TEMA 3 BĂTĂLII

Eduard Iordăchescu
16 April y

Spațiul românesc-între diplomație și confruntare- în

Evul Mediu și la începuturile modernității

Secolele XIV-XVIII

1) Menționarea a două cauze ale implicării țărilor române în relațiile internaționale din
Evul Mediu
-Tendințele de dominație asupra Țărilor Române manifestate de regatele Ungariei și
Poloniei
-Expansiunea otomană spre Europa Centrală reprezenta o amenințare directă pentru
integritatea teritorială a țărlor române.

ACȚIUNI MILITARE

sec XIV

Bătălia de la Posada(9-12 noiembrie 1330)

Luând drept pretext încălcarea unor obligații vasalice de către voievodul Basarab I, în
anul 1330, regele maghiar Carol Robert de Anjou va organiza o campanie militară în Țara
Românească. Basarab I a încercat o soluție diplomatică, propunând regelui o sumă mare de
bani însă, acesta a refuzat oferta. Aflat în inferioritate, Basarab I a evitat o confruntare în
câmp deschis cu armata maghiară. Pe drumul de întoarcere spre Transilvania, armata
maghiară este surprinsă de oastea lui Basarab într-un defileu strâmt în munți și suferă un
veritabil dezastru. Victoria lui Basarab în bătălia de la Posada a marcat independența țării.

1
TEMA 3 BĂTĂLII

Bătălia de la Rovine(17 mai 1395)

Alipirea Dobrogei la Țara Românească(1388) și incursiunile întreprinse de Mircea cel

Bătrân asupra unor baze militare otomane de la sud de Dunăre au determinat reacția
Imperiului Otoman.
În primăvara anului 1395, o numeroasă armată otomană condusă de sultanul Baiazid I
atacă Țara Românească. Aflat în inferioritate numerică, Mircea cel Bătrân aplică TACTICA
PĂMÂNTULUI PÂRJOLIT, retrăgându-se până în apropiere de Curtea de Argeș.
Confruntarea decisivă are loc la Rovine și se încheie cu victoria românilor.

sec XV

Bătălia de la Vaslui-Podu’ Înalt(10 ianuarie 1475)

Refuzul lui Ștefan de a mai plăti tribut Imperiului Otoman și incursiunile militare
întreprinse de Ștefan în Țara Românească cu scopul de a impune la tron domni fideli politicii
anti-otomoane au determinat riposta turcilor.
La începutul anului 1475, o numeroasă armată otomană condusă de Suleyman Pașa,
invadează Moldova. Aflat în inferioritate numerică, Ștefan aplică TACTICA PĂMÂNTULUI
PÂRJOLIT, retrăgându-se până în apropiere de Vaslui. El alege ca loc al cofruntării un teren
mlăștinos din Lunca Bârladului ce nu permitea desfășurarea numeroaselor forțe otomane.
Confruntarea decisivă are loc la Vaslui-Podu’ Înalt, la 10 ianuarie 1475 și se încheie cu
o victorie strălucită a lui Ștefan cel Mare.

Bătălia de la Războieni -Valea Albă(26 iulie 1476)

În anul următor, sultanul Mehmed al II-lea(Mahomed) a organizat o mare campanie

militară, de pedepsire a Moldovei. Armata otomană invadează Moldova, în timp ce dinspre
Est, la ordinul sultanului, Moldova este atacată și de tătari. Ștefan este nevoit să lase o parte a
oștirii pentru a apăra țara de atacul tătarilor iar el, cu forțe mult inferioare, se retrage până la
Războieni.
În confruntarea din 26 iulie, Ștefan este înfrânt iar turcii continuă campania încercând
să cucerească întreaga Moldovă. Rezistența cetăților Neamț și Suceava, lipsa resurselor și

2
TEMA 3 BĂTĂLII

izbucnirea unei epidemii de ciumă în tabăra otomană, l-au determinat pe sultan să dea
semnalul retragerii.

sec XVI

Bătălia de la Călugăreni(13 august 1595)

Aderarea Țării Românești la legea creștină și atacarea garnizoanelor otomane din

cetățile de pe linia Dunării în iarna anului 1594-1595, au determinat reacția Imperiului
Otoman. În vara anului 1595, o numeroasă armată otomană condusă de marele vizir Sinan
Pașa, atacă Țara Românească, având drept obiectiv, transformarea acesteia în pașalâc. Aflat
în inferioritate numerică, Mihai Viteazul evită confruntatea în câmp deschis și alege ca loc al
confruntării, un teren mlăștinos, din Lunca Neajlovului. Bătălia decisivă are loc la
Călugăreni(13 august 1595) și se încheie și datorită exemplului personal al lui Mihai, cu
victoria românilor.

Bătălia de la Șelimbăr(28 octombrie 1599)

Echilibrul politico-militar în care se afla Țara Românească în raport cu Marile Puteri, s-

a deteriorat din cauza evenimentelor din Transilvania și Moldova. În Transilvania, principele
Sigismund Bathory renunțase la tron în favoarea cardinalului Andrei Bathory, un filo-polonez
și un adept al păcii cu turcii.
În Moldova, polonezii îl impuseseră la tron pe Ieremia Movilă și urmăreau să intervină
în Țara Românească pentru a-l impune la tron pe fratele acestuia, Simion Movilă. În aceste
condiții, după ce obține acordul împăratului Rudolf al II-lea, Mihai Viteazul hotărăște să
intervină. Armata lui Mihai pătrunde în Transilvania pe două coloane, care fac joncțiunea în
apropiere de Sibiu. Bătălia are loc la Șelimbăr(28 octombrie 1599) și se încheie cu victoria lui
Mihai Viteazul. La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul intra în cetatea Alba Iulia.

ACȚIUNI DIPLOMATICE

3
TEMA 3 BĂTĂLII

sec XIV

Tratatul de la Radom(10 decembrie 1389)

Tendințele de dominație manifestate de regatul Ungariei asupra Țării Românești l-au

determinat pe Mircea cel Bătrân să se îndrepte spre o alianță cu Regatul Poloniei.
Alianța a fost mijlocită de domnitorul Moldovei Petru I Mușat.
Tratatul s-a semnat la Radom(10 decembrie 1389) și prevedea sprijin militar reciproc în
cazul unui atac din partea Ungariei.

Tratatul de la Brașov(7 martie 1395)

Creșterea pericolului otoman l-a determinat pe Mircea cel Bătrân să se îndrepte spre o
alianță cu regatul Ungariei. La 7 martie 1395, s-a semnat Tratatul de la Brașov, între Mircea
cel Bătrân și Sigismund de Luxembourg, regele Ungariei. Potrivit tratatului, cei doi își
promiteau sprijin militar reciproc, în confruntările cu otomanii.

sec XV

Scrisoarea Circulară(25 ian 1475)

După victoria de la Vaslui, Ștefan cel Mare a trimis regelui Ungariei și altor principi
creștini din Europa, o scrisoare circulară. Ștefan îi anunța despre victoria împotriva turcilor și
le solicita sprijin militar pentru a putea continua confruntările cu otomanii. Ștefan sublinia că
dacă Moldova - ‘’Poartă a creștinătății’’- va cădea, întreaga creștinătate ar fi în mare pericol.

Tratatul de la Iași(12 iulie 1475)

4
TEMA 3 BĂTĂLII

Demersurile diplomatice întreprinse de Ștefan cel Mare, se vor solda cu încheierea unui
tratat de alianță cu Regatul Ungariei.
La 12 iulie 1475, s-a semnat Tratatul de la Iași, între Ștefan cel Mare și Matei Corvin,
regele Ungariei. Potrivit tratatului, cei doi își promiteau sprijin militar reciproc, în
confruntările cu otomanii. De asemenea, cei doi se angajau să nu acorde sprijin militar și
adăpost, eventualilor pretendenți la tronurile Ungariei și Moldovei.

sec XVI

Tratatul de la Alba Iulia(20 mai 1595)

Seria confruntărilor cu turcii, desfășurate de Mihai Viteazul în iarna anului 1595, l-a
determinat pe acesta să se îndrepte spre o alianță cu principatul Transilvaniei.
La 20 mai 1595, s-a semnat Tratatul de la Alba Iulia, între Mihai Viteazul, reprezentat
de o delegație de mari boieri și Sigismund Bathory, principele Transilvaniei. Potrivit
trataului, Mihai îl recunoștea ca suzeran pe Sigismund, devenind locțiitorul acestuia la Țara
Românească.
În plan intern, Mihai era nevoit să accepte tutela poltică a Marilor Boieri. Cei doi își
promiteau sprijin militar reciproc, în confruntările cu otomanii.

Tratatul de la Mănăstirea Dealu(9 iunie 1598)

În vederea continuării confruntărilor cu Imperiul Otoman, Mihai Viteazul s-a îndreptat

spre o alianță cu Imperiul Habsburgic(cu Austria). La 9 iunie 1598, s-a semnat tratatul de la
M-rea Dealu, între Mihai Viteazul și Rudolf al II-lea de Habsburg, împăratul Austriei.
Potrivit tratatului, Mihai îl recunoștea pe Rudolf al II-lea ca suzeran, iar acesta îi recunoștea
domnia ereditară în Țara Românească.
Împăratul se angaja să ofere sprijin financiar pentru plata a 5000 de mercenari, iar în
schimb, Mihai trebuia să ofere sprijin ardelenilor în cazul unui atac otoman asupra
Transilvaniei.

sf Evului Mediu și începuturile Modernității(sec XVII-XVIII)

5
TEMA 3 BĂTĂLII

La începutul secolului XVIII, în contextul manifestării ‘’Crizei Orientale’’, domnitorii

țărilor române au întreprins demersuri diplomatice pe lângă marile puteri creștine(Rusia și
Austria), urmărind emanciparea de sub suzeranitatea otomană. Un exemplu în acest sens îl
constituie Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei. La 13 aprilie 1711, s-a semnat Tratatul
de la Luțk, între Dimitrie Cantemir și Petru I cel Mare, țarul Rusiei. Potrivit tratatului, țarul
recunoștea domnia ereditară a lui Cantemir în Moldova, iar Rusia garanta integritatea
teritorială a Moldovei. Cele două părți își promiteau sprijin militar reciproc, în confruntările
cu otomanii. La scurt timp după încheierea tratatului, turcii atacă Moldova iar armatele
moldo-ruse se concentrează în apropiere de Prut.
La 7-10 iulie 1711, are loc Bătălia de la Stănilești, soldată cu înfrângerea oștilor moldo-
ruse. Înfrânt, Dimitrie Cantemir este nevoit să ia calea exilului, în Rusia.