Sunteți pe pagina 1din 4

METODE DE MASURARE

-metode de masurare directe


Metodele directe de măsurare utilizează aparate special construite în vederea
măsurării, prin citire directă, a valorii mărimii măsurate
-metode de masurare indirecte
Metodele indirecte de măsurare a unor mărimi fac apel la măsurarea directă a altor
mărimi şi determinarea, prin calcul, a valorii mărimii măsurate, utilizând diferite legi şi
teoreme.
Comparare simultana: masurandul se compara nemijlocit cu una sau mai multe valori
de referinta ale aceleiasi marimi, data de un etalon ce participa la fiecare masurare.
Exemplu: o lungime comparata cu o lungime cunoscuta a unei cale plan paralele, o
masa comparata cu masa unei greutati etalon, folosind o balanta cu brate egale, etc.
Comparare succesiva: marimea de referinta (etalonul) nu participa la fiecare
masurare. El este folosit pentru etalonarea (gradarea) initiala si (daca este necesar)
pentru reetalonarea periodica a aparatului, care stocheaza in memoria sa valoarea de
etalonare.
Exemplu: masurarea presiunii cu manometrul, masurarea tensiunii electrice cu
voltmetrul, etc.

La compararea simultana , informatia este transmisa in acelasi moment de la etalon si


de la obiectul supus masurarii la operatorul uman, prin aparat, pe cand la compensarea
succesiva, informatia circula mai intai de la etalon la aparat, si apoi de la aparat la
operator.
A.Metode de masurare prin comparare simultana 1:1
1.Metoda diferentiala
Consta in masurarea nemijlocita a diferentei dintre masurand si o marime de referinta
cunoscuta, de valoare apropiata de cea a masurandului.

X=xo+d
x= valoarea masurandului
xo= valoarea de referinta cunoscuta
d= distant masurata direct

Exemplu: masurarea lungimii unei piese prin comparare cu o piesa de referinta (un
etalon, o cala plan paralela), masurand cu un comparator cu cadran diferenta d dintre
lungimile pieselor.

2.Metoda zero
Este un caz particular al metodei diferentiale, in care diferenta dintre masurand si
marimea de referinta este:
x=xo adusa la zero

Aparatul este folosit ca un indicator de nul, iar influenta sa in timpul masurarii este mica.

x=xo ui

ui= incertitudinea datorita insensibilitatii indicatorului de nul.

B. Metode de masurare prin comparare indirecta 1:1


1.Metoda compararii indirecte 1:1 simpla, consta in compararea celor doua marimi
(masurand si de referinta) cu un aparat numit comparartor 1:1.
Se obtine expresia:
x=K*xo

k= factor introdus de comparator, aproximativ egal cu 1


Aceasta adauga o sursa importanta de incertitudine in procesul de masurare, ceea ce
face necesara introducerea in relatie a unui coeficient de corectie ε.

K=1+
a.Comparare simpla; b.Metoda substitutiei; c.Metoda permutarii

2.Metoda substitutiei (Bonda) sau metoda “efectelor egale”, elimina eroarea


sistematica, printr-o masurare dubla. Cele doua marimi de masurat se aplica succesiv
aparatului, egalitatea lor fiind asigurata de faptul ca au acelasi efect asupra aparatului,
astfel eroarea aparatului este eliminata. Sensibiblitatea aparatului si erorile aleatoare
influenteaza incertitudinea masurarii.

Exemplu: se compara doua mase, cu balanta cu talere egale;


Utilizam masa necunoscuta x si masa etalon xo si masa auxiliara xt numita “tara” cu
valoarea apropiata de x si xo.
Prima masurare compara x si xt, pentru echilibru variem valorile lui xt si din legea
parghiilor obtinem prin legea parghiilor :

I1*x=I2*xt

A doua masurare foloseste xo in locul lui x ; reechilibram balanta prin valorile lui xo, si
obtinem:
I1*xo=I2*xt unde xo asigura echibrul

Cele doua relatii sunt echivalente cu

x/xo=1 si x=xo
Rezultatul nu depinde nici de raportul lungimilor bratelor de parghie I1/I2, nici de masa
auxiliara xt.
Datorita faptului ca exclude influenta erorilor sistematice ale balantei, metoda se aplica
in masurari de cea mai inalta precizie.

3.Metoda permutarii (Gauss), nimita si metoda “transpozitiei” , reprezinta o alta


posibilitate de eliminare a erorilor in cazul unei comparari 1:1. Se vor face doua
masurari successive, prin schimbarea intre ele a marimilor comaparate, ceea ce face ca
erorile aparatului sa afecteze cele doua marimi , pe rand, in egala masura.
Exemplu: Se foloseste tot o balanta cu brate inegale, comparand doua mase:
- Prima masurare – asezam masa necunoscuta x pe primul taler si masa etalon x o
pe cel de-al doilea.
Se obtine:
I1*x=I2*xo

- A doua masurare – schimbam x si xo intre ele; daca I1≠I2, este necesara o


modificare a masei etalon, pentru echilibrare.

Fie x’o noua valoare ce echilibreaza balanta, vom obtine:

I1*x’o=I2*x

Cele doua relatii sunt echivalente cu:

x/x’o=xo/x
x = x0  x0'

Şi în acest caz, rezultatul final ce reprezintă media geometrică a celor două rezultate
parţiale este independent de raportul lungimilor braţelor de pârghie l1/l2.