
generate de acest sector.
Sectoarele industriale ale Europei aduc multe beneficii economice şi sociale
importante: acestea produc bunuri şi produse, generează locuri de muncă şi venituri fiscale.
Cu toate acestea, cele mai mari instalaţii industriale din Europa sunt responsabile de o
proporţie semnificativă din totalul emisiilor de poluanţi atmosferici importanți şi gaze cu
efect de seră (GES) , precum şi de alte efecte asupra mediului, inclusiv eliberarea de poluanţi
în apă şi în sol, generarea de deşeuri şi consumul de energie.

Directiva privind emisiile industriale (DEI), care definește obligațiile pe care trebuie să le

îndeplinească aproximativ 50 000 de instalații industriale mari pentru a evita sau a reduce la
minimum emisiile poluante în atmosferă, apă și sol, DEI de asemenea obligă ca aceste
instalații să reducă  deșeurile. Pentru anumite activități, și anume  cele din cadrul instalațiilor
mari de ardere, al instalațiilor de incinerare și de coincinerare a deșeurilor, cele care utilizează
solvenți și cele de producere a dioxidului de titan, DEI stabilește valori limită de emisie
pentru anumiți poluanți, aplicabile la nivelul UE.
 Directiva privind instalațiile medii de ardere (ImA) va reglementa, începând cu
2018, emisiile de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOX) și pulberi   rezultate din arderea
combustibililor în instalații cu o putere termică nominală mai mare sau egală cu  1 megawatt
(MWt) și mai mică de 50 MWt.
Directiva-cadru privind proiectarea ecologică prevede norme la nivelul UE pentru
îmbunătățirea eficienței energetice a produselor, precum aparatura electrocasnică, a
tehnologiilor informației și comunicațiilor sau a activităților de proiectare.
Schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) reduce emisiile
de gaze cu efect de seră (GES) de la peste 12 000 de instalații de producție și instalații
producătoare de energie din 31 de state, precum și din sectorul aviației. ETS vizează
aproximativ 45 % din emisiile de gaze cu efect de seră din UE.
Directiva-cadru privind apa impune statelor membre să reducă treptat poluarea
apelor cu o serie de poluanți, definiți ca „substanțe prioritare”. De asemenea, directiva obligă
statele membre să adopte măsuri pentru încetarea sau eliminarea treptată a emisiilor,
deversărilor și pierderilor de anumiți poluanți mai periculoși, încadrați în categoria
„substanțelor periculoase prioritare”.
Directiva privind tratarea apelor urbane uzate  protejează mediul împotriva
efectelor nocive ale deversării apelor urbane uzate  și a apelor uzate provenite din anumite
sectoare industriale.
În România, utilizarea tehnologiilor învechite, ineficiente din punctul de vedere al
procesului de producție și al calității produsului obținut, reprezintă o problemă semnificativă.
Cea mai mare parte a firmelor din sectoarele economice românești folosesc încă tehnologii
învechite, ce ajung să nu facă față noilor cerințe ale consumatorului, dar și ale pieței în
general.
 Termocentrala Turceni fiin al treilea mare poluator din Uniunea Europeană

Poluarea industrială din România a generat, în perioada 2008-2012, costuri estimate

cu sănătatea și protecția mediului de 25 până la 80 miliarde euro, termocentrala Turceni fiin
al treilea mare poluator din Uniunea Europeană în funcție de impactul asupra costurilor
totale.
Potrivit unui studiu al Agenției Europene de Mediu (EEA) privind impactul emisiilor
poluante ale centralelor energetice și ale altor companii industriale asupra cheltuielilor din
UE cu sănătatea și protecția mediului, România se situează pe locul al șaselea în funcție de
costurile cauzate de poluarea industrială, în urma Germaniei, Poloniei, Marii Britanii, Franței
și Italiei.
„ Germania, Polonia, Maria Britanei, Franța și Italia, care dețin cele mai mari facilități
industriale, contribuie cel mai mult la cheltuielile totale. Cu toate acestea, clasamentul se
schimbă substanțial dacă valoarea cheltuielilor este ajustată în funcție de PIB-ul fiecărei țări,
emisiile din statele est-europene, precum Bulgaria, România, Estonia și Polonia dobândind un
rol mai mare”, se arată în studiul EEA (Agenției Europene de Mediu).
La nivelul UE, costurile de mediu și cele cu sănătatea cauzate de emisiile poluante
sau situat, în perioada analizată, între 329 miliarde euro și 1,053 miliarde euro, potrivit
estimărilor EEA. Jumătate din aceste costuri au fost generate de emisiile a doar 147 de
centrale energetice și altele facilități industriale dintre cele 14.325 incluse în studiu.
Cele două seturi de cifre reflectă modurile diferite de evaluare a impactului poluîrii
aerului asupra costurilor cu sănătatea, precum și banda de valori folosită pentru estimarea
costurilor induse de poluarea cu dioxid de carbon.
Clasamentul celor mai poluante 30 de companii și complexe industriale din UE
include 8 companii din Germania, 6 din Polonia, 4din România, câte 3 din Bulgaria și Marea
Britaniei, 2 din Grecia și câte una din Cehia, Estonia, Italia și Slovacia.
Potrivit studiului, statele ar putea economisi între 11,1 și 32,7 miliarde euro pe an
dacă toate companiile analizate ar întruni cerințele UE privind cantitatea legală de emisii
poluante. În realitate, economiile realizate ar fi chiar mai mari, scăderea emisiilor poluante
ducând la o reducere substanțială multor alți poluanți, precum praf, metale grele și poluanți
organici.
În fapt, existența unor sisteme de producție/ procesare învechite și imposibilitatea
achiziționării- din motive financiare- a tehnologiilor moderne, se transpune adesea într-o
productivitate scăzută, în produse de slabă calitate, dar și în efecte negative asupra mediului
înconjurător (poluare, disconfort pentru populației etc).
Strategia industrială de dezvoltare durabilă trebuie să urmărească stimularea
competitivităţii şi realizarea pe aceasta bază a unei creşteri economice stabile şi de durată, în
concordantă cu protecţia mediului. Pentru realizarea acestor obiective, sunt necesare
următoarele măsuri: conturarea unei macrostructuri industriale viabile, restructurarea
intrasectorială; alinierea la standardele europene si internaţionale; specializarea ofertei de
export; accelerarea proceselor de privatizare; dezvoltarea serviciilor pentru producţii, prin
dezvoltarea ofertei de pachete de produse şi servicii; reducerea efectelor nocive asupra
mediului prin implementarea şi respectarea măsurilor de conformare ce se realizează prin:
echipări ecologice la sonde, reabilitarea canalizărilor pluviale şi realizarea separatoarelor de
produse petroliere, refacerea traseelor colectoarelor de gaze de combustie şi transportul
fluidelor, reconstrucţia ecologică a terenurilor afectate de exploatări; valorificare deşeurilor
de orice fel: textile, lemnoase şi rumeguş şi amenajarea unor rampe de depozitare
corespunzătoare; închiderea de abatoare şi reducerea activităţilor din domeniu; schimbarea
tehnologiei de creştere a păsărilor, eliminând producerea dejecţiilor în stare semisolidă şi
astfel reducând semnificativ emisiile în sol, ape şi aer etc.
Industria de extracţie şi de prelucrare a ţiţeiului afectează mediul prin hidrocarburile
gazoase şi lichide pierdute în timpul extracţiei, transportului şi depozitării ţiţeiului şi
produselor petroliere. Acţiunile cu impact major asupra mediului sunt induse de către
principalele instalaţii din fluxul de exploatare, respectiv sondele de ţiţei şi parcurile
separatoare. Factorul de mediu cel mai afectat este solul, fiind supus contaminării în special
cu apă de zăcământ. Poluarea atmosferică poate fi determinată de cazanele de abur de la
parcurile de separatoare sau de la rezervoarele de stocare a ţiţeiului Extracţia ţiţeiului şi a
gazelor naturale are un impact semnificativ asupra mediului datoritã contaminãrii solului în
zonele de extracţie, precum şi datoritã gazului de zãcãmânt eliminat în atmosferã, cu posibil
efect de serã. Pentru conformare cu cerinţele legale privind protecţia mediului s-au impus
măsuri de diminuare a pierderilor la nivelul sondelor, conductelor tehnologice, parcurilor de
separatoare, rezervoarelor de depozitare si tratare ţiţei. S-au înlocuit astfel conductele cu grad
de uzură avansat cu conducte metalice noi, conducte de polietilenă de înaltă densitate.
Rezervele de ţiţei şi gaze naturale în România vor cunoaşte o scădere, de la 452 mlrd m3 în
1994, la 272 mlrd m3 în 2020, în condiţiile actuale de consum Sursele potenţiale de poluare a
factorilor de mediu în cazul exploatării zăcămintelor de ţiţei şi gaze sunt prezentate în tabelul
9.3.6.
 În perioada 1990-2006, în industria gazelor naturale s-au efectuat lucrări de investiţii
în domeniul protecţiei mediului, determinând reducerea efectelor negative:
- colectarea, transportul şi injecţia apelor reziduale separate de gaze;
- modernizarea echipamentelor instalaţiilor de foraj;
- înlocuirea unor reactivi şi aditivi cu toxicitate ridicată, utilizaţi pentru prepararea fluidelor
de foraj, cu substanţe cu toxicitate redusă;
- utilizarea forajelor dirijate în cazul locaţiilor de sondă din zone protejate.
La nivelul anului 2006 se constată diminuarea situaţiilor de poluare accidentală faţă de
perioada anterioară, de asemenea s-au micşorat suprafeţele de teren afectate de poluare, acest
lucru datorându-se şi realizării investiţiilor prevăzute în programele pentru conformare.
 Având în vedere aceste aspecte, propunerea legislativă are ca obiectiv principal oferirea
de stimulente fiscale pentru firmele care doresc să facă investiții pentru utilizarea
echipamentelor BAT (best available technology) în detrimentul folosirii unor echipamente
depășite tehnologic, care devin o problemă atât pentru activitatea operatorului, cât și pentru
mediul înconjurător.
Susținerea dezvoltării și îmbunătățirii sectorului economic este vitală pentru
dezvoltarea unui stat, de aceea este absolut necesar ca România să susțină prin facilități
fiscale, orice operator economic care nu are capacitatea financiară de a utiliza cele mai bune
tehnologii sau care nu are capacitatea financiară de a respecta condițiile de mediu.
La nivel european, impactul activităților economice asupra mediului a devenit o
prioritatea pentru Guverne, iar Comisia Europeană recomandă statelor membre să se asigure
că operatorii recurg la cele mai bune tehnici/tehnologii disponibile (BAT) pentru a preveni
sau a reduce la minimum efectele și riscurile activităților lor economice asupra mediului.
 În contextul în care, proiectul de act normativ nu implică cheltuieli suplimentare de la
bugetul general consolidat, iar scăderea bazei impozabile rezultate în urma acestei
deductibilități suplimentare este recuperată în urma creșterii activității economice din zona
producătorilor de echipamente de combatere a poluării, estimăm că impactul bugetar ar fi
neutru, însă beneficiile pe termen lung sunt numeroase.
Pe termen mediu și lung acordarea acestor deduceri fiscale pentru înlocuirea
sistemelor de producției/ de procesare cu cele mai bune tehnologii înseamnă:
- Îmbunătățirea capacității de producție a operatorilor economici care aleg să înlocuiască
vechile tehnologii de producție cu cele mai bune tehnici disponibile
- Creșterea eficienței și a eficacității procesului de producție.
- Scăderea numărului de accidente de mediu cauzate de utilizarea unor tehnologii învechite.
- Reducerea numărului de cazuri în care populația resimte efectele activității operatorului
economic (Ne referim aici la miile de cazuri în care cetățenii reclamă autorităților
responsabile cu protecția mediului faptul că activitatea unor operatori economici poluează
mediul înconjurător, creând un puternic disconfort comunităților aflate în proximitatea
acestora).
- Reducerea poluării mediului înconjurător.  (Activitățile economice/industriale produc
adesea poluări semnificative ale mediului înconjurător, poluarea aerului și a apei sunt printre
cele mai frecvente tipuri de poluare. Totuși, încurajarea operatorilor economici de a înlocui
tehnologiile vechi cu cele mai bune tehnologii disponibile, făcute tocmai pentru a evita
distrugerea mediului înconjurător, va reduce gradul de polare a aerului și a pânzei freatice).
Așadar, considerăm că pentru pentru îmbunătățirea capacității de producție și pentru
creșterea competitivității operatorilor economici din țara noastră, Guvernul trebuie să
demonstreze că sprijină investițiile în dezvoltarea și utilizarea celor mai bune tehnologii,
indiferent de domeniul/ sectorul de activitate al unui operator economic.
De fapt, acordarea facilităților fiscale prezentate în cadrul acestei propuneri legislative
constituie unul dintre cele mai bune semnale pe care Guvernul le-ar putea da mediului
economic, cu atât mai mult cu cât este absolut necesar ca România să-și arate de a deveni un
spațiu propice pentru dezvoltarea  unei industrii verzi, bazată pe cele mai bune tehnologii
existente, pe  principiile competitivității economice, pe principiile  economiei circulare și pe
drepturile cetățenilor la un mediu curat.
O viitoare tranziție la un sector industrial european mai verde necesită o abordare
integrată, care să consolideze controlul la sursă al poluării și să acorde stimulente pentru
schimbarea practicilor de exploatare și pentru implementarea de noi tehnologii inovatoare.
 Factorii de decizie consideră prioritară îmbunătățirea bazei de cunoștințe a Europei cu
privire la poluarea industrială. În conformitate cu Convenția de la Aarhus, Al șaptelea
program de acțiune pentru mediu include un obiectiv de difuzare la scară mai largă și într-un
mod mai eficient a informațiilor privind aplicarea legislației în domeniul controlului poluării.
DEI (Directiva privind emisiile industrial) impune ca statele membre să furnizeze informații
consolidate îmbunătățite cu privire la instalațiile industriale.
În ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră, EU ETS a fost concepută să fie
un instrument esențial de stimulare a introducerii de tehnologii cu emisii reduse de dioxid de
carbon în sectorul industrial. În 2020, emisiile provenite din sectoarele care fac obiectul EU
ETS vor fi cu 21 % mai mici decât în 2005. Potrivit Concluziilor Consiliului European din
octombrie 2014, aceste emisii vor fi cu 43 % mai mici până în anul 2030.
În ceea ce privește efectele pe termen lung, Foaia de parcurs a Comisiei către o
Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor schițează modul în care
economia Europei ar putea deveni sustenabilă până în 2050. Foaia de parcurs propune
modalități de creștere a productivității resurselor și de disociere a creșterii economice de
utilizarea resurselor, evitându-se totodată dependența de o anumită tehnologie. Astfel, până în
2050, emisiile de GES s-ar putea reduce cu 80 % față de nivelurile din 1990. Pachetul privind
economia circulară propus în 2015 stabilește un program de acțiune cu măsuri care vizează
întregul ciclu: de la producție și consum la gestionarea deșeurilor și piața materiilor prime
secundare. Printre aceste măsuri se numără integrarea orientărilor privind economia circulară
și a celor mai bune practici de reutilizare a apei în cadrul documentelor de referință privind
cele mai bune tehnici disponibile (BREF), relevante în contextul DEI.