Casa Assan, locuinţa primului explorator român care a făcut

ocolul Pământului şi a studiat zonele polare.

A condus şi primul automobil din România.

Aflată în Piaţa Lahovari nr. 9, din sectorul 1 al Capitalei, Casa

Assan aminteşte de Bazil Assan, primul român ce a făcut ocolul
lumii, în 1899, şi a călătorit în zonele polare.

Clădirea a fost ridicată între anii 1906-1914, după planurile

arhitectului Ion D. Berindey. Acesta şi-a adus contribuția la
proiectarea Palatului Cantacuzino şi amenajarea Parcului Carol,
ce purta denumirea în acea perioadă de Parcul Expoziţiei
Naţionale. Conform planurilor arhitecturale, clădirea prezintă un
stil neoclasic francez.

Locuinţa a aparţinut familiei exploratorului Bazil Assan, primul

român ce face ocolul Pământului în 1899.

Unul dintre aspecte arhitecturale importante ale casei este

reprezentat de scara somptuoasă din piatră. Saloanele clădirii
sunt decorate cu vitralii, marmură, iar fotoliile au fost capitonate
cu piele de Cordoba sau mătase.

Cele cinci saloane aflate la interior poartă denumiri sugestive,

reprezentative pentru decoraţiunile alese. De pildă, Sala
1
Oglinzilor are pereţii îmbrăcaţi în oglinzi încadrate în bronz, Sala
Zodiac conţine vitralii decorate cu toate semnele zodiacale, iar
Sala Edison adăpostea un candelabru şi chiar o
lampă Edison originală. Celelalte două saloane poartă denumirea
de Sala de şah şi Sala Consiliu.

Din 1945, clădirea intră în patrimoniul Academiei Române şi

devine Casa Oamenilor de Ştiinţă.
În octombrie 2017, consilierii Capitalei au votat ca un bloc de 23
de metri înălţime să fie construit în apropierea casei.

În prezent, în locuinţa lui Assan se află un restaurant, iar clădirea

este încadrată ca monument istoric.

Familia Assan şi începutul industrializării urbane din

România

Bazil Assan se naşte în 1860, în Bucureşti, într-o familie avută.

Acesta urmează şcoala de la Liege şi îşi finalizează studiile
economice la Montreux, în Elveţia. Fratele său, Georges Gh.
Assan (1862-1900), studiază la Şcoala Superioară de Comerţ din
Anvers, Belgia, şi devine o figură importantă a domeniului
comercial. El ajunge în funcţia de preşedinte al Camerei de
Comerţ şi Industrie, deţine apoi funcţia de consilier comunal,
este membru al Consiliului CEC şi al Instrucţiunii Publice pentru
Învăţământul Profesional şi Comercial.

Tatăl lor, George Assan (1821-1866), era originar din Moldova.

Ajuns la Bucureşti, bărbatul începe să-şi exercite activitatea
economică. El deschide aici, în 1849, alături de Ioan Martinovici,
o băcănie ce atrage atenţia bucureştenilor prin faptul că aici erau
comercializate bunuri de lux importate de peste hotare.

2
George Assan devine foarte cunoscut după construirea Morii lui
Assan (1853) de pe malul lacului Colentina. Importanţa morii
este dată de faptul că, în 1853, George Assan pune în funcţiune
prima instalaţie industrială acţionată de o maşină cu aburi Siegel,
adusă de la Viena. Atât moara, cât şi fabrica de pâine din clădire,
au funcţionat timp de aproape 150 de ani. Instalaţia marchează
momentul începutului industrializării urbane din România.

În prezent, la 165 de ani de la construcţie, Moara lui Assan se

află într-o stare avansată de deteriorare, în ciuda importanţei
sale istorice.

Bazil Assan duce mai departe afacerea familiei şi construieşte

alte două mori sistematice, o fabrică de săpun şi una de vopsele.
Silozul pe care l-a construit, în 1907, putea adăposti 700 de
vagoane cu grâu şi avea o înălţime de 41 de metri, fiind cea mai
înaltă clădire din Capitală, în acea perioadă. După o vizită în
Statele Unite ale Americii, pentru analizarea industriei de peste
ocean, Assan construieşte o fabrică de uleiuri comestibile din
porumb, prima de acest fel din ţară.

Despre viaţa de familie a acestuia nu se cunosc foarte multe

detalii. Se pare că ar fi fost căsătorit cu o ţigancă, împreună
având 3 fete. Acesta şi-ar fi botezat fetele în funcţie de locul în
care el se afla în momentul naşterii lor. Pe când era la Atena se
naşte prima fată, Athenaida, atunci când era în Spania se naşte
Consuella, iar când naviga în Oceanul Pacific se năştea Pacifica.

Assan moare pe 16 iunie 1918, la Montreux, Elveţia.

În afară de spiritul său de afacerist, Bazil a fost un aventurier,

dar şi un promotor al ştiinţei.

Assan, exploratorul

În 1882, 12 ţări ale lumii lansează Anul Geofizic Internaţional ce

avea ca scop explorarea ţinuturilor polare de pe Pământ.
Inginerul suedez Salomon August Andree propune, în 1886, ca
zonele polare să fie explorate cu ajutorul balonului. Iniţiativa sa
stârneşte aprecierea şi curiozitatea comunităţii ştiinţifice şi pe
cea a lui Bazil Assan.

3
Pe 15 iulie 1896, balonul lui Andree ajunge în Suedia, locul de
pornire a expediţiei. Aici primeşte numele de „Oernen” (Vulturul).

Assan îl cunoaşte pe Andree în perioada de studiu din Franţa. Cei

doi corespondează cu privire la construcţia balonului şi
cercetarea regiunii Spitzbergen.

În cadrul Societăţii Geografice din România, tradiţia era ca

reprezentanţii să expună rezultatele în cadrul adunărilor
generale, în faţa Regelui CAROL I, preşedintele societăţii. Prima
expunere a lui Bazil a avut loc pe 13 martie 1897, în faţa
Regelui CAROL I şi a Prinţului FERDINAND. Aceeaşi expunere,
intitulată „Călătorie în regiunile polare nordice”, are loc câteva
zile mai târziu şi în prezenţa Reginei ELISABETA a României.

Principalele scopuri ale călătoriei sale erau de obţinere a

informaţiilor privind structurile geologice şi resursele din
Arhipelagul Spitzbergen, asistarea decolării expediţiei
aeronautice a lui Andree şi observarea unei eclipse totale din
Vadso (Norvegia), pe 9 august 1896.

Într-un vas norvegian ce se deplasa din Hamburg către locul de

decolare se afla şi inginerul Bazil Assan, fiind delegat al Societăţii
Geografice Române (1875), considerată una dintre cele mai
vechi institutuţii de acest fel din lume. Lansarea este amânată
pentru anul 1897, când a venit şi o subvenţie din partea lui Alfred
Nobel.

4
În cadrul expediţiei aeronautice a balonului Oernen, Andree
moare în zona Arhipelagului Spitzbergen. Scrisorile pe care
Andree şi Assan şi le trimit oferă informaţii despre exploratorul
suedez.

În cadrul unei expuneri ulterioare, din 1899, Assan prezintă

Societăţii Geografice detalii despre „Călătoria împrejurul
Pământului”. Expediţia a durat 5 luni, din decembrie 1897 până
în prima jumătate a anului 1898. Assan devine astfel primul
român care face înconjurul lumii. Traseul său, de la vest la est,
începuse din Constanţa şi a trecut prin Instanbul, Cairo, Ceylon,
China, Japonia, Oceanul Pacific, SUA şi apoi se întoarce în
România.

Prima „trăsură fără cai” din România

Primul automobil de circulaţie din România a fost un Panhard, cu

motor de 15CP, fabricat în Belgia, deţinut de Bazil Assan. În
Bucureşti, prima maşină este înmatriculată în 1900 cu numărul
1-B. După ce se întoarce de la Paris, în propriul automobil,
Prinţul Valentin Bibescu, primul pilot al României, refuză ca
maşina sa să deţină al doilea număr de înmatriculare din
Bucureşti. Aşadar, îşi foloseşte influenţa pentru ca automobilul
său să poarte numărul de înmatriculare 0-B. Deşi maşina lui
Assan este înmatriculată în 1900 şi acesta o va conduce ani buni,
abia în 1908, când în Bucureşti existau zeci de maşini, se
introduce şi examenul pentru obţinerea permisului auto.
Procedura era simplă, şoferul trebuia să treacă „proba de viteză”
în care ofiţerul examinator arunca în faţa maşinii o pernă. Şoferul
obţinea permisul dacă reuşea să frâneze instantaneu.

Bazil Assan a fost şi primul vicepreşedinte al Automobil Clubului

Român, asociaţie înfiinţată în 1904.