STATISTICĂ

CUPRINS:

1. Statistica – instrument de cunoaştere şi conducere în economie

1.1. Obiectul statisticii
1.2. NoŃiuni fundamentale ale statisticii
1.3. Scale de măsurare folosite în statistică
2. Observarea statistică
2.1. Culegerea datelor statistice
2.2. Sistematizarea datelor statistice şi prezentarea lor
2.3. Indicatorii statistici
3. Analiza statistică a seriilor unidimensionale
3.1. Indicatorii tendinŃei centrale
3.1.1. Mărimile Medii
3.1.2. Indicatorii de poziŃie
3.2. Indicatorii variaŃiei
3.3. Analiza variaŃiei într-o serie de repartiŃie bidimensională
3.4. Analiza asimetriei repartiŃiilor empirice

4. Cercetarea prin sondaj

4.1. Sondajul aleator simplu
4.2. Sondajul tipic (stratificat)
5. Analiza statistică a seriilor multidimensionale

5.1. Tipuri de legături dintre fenomenele social-economice

5.2. Metode parametrice de măsurare şi analiză a legăturilor dintre
fenomenele şi procesele economice
5.3. Metode neparametrice de măsurare a intensităŃii legăturilor dintre
fenomene

6. Analiza statistică a seriilor cronologice

6.1. Concepte şi particularităŃi ale seriilor cronologice (SCR)

6.2. Sistemul de indicatori statistici ai seriilor cronologice

6.3. Ajustarea seriilor cronologice

6.4. Previzionarea indicatorilor prin extrapolare

7. Metoda indicilor
 STATISTICA TEORETICĂ

Tema 1. Statistica – instrument de cunoaştere

şi conducere în economie
Ca disciplină ştiinŃifică, statistica, în funcŃie de scopul cunoaş-terii, se subdivide în:
Statistica descriptivă vizează descrierea stării şi variabilităŃii colectivităŃii statistice, după una sau mai
multe caracteristici.
Realizarea acestui obiectiv presupune: culegerea datelor statistice; prelucrarea şi prezentarea lor sintetică, fie sub
formă numerică, prin indicatori statistici, fie sub formă grafică, prin diagrame şi tabele statistice.
În funcŃie de numărul caracteristicilor, există:
- Statistică descriptivă unidimensională (pentru o variabilă);
- Statistică descriptivă multidimensională (pentru două sau mai multe variabile).
Statistică inferenŃială vizează estimarea caracteristicilor unei colectivităŃi pornind de la cunoaşterea
unui eşantion şi presupune măsurarea incertitudinii rezultatelor şi calcularea riscurilor pe care le implică
luarea unor decizii fundamentale pe baza unei informaŃii.
Analiza statistică urmăreşte descoperirea a tot ceea ce este permanent, esenŃial, logic în variaŃia
proceselor statistice şi măsurarea influenŃei factorilor care le determină variaŃia în timp, în spaŃiu şi din punct
de vedere calitativ.
Pentru aceasta se folosesc: analiza de regresie, analiza de core-laŃie, analiza seriilor de timp.

1.1. Obiectul statisticii

Obiectul de studiul al statisticii îl reprezintă fenomenele de masă.
Spre deosebire de cele din natură, fenomenele de masă sunt fenomene complexe, atipice, rezultate din
acŃiunea combinată şi repe-tată a unui număr mare de factori de influenŃă.
Conceptul de fenomen de masă, presupune luarea în considerare a raporturilor:
– necesitate şi întâmplare;
– legea statistică şi legea dinamică;
– model statistic şi model determinist.
Legea statistică nu poate fi cunoscută decât dacă se ia în studiu un număr mare de cazuri individuale,
care sunt legate între ele datorită acŃiunii diferite a aceloraşi factori de influenŃă.
Legile statistice se manifestă sub formă de tendinŃă şi sunt vala-bile pentru un ansamblu de unităŃi
individuale.
În esenŃă, rolul statisticii este de-a determina, pe baza datelor empirice, informaŃii cât mai precise asupra
legii statistice de repartiŃie a fenomenelor individuale, a fenomenelor de masă ce ne interesează.
Statistica este ştiinŃa care studiază aspectele cantitative ale determinărilor calitative ale fenomenelor de
masă, fenomene care sunt supuse legilor statistice ce se manifestă în condiŃii concrete, variabile în timp, spaŃiu
şi organizare socio-economică.
Cercetarea statistică trebuie să Ńină seama în mod obiectiv de principiile teoriei probabilităŃilor şi de
cerinŃele legii numerelor mari.
Această lege a statisticii arată că, într-un număr suficient de mare de cazuri individuale, influenŃele
factorilor se pot compensa, astfel încât să ajungă la o anumită valoare tipică pentru întreg ansamblul.

1.2. NoŃiuni fundamentale ale statisticii

Statistica foloseşte, în studiul fenomenelor de masă, un număr mare de concepte şi noŃiuni. Dintre
acestea, unele au caracter general şi formează vocabularul de bază al statisticii.
1. Colectivitatea statistică (populaŃia statistică) desemnează totalitatea elementelor de aceeaşi natură,
ce sunt supuse studiului sta-tistic, au o serie de trăsături esenŃiale comune şi sunt generate de acelaşi complex
de cauze esenŃiale.
ColectivităŃile statistice au un caracter obiectiv şi finit, delimi-tarea lor presupune definirea elementelor
din punctul de vedere al conŃinutului, spaŃiului, timpului şi formei de organizare.
Ele pot fi privite ca:
a) colectivităŃi statice – cele ce exprimă o stare şi au o anumită întindere în spaŃiu, formând un stoc la un
moment dat;
b) colectivităŃi dinamice – cele ce exprimă un flux, o devenire în timp, caracterizarea lor presupunând
înregistrarea elementelor compo-nente pe un interval de timp.
 2. UnităŃile colectivităŃii sunt purtătoare de informaŃii, reprezen-tând elementele componente ale
colectivităŃii statistice.
UnităŃile colectivităŃii statice există la un moment dat, iar unită-Ńile colectivităŃii dinamice desemnează
evenimente, procese sau flu-xuri şi se produc în decursul perioadei, sau intervalului de timp în care au loc
evenimentele statistice.
UnităŃile statistice pot fi:
a) unităŃi simple – reprezentând elemente constitutive specifice naturii fenomenului (ex. angajatul,
produsul etc.), care formează aceeaşi colectivitate;
b) unităŃi complexe - sunt formate din mai multe unităŃi simple, organizate în funcŃie de criterii social
economice (ex. familie, echipe de lucru, grupe de studenŃi etc.).
3. Caracteristica statistică desemnează însuşirea, proprietatea, trăsătura comună unităŃilor unei
colectivităŃi statistice, reŃinută în programul statistic pentru a fi înregistrată şi care are valori diferite de la o
unitate la alta (exemple de caracteristici pot fi: vârsta, greutatea, sexul, naŃionalitatea, ocupaŃia, cifra de afaceri
etc.).
Formele concrete de manifestare a caracteristicilor statistice la nivelul fiecărei unităŃi se numesc variante
sau valori.
Caracteristica statistică se mai numeşte variabilă statistică, deoarece are proprietatea de a-şi modifica
valoarea în timp şi spaŃiu, de la o unitate la alta, iar numărul de apariŃii ale unei variante într-o colectivitate se
numeşte pondere, frecvenŃă.
Caracteristicile statistice se pot clasifica:
a) după conŃinut:
- caracteristici de timp: arată apartenenŃa la un moment sau in-terval de timp;
- caracteristici de spaŃiu: exprimă teritoriul căruia îi aparŃin;
- caracteristicile atributive care pot fi caracteristici numerice ce se referă la cantităŃi, note obŃinute,
vârste etc., caracteristici calitative, exprimate în cuvinte cum ar fi: naŃionalitate, studii, meserii etc.
b) după modul de manifestare:
- caracteristici alternative, care presupun numai două valori individuale, complementare (ex. sexul
(F.M), produsul (bun, rebut));
- caracteristici nealternative – se prezintă cu variante numerice sau calitative distincte la nivelul
unităŃilor colectivităŃii.
c) după gradul de esenŃialitate:
- caracteristici esenŃiale – care răspund scopului propus în pro-gramul de observare;
- caracteristici neesenŃiale, care sunt considerate ajutătoare, aduc un plus de informaŃie.
d) după modul de obŃinere şi caracterizare a fenomenului:
- caracteristici primare, obŃinute direct prin înregistrare;
- caracteristici derivate, care rezultă în urma prelucrării celor primare.
e) după natura variaŃiei, caracteristicile numerice:
- caracteristici cu variaŃie continuă, care pot lua orice valoare într-un interval dat. Valorile unei
caracteristici numerice se stabilesc prin măsurare, numărare sau calcul;
- caracteristici cu variaŃie discontinuă sau discretă, care pot lua numai valori întregi.
4. Date statistice. Sunt mărimi concrete obŃinute din experi-mente, observaŃii, numărare, măsurare sau
calcule. Prin date statistice se înŃelege o caracterizare numerică, cantitativă, obŃinută de statistică, despre
unităŃile colectivităŃii observate.
Datele statistice cuprind următoarele elemente:
- noŃiunea – care precizează fenomenul sau procesul la care se referă;
- identificare (de timp, de spaŃiu, organizatorică);
- valoarea numerică (datele statistice pot fi absolute, relative, primare, derivate).
5. InformaŃia statistică reprezintă conŃinutul specific (semnifi-caŃia, mesajul datelor). Pentru
înŃelegerea legităŃilor de manifestare ale fenomenelor economice, informaŃia statistică trebuie structurată în
funcŃie de conŃinutul şi organizarea lor.
Datele statistice cu ajutorul cărora se cercetează un fenomen economic sau social, sub raportul structurii,
interdependenŃelor, al modificării lor în timp sau în spaŃiu, se numesc indicatori statistici.
Conceptul de indicator statistic este strâns legat de conceptul
de model statistic. Acesta exprimă sub forma unei construcŃii logice sau matematice (funcŃie, sistem de ecuaŃii
etc.) trăsăturile, momentele, corelaŃiile esenŃiale din manifestările reale ale fenomenelor şi proceselor.

1.3. Scale de măsurare folosite în statistică

 Datele cu care se operează în statistică se deosebesc în funcŃie de scala lor de măsurare, cu ajutorul
căreia se stabilesc valorile observate. Scala se poate reprezenta printr-un şir de numere, valori, simboluri care
se succed progresiv pentru a arăta gradul în care un fenomen posedă o caracteristică sau o proprietate.
Activitatea de formare a scalelor se numeşte scalare. În practica statistică se folosesc patru niveluri de
măsurare, gradate după creşterea nivelului lor de eficienŃă:
Scala nominală se utilizează pentru reprezentarea variabilelor, ale căror variante sunt exprimate în
cuvinte şi codificate prin numere naturale (ex. sexul are două variante (M şi F) ce pot fi codificate
M = 0 şi F=1).
Scala ordinală se foloseşte pentru reprezentarea variabilelor ale căror variante sunt ordonate. Valorile de
pe această scală indică doar poziŃia unităŃii într-un şir ordonat, fără să acorde importanŃă diferenŃei ce există
între poziŃii succesive. RelaŃiile tipice între clase sunt: mai mare (mic); mai dificil (uşor); primul, al doilea etc.
Scala de interval. Când o scală are toate caracteristicile unei scale ordinale şi în plus distanŃa sau
diferenŃa dintre două numere ale scalei are semnificaŃie, spunem că măsurătoarea s-a făcut pe o scală de
interval. Se foloseşte pentru reprezentarea numerelor cardinale, la care valoarea zero nu semnifică absenŃa
completă a caracteristicii urmărite.
Scala de raport. Când o scală are toate caracteristicile unei scale de interval şi în plus punctul zero este
dat în mod natural, spunem că măsurarea se realizează pe o scală de raport. Pe această scală valoarea zero
indică absenŃa completă a caracteristicii urmărite. Variantele obŃinute pot fi supuse operaŃiilor matematice.
Cuvinte cheie: statistica-obiect, colectivitate statistică, unitate statistică, caracteristică statistică, date
statistice, scală.
Teste grilă:
1. Punctajul obŃinut de 10 concurenŃi la un test de cultură generală este o scală nominală? Adevărat/Fals
Răspuns: Fals

2. Pentru următoarele afirmaŃii, precizaŃi unitatea statistică şi variabila statistică:

a) Timpii de execuŃie, a 100 de programe BASIC;
unitate statistică: programul BASIC;
variabilă statistică: timpul de execuŃie – cantitativă;
b) Profesiile salariaŃilor dintr-o firmă;
unitate statistică: salariatul;
variabilă statistică: profesia – calitativă.
3. PrecizaŃi pentru următoarele afirmaŃii, scala lor de măsurare şi tipul datei statistice [numerice
(cantitative) şi nenumerice (calitative)];
a) marca de calculator cea mai nou cumpărată de 10 familii;
Răspuns: scala nominală – calitativă;
b) cheltuieli cu reclama făcută de 5 firme selectate aleatoriu;
Răspuns: scala de raport – cantitativă.

Tema 2. Observarea statistică

2.1. Culegerea datelor statistice
Cunoaşterea fenomenelor şi proceselor economico-sociale se realizează prin lucrări complexe, de mare
amploare, bazate pe un număr mare de operaŃii temeinic organizate ce poartă denumirea de cercetare statistică.
Cercetarea statistică cuprinde totalitatea operaŃiilor de culegere, observare, sistematizare, prelucrare,
stocare, analiză, interpretare a infor-maŃiilor necesare pentru cunoaşterea, conducerea proceselor social-
economice.
Etapele cercetării statistice sunt:
Observarea statistică, reprezentând culegerea datelor primare;
Prelucrarea statistică:
- sistematizarea datelor, prin gruparea statistică;
- calculul indicatorilor statistici;
- prezentarea datelor: tabele statistice, serii statistice, grafice statistice.
Analiza şi interpretarea statistică:
- confruntarea, compararea datelor;
- verificarea ipotezelor;
- formularea concluziilor, asupra cercetărilor;
 - fundamentarea calculelor de prognoză.
Observarea statistică, constă în culegerea de informaŃii, după o metodologie unitară, pentru toate
unităŃile colectivităŃii. Planul obser-vării statistice poate cuprinde:
• Scopul observării, care este legat de scopul general al cercetării statistice. Trebuie bine precizat pentru
că în funcŃie de el se deli-mitează obiectul observării, erorile de observare etc.
• Colectivitatea statistică reprezintă elementele colectivităŃii investigate.
• UnităŃile de observare reprezintă elementele colectivităŃii investigate.
• Caracteristicile statistice reprezintă răspunsurile la întrebările puse prin chestionare (ex. salariu,
vechime etc.).
• Timpul observării vizează două momente esenŃiale: timpul la care se referă datele şi timpul în care se
efectuează culegerea datelor.
• Locul observării are ca scop stabilirea facilă a unităŃilor de observare.
• Măsurile organizatorice asigură condiŃiile favorabile pentru desfăşurarea observării statistice.
Felurile observării statistice
• observare directă se face prin contactul direct cu unităŃile de observat.
• observare pe bază de documente presupune prelucrarea de date din evidenŃa tehnico-operativă,
contabilă, statistică.
Metodele de observare statistică sunt în funcŃie de natura feno-menelor observate, agenŃilor economici,
de posibilităŃile tehnice de prelucrare de care se dispune.
Criterii de grupare a metodelor de observare pot fi:
a) după modul de organizare a activităŃii social-economice:
- observaŃii permanente, care se efectuează prin intermediul sistemului informatic statistic;
- observaŃii special-organizate ca: recensăminte, anchete, monografii.
b) după timpul la care se referă datele:
- observaŃii curente, ca: rapoarte statistice;
- observaŃii periodice, care se efectuează la un anumit interval de timp (recensământul);
- observaŃii unice, care se fac pentru consemnarea statistică a unui eveniment nerepetabil.
c) după numărul unităŃilor înregistrate:
- observaŃii totale, prin care se culeg date de la toate unităŃile colectivităŃii (recensământ, rapoarte
statistice);
- observaŃii parŃiale, prin care se realizează înregistrări numai la o parte a unităŃilor colectivităŃii
(sondajul).

2.2. Sistematizarea datelor statistice şi prezentarea lor

Datele culese sunt colectate la un centru de prelucrare şi sunt supuse unor prelucrări primare, destinate
sistematizării lor şi desprin-derii unor concluzii generale. Etapele sistematizării implică:
1. Centralizarea datelor statistice necesită ca datele utilizate să fie comparabile şi aditive, pentru a
putea totaliza unităŃile statistice sau valorile unei caracteristici, la nivelul grupelor tipice sau a colectivită-Ńilor
observate.
Totalizarea valorilor se face prin însumare directă sau cu ajuto-rul unor coeficienŃi de echivalenŃă. În
urma centralizării, se obŃin indi-catori statistici de nivel (ex. producŃia de antibiotice într-un interval dat).
Centralizarea pe subcolectivităŃi omogene are ca scop o cunoaş-tere mai detaliată a fenomenului, ceea ce
este o centralizare pe grupe şi permite analiza fenomenului pe elemente structurale.
2. Gruparea datelor statistice este o centralizare pe grupe omogene a unităŃilor unei colectivităŃi după
variaŃia uneia sau a mai multor caracteristici de grupare. Tehnica grupării necesită parcurgerea următoarelor
etape:
a) Alegerea şi folosirea caracteristicilor de grupare
Caracteristica de grupare este aceea însuşire care stă la baza împărŃirii colectivităŃilor în grupe omogene.
Drept caracteristică de grupare se alege o caracteristică esenŃială cu un caracter stabil pentru unităŃile
colectivităŃii, care exprimă natura fenomenului cercetat şi corespunde scopului urmărit. În funcŃie de numărul
caracteristicilor de grupare putem avea:
- grupe simple – cu o singură caracteristică de grupare;
- grupe combinate – se realizează prin luarea în considerare a două sau mai multe caracteristici de
grupare, ce se găsesc în relaŃii de interdependenŃă.

După natura caracteristicilor de grupare pot fi:

 - grupări teritoriale, în care caracteristica de spaŃiu este defini-torie (grupare pe Ńări, judeŃe etc.);
- grupări cronologice, ce se fac după caracteristica de timp;
- grupări după caracteristici atributive, exprimate numeric sau prin cuvinte.
b) Stabilirea numărului de grupe (r). Notăm cu r numărul de grupe ce se va stabili în funcŃie de amplitudinea
variaŃiei şi de numărul de unităŃii ale colectivităŃii. Astfel dacă gruparea se va folosi ca metodă de sistematizare a
datelor pentru calcularea indicatorilor derivaŃi şi aplicarea analizei statistice, este indicat să se folosească un număr
suficient de mare de grupe (pentru a surprinde corect forma variaŃiei caracteristicilor). Dacă se va analiza structura,
mutaŃiile de structură în raport cu tipurile calita-tive, este indicat să se folosească un număr restrâns de grupe.
În funcŃie de mărimea variaŃiei, caracteristicilor studiate pot fi:
- grupări pe variante (se foloseşte când numărul variantelor este redus şi amplitudinea mică);
- grupări pe intervale de variaŃie (când numărul unităŃilor colec-tivităŃii este mare şi amplitudinea
variaŃiei este mare).
c) Alegerea intervalului de grupare. Intervalul de variaŃie este un grup omogen de variante, despărŃit de
restul colectivului prin cele două limite ale grupei: inferioară şi superioară. Mărimea intervalului de grupare
(h) se află în funcŃie de amplitudinea variaŃiei (A) şi numă-rul de grupe (r).
A = Xmax – Xmin,
unde: Xmax = limita superioară a caracteristicii
Xmin = limita inferioară a caracteristicii
A
h= ,
r
h – mărimea intervalului de grupare;
r – numărul de grupe.
Pentru determinarea mărimii intervalului de grupare, în cazul colectivităŃilor de dimensiuni relativ mari
se poate utiliza şi formula lui Sturges:
A
h= ;
1 + 3,322 lg n
n = numărul de unităŃi statistice ale colectivităŃii analizate.
Intervalele de grupare pot fi: egale şi inegale, închise şi deschise, cu variaŃie continuă şi cu variaŃie
directă.
Când intervalele de grupare sunt deschise, ele trebuiesc închise în funcŃie de mărimea intervalului
alăturat.
În intervalele cu variaŃie continuă, limita superioară a fiecărui interval se repetă ca limită inferioară a
intervalului următor. Pentru a se evita includerea dublă a unor unităŃi, ce au valoarea egală cu una din limitele
intervalului, se stabileşte o convenŃie (limită inferioară sau limită superioară inclusă în interval) prin care se
precizează limita inclusă în interval.
La intervalele cu variaŃie discretă, limita inferioară este depla-sată cu o unitate de măsură faŃă de limita
superioară a intervalului precedent.
3. Prezentarea datelor statistice se utilizează pentru perceperea şi înŃelegerea manifestărilor dintr-o
colectivitate, pentru a decide prelucrarea ei ulterioară, pentru popularizarea datelor, cât şi pentru informarea
opiniei publice. Aceste metode sunt folosite şi ca mijloace auxiliare, dar eficiente de investigare a legăturilor
dintre fenomene şi a formelor de evoluŃie în timp.
Prezentarea se poate face sub formă de:
• Serii statistice. Ca rezultat al sistematizării, seria statistică defineşte corespondenŃa dintre două şiruri
de date statistice, în care primul reprezintă variaŃia caracteristicii urmărite, iar al doilea şir cu-prinde
frecvenŃele de apariŃie a variantelor caracteristicii. Seria trebuie să ofere informaŃii cu privire la succesiunea,
mărirea valorilor înre-gistrate şi a frecvenŃelor corespunzătoare.
Între cele două şiruri există o legătură univocă, în sensul că unei valori individuale oarecare îi
corespunde o anumită frecvenŃă, respec-tiv un număr care arată de câte ori se repetă valoarea individuală
respectivă.
• Grafice statistice. Graficul este o imagine spaŃială, cu caracter convenŃional, care, prin diferite mijloace
plastice de reprezentare, reliefează ceea ce este caracteristic, esenŃial pentru obiectul cercetării. Graficele
reprezintă datele şi proporŃiile dintre ele cu ajutorul unor lungimi, suprafeŃe, volume. Principalele metode de
reprezentare sunt: figuri geometrice; grafice într-un sistem de coordonate (cadranul I, din sistemul de axe
rectangulare); reprezentări cu ajutorul hărŃilor.
 Utilizarea graficelor presupune cunoaşterea elementelor con-structive şi respectarea unor reguli şi
principii referitoare la proporŃii.
Principalele tipuri de grafice statistice:
• Diagrame prin benzi şi coloane. Se folosesc în scopul popula-rizării unor aspecte din viaŃa social-
economică, pentru a reda imaginea unui fenomen în evoluŃia lui în timp, când distanŃele dintre perioade sunt
mari şi inegale;
• Diagrame prin figuri geometrice:
• Diagrame de suprafaŃă
- Grafice prin areale
- Diagrame de structură
• Diagrame de volum (piramidă, cilindru, stereograme)
Graficele prin areale. Se construiesc sub forma unor figuri geometrice în plan, a căror suprafaŃă este
proporŃională cu mărimea caracteristicii.
Diagrame de structură. Presupun un raport de proporŃionalitate între suprafaŃa figurii geometrice şi
totalul structurii de 100%. Fiecare figură geometrică se va împărŃi în atâtea părŃi câte are colectivitatea
cercetată, părŃile se vor distinge prin haşurarea sau colorarea suprafe-Ńelor respective.
• Diagramele seriilor de timp: diagrame prin coloane, crono-grama, diagrame polare.
Cronograma se foloseşte pentru a desprinde tendinŃa de dezvol-tare a fenomenelor pentru fiecare etapă
dată. În seria dinamică, valo-rile indicatorilor sunt reprezentate în succesiunea lor în timp.
Diagrama polară ajută la interpretarea gradului şi formei de variaŃie sezonieră ce este datorată schimbării
anotimpurilor, începerii şcolilor etc.
• Diagramele seriilor de repartiŃie de frecvenŃe.
- Pentru seriile de frecvenŃă unidimensionale se folosesc: histo-grama, poligonul frecvenŃelor, curba
cumulativă a frecvenŃelor (ogivă).
- Pentru seriile de frecvenŃă bidimensionale se folosesc: corelo-grama (diagrama norului de puncte).
• Diagramele seriilor de spaŃiu: cartogramele (hărŃi ale terito-riului), cartodiagramele (combinaŃie între
cartogramă şi diagrame de suprafaŃă), pictogramele (folosesc figuri naturale şi convenŃionale, fotografii –
asociate cu diagrame prin areale pentru a mări efectul).
• Tabele statistice constituie un ansamblu de judecăŃi prezentat într-o formă succintă, în cuvinte şi
expresii numerice, referitoare la fenomenele şi procesele studiate. Se folosesc atât pentru prezentarea
rezultatelor cercetării, cât şi în cadrul analizei indicatorilor derivaŃi. Tabelul trebuie să respecte elementele de
conŃinut (subiectul şi predi-catul tabelului) şi cele de formă (macheta tabelului). Tabelele statistice sunt variate
şi se folosesc în etapa culegerii datelor, în cursul pre-lucrării sau al analizei statistice.

2.3. Indicatorii statistici

Indicatorul statistic este expresia numerică a unor fenomene, procese, activităŃi sau categorii economice
şi sociale, delimitate în timp, spaŃiu şi structură organizatorică. Pentru cunoaşterea fenome-nelor de masă,
indicatorii statistici îndeplinesc mai multe funcŃii: de măsurare, de comparare, de analiză sau sinteză, de
estimare, de verifi-care a ipotezelor, de testare a semnificaŃiei parametrilor utilizaŃi.
După etapa în care apar în procesul cercetării statistice, indicatorii statistici sunt:
Indicatori primari, ce se obŃin în procesul prelucrării primare, prin centralizarea datelor provenite din
observare totală sau parŃială.
Indicatori derivaŃi, ce se obŃin prin comparări, abstractizări, generalizări, prin aplicarea unor procedee
specifice de prelucrare a mărimilor absolute a indicatorilor primari. Ei pun în evidenŃă aspec-tele calitative ale
fenomenelor analizate:
- relaŃia dintre părŃile colectivităŃii, dintre caracteristici;
- legăturile de interdependenŃă dintre fenomene sau valori tipice;
- contribuŃiile diverşilor factori la variaŃia unui fenomen etc.
ComparaŃiile dintre date pot fi făcute prin raportare (mărimile relative) sau prin diferenŃă (modificare
absolută).
Mărimea relativă (M.R.) este rezultatul comparării, sub formă de raport, a doi indicatori statistici, şi
arată printr-un singur număr câte unităŃi din indicatorul raportat revin la o unitate a indicatorului bază de
raportare. Se poate exprima sub formă de:
CoeficienŃi care arată câte unităŃi din indicatorul de raportat revin unei singure unităŃi baza de raportare.
Procente, care arată câte unităŃi din indicatorul bază de raportare revin la 100 de unităŃi din indicatorul
de bază de raportare.
În analiza statistică se utilizează în funcŃie de scopul analizei:
 • Mărimi relative de structură (MRS) – sunt numite ponderi sau greutăŃi specifice, frecvenŃe relative,
exprimând raportul dintre parte şi întreg şi se calculează ca raport între fiecare element sau grup de elemente
ale colectivităŃii, faŃă de volumul întregii colectivităŃi.
Ponderea sau greutatea specifică:
x
g i = i ∗100 ,
n
∑ xi
i =1
unde:
gi = ponderea
xi = elementul sau grupul de elemente
Σxi = totalul colectivităŃii
n
FrecvenŃe relative: n *i = i ∗ 100 ,
n
∑ ni
i =1
unde:
ni* = frecvenŃa relativă
ni = frecvenŃa absolută
Σni = suma frecvenŃelor absolute
Proprietate: Suma frecvenŃelor relative ∑ n *i = 1, dacă se exprimă în coeficienŃi/ Suma frecvenŃelor
relative ∑ n *i = 100, dacă este în procente.
• Mărimi relative de intensitate (MRI) – evidenŃiază gradul, intensitatea de răspândire a fenomenului , în
raport cu variabila la care se raportează. Sunt considerate caracteristici derivate ce se obŃin prin raportarea a
doi indicatori absoluŃi, de natură diferită ce se află într-un raport de interdependenŃă cu semnificaŃie
economică concretă.

Se poate calcula sub formă de raport:

y
xi = i unde: xi= mărimea de intensitate
zi
z i yi= cei doi indicatori absoluŃi
Q
ex. W = unde W = productivitatea muncii, Q = producŃia,
T
T = nr. de salariaŃi
• Mărimi relative de coordonare (MRC) – caracterizează raportul în care se află doi indicatori de acelaşi
fel, aparŃinând unor grupe ale aceleaşi colectivităŃi statistice, sau unor colectivităŃi de acelaşi fel, dar situate în
XA
spaŃii diferite. Astfel M.R.C.: k A = sau k B = X B
B XB A XA
• Mărimi relative ale prevederii (MRPL) – fiind specifice orică-rei economii moderne în economia de
piaŃă, se calculează numai la nivelul fiecărei unităŃi sau firme, în funcŃie de programele elaborate privind
aprovizionarea, producŃia, desfacerea de mărfuri.
NoŃiuni: X0 = nivelul fenomenului realizat în perioada de baza
Xpl = nivelul fenomenului programat pentru perioada
curentă
X1 = nivelul fenomenului realizat în perioada curentă
În funcŃie de aceste notaŃii putem calcula:
X pl
a) Mărimi relative ale sarcinii de plan : K pl = .100
0 X0
X
b) Mărimi relative ale realizării planului: K 1 = 1 . *100
pl X pl
c) Gradul de realizare a producŃiei în perioada curentă faŃă de bază
 X1
*100K1 =
0 X 0
ToŃi aceşti coeficienŃi ne arată dacă activitatea firmei s-a desfă-şurat conform planului stabilit, sau dacă
s-au constatat pierderi, ca să se poată interveni în mod util pentru recuperarea lor. Adesea reŃinem numai
valoarea ce depăşeşte sau este sub 100%. Acest procent se mai numeşte ritm de creştere sau scădere, sau ritm
de depăşire sau realizări a planului.
Cuvinte cheie: observare statistică, grupare statistică, număr de grupe (r), interval de grupare (h), serii
statistice, grafice, indicator, mărimi relative.
Teste grilă:
1. Recensământul ca metodă de observare statistică:
a) este o metodă de observare totală;
b) este o metodă de observare totală, cu caracter periodic;
c) are exclusiv un caracter demografic;
d) este o observare totală cu caracter permanent.
Răspuns: b)
2. Formula lui Sturges se poate aplica pentru determinarea:
a) amplitudinii variaŃiei unei caracteristici;
b) mărimea intervalului de grupare;
c) numărul de grupe;
d) numărul de caracteristici.
Răspuns: b)
3. Având următoarea distribuŃie statistică:
Grupe de salariaŃi 5-10 10-15 15-20 20-25 25-30 Total
după vechime
Număr salariaŃi 3 5 16 10 2 36

( )
calculaŃi frecvenŃele relative n *i % procentuale corespunzătoare acestei distribuŃii (rotunjire la întreg).
Răspuns: n *i % : 8; 14; 44; 28; 6.
ni
Remarcă: calculul se va face cu formula: n *i % = ⋅100 ; exemplu pentru intervalul (5-10):
∑ ni
3
n *i % = ⋅100 = 8 etc.
36

4. Un şef de serviciu studiază munca a 30 de angajaŃi în legătură cu timpul de muncă pierdut (min) într-o
lună:
20 26 26 30 35 35 37 37 37 37
39 41 45 45 45 48 48 48 50 50
54 55 57 57 60 60 65 65 69 70
GrupaŃi aceste date statistice pe 5-6 intervale egale de variaŃie şi calculaŃi frecvenŃa absolută
corespunzătoare.
Răspuns: [20-30] : 3; [30-40] : 8; [40-50] : 7; [50-60] : 6; [60-70] : 6;
Model de lucru
A X − X min 70 − 20 50
h = = max = = = 10
r r 5 5
Grupe de salariaŃi după timp (min) Numărul salariaŃi (ni)
20-30 3
30-40 8
40-50 7
50-60 6
 60-70 6
Total Σ ni = 30
Notă: Limita inferioară inclusă în interval (excepŃie – valoarea 70 fiind una singură nu influenŃează
puternic distribuŃia astfel se va include în ultimul interval (60-70)).

Tema 3. Analiza statistică a seriilor unidimensionale

3.1. Indicatorii tendinŃei centrale
Analiza tendinŃei centrale, în seriile de repartiŃie, presupune luarea în consideraŃie, nu numai a valorilor
individuale, ci şi a formei în care se repartizează frecvenŃele de apariŃie a acestor valori.

3.1.1. Mărimile Medii sunt instrumente statistice ce exprimă, în mod sintetic şi generalizat, ceea ce este
normal esenŃial, tipic şi general în evoluŃia fenomenelor. Pentru aplicarea corectă a mediilor este necesar să se
respecte următoarele condiŃii:
a) calculul mediilor să se bazeze pe folosirea unui număr mare de cazuri individuale diferite, sub care s-a
înregistrat caracteristica, a căror variaŃie este întâmplătoare în raport cu fenomenul în totalitatea lui;
b) valorile din care se va calcula media să fie omogene;
c) alegerea acelei forme de medie care corespunde cel mai bine formei de variaŃie a caracteristicii
cercetate şi informaŃiilor de care se dispune.
Media valorilor individuale ale unui fenomen de masă este expresia sintetizării într-un singur nivel
reprezentativ, ceea ce este esenŃial, tipic în apariŃia, manifestarea şi dezvoltarea lui. Mediile cele mai frecvent
întâlnite:
Media aritmetică ( X ). Se foloseşte în general când fenomenul supus cercetării înregistrează
modificări aproximativ constante într-o progresie aritmetică. Poate fi:
n
∑ xi
Media aritmetică simplă: X = i =1 ,
n
unde: X = media aritmetică
n = nr. variantelor individuale
∑ x i = suma valorilor individuale ale caracteristicii
Media aritmetică ponderată: se foloseşte pentru seriile de distri-buŃie, când variante ale caracteristicii se
înregistrează de mai multe ori.
p
∑ x ini
X = i =1
p
∑ ni
i =1
unde:
x1, x2,..., xp – niveluri individuale,
ni – frecvenŃa grupelor
X −a
∑ i  * ni
X= i 
Formula de calcul a mediei simplificate: h 
*h + a
∑ ni
i
unde
a = valoarea caracteristicii cu frecvenŃă maximă
ObservaŃii:
• sensibilitatea ei, faŃă de valorile extreme ale seriei;
• devine nereprezentativă, dacă termenii seriei sunt foarte împrăştiaŃi;
• omogenitatea colectivităŃii este o condiŃie a reprezentativităŃii, pentru orice tip de mărime medie;
• este indicat a se calcula când frecvenŃele maxime sunt în cen-trul seriei.
Media armonică ( X h ) Se calculează din valorile inverse ale ter-menilor seriei, ca medie simplă sau
ponderată.
 n
Pentru serii simple: X h = i = 1,p
1
∑
i xi
∑ ni
Pentru serii de frecvenŃă: Xh = i
1
∑ * ni
x
i i
ObservaŃii:
• pentru distribuŃiile de frecvenŃă este indicat a se folosi când în serie predomină valorile mici, seria fiind
asimetrică către valorile minime ale caracteristicii (frecvenŃa maximă este în prima grupă).
Media pătratică ( X p ) Se calculează prin extragerea rădăcinii pătrate din media aritmetică a pătratelor
termenilor seriei, ca medie simplă sau ponderată:
2
∑ xi
Pentru seriile simple: X p =
n
2
∑ xi ni
Pentru seriile de frecvenŃă: X p =
∑ ni
ObservaŃii:
• Se foloseşte când dăm o importanŃă mare termenilor mari ai seriei sau în cazul în care termenii seriei
au valori pozitive şi negative.
• FrecvenŃa maximă va fi la ultima grupă a seriei.
Media geometrică ( X g ). Se bazează pe relaŃia de produs a ter-menilor seriei şi se mai numeşte şi
medie logaritmică.
Pentru seria simplă: X g = n ∏ x i , i = 1, n
∑ ni n
Pentru seria frecvenŃelor: X g = ∏ x i i , i = 1, n

Dacă logaritmăm rezultă:

∑ lg x i
Pentru seria simplă: lg X g =
n
∑ n i lg x i
Pentru seria frecvenŃelor: lg X g = .
∑ ni
Media ( X g ) se află prin antilogaritm.

ObservaŃii:
• nu poate fi folosită dacă în cadrul seriei există cel puŃin un termen negativ, expresia devine imaginară;
• sau dacă există un termen zero, anulează produsul termenilor;
• mai este denumită şi medie de ritm, fiind folosită pentru cal-culul ritmului mediu de creştere.
RelaŃiile existente între aceste medii sunt date de inegalităŃile: X h ≤ X g ≤ X ≤ X p .

3.1.2. Indicatorii de poziŃie

Sunt denumiŃi şi medii de structură, iar dintre aceştia amintim:
• quantile de ordinul K: pentru K = 2–mediana (Me); pentru
K = 4– quartilele (Q1, Q2 = Me, Q3); pentru K = 10–decilele (D1, ….,D5 = Me, ….., D9)
• modul (Mo)
Aceşti indicatori evidenŃiază tendinŃa de aglomerare sau con-centrare a valorilor individuale, către
anumite valori tipice. Se folosesc pentru: estimarea nivelului mediu; evaluarea asimetriei seriei etc.;
Mediana (Me) – reprezintă acea valoare a caracteristicii situată în mijlocul seriei după ce termenii seriei
au fost aranjaŃi crescător sau descrescător. Cazul seriei simple
• număr impar de termeni: 1 5 9 12 16 20 25 ⇒ Me =12
 8 + 12 20
• număr par de termeni: 1 5 8 12 16 20 Me = = = 10
2 2
Cazul seriei de distribuŃie de frecvenŃă
• Seria statistică fără intervale (ex. distribuŃia loturilor de pro-duse după numărul rebuturilor)
Nr. rebuturi din lot Nr. de loturi FrecvenŃe
xi ni cumulate
0 10 10
1 20 30
2 40 70
3 15 85
4 10 95
5 5 100

TOTAL 100

Pentru această serie valoarea Me va fi acea valoare a caracteris-ticii corespunzătoare primei frecvenŃe
∑ ni + 1
cumulate ascendent ce depă-şeşte valoarea lui . Această relaŃie ne dă locul medianei pen-tru seriile de
2
frecvenŃă cu intervale.
∑ ni + 1 100 + 1
ex. = = 50,5 –prima frecvenŃă mai mare este 70, Me = 2
2 2
• Cazul seriei statistice cu intervale:
Pentru calculul Me se urmăresc etapele:
• cumularea crescătoare a frecvenŃelor
∑ ni + 1
• determinarea locului Me cu relaŃia ;
2
∑ ni +1
− ∑ n pMe
• calculul medianei cu formula: Me = X 0 + h 2
n Me
∑ ni + 1
= locul Me,
2
unde:
X0 – limita inferioară a intervalului median
h – mărimea intervalului
∑ n pMe = suma frecvenŃelor cumulate, precedente intervalului median
n Me = frecvenŃa absolută a intervalului median.
Exemplu:
Gruparea muncitorilor Număr FrecvenŃe
după vechime muncitori cumulate
0-5 5 5
5-10 7 12
10-15 10 22
15-20 12 34
20-25 18 52
25-30 15 67
30-35 7 74
TOTAL 74
∑ n i + 1 74 + 1
Locul Me = = = 37,5 ∈ (20,25)
2 2

37,5 − 34
Me = 20+5 = 20,97 Me = 20,97
18
Quartile sunt acele valori ale caracteristici ce împart seria ordo-nată în patru părŃi egale. Sunt în număr
de trei (Q1, Q2, Q3) şi se calculează cu relaŃiile:
 ∑ ni +1
− ∑ n pQ1
Q1 = X 0 + h 4
n Q1
X 0 = limita inferioară a intervalului Q1,
h = mărimea intervalului
∑ ni +1
= locul primei quartile Q1
4
∑ n pQ1 = frecvenŃe cumulate precedente ale intervalului Q1
n Q1 = frecvenŃa absolută a intervalului Q1
Q2 = Me
3
(∑ n i ) ∑n
+1 − pQ3
Q3 = X 0 + h 4
n Q3
3
X 0 = limita inferioară a intervalului Q3,
4
(∑ )
n i + 1 = locul Q3

∑ n pQ3 = frecvenŃe cumulate precedente intervalului Q3

nQ 3 = frecvenŃa absolută a Q3
Valoarea modală. Reprezintă acea valoare a caracteristicii, care are cea mai mare frecvenŃă de apariŃie.
Se calculează numai în distri-buŃie de frecvenŃă. Pentru o repartiŃie de frecvenŃă pe variate M0 se identifică pe
calea simplei examinări a şirului de frecvenŃe. Mo = 2
Număr rebuturi xi 0 1 2 3 4 5 TOTAL
Număr loturi ni 10 20 40 15 10 5 100

Pentru o serie de frecvenŃă pe intervale, determinarea M0 se face pe etape:

- determinarea intervalului modal, fiind intervalul de variaŃie al caracteristicii cu frecvenŃă maximă
- estimarea valorii modale cu relaŃia:
∆1
Mo = Xo + h
∆1 + ∆ 2
unde:
X 0 = limita inferioară a intervalului modal
∆1 = diferenŃa dintre frecvenŃa intervalului modal şi frecvenŃa intervalului precedent
∆ 2 = diferenŃa dintre frecvenŃa intervalului modal şi frecvenŃa intervalului următor
h = mărimea intervalului.

Exemplu:
Calculul M0 pe exemplul seriei de frecvenŃe pe intervale de la Me cu intervalul modal (20,25)
Mo = 20 +5 (18 − 12 ) = 23 ,33 20 < 23,33 < 25
(18 − 12 ) + (18 − 15 )
ObservaŃii:
• Mо poate înlocui media când ea nu se poate calcula sau nu are sens a fi calculată: industria
confecŃiilor: nu există mărime medie, ci talia cea mai căutată (la fel la încălŃăminte)
• Mо este util pentru seria de repartiŃie asimetrică
• Mе şi Mо se exprimă în aceleaşi unitate de măsură ca şi variabila studiată.

3.2. Indicatorii variaŃiei

Cu cât gradul de complexitate al unui fenomen este mai mare, cu atât gama factorilor de influenŃă este
mai largă şi implicit cu atât mai mare este variabilitatea termenilor unei serii de repartiŃie. Indicatorii tendinŃei
centrale nu dau nici o explicaŃie asupra împrăştierii, respectiv a modului în care termenii seriei se abat între ei
sau de la medie. Astfel, apare necesitatea calculării indicatorilor statistici ai variaŃiei, care rezolvă:
- verificarea reprezentativităŃii mediei ca valoare tipică a seriei de distribuŃie;
 - verificarea gradului de omogenitate al seriei;
- verificarea sistematizării informaŃiilor prin gruparea statistică;
- caracterizarea gradului şi formei de variaŃie a unei variabile statistice.
Clasificarea indicatorilor variaŃiei:
1. După numărul variantelor cuprinse în metodologia lor de calcul:
- indicatori simpli;
- indicatori sintetici ai variaŃiei.
2. După metodologia de calcul şi forma de exprimare, deosebim:
- indicatori ai împrăştierii, calculaŃi ca mărimi absolute;
- indicatori de variaŃie calculaŃi ca mărimi relative, în raport cu valoarea unui indicator al tendinŃei
centrale (media).
3. După modul de sistematizare a datelor complexe:
- indicatori ai variaŃiei, calculaŃi pentru serii de distribuŃie unidi-mensionale.
- indicatori ai variaŃiei, calculaŃi pentru serii de distribuŃie multidimensionale.
Indicatorii simpli ai variaŃiei se caracterizează prin acea că se calculează în cifre absolute sau relative,
prin compararea valorilor individuale extreme, sau prin compararea fiecărei valori individuale cu valoarea lor
medie.
Amplitudinea împrăştierii este expresia cantitativă a domeniului de variaŃie al unui fenomen şi se
calculează ca mărime absolută sau relativă.
Amplitudinea absolută: A = Xmax - Xmin
Amplitudinea relativă: A% = A ⋅100
X
Se utilizează la alegerea numărului de grupe (r), la stabilirea mărimii intervalului de grupare (h), la
dirijarea statistică a procesului de fabricaŃie.
Abaterile individuale (di) ne arată cu câte unităŃi de măsură, sau de câte ori valoarea individuală a
caracteristicii este mai mare sau mai mică decât mărimea unui indicator al tendinŃei centrale. Abaterile
individuale se calculează în cifre absolute sau relative:
Abaterile individuale absolute (di): di = Xi - X , pentru i = 1, n

di
Abaterile individuale relative (di%): di% = ⋅100 , pentru i = 1, n
x
Indicatorii simpli ai variaŃiei permit o caracterizare parŃială şi aproximativă a variaŃiei: pentru că se
calculează pe baza relaŃiei între doi termeni ai seriei, sau între fiecare termen şi media lor.
Indicatorii sintetici ai împrăştierii caracterizează gradul de va-riaŃie luând în considerare toŃi termenii
seriei. Indicatorii sintetizează într-o singură expresie numerică, variaŃia valorilor individuale, faŃă de tendinŃa
centrală a caracteristicilor urmărite într-o populaŃie statistică. În funcŃie de metodologia de calcul în statistică
se calculează:
()
• Abaterea medie absolută d reprezintă media aritmetică sim-plă sau ponderată a abaterilor absolute
ale termenilor seriei de la tendinŃa lor centrală.
∑ xi − x
Pentru serii simple: d = i pentru i = 1, k
n
2
∑ xi − x * ni
Pentru serii de frecvenŃă: d = i pentru i = 1, k
∑ ni
i
unde:
k = numărul de variante distincte sau intervale de grupare
ni = frecvenŃe absolute
ObservaŃii:
– Pentru seriile de distribuŃie pe intervale se iau centrele de interval.
– Este concludentă numai pentru seriile cu grad mare de omogenitate.
 ( )
• Dispersia σ 2 se calculează ca o medie aritmetică simplă sau ponderată a pătratelor abaterilor
termenilor de la media lor.
(
∑ xi − x )2
Pentru seria simplă: σ 2 = i pentru i = 1, p
n
( )2
∑ xi − x * ni
Pentru seria de frecvenŃă : σ 2 = i
∑ ni
i

( )2 *
∑ xi − x * ni%
Pentru serii de frecvenŃe relative : σ 2 = i
100

Formula de calcul simplificat al dispersiei :

2
x −a
∑ i  * ni
σ2 = i 
h 
∑ ni
* h2 − x − a
2
( )
i
unde:
a = centrul de interval al caracteristicii cu frecvenŃă maximă.
ObservaŃii:
• σ 2 şi x calculate pe baza seriilor de repartiŃie pe intervale, sunt mai puŃin exacte decât dacă s-ar
folosi date individuale negrupate.
• cu cât intervalele de grupare sunt mai mari, cu atât σ 2 şi x sunt mai puŃin semnificative.
• σ 2 este un indicator abstract, fără conŃinut economic.
• σ 2 măsoară variaŃia totală a caracteristicilor studiate, datorate cauzelor esenŃiale şi întâmplătoare.
• Abaterea medie pătratică (abaterea standard). Se defineşte ca medie pătratică simplă sau ponderată, a
abaterilor valorilor individuale de la tendinŃa centrală, sau ca rădăcină pătrată a dispersiei.
Astfel: σ = σ2 , unde σ 2 = dispersia, calculată prin orice metodă.
ObservaŃii:
• abaterea medie pătratică se exprimă în unitatea de măsură a caracteristicii studiate iar valoarea sa este
cu atât mai mare cu cât variaŃia valorilor individuale din care s-a calculat este mai mare;
• comparând σ cu d , calculate pentru aceeaşi serie: d ≤ σ ;
• în analizele statistice, se preferă σ , ca fiind un parametru al legii normale (majoritatea metodelor
statistice au la bază ipoteza normalităŃii);
• se pretează mai bine la calculul algebric;
• în analizele financiar-bursiere σ poate fi utilizată ca o măsură a riscului.
• Coeficientul de variaŃie (v). Este o măsură a dispersiei relative care descrie abaterea medie pătratică ca
procent din media aritmetică. Permite compararea împrăştierii valorilor individuale a mai multor caracteristici
cantitative ce nu sunt exprimate în aceeaşi UM.
Se calculează cu relaŃia:
σ
V = *100
x
ObservaŃii:
• coeficientul de variaŃie ia valori în intervalul 0-100%;
• dacă tinde spre 0, este o variaŃie slabă, o colectivitate omogenă şi o medie cu un grad mare de
reprezentativitate;
• dacă tinde spre 100%, variaŃia este intensă, colectivitatea eterogenă;
• practica a stabilit pragul de trecere de la omogenitate la etero-genitate:
- dacă „v” ≤ 35%, colectivitate este omogenă, media reprezen-tativă, gruparea bine efectuată.
 - dacă „v” ≥ 35%, colectivitate este eterogenă, media nerepre-zentativă, gruparea trebuie refăcută.

3.3. Analiza variaŃiei într-o serie de repartiŃie bidimensională

Analiza detaliată a fenomenelor social-economice, cu grad mare de complexitate, necesită structurarea
colectivităŃii pe grupe relativ omogene, în funcŃie de variaŃia uneia sau a mai multor caracteristici de grupare.
Astfel, studiul împrăştierii unei caracteristici în întreaga colecti-vitate trebuie să se completeze cu
analiza împrăştierii din fiecare grupă şi dintre grupe, identificându-se astfel, rolul diferiŃilor factori de
influenŃă asupra variaŃiei caracteristicii în colectivitatea respectivă.
Măsurarea influenŃei factorilor asupra variaŃiei colectivităŃii se realizează cu un sistem de indicatori
factoriali ai variaŃiei ce se calcu-lează la nivelul fiecărei grupe, dar şi pe întreaga colectivitate. Se poate
calcula:
∑ y i n ij
Media de grupă (câte una pentru fiecare grupă după (x) y i = , i = 1.m
∑ n ij
∑ yi n i
Media generală a colectivităŃii y 0 = y = i i = 1, p
∑ ni
i
Dispersia fiecărei grupe (dispersie parŃială) se calculează ca o medie aritmetică ponderată a pătratelor
abaterilor variantelor caracte-risticii, de la media de grupă.
(
∑ y j − y i n ij )2
j
σ 2i =
∑ n ij
j
- arată măsura în care factorii întâmplători, în interiorul fiecărei grupe influenŃează variaŃia valorilor
individuale ale caracteristicii.
- Cu cât dispersia din interiorul fiecărei grupe este mai mare, cu atât grupa este mai puŃin omogenă.
- Media dispersiilor parŃiale se calculează ca medie aritmetică ponderată a dispersiilor de grupă şi
2
∑ σi n i
2
sintetizează influenŃa factorilor întâmplători pe toată colectivitatea: σ = i unde:
∑ ni
i
σi2 = dispersii de grupă
ni = volumul grupelor
- Dispersia dintre gupe se calculează ca o medie aritmetică ponderată, a pătratelor abaterilor, mediilor
de grupă, faŃă de media caracteristicii generale.
(
∑ yi − y0 n i )2
δ2 = i
∑ ni
i
- reflectă variaŃia caracteristicii dependente, datorată acŃiunii cauzelor esenŃiale, pe întreaga
colectivitate, deci influenŃa factorului de grupare asupra caracteristicii rezultative (y).
- Dispersia totală măsoară întreaga împrăştiere a valorilor caracteristicii rezultative (y), care este
produsă, atât de acŃiunea facto-rilor esenŃiali, cât şi a celor neesenŃiali, variabili de la o grupă la alta, sau în
cadrul aceleaşi grupe.
(
∑ y j − y0 n j )2
j
σ0 2 =
∑nj
j

- cu cât dispersia totală ( σ 0 2 > 0) cu atât colectivitatea, are un caracter mai eterogen.
Regula de adunare a dispersiilor arată relaŃia dintre dispersia totală şi cele două dispersii factoriale, cu
formula: σ 0 2 = σ 2 + δ 2
unde:
 σ 02 = dispersia totală;

σ 2 = media dispersiilor parŃiale;

δ = dispersia dintre grupe.
Pe baza ei se calculează:
• Coeficientul de determinaŃie R 2 = δ ⋅ 100
2
2
σ0
- arată care este ponderea factorului principal de grupare în variaŃie totală a caracteristicii.
2
2 σ
• Coeficientul de nedeterminaŃie K = ⋅100
σ02
- arată care este ponderea factorilor întâmplători în variaŃia totală a caracteristicii.
Între cei doi coeficienŃi există următoarea relaŃie: R 2 + K 2 = 1
Dacă: R 2 > K 2 , factorul principal de grupare acŃionează hotă-râtor asupra variaŃiei caracteristicii
rezultative.
R2 < K2 , variaŃia caracteristicii rezultative se datorează influen-Ńei exercitate de alte cauze, aceasta fiind
independentă de variaŃia caracteristicii factoriale.

3.4. Analiza asimetriei repartiŃiilor empirice

În urma prelucrării informaŃiilor se obŃin serii de repartiŃie de frecvenŃă empirice, ce se pot compara cu
repartiŃii teoretice, a căror formă de repartiŃie este cunoscută. Cea mai frecventă serie de repar-tiŃie, către care
tind seriile empirice, este distribuŃia normală sau funcŃia GAUSS-LAPLACE, ale cărei frecvenŃe se distribuie
simetric, de-o parte şi de alta a frecvenŃei maxime, plasată în centrul seriei. Graficul acestei distribuŃii are
formă de clopot, în raport cu ordonata maximă, iar X = Me = Mo .
NoŃiunea de asimetrie se referă la felul în care frecvenŃele unei distribuŃii empirice se abat de la curba
normală a frecvenŃelor. Sunt cunoscute distribuŃii empirice: uşor asimetrice; pronunŃat asimetrice.
Serii în formă de „U” apar atunci când frecvenŃele maxime sunt la capetele intervalului de variaŃie, iar
frecvenŃa minimă în centrul intervalului.
Reprezentările grafice ne oferă o imagine asupra asimetriei, dar gradul de asimetrie este măsurat cu
indicatori specifici, din care amintim pe cel mai important:
Coeficientul de asimetrie (Cas) a lui PEARSON
- se calculează ca raport între asimetria absolută (AS) şi aba-terea medie pătratică.
X − Mo
As = X − Mo; Cas =
σ
- Cas are o valoare abstractă, arătând mărimea şi felul asime-triei, iar valorile lui sunt cuprinse în
intervalul (-1, 1).
- Dacă: Cas = 0, seria este simetrică;
Cas →0, asimetrie mică
Cas →(+/- 1), asimetrie pronunŃată
Cas în intervalul (0,1) asimetrie pozitivă
Cas în intervalul (-1,0) asimetrie negativă.
Cuvinte cheie: tendinŃă centrală, media aritmetică ( X ), media armonică ( X h ), media pătratică ( X p ),
media geometrică ( X g ), mediana (Me), modul (Mo), quantile (Q), amplitudine (A), abateri individuale (di),
dispersie ( σ 2 ), abaterea standard (σ), coeficientul de variaŃie (v), coeficientul de determinaŃie (R2),
coeficientul de nedeterminaŃie (K2), coeficientul lui Pearson.
Teste grilă:
1. Într-un ştand de încălŃăminte s-au vândut într-o zi 11 perechi de pantofi cu următoarele mărimi: 38,
39, 35, 36, 37, 38, 38, 39, 37, 38, 39. DenumiŃi mărimea medie cea mai indicată a se calcula în acest caz şi
precizaŃii valoarea.
Răspuns: Modul; Mo = 38
Model de rezolvare
 În industria de încălŃăminte nu se poate calcula media, ea se înlocuieşte cu numărul mărimii
încălŃămintei cea mai căutată. Ordonăm seria: 35, 36, 37, 37, 38, 38, 38, 38, 39, 39, 39. Observăm că numărul
încălŃămintei cel mai căutat este 38, a cărei frecvenŃă de apariŃie este 4, fiind cea mai mare.
2. Dinamica producŃiei realizate de o firmă în primele 6 luni ale anului a fost: 111%, 118%, 108%,
116%, 121%, 130%. Tipul de medie cel mai ridicat a se calcula în acest caz:
a) aritmetică; b) armonică; c) pătratică; d) geometrică.
Răspuns: d).
ObservaŃie. Media geometrică este o medie de ritm.
3. DistribuŃia studenŃilor dintr-o serie de studiu după nota la disciplina statistică este:
Nota 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Total
Număr studenŃi 2 10 15 25 30 20 9 5 3 1 20
Valoarea mediană (Me) va fi: Me =?
Răspuns: Me =5.
Model de rezolvare
Avem cazul seriei de distribuŃie de frecvenŃă fără intervale. Valoarea Me va fi acea valoare a

caracteristicii corespunzătoare primei frecvenŃe cumulate ascendent ce depăşeşte valoarea lui

ni +1
, care
∑
2
ne dă locul Me.

Nota Număr studenŃi ↑

∑n i+ 1 120 + 1
= = 60,5 ⇒
1
2 10
2 2
12
2 2 3 15 27
prima valoare mai mare este 82 şi 4 25 52
corespunzător ei este valoarea 5 30 82
variabilei „nota” egală cu 5. 6 20 102
7 9 111
Deci Me = 5 .
8 5 116
9 3 119
10 1 120
Total 120
4. Se cunosc următoarele date referitoare la repartiŃia salariaŃilor după vechimea în muncă:
Gruparea salariaŃilor 5-15 15-25 25-35 35-45 45-55 Total
după vechime
Număr salariaŃi 5 9 16 7 3 40
CalculaŃi vechimea medie a salariaŃilor şi verificaŃi reprezen-tativitatea ei.
Răspuns: X = 28,5; v = 38,07% (medie nereprezentativă).
Model de rezolvare: h = 10, a = 30
Gruparea Număr xi xi − a  xi − a  2
salariaŃilor după salariaŃi  n i  xi − a 
h  h    n i
vechime ni  h 
5-15 5 10 -2 -10 20
15-25 9 20 -1 -9 9
25-35 16 30 0 0 0
35-45 7 40 1 7 7
45-55 3 50 2 6 12
Total 40 -6 48

 xi − a 
∑  h 
n i
−6
X= h+a = ⋅ 10 + 30 = 28,5
∑ni 40
 2
 xi − a 
∑ 
 h 
 ni
48
σ2 = i
⋅ h 2 − (x − a ) 2 = ∗ 100 − (28,5 − 30) 2 = 117,75
∑
i
ni 40

σ = σ2 = 117 , 75 = 10 , 85

σ 10,85
V= ⋅100 = ⋅100 = 38,07 >35% medie nereprezentativă.
x 28,5

5. La o firmă se analizează situaŃia angajaŃilor după vechime:

Gruparea salariaŃilor 5-10 10-15 15-20 20-25 25-30 Total
după vechime
Număr salariaŃi 5 7 15 10 8 45
VerificaŃi asimetria seriei (Cas).
Răspuns: Cas = 0,0687 (uşoară asimetrie pozitivă).
Model de rezolvare: h = 5, a = 17,5

Gruparea Număr xi xi − a  xi − a  2
salariaŃilor după salariaŃi  n i  xi − a 
h  h    n i
vechime ni  h 
5-10 5 7,5 -2 -10 20
10-15 7 12,5 -1 -7 7
15-20 17 17,5 0 0 0
20-25 10 22,5 1 10 10
25-30 8 27,5 2 16 32
Total ∑ni = 45 9 69

 xi − a 
∑  h 
n i
9
X= h+a = ⋅ 5 + 17,5 = 18,5
∑ ni 45
2
 xi − a 
∑ 
 h 
 ni
69
σ2 = i
⋅ h 2 − (x − a ) 2 = ⋅ 25 − (18,5 − 17,5) 2 = 37,33
∑ni
i
45

σ = σ =
37 , 33 = 6 ,11
2

∆1 15 − 7
Mo ∈ (15,20 ) → Mo = x 0 + h = 15 + 5
∆1 + ∆ 2 (15 − 7 ) + (15 − 10)
8
⇒ Mo = 15 + 5 = 18,08
13
x − Mo
C as = ∈ (− 1,1)
σ
18,5 − 18,08
C as = = 0,0687 ⇒ seria este uşor asimetrică pozitivă ∈ (0,1)
6,11

Tema 4. Cercetarea prin sondaj

Într-o economie de piaŃă, sondajul este o formă preponderentă de obŃinere a datelor statistice, datorită
operativităŃii şi economicităŃii obŃinerii lor. Sondajul este o procedură prin care se caracterizează o populaŃie,
în baza cercetării unei părŃi a acesteia, deci a unui eşantion prelevat din populaŃia de origine. Rezultatul
obŃinut pe baza sonda-jului se extrapolează, la dimensiunea întregii populaŃii. Extinderea rezultatelor de la
parte, la întreg, nu are caracter determinist, ci probabilist, fiind supuse unui risc de-a fi eronate. Principalele
erori de sondaj sunt erorile de reprezentativitate, ce se pot măsura:
Absolut, ca dimensiune a deplasării paramentului de sondaj ( X ) de la mărimea adevărată a lui în
populaŃie generală ( X 0 ) respectiv: dx = X − X 0

X − X0
Relativ, se poate exprima dx = * 100.
X0
O astfel de eroare sub ±5%, permite a se aprecia că sondajul este reprezentativ, deci arată o imagine
aproximativ fidelă a realităŃii.
Statistica oferă variante de prelevare a unităŃilor şi alcătuirea eşantioanelor, astfel încât să asigure un grad ridicat
de reprezentativitate prin: sondaje aleatoare; sondajul simplu; sondajul tipic (stratificat); sondajul de serii; sondaje
dirijate; sondaje sistematice.
Fiecare din aceste tipuri de sondaj se poate efectua:
- repetat, când unitatea prelevată este restituită populaŃiei de origine şi are şanse să reintre în eşantion;
- nerepetat, când unităŃile nu sunt restituite în populaŃia generală.
Modelul teoretic al acestor două variante de prelevare se află în „URNA LUI BERNOULLI”, cu bila
revenită şi nerevenită.

4.1. Sondajul aleator simplu

Este varianta aleatoare elementară, celelalte tipuri putând fi înŃelese ca soluŃii obŃinute prin
particularizarea unor elemente ale acestui tip de sondaj.

Simboluri de bază
Indicatori Nr. de Media caracteristicii Dispersia caracteristicii
din: unităŃi Numerică Alternativă Numerică Alternativă
σ p 2 = p(1 − p )
PopulaŃia 2
generala
N X0 p σ0

Eşantion n w σx 2 σ w 2 = w (1 − w )
X

Indicatorii sondajului aleator simplu sunt:

Caracteristică numerică Caracteristică alternativă
Indicatori
SelecŃie SelecŃie nerepetată SelecŃie repetată SelecŃie nerepetată
repetată
1. Eroarea w ⋅ (1 − w )
= µ = σ 2 1 − n  =
2
σ σ2 µw =
w 
medie
de sondaj µ =
x  n n w
 N
x µ = x 1− 
n x n  N 2
=
σw (
w ⋅ 1− w ) n 
= 1 − 
n n  N
2. Eroarea ∆ = Z⋅µ ∆ = Z⋅µ ∆w = Z ⋅ µw ∆w = Z ⋅ µw
limită x x x x
3. Volumul 2 2 2 2
eşantionului Z ⋅ σ Z ⋅σ 2
Z ⋅σ
2 2 2
Z ⋅σ
n=
x
n= x w w
(n) 2 2 2 n= = n= =
∆ x Z ⋅σ 2 2 2
2 x ∆ w Z ⋅σ
∆ x + 2 w
N 2
Z ⋅w 1− w ( ) ∆ w+
N
=
2
∆ w
=
2
Z ⋅ w 1− w( )
2
∆ w+
2
Z ⋅ w 1− w ( )
N
4. Intervalul
de încredere
pt. media
generală x−∆ < x < x+∆ w − ∆w < p < w + ∆w
x 0 x

ObservaŃie:
 n
• Dacă se ajunge la situaŃia ca n = N, atunci factorul 1 −  devine nul şi dispare, pentru că
 N 
cercetarea parŃială s-a transformat în cercetare totală.
 n
• Dacă N – volumul colectivităŃii este ridicat, iar n al sondajului este redus atunci 1 −  → 1, practic
 N
coincide în ambele tipuri de sondaj.
• Z – este argumentul funcŃiei de probabilitate Gauss-Laplace Φ(Z), care are o repartiŃie normală, fiind o
valoare tabelară (Tabelul cu valorile funcŃiei Gauss-Laplace).
• Intervalul de încredere delimitează zona probabilă în care se va plasa valoarea adevărată dar
necunoscută a mediei populaŃiei generale ( x 0 ) .

4.2. Sondajul tipic (stratificat)

Sondajul tipic se aplică cel mai frecvent în cercetarea fenomenelor social-economice de masă. Acest
sondaj se aplică colectivităŃilor neomogene, care au grupe omogene (tipuri de unităŃi) după o caracteristică
esenŃială – notate cu N1, N2,..., Nr şi reprezentate în sondaj prin volumul subeşantioanelor n1, n2,..., nr.
( )
Dacă grupele colectivităŃii sunt omogene, mediile de grupă x i au valori apropiate de valorile
individuale din care s-au calculat, abaterile lor sunt mici, iar gradul de variaŃie este mic.
VariaŃia mediilor de selecŃie posibile va fi în funcŃie de variaŃia fiecărei grupe măsurată prin dispersiile de
( )
grupă σi2 şi sintetizată prin media dispersiilor parŃiale σ 2 . ( )
Remarcă:
2
• Din regula de adunare a dispersiilor ştim că σ < σ02 , de aici rezultă că vom avea erori mai mici în
selecŃia tipică.
()
• Media de selecŃie x se va calcula ca o medie aritmetică ponderată a mediilor subeşantioanelor
respective:
x=
∑x n
i i , pentru i = 1, r .
∑n i

• Media dispersiilor de grupă  σ  se calculează ca o medie aritmetică ponderată a dispersiilor de

2

 
grupă:
 σ 2  =∑σi2 n i
.
  ∑ ni

Eşantionul se obŃine prin extragerea de subeşantioane din nivelurile populaŃiei totale folosind procedee de
selecŃie aleatoare. Repartizarea eşantionului pe subeşantioane se poate face prin trei procedee:

1. SelecŃia tipică simplă

Repartizarea în mod egal a eşantionului pe subeşantioane, indiferent de numărul unităŃilor ce compun
straturile populaŃiei totale:
n
n i = , unde: r = numărul de straturi în populaŃia totală.
r
2. SelecŃia tipică proporŃională
Formează subeşantioanele în raport de ponderea fiecarei grupe în colectivitatea totală şi se respectă
Ni
proporŃia de selecŃie n/N. Volumul fiecărui subeşantion va fi: n ip = n′ ⋅ , unde i = 1, r .
Ni ∑
 3. SelecŃia tipică optimă
La formarea subeşantioanelor se are în vedere atât ponderea fiecărei grupe în colectivitatea generală, cât
şi gradul de omogenitate al fiecărei grupe măsurat prin abaterea standard:
N i σi
nio = n ⋅ , pentru i = 1, r
N i σi ∑
unde: Ni = numărul unităŃilor pe grupe din colectivitatea totală;
σi = abaterea standard pe grupe ale colectivităŃii totale.

ObservaŃie: SelecŃia tipică dă cele mai mici erori, dar în activitatea practică este greu de aplicat.

Indicatorii selecŃiei tipice:

Caracteristică numerică Caracteristică alternativă
Indicatori
SelecŃie SelecŃie nerepetată SelecŃie repetată SelecŃie nerepetată
repetată
Eroarea
2 2 (
w ⋅ 1− w )= 2
σw  n
medie σ σ  n µw =
de sondaj µ =
x µ = x 1−  n µw = 1 −  =
x n  N
x
n n  N 2
σw
= (
w ⋅ 1− w ) n 
n
= 1 − 
n  N
Eroarea ∆
x
= Z⋅µ
x
∆ x = Z ⋅ µx ∆w = Z ⋅ µw ∆w = Z ⋅ µw
limită
Volumul 2 2 2 2 2 2 2 2
Z ⋅σ Z ⋅σ Z ⋅ σw Z ⋅ σw
eşantionului x x n= =
n= n= n= = 2 2
2 2 Z ⋅ σw
∆ x 2
⋅σ
2 ∆ w 2
2 Z ∆w+
( )
x
∆ x + 2
Z ⋅ w 1− w
N
=
( )
N 2
2
∆ w Z ⋅ w 1− w
=
2
∆w+
2
Z ⋅ w 1− w ( )
N
Intervalul
de încredere
pentru media
colectivităŃii x − ∆ < x0 < x + ∆
x x
w − ∆w < p < w + ∆w
generale
Intervalul de
încredere
pentru nivelul (
N x−∆
x
) N
(
< ∑ xi < x + ∆ N
x
) ( )
N ⋅ w − ∆ w < ∑ Mi < N(w + ∆ w )
totalizat al i =1
caracteristicii

ObservaŃie:
• pentru caracteristica alternativă vom calcula:

– media mediilor de sondaj ( w ): w =

wini ∑
ni ∑
– media dispersiilor de selecŃie:
 ∑ σ n = ∑ [w (1 − w )n ]
2
iw
σ 2w =
i i i i

∑n i ∑n i

Cuvinte cheie: sondaj, eroare medie, eroare limită, volumul eşantion, interval de încredere, sondaj tipic,
selecŃie tipică optimă, selecŃie tipică proporŃională.
Teste grilă:
1. Pentru determinarea volumului eşantionului în varianta „tipic nerepetat” caracteristică alternativă, se
foloseşte relaŃia:
Z2 ⋅ σ2x n 2 ⋅ Ni σi2
a) n = b) n =
∆2 x ∑ Ni σi2

Z2 ⋅ σ2x Z2 ⋅ σw
2
c) n = d) n =
Z2σ2x Z2σ2w
∆2 x + ∆2 x +
N N
2
Z2 ⋅ σ x
e) n =
∆2 x + Z2σ2x N
Răspuns: d)
2. DeterminaŃi numărul de piese ce trebuie extrase aleator şi nerepetat, dacă se cunosc următoarele date:
• întregul lot de piese: N = 3.000;
• diametrul mediu al pieselor din eşantion nu trebuie să difere mai mult de 1 cm faŃă de diametrul mediu
al întregului lot: ∆ x = 1 cm;
• variaŃia caracteristicii studiate σ 2x = 20 cm;
• probabilitatea garantării rezultatelor Z = 2,9.
Răspuns: n = 160 piese.
Model de rezolvare:
N = 3.000 Z2 ⋅ σ2x 2,92 ⋅ 20
∆x = 1 ⇒n = = = 160 piese
Z 2σ2 2,9 2 ⋅ 20
σ 2x = 20 ∆2x + x 1+
N 3.000
Z = 2,9
3. Pentru o unitate economică se cunosc datele referitoare la un sondaj de 10% selectat aleator şi repetat:
Grupe angajaŃi 8-10 10-12 12-14 14-16 16-18 18-20 Total
după mărimea
producŃiei
Număr angajaŃi 2 6 12 22 18 6 66
EstimaŃi limitele între care se va încadra producŃia medie a colectivităŃii totale pentru o probabilitate Φ(Z) =
0,9545 pentru care Z = 2.
Răspuns: . 14,32 < x 0 < 15,68
Model de rezolvare: h = 2, a = 15
Grupe Număr xi − a  xi − a   xi − a 
2
angajaŃi angajaŃi xi   ⋅ ni   ⋅ ni
după ni
h  h   h 
producŃie
8-10 2 9 -3 -6 18
10-12 6 11 -2 -12 24
12-14 12 13 -1 -12 12
14-16 22 15 0 0 0
16-18 18 17 1 18 18
18-20 6 19 2 12 24
 Total
∑n i = 66 0 96

 xi − a 
∑  h 
 ⋅ ni
0
x= ⋅h + a = ⋅ 2 + 15 = 15
∑ ni 66
2
 xi − a 
∑   ⋅ ni
σ2 =  h  (
⋅ h2 − x − a )
2
=
96
⋅ 4 − (15 − 15) 2 = 5,82
∑ ni 66

σ2 5,82
∆x = Z ⋅ = 2⋅ = 0,68
n 66
x − ∆x < xo < x + ∆x ⇒15-0,68 < xo < 15 + 0,68;
14,32 < xo <15,68
Tema 5. Analiza statistică a seriilor multidimensionale

5.1. Tipuri de legături dintre fenomenele social-economice

Statistica dispune de o serie de metode de studiere a dependen-Ńelor dintre două sau mai multe variabile.
Printre acestea sunt şi cele cuprinse în „analiza de regresie şi corelaŃie”. În cadrul ei se studiază legătura dintre
o variabilă „y”, numită efect, rezultativă, dependentă şi variabilă „x” numită factorială, cauză-independentă.
Regresia ne arată cum o variabilă este dependentă de altă variabilă (sau alte variabile).
CorelaŃia ne arată gradul în care o variabilă este dependentă de altă variabilă.
Legăturile dintre fenomenele şi procesele economice apar ca legături statistice (stochastice), a căror
particularitate este faptul că re-zultatul este determinat ca urmare a influenŃei unui ansamblu de fac-tori.
Legăturile statistice se manifestă, ca tendinŃă valabilă numai la nivelul colectivităŃii.
Clasificarea legăturilor statistice
Se poate face în funcŃie de următoarele criterii:
• După numărul caracteristicilor independente (x) luate în studiu.
- Legături simple: Y=f(x), când se studiază dependenŃa dintre o variabilă rezultată (y) şi o variabilă
factorială (x).
- Legături multiple: Y =f(x1,x2,...,xn), când se studiază legătura dintre o caracteristică dependentă (y) şi
două sau mai multe caracte-ristici independente (x).
• După direcŃia legăturii:
- Legături directe, când caracteristica dependentă (y) se modifică în acelaşi sens cu caracteristica
independentă (x).
- Legături inverse, când caracteristica dependentă (y) se modi-fică în sens invers, caracteristicii
dependente (x).
• După expresia analitică a legăturilor
- Legături liniare, acele dependenŃe care pot fi exprimate cu ajutorul funcŃiei liniare (y = a + bx).
- Legături neliniare, acele dependenŃe care pot fi exprimate cu aju-torul funcŃiilor neliniare (parabole,
hiperbolă, funcŃie exponenŃială etc.).
Pentru studiul legăturilor dintre fenomenele economice, se pot utiliza:
• Metode simple. Se folosesc pentru sistematizarea datelor, veri-ficarea existenŃei legăturii, stabilirea
direcŃiei legăturii, precum şi aprecierea funcŃiei analitice care exprimă legăturile studiate. Princi-palele metode
sunt:
- metoda seriilor paralele independente;
- metoda grupărilor;
- metoda tabelului de corelaŃie;
- metoda grafică.
Dintre acestea vom trata doar metoda grafică sau graficul de corelaŃie (corelograma). Graficul se
construieşte pornind de la pere-chile de valori (x, y), care se reprezintă în cadranul I, al sistemului de axe
rectangulare:
- Pe ox, se reprezintă valorile variabilei (x)
- Pe oy, se reprezintă valorile variabilei (y)
 Forma grafică a legăturii în câmpul de corelaŃie are aspectul unui nor de puncte, de unde se mai numeşte
„Diagrama norului de puncte”. TendinŃa norului de puncte permite vizualizarea şi stabilirea formei analitice a
funcŃiei de regresie. Corelograma dă posibilitatea stabilirii existenŃei, direcŃiei, a formei şi intensităŃii
legăturilor dintre cele două variabile.

5.2. Metode parametrice de măsurare şi analiză a legăturilor dintre fenomenele şi procesele economice
Dintre metodele parametrice amintim:
- metoda regresiei;
- metoda coeficientului de corelaŃie;
- metoda raportului de corelaŃie;
- metoda analizei dispersionale.
• Metoda regresiei
Se bazează pe utilizarea funcŃiei de regresie, care exprimă modificarea cantitativă a caracteristicii
rezultative „y”, ca urmare a influenŃei exercitate de caracteristica factorială „x”. Legătura dintre variabile se
manifestă sub formă de tendinŃă, astfel funcŃia de mode-lare, este o ecuaŃie medie de tendinŃă, identificată prin
grafic şi confir-mată de TESTUL „F”.
În funcŃie de numărul factorilor care influenŃează caracteristica rezultativă „Y”, deosebim:
Regresie simplă, sau unifactorială, dacă funcŃia include un factor;
Regresie multiplă sau multifactorială dacă funcŃia include mai mulŃi factori.
Modelul liniar de regresie. Are ca scop estimarea printr-un model sau funcŃie matematică a legăturii
dintre cele două variabile.
EcuaŃia modelului liniar, va fi: y = a + bx
Dreapta utilizată este o estimaŃie a funcŃiei de regresie unde:
Y = variabila dependentă
X = variabila independentă
a,b = parametri de regresie
Parametrul „a”. Este valoarea lui y când x = 0, deci intersecŃia dreptei cu axa oy. Interpretarea
economică a lui „a” se realizează în strânsă legătură cu problema analizată.
Parametrul „b”. Este numit „coeficient de regresie”, a cărui interpretare este următoarea:
b=0, variabila y nu depinde de variabila x, ele sunt independente
b#0, cele două variabile sunt dependente astfel:
b> 0, legătura este directă
b< 0, legătura este inversă.
Estimarea parametrilor se realizează prin metoda celor mai mici pătrate, pe baza valorilor (x,y)
observate într-un eşantion de volum „n”. Studiul fenomenelor şi proceselor economico-sociale se face pe baza
unui număr mare de date statistice, ce impune folosirea urmă-torului sistem:
na + bΣxi = Σyi
aΣxi+ bΣx2i= Σxiyi
Astfel, cu ajutorul determinanŃilor sau cu orice altă metodă se calculează cei doi parametri.
∆a ∑ x i ∑ y i − ∑ x i ∑ x i y i
2
a= =
∆p n ∑ x i2 − (∑ x i ) 2

∆b n ∑ x i y i − ∑ x i ∑ y i
b= = , unde: ∆a, b, p =determinantul lui a, b şi principal.
∆p n ∑ x i2 − (∑ x i ) 2
Cu valorile coeficienŃilor a şi b se calculează valoarea ecuaŃiei de regresie, pentru fiecare mărime a lui x.
Valorile ecuaŃiei de regresie se mai numesc şi valori teoretice ale caracteristicii y în funcŃie de x, iar operaŃia
de înlocuire a termenilor reali (y) cu valorile ecuaŃiei de regresie, se numeşte ajustare ( ŷ x = a + bx ).
• CorelaŃia liniară simplă
Scopul analizei de corelaŃie este să măsoare gradul, intensitatea legăturii dintre cele două variabile (x, y).
Coeficientul de corelaŃie măsoară intensitatea legăturii dintre cele două variabile (x,y) şi se calculează
ca o medie aritmetică a produsului abaterilor normale normate a celor două variabile.
rxy =
( )( )
∑ x − x y − y , iar în practică se foloseşte următoarea relaŃie:
nσ x σ y
 n ∑ xy − ∑ x ∑ y
rxy =
[n ∑ x 2
][
− (∑ x )2 n ∑ y 2 − (∑ y )2 ]
Coeficientul rxy ia valori în intervalul (-1,1), arătând intensitatea şi direcŃia legăturii.
ObservaŃie. Coeficientul rxy se calculează doar pentru legăturile liniare.
• Raportul de corelaŃie.
Este un indicator al intensităŃii legăturii ce poate fi aplicat, atât în cazul regresiei liniare, cât şi în cazul
regresiei neliniare. Pentru un număr mic de date negrupate prezentate ca serii paralele independen-Ńele
∑ (y − ŷ x )
2
raportul de corelaŃie se determină: R xy = 1 − , unde:
∑ (y − y )
2

ŷ x = valorile ajustate ale lui y, în funcŃia de regresie

y = media caracteristicii y.
Raportul de corelaŃie ia valori în intervalul (0, 1),
Rxy = 0 – variabilele sunt independente
astfel: Rxy → 0 – legătură slabă
Rxy → 1 – legătură puternică

Deşi Rxy ia valori în intervalul (0,1) semnul pentru Rxy, se stabileşte în concordanŃă cu semnul
coeficientului „b” din funcŃia de regresie.
ObservaŃie. Se calculează în cazul oricărui tip de legături. În cazul legăturii liniare Rxy = rxy. Dacă cei
doi nu sunt egali, înseamnă că legătura nu este liniară şi trebuie determinat raportul de corelaŃie.

5.3. Metode neparametrice de măsurare a intensităŃii

legăturilor dintre fenomene
Metodele neparametrice se folosesc dacă variabilele se exprimă prin cuvinte, sau o variabilă este
calitativă şi alta cantitativă, sau am-bele sunt cantitative, dar nu există suficiente date pentru a se cunoaşte
forma distribuŃiei.
Dintre metodele neparametrice amintim:
Coeficientul de asociere. Presupune întocmirea unui tabel de asociere, care prezintă colectivitatea
după două caracteristici corelate logic, sau de forma caracteristicilor alternative, cu două posibilităŃi.
Tabelul de asociere a variabilelor (x,y)
x\y Y1 Y2 TOTAL
X1 a b a+b
X2 c d c+d
TOTAL a+c b+d n
Coeficientul de asociere măsoară intensitatea legăturii a două caracteristici liniare şi se deduce din
tabelul de asociere pe criteriul dependenŃă/independenŃă, cu formula propusă de YULLE:
(ad − bc)
Q= ∈ [− 1,1]
(ad + bc)
• CoeficienŃii de corelaŃie ai rangurilor se folosesc pentru:
- analiza legăturilor dintre caracteristici calitative;
- sau cantitative pentru care nu se dispune de informaŃii sufi-ciente pentru a stabili forma legăturii;
- sau o caracteristică calitativă şi una cantitativă;
- valorile caracteristicilor sunt înlocuite cu numere de ordine (ranguri) ale acestor valori, când sunt
ordonate într-o serie crescătoare sau descrescătoare. Măsurarea intensităŃii legăturii se realizează utili-zând
aceste ranguri. Dintre coeficienŃii utilizaŃi, amintim:
- Coeficientul de corelaŃie a lui SPEARMAN:
6∑ d i
rs = 1 − ∈ [−1,1]
n (n 2 − 1)
 Cu cât rs →+/- 1, cu atât legătura este mai puternică.
- Coeficientul de corelaŃie KENDALL Se calculează astfel:
- se ordonează crescător sau descrescător perechile de valori (x, y) după caracteristica x;.
- se stabilesc rangurile celor două caracteristici (Rx şi Ry);
- pentru fiecare rang a lui y, Ry se calculează: Pi – număr de ranguri superioare ale lui Ry şi Qi – număr
de ranguri inferioare ale lui Ry şi se calculează scorul Si=Pi-Qi.
S = ΣSi
2S
Coeficientul KENDALL se determină: rk = ∈ [−1,1]
n (n − 1)
Cu cât rs →+/- 1, cu atât legătura este mai puternică.
Cuvinte cheie: regresia, corelaŃia, corelogramă, coeficient de corelaŃie (rxy), raport de corelaŃie (Rxy),
coeficient de asociere (Q), coeficienŃii rangurilor Spearman şi Kendall.
Teste grilă:
1. Legătura dintre două variabile este foarte slabă sau inexistentă dacă valoarea coeficientului de
corelaŃie este în intervalul:
a) [0-0,2); b) [0,2-0,5); c) (075-1]; d) (-0,2-0); e) (0,5-0,75).
AlegeŃi combinaŃia corectă:
A(a, e); B(a, d); C(b, c, e); D(a, b, e).
Răspuns: B.
2. Coeficientul de corelaŃie calculat pentru o legătură inversă poate lua valori în intervalul:
a) [-1, 0); b) (0, 1); c) [-1, 1]; d) mulŃimea numerelor reale.
Răspuns: a).
3. Pentru opt salariaŃi care efectuează aceleaşi operaŃii s-au înregistrat:

Nr. curent 1 2 3 4 5 6 7 8
Timp nelucrat (y) 7 1 2 5 8 6 3 4
Număr operaŃii (x) 4 10 9 6 4 5 9 8
ArătaŃi tendinŃa legăturii dintre cele două variabile printr-o funcŃie matematică.
Răspuns: ŷ x = 11,3 − 0,99x i

Timp Număr x2 xy
nelucrat yi operaŃii xi
1 7 4 16 28
2 1 10 100 10
3 2 9 81 18
4 5 6 36 30
5 8 4 16 32
6 6 5 25 30
7 3 9 81 27
8 4 8 64 32
T ∑ yi = 36 ∑ xi = 55 419 207

• analizăm graficul celor două variabile (corelogramă)

yi 1cm
OX: 1 um
8
7 1cm
6 OY: 1 um
5
4
3
2
 1 A
K OY = =
4 5 6 7 8 9 10 xi
nr. diviziuni OX
8 −1
= =1
7

Între cele două variabile există o legătură puternică inversă (b va avea o valoare negativă).
na + b∑x = ∑y
a∑x + b∑x2 = ∑ x y

∑y ∑x
∆a ∑ xy ∑ x ∑ y∑ − ∑ x ∑ xy =
2 2
a= = =
i

∆p ∑x n ∑ x − (∑ x ) 2 2
n
∑ ∑x x 2

419 ⋅ 36 − 55 ⋅ 207 3699

= = = 11,3
8 ⋅ 419 − (55)
2
327

b=
∆b n xy −
=
∑ ∑ x∑ y = 8 ⋅ 207 − 55 ⋅ 36 = − 324 = 0,99
∆p
∑ (∑ x )
2
n x2 − 327 327
Rezultă că funcŃia va fi:
ŷ x = 11,3 − 0,99x i

4. Rezultatele unei grupe de studenŃi au fost următoarele:

Student 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Marketing 8 3 9 2 7 10 4 6 1 5
Statistica 9 5 10 1 8 7 3 4 2 6
DependenŃa dintre cele două variabile se măsoară cu coeficientul de corelaŃie al rangurilor a lui
SPEARMAN: rS.
Răspuns: rS = 0,855.
Model de rezolvare:

Student Marketing RY Statistica RX

1 8 8 9 9
2 3 3 5 5
3 9 9 10 10
4 2 2 1 1
5 7 7 8 8
6 10 10 7 7
7 4 4 3 3
8 6 6 4 4
9 1 1 2 2
10 5 5 6 6

Rx Ry di=Rx-Ry di2
1 2 -1 1
rS = 1 −
6 ∑d = 2
i

n (n − 1)
2 1 1 1 2
3 4 -1 1
4 6 -2 4 6 ⋅ 24
=1− =
5 3 2 4 10(100 − 1)
6 5 1 1
144
7 10 -3 9 =1− = 0,855
8 7 1 1 990
 9 8 1 1
10 9 1 1
Total 24

Tema 6. Analiza statistică a seriilor cronologice

6.1. Concepte şi particularităŃi ale seriilor cronologice (SCR)
O SCR se prezintă sub forma unui şir sistematizat de valori, ale unei caracteristici realizate la momente
sau intervale de timp succe-sive. Curgerea timpului se măsoară în succesiune cu ajutorul unei scale de
intervale. UnităŃile de timp utilizate sunt: anul, trimestrul, luna, săptămâna, ziua.
Caracterizarea evoluŃiei în timp a unui fenomen, presupune ca timpul să fie variabil, iar spaŃiu şi
structura organizatorică să fie constante. Astfel, variabila timp (t) este legată funcŃional de variabila y (y =
f(t)).
ParticularităŃile SCR
Variabilitatea termenilor arată procesul de dezvoltare în timp a unui fenomen.
Omogenitatea termenilor înseamnă dispersia minimă a terme-nilor, presupune existenŃa în perioada
analizată a unor termeni cu aceeaşi esenŃă calitativă. Asigurarea omogenităŃii determină implicit
comparabilitatea acestora.
InterdependenŃa termenilor presupune că fiecare termen depinde de valoarea termenului anterior, că sunt
valori succesive ale aceluiaşi fenomen, care se petrec în aceeaşi unitate de timp şi spaŃiu.
Clasificarea SCR
După natura caracteristicilor studiate şi perioada la care se referă:
- SCR de intervale (serii de flux) în care observarea statistică se face continuu în decursul unui interval
de timp;
- SCR de momente (mărimi de stoc), când observarea se face la momente de timp distincte. Termenii
acestei SCR nu sunt însumabili, ei conŃin elemente ale stocului care coexista în momente diferite
de timp.
Reprezenterea grafică. Se foloseşte CRONOGRAMA, care se bazează pe cadranul I din sistemul de
axe rectangulare, unde:
- pe OX – se reprezintă timpul
- pe OY – se reprezintă termenii SCR.

6.2. Sistemul de indicatori statistici ai seriilor cronologice

Pentru caracterizarea evoluŃiei în timp a unui fenomen de masă, în complexitatea sa, din termenii unei
serii cronologice se calculează un sistem de indicatori statistici, analitici şi sintetici.
Indicatorii SCR sunt:
- indicatori absoluŃi (de nivel, de volum, modificarea absolută);
- indicatori relativi ( indicele de dinamică, ritmul relativ, valoarea absolută a unui procent din ritmul
sporului);
- indicatori medii (nivel mediu, spor mediu, indicele mediu de dinamică, ritmul mediu).
Alegerea bazei de comparare, impune ca indicatorii unei SCR, care se obŃin prin raportare, să se
determine folosind:
- bază fixă, adică un nivel de referinŃă neschimbat pentru întreaga perioadă analizată;
- bază în lanŃ presupune ca nivelul de referinŃă să fie mobil, avansând în timp simultan cu perioada la
care se referă indicatorul. De regulă, baza de comparare este nivelul din perioada imediat anterioară. Astfel Yt
se compară cu Yt-1.
• Indicatori absoluŃi
Aici se includ acele mărimi numerice, care exprimă starea feno-menului, în unităŃi de măsură specifice
acestuia.
- Indicatorul de nivel (yt) exprimă mărimea fenomenului analizat în unităŃi de timp „t”.
- Indicatorul de volum (Σyt) reprezintă suma termenilor SCR de intervale.
- Modificarea absolută (∆t/t’) arată cu câte unităŃi s-a modificat valoarea individuală într-o perioadă „t”,
faŃă de o perioadă „t′ ”, luată ca bază de comparaŃie. Avem cazul gen: ∆yt / t ′ = y t − y t ′ , t , t ′ = 1, T
Modificare absolută cu bază fixă ∆ yt / 1 = y t − y1 , t = 1, T
 Modificare absolută cu bază mobilă ∆yt / t −1 = y t − y t −11 , t = 1, T
Proprietate:
Suma modificărilor absolute cu baza în lanŃ, reprezintă sporul cu bază fixă:
y y
∑ ∆ t / t −1 = ∆ T / 1

• Indicatori relativi. Pot fi utilizaŃi în analiza comparativă a evoluŃiei mai multor fenomene. Ei redau
proporŃia sau decalajul, din nivelurile realizate, ale unei caracteristici în perioade distincte. Indicatorii relativi
exprimă de câte ori valoarea unei variabile este mai mare sau mai mică, faŃă de cea aleasă bază de comparaŃie.
y
• Indicele de dinamică I ty/ t ' = t *100, t = 1.T
y t'
y
• Indice de dinamică cu bază fixă I ty/ 1 = t *100, t = 1.T
y1
• Indicele de dinamică cu bază mobilă I y yt
t / t −1 = *100, t = 1.T
y t −1
Proprietate: Produsul indicilor cu bază mobilă este egal cu indicele cu bază fixă Π I ty/ t −1 = I TY / 1
• Ritmul de modificare relativă exprimă cu cât la sută
s-a modificat nivelul înregistrat de caracteristică analizată,
∆yt / t ′
într-o anumită perioadă faŃă de perioada bază de comparaŃie. R ty/ t ' = *100 = I Y
t / t ′ − 100, t , t ' = 1.T
yt'
- Ritmul cu bază fixă. R yt / 1 = I Yt / 1 − 100, t = 1.T
- Ritmul cu bază mobilă. R ty/ t −1 = I Yt / t −1 − 100, t = 1.T
• Valoarea absolută a 1% din ritmul de creştere arată câte unităŃi revin la 1% de creştere sau scădere,
cât şi repartizare uniformă a modificării absolute pe procentele ritmului de modifică relativă.
∆yt / t ′ y t'
A ty/ t ' = =
R ty/ t ′ *100 100
y
- Valoarea absolută a unui procent din ritmul cu bază fixă: A ty/ 1 = 1
100
y
- Valoarea absolută a 1% din ritmul relativ A ty/ t −1 = t −1
100
• Indicatorii medii ai SCR se exprimă sub formă de medie, deci se ia în considerare întregul interval al
SCR.
• Nivelul mediu se calculează numai pentru SCR omogene. Se cal-culează diferenŃiat pentru SCR de
intervale şi pentru SCR de momente.
∑ yt
• Pentru serii cronologice de intervale: y =
T
• Pentru serii cronologice de momente:
– medie cronologică simplă, dacă momentele sunt echidistante
y1 y
+ y 2 + ..... + n
y cr = 2 2
n −1
– medie cronologică ponderată, dacă momentele sunt inegal distanŃate:
t t +t t
y1 1 + y 2 1 2 + ..... + y n n −1
y cr = 2 2 2
t1 1t + t t
+ ....... + n −1
2
+
2 2 2
• Modificarea medie absolută reflectă creşterea sau scăderea medie înregistrată într-o perioadă de timp.
Se calculează ca o medie aritmetică simplă a modificărilor absolute cu bază în lanŃ.
 y
∑ ∆ t / t −1 ∆YT / 1
∆= =
T −1 T −1
ObservaŃie. Reprezentativitatea modificărilor medii absolute este asigurată, numai dacă modificările
absolute cu baza mobilă sunt omogene.
• Indicele mediu de dinamică arată de câte ori s-a modificat în medie fenomenul analizat. Se determină
ca o medie geometrică a indicilor de dinamică cu bază mobilă. I = T −1 Π I y = T −1 y T = T −1 I Y
t / t −1 y1 T /1

ObservaŃie. Este reprezentativ pentru evoluŃia fenomenului studiat, numai dacă indicii de dinamică cu
baza mobilă sunt aproxi-mativ egali.
• Ritmul mediu al dinamicii exprimă cu câte procente, fenome-nul analizat s-a modificat în medie, de
la un interval de timp la altul, şi se calculează pe baza indicelui mediu de dinamică. R = I *100− 100

6.3. Ajustarea seriilor cronologice

EvoluŃia unui fenomen de masă prezentată într-o serie cronolo-gică, ca urmare a diverşilor factori de
influenŃă, oglindeşte schim-barea, transformarea, dezvoltarea. Într-o SCR suficient de mare se identifică mai
multe componente: trendul, variaŃii periodice, variaŃii reziduale.
TRENDUL sintetizează variaŃiile sistematice desfăşurate de fenomenul analizat pe întreg orizontul
SCR. Mărimea componentei de trend este determinată, de influenŃa factorilor esenŃiali, care acŃionează în
întreaga perioadă analizată. Estimarea tendinŃei centrale, aflarea termenilor ajustaŃi se efectuează prin
înlocuirea termenilor reali yt, în cadrul operaŃiei de ajustare a SCR. Ajustarea se face prin metode mecanice şi
analitice.
Metode mecanice de ajustare a SCR:
- metoda grafică;
- metoda mediilor mobile;
- metoda modificării absolute medii;
- metoda indicelui mediu.
Dintre metodele mecanice prezentăm:
Metoda modificărilor absolute medii se utilizează când modi-ficările absolute cu bază mobilă sunt
aproximativ egale, sau şirul terme-nilor SCR se aseamănă cu o progresie aritmetică. ŷ t = y 0 + t ∆, t = 1.T
ObservaŃie. Primul şi ultimul termen ajustat, sunt egali cu primul şi ultimul termen real al seriei.
Metoda indicelui mediu, se recomandă dacă indicii de dina-mică cu bază mobilă sunt aproximativ egali
sau dacă şirul termenilor SCR, este asemănător unei progresii geometrice. RelaŃia de calcul: ŷ t = y 0 * I t
ObservaŃie. Primul şi ultimul termen ajustat sunt egali cu primul şi ultimul termen real al SCR.
Avantajul celor două metode mecanice, îl reprezintă operativitatea cu care se desprinde o tendinŃă centrală.
Metode analitice de determinare a trendului
Aceste metode estimează mai exact tendinŃa generală din evoluŃia unui fenomen, pentru că ia în
considerare toŃi termenii seriei. Metodele analitice se bazează pe funcŃiile matematice, ŷ = f (t ) , numite şi
funcŃii de ajustare a trendului, de estimare a tendinŃei centrale. Variabila „t” timp este folosită pentru
ordonarea termenilor unei SCR. FuncŃiile de ajustare sunt funcŃii matematice uzuale, ce se stabilesc în raport
cu traiectoriile reale ale evoluŃiei în timp a fenomenelor. După alegerea funcŃiei de ajustare în baza unor
criterii fundamentale, este necesară estimarea parametrilor, care se face cu metoda celor mai mici pătrate.
În locul variabilelor cauzale, se ia variabila timp „t”, pentru care se face o simplificare în care ∑ t = 0 ce
face translatarea punctului de origine t = 0 în mijlocul seriei.
Astfel sistemul de ecuaŃii normale, în cazul trendului liniar:
y = a + bt, va fi:
Ta + b ∑ t = ∑ y
a ∑ t + b∑ t 2 = ∑ t * y
Simplificarea sistemului se face dând lui t valori astfel încât ∑ t = 0
Ta = ∑ y
∑y ∑t * y
b ∑ t 2 = ∑ t * y unde: a = si b =
T 2
∑t
 Astfel funcŃia de ajustare devine: ŷ t = a + bt

6.4. Previzionarea indicatorilor prin extrapolare

Extrapolarea, implică operaŃia de stabilire a unor termeni vii-tori, situaŃi în afara orizontului de analiză.
Presupune adoptarea unui model de analiză: y = f(t) şi introducerea în model a variabilei timp,
corespunzătoare momentului pentru care se face extrapolarea.

Presupune:
- CondiŃiile de manifestare ale fenomenului să rămână neschim-bate şi în orizontul de prognoză.
- Lungimea SCR trebuie să fie suficient de mare, peste 10 ani.
- Orizontul de prognoză, să nu depăşească o treime din lungimea SCR analizate.
Elaborarea variantelor de prognoză prin extrapolare presupune, prelungirea variabilei timp „t”, cuprinsă
în modelul de ajustare:
Metoda modificării medii:
ŷ t = y 0 + t ' ∆, t ' = T + 1, T + K(K = orizontul de prognoza)
Metoda indicelui mediu: ŷ t = y 0 * I t ′
Metode analitice: ŷ t = a + bt ′
ObservaŃie. Gradul de complexitate al evoluŃiei fenomenelor necesită, pentru prognoză, elaborarea mai
multor variante de calcul, fundamentate pe o riguroasă analiză economică.
Cuvinte cheie: serie cronologică (SCR), SCR de intervale, SCR de momente, cronogramă, indicatori absoluŃi,
relativi, medii; trendul, MSM – metoda sporului mediu, MIM – metoda indicelui mediu, MA – metoda analitică,
extrapolarea.
Teste grilă:
1. Nu este posibilă însumarea termenilor unei SCR:
a) de momente; b) de intervale; c) de fluxuri; d) exprimată în unităŃi fizice.
Răspuns: a).
2. O firmă a înregistrat în semestrul I, următoarele stocuri de mărfuri:

Data 1.01.04 1.02.04 1.03.04 1.04.04 1.05.04 1.06.04 1.07.04

Stoc (kg) 120 210 185 148 110 160 80

Să se calculeze stocul mediu al semestrul I, al acestei serii de momente: y cr =?

Răspuns: y cr = 152,17
Model de rezolvare:
y1 y
+ y 2 + y3 + y 4 + y5 + y6 + 7
y cr = 2 2 =
T −1
120 80
+ 210 + 185 + 148 + 110 + 160 +
= 2 2 = 913 = 152,17
7 −1 6
3. Numărul de abonamente telefonice particulare în perioada 2000-2004 se prezintă astfel:
Anii 2000 2001 2002 2003 2004
Număr abonamente 205 217 230 240 246

CalculaŃi sistemul de indici medii ce caracterizează SCR dată: y, ∆, I, R .

Răspuns: y = 227,6; ∆ = 10,25; I = 104,66%; R = 4,66%
Model de rezolvare
∑ y t = 205 + 217 + 230 + 240 + 246 = 1.138

1. y = ∑T =
y 1138
= 227,6
5
 y − y1 246 − 205
2. ∆ = ∑T −1T 1 = T
y
= = 10,25
4 4
y 246
3. I = T −1 ITy 1 = T −1 T = 4 = 1,0466 sau 104,66
YT 205
4. R = I ⋅100 − 100 = 104,66 − 100 = 4,66 %
4. Numărul de abonaŃi la cablu dintr-un oraş, în perioada 2000-2004 a fost de:
Anii 2000 2001 2002 2003 2004
Număr abonaŃi 20 50 78 91 120
Considerând că fenomenul evoluează liniar, calculaŃi valorile teoretice ( ŷ t ) de estimare a tendinŃei
centrale a SCR analizată.
Răspuns: ŷ t : 23,6; 47,7; 71,8; 95,9; 120.
Model de rezolvare
Anii yt t t2 t•y ŷ t = 71,8 + 24,1 • t
2000 20 -2 4 -40 71,8 + 24,1 • (-2) = 23,6
2001 50 -1 1 -50 71,8 + 24,1 • (-1) = 47,7
2002 78 0 0 0 71,8 + 24,1 • 0 = 71,8
2003 91 1 1 91 71,8 + 24,1 • 1 = 95,9
2004 120 2 4 240 71,8 + 24,1 • 2 =120
Total ∑yt =359 10 241 ∑ ŷ t =359


 a=
∑ y 359
= = 71,8
 T 5
ŷ t = a +bt ⇒ 
b = ∑t ⋅ y 241
= = 24,1
 ∑ t2 10
ObservaŃie: Din compararea ∑yt =∑ ŷ t se observă că am ales o funcŃie matematică corectă.

Tema 7. Metoda indicilor

Metoda indicilor este o metodă de analiză factorială a modifică-rii unui fenomen complex, în funcŃie de
modificarea factorilor de influenŃă.
Indicii se calculează sub formă de raport, deci sunt mărimi relative adimensionale, pentru că au la numărător şi
la numitor, două valori ale aceluiaşi indicator. Fiind o metodă factorială, se foloseşte pentru măsurarea influenŃei
factorilor asupra modificării unui fenomen complex.
Astfel: y = x . f; y este o variabilă complexă, analizată în funcŃie de:
- un factor calitativ (x);
- un factor cantitativ (f).
Ex. V = p.g (valoarea = preŃul + cantitatea)
Clasificarea indicilor
1) După sfera de cuprindere a fenomenului:
indici simpli sau individuali;
indici compuşi sau de grup.
2) După caracteristica a cărui variaŃie se urmăreşte:
indici ai volumului fizic;
indici ai preŃurilor;
indici valorici;
indici ai productivităŃii muncii;
indici ai salariului mediu.
3) După modul de calcul:
indici agregaŃi;
indici sub formă de medii;
indici ca raport a două medii.
4) După felul structurii pot fi:
 indici cu structură variabilă;
indici cu structură fixă;
indici ai modificărilor structurale.
y x f
Indici individuali se calculează la nivelul unei unităŃi a colecti-vităŃii analizate astfel: i1y/ 0 = 1 = 1 1
y 0 x 0f 0
Cei doi factori, în funcŃie de care se exprimă Y, indicii indivi-duali vor fi:
y (f ) f y (x ) x
i1 / 0 = 1 si i1 / 0 = 1
f0 x0
Indici sintetici se calculează la nivelul unor grupe sau al întregii colectivităŃi analizate, sintetizând
variaŃia medie a fenomenului anali-zat. Se calculează ca raport între suma mărimilor absolute ale indicato-
rilor, de la nivelul colectivităŃii studiate din perioada curentă şi suma mărimilor absolute ale aceloraşi
indicatori pentru perioada luată ca bază de comparaŃie.
∑ y1 ∑ x1f1
I1∑/ 0 =
y
=
∑ y 0 ∑ x 0f 0
Pentru măsurarea modificării fiecăruia din cei 2 factori, se utili-zează ca punct de plecare indicele lui y,
considerând constant un factor şi variabil factorul a cărui modificare ne interesează.
Factorul constant se numeşte pondere, are rol de comăsurător general şi poate fi la nivelul perioadei
curente sau de bază.
Regula generală a sistemului de ponderare:
– Când se modifică factorul cantitativ, ponderea rămâne con-stantă în bază.
– Când se modifică factorul calitativ, ponderea, de regulă, ră-mâne constantă în perioada curentă.
Indici calculaŃi ca medie a indicilor individuali
y
∑ i x 0f 0
VAR1. I1∑/ 0 =
y
∑ x 0f 0
ObservaŃie. Se cunosc indicii individuali şi nivelul indicatorului complex în bază.
Se foloseşte pentru calculul indicelui volumului fizic, indicele valorii.
∑ y1
VAR2. I1∑/ 0 =
y
1
∑ y1
iy
ObservaŃie. Se cunosc indicii individuali ai factorului calitativ şi nivelul indicatorului complex în
perioada curentă. Se foloseşte pentru calculul indicelui preŃurilor.
Indici calculaŃi ca raport a două medii.
Pentru măsurarea variaŃiei unei caracteristici calitative, care se formează ca mărime medie la nivelul
unei grupe de unităŃi, pe total colectivitate se folosesc indici calculaŃi ca raport a două medii. Caracterizarea
dinamicii indicatorului mediu se realizează cu ajutorul unui indice sintetic, ca raport a două medii care,
datorită faptului că surprinde modificarea structurii, se numeşte indicele cu structură variabilă.
x ∑ x1f1 ∑ x 0 f 0
I1x/ 0 = 1 = :
x0 ∑ f1 ∑ f0
Măsurarea influenŃei celor 2 factori se realizează cu următorii indici:
Indicele cu structură fixă arată influenŃa factorului calitativ x asupra lui x păstrând ponderea
constantă:
I1x/(x0 ) =
∑ x1f1 ∑ x 0 f1
:
∑ f1 ∑ f1
Indicele modificărilor structurale:
f
I1x/(gf
0
) = ∑ x 0 f1 : ∑ x 0 f 0 = ∑ x 0 g1
∑ f1 ∑ f0 f
∑ x 0g 0
Exprimă influenŃa factorului cantitativ (f) asupra lui x .
RelaŃia dintre indici: I1x/ 0 = I1x/(0x ) ∗ I1x/(0gf )
În statistică indicii se folosesc sub formă de sisteme, în vederea caracterizării evoluŃiei în timp şi spaŃiu a
fenomenelor social-economice.
 Sisteme concrete de indici
Indicii se folosesc sub formă de sistem pentru caracterizarea evoluŃiei în timp şi spaŃiu a fenomenelor
social-economice.
Printre cele mai uzuale sisteme de indici sunt:
• indicii valorii, volumului fizic şi preŃurilor produselor sau mărfurilor;
• indicii productivităŃii muncii;
• indicii salariului mediu etc.

Indicii valorii, volumului fizic şi preŃurilor

Cunoaşterea modificării preŃurilor, a cantităŃilor (produse vândute sau consumate) şi a valorii constituie o
cerinŃă principală a analizelor privind modificarea producŃiei, a consumului, caracterizarea nivelului inflaŃiei.
Analiza se bazează pe faptul că valoarea, ca indicator complex, poate fi exprimată în funcŃie de cantitatea de
produse (q) şi de preŃ (p): V = p× q ,
unde: p – preŃul, factor calitativ; q – cantitatea, factor cantitativ.
Indicii individuali:
v1 pq
• Indicii valorii: i1v/ 0 = = 1 1
v0 p 0 q0
p pq
• Indicii preŃurilor: i1p/ 0 = 1 sau i1v/(0p ) = 1 1
p0 p0 q1
q pq
• Indicii volumului fizic: i1q/ 0 = 1 sau i1v/(0q ) = 0 1
q0 p0 q0
RelaŃia dintre indicii individuali: i1v/ 0 = i1v/(0p ) ⋅ i1v/(0q )
La nivelul individual al unităŃilor ce compun colectivitatea se pot calcula şi modificările absolute:
d1v/ 0 = v1 − v0 = p1q1 − p0 q 0
d1v/(0p ) = p1q1 − p0 q1 = q1 ( p1 − p0 )
d1v/(0q ) = p 0 q1 − p0 q0 = p0 (q1 − q0 )
RelaŃia dintre modificările absolute:
d1v/ 0 = d1v/(0p ) + d1v/(0q )
Pentru o analiză complexă la nivel sintetic, evoluŃia generală a valorii cantităŃilor vândute, a preŃurilor pentru
produsele vândute se analizează cu ajutorul indicilor sintetici.
• Indicele sintetic al valorii ( I1∑
v
/ 0 )se poate calcula astfel:

I1∑
∑v ∑pq
/0 = =
v 1 1 1

∑v 0 ∑p q 0 0

cu modificarea absolută aferentă: ∆∑

1/ 0 = ∑ p q −∑ p q
v
1 1 0 0
Indicele sintetic al valorii se poate calcula şi ca medie aritmetică ponderată a indicilor individuali ai
valorii (iv), atunci când este cunoscută numai valoarea totală din perioada de bază:

I1∑
∑i p qv

/0 =
v 1/ 0 0 0

∑p q 0 0

iar modificarea absolută aferentă: ∆∑

1/ 0 = ∑i p0 q0 − ∑ p0 q0
v v
1/ 0

PreŃurile şi cantităŃile sunt de obicei neînsumabile. Pentru sintetizarea modificării la nivelul întregii
unităŃi, atât a preŃurilor, cât şi a cantităŃilor vândute, se vor utiliza indicii valorii, considerând constant un
factor şi variabil numai factorul a cărui modificare ne interesează. Astfel, obŃinem următorii indici sintetici:
v(q )
• Indicele sintetic al volumului fizic ( I1∑/0 ), care exprimă modificarea medie a calităŃii vândute. În
practică, indicele volumului fizic se calculează numai ca indice de tip Laspeyres:
 I1∑
v (q )
=
∑p q0 1

∑p q
/0
0 0
v (q )
iar modificarea absolută aferentă: ∆∑
1/ 0 = ∑ p0 q1 − ∑ p0 q0
Indicele sintetic al volumului fizic se mai poate calcula ca o medie aritmetică ponderată a indicilor
individuali ai volumului fizic (iq):

I1∑
v (q )
=
∑i p q
q
1/ 0 0 0

∑p q
/0
0 0
v (q )
iar modificarea absolută aferentă: ∆∑
1/ 0 = ∑ i 1q/ 0 p 0 q0 − ∑ p 0 q0
v( p )
Indicele sintetic al preŃurilor ( I1∑
/0 )
Exprimă modificarea medie a preŃurilor şi se poate calcula ca indice de tip Laspeyres:

I1∑
∑pq
v( p )
=
1 0
cu modificarea absolută
∑p q
/0
0 0
( )
aferentă: ∆∑ = ∑ p q −∑ p q
v p
1/ 0 1 0 0 0
ObservaŃie: Acest indice este utilizat pentru calculul indicelui preŃurilor de consum.
Indicele sintetic al preŃurilor mai poate fi calculat ca un indice de tip Paasche:

I1∑
v( p )
=
∑pq 1 1

∑p q
/0
0 1
v( p)
cu modificarea absolută aferentă: ∆∑
1/ 0 = ∑ p1q1 − ∑ p0 q1
ObservaŃie: Acest indice este utilizat pentru calculul preŃurilor cu ridicata ale produselor industriale sau
pentru preŃurile produsului intern brut (PIB).
Indicele sintetic al preŃurilor poate fi calculat ca o medie armonică ponderată a indicilor individuali ai
preŃurilor (ip):

I1∑
v( p)
=
∑pq 1 1
/0
1
∑i p q
p 1 1
1/ 0

v( p)
cu modificarea absolută: ∆∑
1
1/ 0 = ∑ p1q1 − ∑ p1q1
i1p/ 0
Deoarece indicele valorii totale reprezintă rezultatul variaŃiei raportului de combinare a factorilor
intensivi şi extensivi ce determină un ansamblu de manifestări, între cei trei indici există relaŃia:
I1∑ ∑ v ( p ) + I ∑ v (q )
/ 0 = I1 / 0
v
1/ 0
Şi relaŃia dintre modificările absolute:
∆∑ ∑ v ( p ) + ∆∑ v (q )
1 / 0 = ∆1 / 0
v
1/ 0

Indicele preŃului mediu

PreŃul mediu se stabileşte ca medie aritmetică ponderată a preŃurilor individuale. Astfel, dacă preŃul:
vi
pi = , rezultă că preŃul mediu va fi:
qi

p=
∑ vi = ∑ pi qi = ∑ p g q
∑ qi ∑ qi
i i

ObservaŃie: Nivelul şi dinamica preŃului mediu sunt determinate de preŃurile la nivel de unitate (pi) şi
qi
structura valorii g iq = .
∑ qi
 Dinamica preŃului mediu:
• Indicele cu structură variabilă (caracterizează modificarea preŃului mediu):

I1p/ 0 =
p1
=
∑pq :∑p q
1 1 0 0
=
∑p g 1
q
1

p0 ∑q ∑q 1 0 ∑p g 0 0
q

iar modificarea absolută va fi:

∆1p/ 0 = ∑ p1 g1q − ∑ p0 g 0q
Indicele cu structură fixă (caracterizează influenŃa preŃului individual asupra preŃului mediu):

I1p/ (0p ) =
∑pq :∑p q
1 1 0 1
=
∑p g 1
q
1

∑q ∑q 1 1 ∑p g 0 1
q

iar modificarea absolută va fi:

∆1p/( 0p ) = ∑ p1 g1q − ∑ p0 g1q
Indicele modificărilor structurale (caracterizează influenŃa structurii asupra preŃului mediu):

I1p/(0g )
q p
= 1 =
∑ p0 q1 : ∑ p0 q0 = ∑ p0 g1q
p0 ∑ q1 ∑ q0 ∑ p0 g 0q
iar modificarea absolută va fi:
p gq 
∆1 /0  = ∑ p 0 g 1q − ∑ p 0 g q0

RelaŃia dintre cei trei indici:

p p (p ) p (gq )
I1 / 0 = I1 / 0 ⋅ I1 / 0
RelaŃia dintre modificările absolute:
p p (p ) p (gq )
∆1 / 0 = ∆1 / 0 + ∆1 / 0

Indicii productivităŃii muncii

Productivitatea muncii este o caracteristică derivată cu caracter de mărime medie, care se caracterizează
cu ajutorul indicilor calculaŃi ca raport între două medii. În domeniul comerŃului şi turismului, productivitatea
muncii se poate calcula ca raport între valoarea desfacerilor sau cea a încasărilor din activitatea turistică şi
numărul de salariaŃi.

Vom nota cu: Q = valoarea vânzărilor cu amănuntul

T = număr mediu de muncitori
W = productivitatea muncii
W = productivitatea medie a muncii
Productivitatea muncii se poate calcula cu relaŃia:
Qi WiTi
Wi = =
Ti Ti
în care: - factorul complex este Qi = Wi Ti
- factorul calitativ este Wi
- factori cantitativi: Qi , Ti
Indicii individuali
T1
• Indicele numărului de salariaŃi: i1T/ 0 =
T0
Q1
• Indicele valorii desfacerii de mărfuri: i1Q/ 0 =
Q0
 W1
• Indicele productivităŃii muncii: i1W/ 0 =
W0
RelaŃia existentă între cei trei indici: i1Q/ 0 = i1W/ 0 ⋅ i1T/ 0
Modificările absolute aferente unei unităŃi a colectivităŃii:
• Modificarea absolută a valorii desfacerilor de mărfuri:
d1Q/ 0 = Q1 − Q0 = W1T1 − W0T0
• Modificarea absolută a productivităŃii muncii:
d1W/ 0 = (W1 − W0 )T1 = W1T1 − W0T1
• Modificarea absolută a numărului de salariaŃi:
d1T/ 0 = (T1 − T0 )W0 = T1W0 − T0W0
RelaŃia existentă între modificările absolute:
d1Q/ 0 = d1W/ 0 + d1T/ 0
Indicii sintetici
• Indicele sintetic al valorii desfacerilor de mărfuri:

I1∑
∑ Q = ∑W T
/0 =
Q 1 1 1
cu modificarea absolută:
∑ Q ∑W T 0 0 0

∆∑ = ∑ W T − ∑W T
Q
1/ 0 1 1 0 0

• Indicele sintetic al numărului de salariaŃi:

I1∑
∑ T cu modificarea absolută:
/0 =
T 1

∑T 0

∆∑ = ∑T − ∑T
T
1/ 0 1 0

• Productivitatea medie:
∑Q ∑W T
W= i = i i
∑T ∑T
i i
• Indicele productivităŃii medii:

I1W/ 0 =
W1
=
∑WT : ∑W T 1 1 0 0
cu modificarea absolută:
W0 ∑T ∑T 1 0

∆W1 / 0 = W 1 − W 0

Dinamica productivităŃii muncii cu descompunerea ei pe factori de influenŃă:
• Indicele cu structură fixă al factorului intensiv exprimă variaŃia pură a productivităŃii muncii prin
menŃinerea constantă a structurii salariaŃilor:

I1W/ 0( w ) =
∑ W1T1 : ∑ W0 T1 =
W1
∑ T1 ∑ T1 W0
*

cu modificarea absolută corespunzătoare:

∆W (w ) *
1 / 0 = W1 − W0

Notăm cu W0 =
* ∑W0T1 , reprezentând productivitatea muncii în perioada de bază cu păstrarea
∑T1
structurii în perioada curentă.
• Indicele modificărilor structurale al factorului extensiv exprimă efectul modificării structurii
salariaŃilor, păstrând productivitatea constantă în bază.
 ∑W0T1 : ∑W0T0 = W0
*
I1W/ 0(g )
T
=
∑ T 1 ∑ T 0 W0
cu modificarea absolută corespunzătoare: ∆W (g T
) = W * −W
1/ 0 0 0
RelaŃiile existente între indici sunt:
W  g T 
W (w )
I1 / 0 = I1 / 0 ⋅ I1 / 0 
W

Cumulând influenŃele în mărimile absolute ale celor 2 factori, rezultă modificarea absolută a nivelului
mediu al caracteristicii:
W  g T 
W (w )
∆1 / 0 = ∆1 / 0 ⋅ ∆1 /0 
W

Dinamica valorii desfacerilor de mărfuri cu descompunerea ei pe factori de influenŃă

Se poate face o analiză separată a valorii desfacerilor de mărfuri ca fenomen complex (y = f.x), care este
influenŃat de factorul intensiv (calitativ) productivitatea muncii (W) şi de factorul extensiv (cantitativ)
numărul de salariaŃi (T).
• Indicele sintetic al valorii desfacerilor de mărfuri:

I 1∑
∑ Q1 = ∑W1T1
/0 =
Q

∑ Q 0 ∑W0T0
cu modificarea absolută:
∆∑
1 / 0 = ∑ W1T1 − ∑W0T0
Q

• Indicele sintetic cu structură fixă arată influenŃa factorului intensiv productivitatea muncii, păstrând
structura salariaŃilor constantă în perioada curentă:
Q(W )
I1∑/ 0 = ∑ W1T1
∑ W0T1
cu modificarea absolută:
Q (W )
∆∑
1/ 0 = ∑W1T1 − ∑W0T1
Indicele sintetic al modificărilor structurale arată influenŃa factorului extensiv structura salariaŃilor, păstrând
productivitatea constantă în bază.

I 1∑/ 0
Q (T )
=
∑W 0 T1
∑W 0 T0
cu modificarea absolută:
Q (T )
∆∑
1/ 0 = ∑ W0 T1 − ∑ W0 T0
RelaŃiile existente între indici şi modificările absolute vor fi:
Q (W ) Q(T )
I1∑ = I1∑ ⋅ I1∑
Q
/0 /0 /0

∆∑ ∑ Q (W ) + ∆∑ Q (T )
1 / 0 = ∆1 / 0
Q
1/ 0

Indicii salariului mediu şi ai fondului de salarii

Fondul de salarii al unei societăŃi este format din totalitatea salariilor cuvenite sau calculate după
cantitatea şi calitatea muncii prestate. Statistic, fondul de salarii este o variabilă complexă care se determină ca
produs a doi factori: salariul încasat, ca factor calitativ, şi numărul de salariaŃi, ca factori cantitativ.
Salariul este remunerarea muncii depuse de fiecare angajat în funcŃie de: rezultatul negocierii, vechimea
în muncă, categoria de încadrare, numărul de ore efectuate, calitatea şi cantitatea muncii depuse etc.
Salariul mediu este o variabilă statistică formată în funcŃie de valorile individuale ale salariilor şi
numărul de salariaŃi pe categorii, pe grupe de salariaŃi.
Folosim următoarele notaŃii:
Si = salariu încasat de o grupă de salariaŃi
Ti = numărul de salariaŃi corespunzător unei grupe de salariaŃi
S = salariul mediu
Fs = fondul de salarii.
Calculul salariului se face în funcŃie de fondul de salarii şi numărul de salariaŃi pe grupa respectivă:

Si =
Fsi
, de unde S =
∑ Fs i = ∑ SiTi
Ti ∑ Ti ∑ Ti
Putem calcula indicii individuali ai:
S1
• Salariului încasat: i1S/ 0 =
S0
Fs
• Fondului de salarii: i1Fs/ 0 = 1
Fs0
T
• Numărului de salariaŃi: i1S/ 0 = 1
T0
RelaŃia dintre indicii individuali: i1Fs/ 0 = i1S/ 0 ⋅ i1T/ 0
Analiza salariului mediu cu descompunerea ei pe factori:
• Indicele sintetic al salariului mediu:

I1S/ 0 =
S1
=
∑S T : ∑S T
1 1 0 0

S0 ∑T ∑T 1 0

• Modificarea absolută:
∆S1 / 0 = S1 − S 0
• Indicele sintetic cu structura fixă:

I1S/(S0) =
∑ S1T1 : ∑ S0 T1 =
S1
∑ T1 ∑ T1 S0
*

Notăm cu S 0 =
* ∑ S0T1
∑ T1
• Modificarea absolută:
∆S1(/ s0) = S1 − S 0
*

• Indicele modificărilor structurale:

∑ S0T1 : ∑ S0T0 = S 0
*
I1S/(0g ) =
T

∑ T1 ∑ T0 S0
• Modificarea absolută:
∆S1 /(g0 ) = S 0 − S 0
T *

RelaŃiile existente între indici:

I1S/ 0 = I1S/(0S ) ⋅ I 1S/ (0g )
T

Între modificările absolute:

∆S1 / 0 = ∆S1(/ S0 ) + ∆S1 /(g0 )
T

Se mai poate analiza şi fondul de salarii după relaŃia: Fs = S ⋅ T

I1Fs/ 0 =
∑ Fs = ∑ S T
1 1 1

∑ Fs ∑ S T 0 0 0

∆ Fs
1/ 0 = ∑S T − ∑S T
1 1 0 0
Cei doi factori ce influenŃează fondul de salarii sunt:
• Indicele sintetic al factorului intensiv:
 ∑S T
I1Fs/ 0( S ) =
1 1

∑S T 0 1
( )
∆ Fs S
1/ 0 = ∑S T − ∑S T 1 1 0 1

• Indicele sintetic al factorului extensiv:

I1Fs/ 0(T ) =
∑S T 0 1

∑S T 0 0

( )
∆Fs
1/ 0
T
= ∑S T −∑S T 0 1 0 0

RelaŃiile dintre indici:

I 1Fs/ 0 = I 1Fs/ 0( S ) ⋅ I 1Fs/ 0(T )
RelaŃiile dintre modificările absolute:
Fs ( S ) Fs (T )
∆Fs
1 / 0 = ∆1 / 0 + ∆ 1 / 0

Cuvinte cheie: indicii; indici individuali; indici sintetici; indicii valorii, volumului fizic şi ai preŃurilor;
indicii productivităŃii muncii; indicii salariului mediu şi ai fondului de salarii.
Teste grilă
1. Indicii sunt incluşi în categoria:
a) indicatorilor tendinŃei centrale;
b) mărimilor medii;
c) indicatorilor variaŃiei;
d) mărimilor relative;
e) indicatorilor asimetrici.
Răspuns: d)
2. De la un punct de desfacere a unei societăŃi comerciale avem următoarele date:

Produse Valoarea vânzărilor în perioada % modificării volumului fizic

de bază (mil. lei) r1q/ 0 %
- v0 -
P1 150 +15
P2 240 -8

CalculaŃi modificarea absolută totală a vânzărilor în perioada curentă faŃă de cea de bază, datorită
v (q )
modificării volumului fizic: ∆∑
1/ 0 =?
v (q )
Răspuns: ∆∑
1/ 0 =3,3 mil. lei.

Model de rezolvare
Produs v0 r1q/ 0 i1q/ 0 = r1q/ 0 + 100 / 100 i1q/ 0 ⋅ v 0 mil lei
%
P1 150 +15 1,15 1,15 • 150 = 172,5
P2 240 -8 0,92 0,92 • 240 = 220,8
Total ∑ v0 = 390 ∑ i1q/ 0 ⋅ v 0 =393,3
v (q )
∆∑
1/ 0 = ∑i q
1/ 0 ⋅ v0 − ∑v 0 = 393,3 − 390 = 3,3 mil. lei.

3. Se cunosc următoarele date:

Unitatea Valoarea producŃiei (mil. lei) % modificării a preŃurilor

 v0 v1 r1p/ 0 (%)
A 120 189 +2,3
B 88 164 +1,8

CalculaŃi dinamica modificării relative pe seama modificării volumului fizic al producŃiei, care a fost de:
v (q )
I∑ = ?
10
v (q )
Răspuns: I1∑0 = 166,27%

Model de rezolvare:
Unitatea v0 v1 p
r1 / 0 v
i1 / 0 =
v1 p
( p
)
i1 / 0 = r1 / 0 + 100 100 i1p/ 0 = i v i p

v0
A 120 189 +2,3 1,575 1,023 1,54
B 88 164 +1,8 1,864 1,018 1,83
Total 208 353 - -

v p q p
i1 / 0 = i1q/ 0 ⋅ i1 / 0 ⇒ i1 / 0 = i1v/ 0 i1 / 0
∑ v (q )
I1 / 0 =
∑i ⋅ v
q
1/ 0 0
=
345,84
= 1,6627 sau 166,27 %
∑v 0 208

4. Se cunosc următoarele date:

- mil. lei
Indicatori NotaŃia 2003 2004
1. Salariul nominal SN 800 1.800
2. Modificarea preŃurilor în perioada
curentă, faŃă de cea de bază (%):
• mărfuri alimentare ralim - +48
• mărfuri nealimentare rnealim - +41
• servicii rS - +31
3. Structura cheltuielilor familiilor % 100 100
• mărfuri alimentare galim 45 40
• mărfuri nealimentare gnealim 38 40
• servicii gS 17 20

CalculaŃi indicele salariului nominal I1SN/ 0 şi indicele salariului real I1SR/ 0 .

Răspuns: I1SN/ 0 = 225%; I1SR/ 0 =156,88%

Model de rezolvare:
SN1 1.800
I1SN/ 0 = = = 2,25 sau 225%
SN 0 800
SR0 = SN0
SN
SR 1 I SN1
I1SR/ 0 = sau I1SR/ 0 = 1 / 0 unde SR 1 =
SR 0 IPC IPC

IPC = ∑i p
( ) ( ) ( )
⋅ g 0v = i a lim ⋅ g a0 lim + i neal ⋅ g 0neal + iS ⋅ g S0 =
= (148 · 0,45) + (141 · 0,38) + (131 · 0,17) = 143,46%
1.800
SR 1 = = 1,255
1,4346
SR 1 1.255
I1SR/ 0 = = = 1,5688 sau 156,88%.
SR 0 800
SISTEME INFORMATICE
ECONOMICE

1
 PLANUL DESFĂŞURĂRII
CURSULUI (FIŞA DISCIPLINEI)

2
1. CONCEPTE PRIVIND SISTEMELE INFORMAŢIONALE ŞI SISTEMELE
INFORMATICE ALE ORGANIZAŢIILOR ECONOMICE
1.1. Implicaţii ale tehnologiei informaţiei asupra mediului de afaceri
1.2. Abordarea sistemică a mediului de afaceri
1.3. Conceptul de sistem informaţional definiţie, funcţii, structură, tipuri de fluxuri şi
circuite informaţionale
1.4. Locul şi rolul sistemului informatic în cadrul sistemului informaţional
1.4.1. Concepte despre sistemele informatice
1.4.2. Sisteme informatice integrate
1.4.3. ERP – definiţie, arhitectură, funcţii
1.4.4. Managementul sistemelor informatice la nivel global
2. TEHNOLOGII INFORMATICE UTILIZATE ÎN SIE
2.1. Modelarea conceptuală şi reprezentarea datelor în SIE
2.2. Baze de date relaţionale
2.2.1. Caracteristicile bazelor de date relaţionale
2.2.2. Tipuri de relaţii
2.3. Sisteme de baze de date
2.3.1. Obiectivele unui SBD
2.3.2. Funcţiile unui SBD
2.3.3. Arhitectura unui SBD
2.4. Baze de date distribuite
2.5. Depozite de date

3
3. SISTEME DE COMUNICAŢIE UTILIZATE ÎN MEDIUL DE AFACERI
3.1.Utilizarea sistemelor de comunicaţie prin prisma oportunităţilor de afaceri
3.1.1. Întreprinderea interconectată şi necesitatea existenţei standardelor
3.1.2. Tehnologiile comerţului şi afacerilor electronice
3.1.3. Structuri de calcul şi comunicaţie; reţele de calculatoare
3.1.4. Documente de circulaţie în sisteme de comunicaţie. Scrisori de afaceri –
condiţii de redactare
3.1.5. Tipuri de scrisori de afaceri
3.2. Internet, Intranet şi Extranet – suporturi de comunicaţie pentru organizaţii
3.3. Concepte generale de comerţ electronic
4. MANAGEMENTUL ORGANIZAŢIILOR VIRTUALE
4.1. Net-Economia
4.2. Comunităţi virtuale
4.3. Organizarea virtuală a întreprinderii
4.4. Întreprinderea virtuală
4.4.1. Conceptul de întreprindere virtuală
4.4.2. Caracteristicile, arhitectura şi actorii unei întreprinderi virtuale
4.4.3. Ciclul de viaţă al unei întreprinderi virtuale
4.5. Sistemul informaţional al unei întreprinderi virtuale
4.6. Întreprinderile virtuale versus întreprinderile tradiţionale
5. APLICAŢII

4
 CONCEPTE PRIVIND SISTEMELE INFORMAŢIONALE ŞI SISTEMELE
INFORMATICE ALE ORGANIZAŢIILOR ECONOMICE
1.1. Implicaţii ale tehnologiei informaţiei asupra mediului de afaceri
În general
Definiţia 1.1. Informaţia = conţinutul unui mesaj
Tipuri de mesaje
Olfactive;
Vizuale;
Tactile;
Audio;
Gustative.
Mesaj – (emiţător, informaţie, receptor)
Definţia 1.2. Suportul elementar de transmitere a informaţiei este mesajul
Inforamţia = proces complex de prelucrări (asocieri, interpretări)
Exemplul 1.1. În lumea animalelor
În lumea informaticii
Definiţia 1.3. Informaţia = conţinutul datelor
Definiţia 1.4. Suportul elementar de transmitere a informaţiei este data
Inforamţia = proces complex de prelucrări (asocieri, interpretări)
Exemplul 1.2. Ştatul de plată

5
În perioada contemporană, se remarcă existenţa necesităţii utilizării sistemelor informatice şi a
tehnologiei informaţiei, de către managerii entităţilor economice.
Momentul actual de dezvoltare a societăţii, impune cunoaşterea cu exactitate a realităţii. Pentru o mai
bună cercetare a realităţii, avem nevoie de metode şi tehnici de lucru care să ne ajute în acest
sens.
Definiţia 1.4. Metoda reprezintă un mod de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii
obiective.

Cu alte cuvinte, printr-o metodă putem înţelege, un procedeu folosit în scopul cunoaşterii unui obiect
sau al obţinerii unui rezultat. Ea reprezintă un mod organizat şi sistematic, de lucru, sau de
gândire.

Definiţia 1.5. Tehnica sau tehnologia reprezintă totalitatea cunoştinţelor despre metodele şi mijloacele
de efectuare a unui anumit proces.

Definiţia 1.6. Tehnologia informaţiei (în înţelesul englezismului Information Technology - IT) reprezintă
tehnologia prin care se obţine informaţia.

Definiţia mai exactă a tehnologiei informaţiei include, printre altele, un calculator (hardware), aplicaţii
(software), reţele, baze de date, comunicaţii, automatizarea lucrărilor de birou, precum şi toate
celelalte echipamente şi componente software necesare prelucrării informaţiei.

6
Tehnologia informaţiei oferă posibilitatea managerilor de a gestiona mai bine
interdependenţa organizaţională, într-un cadru global.
Tehnologia informaţiei cu componentele sale: telecomunicaţiile, reţelele, computerele şi
resursele informaţionale sunt disponibile pentru manageri acum mai mult decât
oricând.
Tehnologia informaţiei devine, în condiţiile actuale şi o provocare managerială.
Gestionarea resurselor de sisteme informatice ale unui business nu mai este apanajul
unui specialist, ci mai degrabă o responsabilitate majoră a managerului.
Tehnologia informaţiei presupune şi eficienţă din punct de vedere economic.

Definiţia 1.7. Disciplina care se ocupă cu studiul prelucrării informaţiei, poartă numele de
informatică, sau cibernetică, după noul dicţionar explicativ al limbii române.
Noţiunea de "informatică" este, într-un sens mai larg, echivalentă cu cea de "tehnologia
informaţiei".
Definiţia 1.8. O altă definiţie a informaticii, presupune că aceasta, reprezintă ştiinţa care
studiază informaţia, având drept suport tehnica de calcul, sau componente ale
acesteia.
Rolul tehnologiei informaţiei este acela de a ajuta la dobândirea de noi cunştinţe prin
prelucrarea informaţiei.
În aceeaşi ordine de idei, tehnologia informaţiei semnifică faptul ca informaţia poate fi
privită şi ca o resursă a unei afaceri
Tehnologia informaţiei oferă astăzi, nu doar suportul informaţional necesar desfăşurării
afacerii, în condiţii de eficienţă maximă, ci şi soluţii pentru regândirea modului de a
organiza (a regândi) afacerea, în scopul menţinerii competitivităţii ei.

7
Definiţia 1.9. Reingineria afacerilor (Reengineering),
înseamnă regândirea fundamentală şi reproiectarea
radicală a proceselor, în vederea obţinerii de
performanţe mai bune.
Deci Reingineria afacerii presupune regândirea şi
reproiectarea radicală a afacerii, pentru obţinerea
de îmbunătăţiri substanţiale privind costurile,
calitatea şi viteza de reacţie a decidenţilor etc.
Această regândire, a modului de a face afaceri, este
influenţată şi găseşte totodată răspunsuri, în noile
soluţii furnizate de tehnologia informaţiei.
Modul de desfăşurare a afacerii, în cadrul oricărei firme,
se schimbă ca urmare a acţiunii conjugate a
următorilor factori exogeni (Figura 1.1) precum:
– globalizarea;
– competiţie de nivel înalt;
– informaţia devenită resursă cheie;
– spaţiul virtual de muncă şi chiar derularea activităţii în
condiţiile companiei virtuale;
– comerţ electronic, ce presupune existenţa unor site-uri, Fig. 1.1 Factorii exogeni care inflenţează evoluţia unei
cu posibilităţi de prezentare de produse şi cu stabilirea afaceri
unui sistem de achiziţionare (sistem de plată).
– knowledge worker ce presupune existenţa, în cadrul
firmei, a unui personal specializat în procesarea datelor
şi analiza acestora;
– existenţa unui nou tip de relaţie cu bănca, prin care se
obţin servicii şi produse noi, ca urmare a unui proce de
promovare a noilor soluţii oferite de tehnologia
informaţiei etc.

8
Impactul tehnologiei informaţiei asupra firmei nu se resimte numai din
mediul exterior acesteia, ci şi din interiorul ei. Orice organizaţie
(firmă, băncă etc.) presupune existenţa a cinci elemente
(componente) principale, interdependente:
– Structura organizatorică:
• Producţie;
• Cercetare;
• Comerţ;
• Contabilitate;
• Resurse umane;
– Managementul şi procesele afacerii;
– Tehnologia informaţiei;
– Strategia organizaţiei;
– Angajaţii şi cultura organizaţiei.
Aceste componente trebuie să se găsească într-o stare de echilibru.
Ceea ce presupune că această stare se va menţine, atât timp cât nu
se produc schimbări semnificative, în mediul extern, sau în oricare
dintre aceste componente.

9
Într-o unitate economică modernă, componenta
tehnologiei informaţiei, cunoaşte o dinamică
deosebită. Acest lucru determină mutaţii
calitative asupra celorlalte componente.
Dinamica componentei tehnologiei
informaţiei, se resimte şi la nivelul strategiei
şi tacticii organizaţiei, oferind mijloace şi
instrumente specifice analizei şi
fundamentării, acestora.
Definiţia 1.9. Strategia unei afaceri, reprezintă
un plan ce vizează activitatea în
perspectivă, pe termen lung, deci o latură
dinamică.
Definiţia 1.10. Tactica, sau latura statică,
semnifică ceea ce se face în fiecare
moment, pentru a rezolva problemele de Fig. 1.2. Nivelurile de management dintr-o firmă
strategie.
Sistemul informatic al firmei, trebuie să integreze
subsisteme informatice care acoperă nevoile
informaţionale, specifice fiecărui palier de
management (Figura 1.2).

10
Nivelul managementului strategic şi tactic se caracterizează prin
solicitarea de informaţii:
• Ad-hoc, neanticipate, determinate de un anumit context, în care
managerul este obligat să-şi fundamenteze decizia;
• Sintetizate, pe măsură ce urcăm treptele ierarhiei manageriale are
loc o selecţie şi o sintetizare treptată a informaţiei;
• Previzionale, permit anticiparea tendinţelor de evoluţie a procesului
condus;
• Externe definesc mediul economic, financiar, concurenţial în care
firma va opera.
În cazul managementului operaţional, căruia îi sunt caracteristice
deciziile structurate, informaţiile oferite sunt:
– Prestabilite, conţinutul lor acoperind nevoia informaţională determinată
de deciziile de rutină luate la acest nivel;
– Detaliate deoarece managerul trebuie să cunoască în detaliu modul de
derulare a activităţii din aria sa de responsabilitate;
– Interne;
– Punctuale;
– Prezintă caracter istoric;
– Se obţin cu o anumită frecvenţă, momentul furnizării informaţiilor fiind
prestabilit.
11
Evoluţia tehnologiei informaţiei a dus la apariţia de noi concepte, cum
ar fi cel de groupware - un ansamblu de procese şi proceduri
adoptate de un grup de lucru, înainte de a atinge un obiectiv
particular, la care se adaugă softul ce le uşurează munca.
Groupware permite interventia a trei tipuri de elemente:
• tehnologia informatiei - prin soft;
• tema lucrului în grup - ce se face împreună?, cum? si pentru ce?;
• factorul uman – persoanele implicate, care prin munca lor dau sens
elementelor precedente.
O reţea locală de tip Intranet, permite partajarea experienţei şi
reactivarea sentimentului de apartenenţă la un grup.
Promovarea noilor soluţii TI - Internet, Intranet, Extranet - permite
participarea în cadrul grupului de lucru, a unor persoane plasate
geografic, în locaţii diferite, sau participând cu soluţii în cadrul
proiectului, în momente de timp diferite.
Groupware utilizează facilităţile de comunicaţie oferite de Intranetul
organizaţiei, creându-se astfel posibilitatea lucrului în paralel şi
interactivitatea între membrii grupului de lucru virtual.

12
 ABORDAREA SISTEMICĂ A
MEDIULUI DE AFACERI
Conceptul de sistem are un rol de bază în domeniul sistemelor informaţionale şi informatice. Odată
înţeles, acesta vine să fundamenteze alte concepte conexe din domeniile tehnologiei informaţiei,
aplicaţiilor, dezvoltării şi managementului sistemelor informatice.
Definiţia 1.11. Un sistem, reprezintă un ansamblu de elemente (componente) interdependente, între
care se realizează, pe baza unor reguli prestabilite, o interacţiune dinamică, cu scopul atingerii
unui anumit obiectiv.
Interacţiunea dinamică dintre componentele unui sistem, se materializează în fluxurile stabilite între
aceste componente, fluxuri implicând resursele existente.
Conform teoriei sistemelor, orice organism economic este un sistem deoarece:
• prezintă o structură proprie, constând dintr-o mulţime de elemente constitutive, ce
interacţionează între ele pe principii funcţionale;
• fluxurile existente între componentele organizatorice, implică toate resursele organismului
economic.
În cadrul oricărui organism economic se produc, cel puţin 3 mari categorii de fluxuri:
• fluxuri materiale (cecuri, bonuri fiscale, materii prime, semifabricate, produse finite etc);
• fluxuri financiare;
• fluxuri informaţionale.
Mulţimea componentelor organizatorice şi interacţiunile dintre acestea, urmăresc realizarea unui
anumit obiectiv global şi anume: funcţionarea firmei în condiţii optime, sau, atingerea unor
obiective.

13
Lucrările recente din
domeniul sistemicii, au
condus la definirea unui
model care promovează
viziunea sistemică asupra
întreprinderii, pe care o
consideră formată din
următoarele trei
subsisteme (Figura 3.3):
Fig. 1.3 Sistemul cibernetic
• decizional, al unei firme
• informaţional şi,
• operaţional

14
Subsistemul decizional este una din verigile cele mai importante ale unei firme şi este
cel care valorifică informaţiile oferite de subsistemul informaţional, informaţii
care provin de la sistemul operaţional, în fundamentarea deciziilor luate.
Subsistemul decizional are nevoie de o serie de informaţii specifice, care-i sunt necesare
fundamentării, pe de o parte, a deciziilor strategice, iar pe de altă parte, deciziilor
tactice şi operaţionale.
Subsistemul informaţional joacă un dublu rol: pe de o parte, asigură toate informaţiile
necesare luării deciziilor, pe toate nivelurile de responsabilitate, conducere şi control,
iar pe de altă parte, asigură căile de comunicare între celelalte două subsisteme,
deoarece deciziile formulate de subsistemul de conducere sunt transmise factorilor
de execuţie prin subsistemul informaţional (flux descendent).
Subsistemul operativ, reprezintă cadrul în care se desfăşoară procesele economice
specifice domeniului de activitate a agentului economic, şi în care, are loc culegerea
datelor, ce urmează apoi să fie transmise subsistemului informaţional (flux
ascendent), în vederea stocării şi prelucrării lor cu scopul obţinerii informaţiilor
utilizate în fundamentarea deciziilor, la nivelul subsistemului decizional (de
conducere).
Din schema prezentată în Figura 1.3, se poate constata că, orice firmă poate fi
considerată ca un sistem cibernetic, în care există trei componente:
• procesul,
• informaţia şi,
• decizia,
care, deşi supus unor perturbaţii, poate să-şi regleze singur funcţionarea.

15
Clasificarea sistemelor
În cazul sistemelor, putem vorbi despre o clasificare a acestora din mai multe puncte de
vedere şi anume:
Din punct de vedere ierarhic:
• Subsistem – un sistem care face parte dintr-un sistem mai mare. Cel mai mare
sistem este considerat a fi mediul înconjurător sau universul;
• Suprasistem – un sistem alcătuit din alte sisteme (subsistem).
Din punct de vedere al relaţiei dintre sisteme: (Limitele sistemului – un sistem este
separat de mediul unde acţionează şi alte sisteme prin graniţele (limitele) sale:
• Sisteme deschise – sisteme care interacţionează cu alte sisteme aflate în acelaşi
mediu. Un sistem se consideră a fi un sistem deschis, conectat cu mediul sau prin
intrări-ieşiri;
• Sisteme închise – sisteme nu care interacţionează cu altele şi care în timp decad şi
dispar;
• Sisteme adaptive – sisteme care au abilitatea de a se modifica singure, sau de a-şi
modifica mediul în care acţionează în scopul de a îşi prelungi existenţa.

Ultimele sisteme se mai numesc şi sisteme cibernetice:

16
PROPRIETĂŢI ALE UNUI SISTEM CIBERNETIC
Din schema care prezintă noua viziune sistemică a unei firme, schemă reprodusă în
Figura 1.3, eliminând perturbaţiile, se observă că aceasta se autoreglează, adică
informaţiile transmise de la proces, se reîntorc înapoi, sub formă de decizii, care fac
ca sistemul să funcţioneze între anumiţi parametri. Spunem că un asemenea sistem
este un sistem cibernetic, iar dacă reglarea acestui sistem se face chiar în interiorul
său, atunci sistemul respectiv se zice că este închis. Evident, în lumea reală, nu
există sisteme cibernetice închise, adică total lipsite de perturbaţii, dar în activitatea
de modelare, putem considera procesele studiate, ca pe sisteme cibernetice închise.
Această proprietate a sistemelor cibernetice de a se autocontrola, se numeşte buclă de
autoreglare (feed back).
Una din problemele care poate să apară în sistemele cibernetice, se datorează faptului
că sistemul informaţional şi cel decizional produc o întârziere în bucla de autoreglare.
Asta înseamnă că în momentul în care informaţia, ajunge înapoi la proces, decizia
care a generat-o, se referă la o stare anterioară a procesului, ceea ce face ca
această decizie, oricât de corectă ar fi, să nu poată avea efectul scontat.
Într-o atare situaţie, spunem că stabilitatea sistemului cibernetic e relativă, deoarece el
nu poate funcţiona perfect pe traiectoria stabilită, ci va oscila în jurul acesteia.
Următorul exemplu pune, cu prisosinţă, în evidenţă bucla de autoreglare şi stabilitatea
relativă a sistemelor cibernetice.
Să presupunem că avem o băndă transportoare pentru cărbune, de o lungime foarte
mare. La unul din capetele ei se află un muncitor, "A", care încarcă, cărbunele într-o
basculantă, iar la celălalt capăt al benzii, se află un alt muncitor, "B", care
aprovizionează banda cu cărbune. Sistemul, astfel luat în considerare, va fi stabil în
momentul când, cărbunele ajunge la muncitorul "A", în exact timpul în care acesta îl
încarcă în basculantă.

17
Să vedem, însă, ce se întâmplă în realitate.
Luăm în discuţie o situaţie ipotetică.
La început cărbunele ajunge prea încet la "A". Acesta îi va comunica
muncitorului "B", să mărească viteza de încărcare.
"B" se conformează, dar la "A", cărbunele, va ajunge tot în cantităţi
insuficiente, datorită lungimii benzii, cel puţion o perioadă de timp
egală cu timpul cât îi trebuie cărbunelui să ajungă dintr-un capăt, în
celălalt capăt al benzii.
Să presupunem că "A" nu poate să-şi dea seama de acest lucru, şi îi
va cere, în continuare lui "B", să mărească ritmul de încărcare.
La un moment dat, la "A" încep să ajungă cantităţi optime de cărbune,
atunci muncitorul "A“, îi comunică lui "B" că este bine acum, să
menţină ritmul acesta, dar între timp la "A" va ajunge cărbune, într-
un ritm din ce în ce mai mare, datorită comenzilor date anterior.
După aceea, se va produce fenomenul invers, de micşorare, mai
mult decât e necesar, a ritmului de încărcare.

18
Din acest exemplu
simplu, observăm
cum sistemul se
autoreglează singur,
dar şi că acesta nu va
funcţiona niciodată Fig. 1.4 Autoreglarea
stabil, în parametri unui sistem real
prescrişi, ci va oscila
în jurul acestor valori,
ca în graficul din
Figura 1.4.
19
 CONCEPTUL DE SISTEM
INFORMAŢIONAL
DEFINIŢIE, FUNCŢII, STRUCTURĂ,
TIPURI DE FLUXURI
ŞI CIRCUITE INFORMAŢIONALE
Sistemul informaţional reprezintă ansamblul tehnico-organizatoric de culegere,
transmitere, stocare şi prelucrare a datelor, în vederea obţinerii informaţiilor
necesare procesului decizional.
Sistemul informaţional se interpune între sistemul decizional şi sistemul
operativ, având drept scop asigurarea informaţiilor necesare staff-ului
managerial şi, reprezintă, în acelaşi timp, un mijloc de comunicare între
celelalte două sisteme.
Sistemul informaţional nu trebuie văzut doar ca o interfaţă între sistemul
operativ şi sistemul de conducere, ci şi ca element de legătură, a mediului
intern al firmei şi cel exterior lui (mediu economic, financiar, bancar).
Scopul principal al sistemului informaţional este de a furniza fiecărui utilizator,
în funcţie de responsabilităţile şi atribuţiile sale, toate informaţiile necesare.
Un sistem informaţional modern trebuie să asigure:
• informarea la toate nivelele,
• operativitatea informării,
• selectarea informaţiilor,
• adaptabilitatea la modificări (modificarea cererilor de informaţii, a datelor
de intrare, a structurii organizatorice, a metodelor de prelucrare a datelor).
Informaţia furnizată de către sistemul informaţional, trebuie să se caracterizeze prin: acurateţe şi realitate, concizie,
relevanţă, consistenţă, forma de prezentare adecvată, oportunitate, cost corespunzător în raport cu valoarea
acesteia.
Astăzi se acordă o atenţie deosebită calităţii informaţiei oferite decidenţilor. Analiza calităţii informaţiei trebuie făcută
urmărind patru coordonate:
Coordonata temporală care vizează:
• oportunitatea – i;formaţia trebuie să parvină utilizatorului în timp util pentru a-i servi la fundamentarea
deciziei sale;
• actuală - necesitatea actualizării permanente a informaţiei, în vederea asigurării acurateţei şi realităţii;
• disponibilitatea - necesitatea oferirii informaţiei ori de câte ori aceasta este solicitată;
• segmentul de timp la care se referă informaţia solicitată (informaţiile putând fi curente, sau istorice)
• valabilitate (grad de perisabilitate) exprimând intervalul de timp în care informaţia rămâne valabilă.
Coordonata cognitivităţii:
• acurateţe şi realitate - informaţia furnizată trebuie să reflecte cât mai fidel realitatea, printr-o evaluare
corectă;
• relevanţă - informaţia trebuie să ofere acele elemente de cunoaştere de care decidentul are nevoie
pentru soluţionarea unei probleme;
• completitudine;
• scopul pentru care este oferită o anumită informaţie (vizând un segment îngust, strategic, intern, extern, sau
operaţional).
Coordonata formei de prezentare:
• claritate;
• concizie;
• nivel de detaliere (informaţia urmează să fie supusă unui proces de sintetizare pe măsură ce beneficiarul
acesteia se află pe niveluri superioare de conducere)
• ordonarea informaţiei într-o secvenţă prestabilită
• modalitatea de prezentare: text, grafică, tabelară (în mărimi absolute sau relative) etc.
• suportul, informaţia poate fi oferită în formă tipărită, afişată pe monitor sau oferită pe alte suporturi.
Coordonata economică:
• cost corespunzător în raport cu valoarea acesteia.
Componentele sistemului informaţional sunt:
• C1. date şi informaţii;
• C2. circuite şi fluxuri informaţionale;
• C3. proceduri informaţionale;
• C4. mijloace de tratare a informaţiilor.

C1. Date şi informaţii

Datele şi informaţiile reprezintă componentele primare ale sistemului informaţional-informatic, organic
interdependente, ceea ce determină tratarea şi abordarea împreună a celor două noţiuni şi
concepte.
Data semnifică, conform opiniilor majorităţii specialiştilor, reprezentarea cifrică, sau letrică a unor
fenomene, procese, acţiuni, activităţi referitoare la organizaţie/firmă.
Informaţia este rezultatul prelucrării (asocierii şi interpretării) datelor care aduce un plus de
cunoaştere pentru receptor, furnizându-i elemente noi, valorificabile
în exercitarea sarcinilor şi realizarea obiectivelor ce-i revin.
Din punct de vedere al managementului organizaţiei, informaţia are calitatea de a aduce utilizatorilor
un spor de cunoaştere privind direct, sau indirect, organizaţia respectivă, motiv pentru care
informaţia reprezintă temeiul principal al declanşării deciziilor şi acţiunilor.
Varietatea informaţiilor vehiculate în cadrul organizaţiei este asigurată de multitudinea de criterii
folosite în clasificarea lor.
Lucrările de specialitate privind managementul firmei, fac referiri frecvente la informaţia economică,
care prezintă noţional două accepţiuni:
• în sens larg, la nivelul unei organizaţii de tipul unităţilor economice, orice informaţie utilizată este
considerată o informaţie economică, deoarece, direct, sau indirect, contribuie la realizarea
obiectivelor organizaţionale;
• în sens restrâns, informaţia economică se referă la acele informaţii folosite nemijlocit în activităţile
economice ale organizaţiei/firmei: contabiltate, comercial, financiar, etc.
C2. Circuite şi fluxuri informaţionale
Circuitul informaţional reprezintă traiectul parcurs de date, informaţii, decizii, între emiţător şi
destinatar.
Circuitul informaţional este caracterizat de următorii parametri:
• forma, care este dată de aspectul traseului parcurs (liniară, ondulatorie, în zigzag);
• lungimea traiectului, în funcţie de care se stabileşte timpul şi viteza de deplasate a datelor,
informaţiilor, deciziilor.
Fluxul informaţional se defineşte ca ansamblul datelor, informaţiilor, deciziilor referitoare la una sau
mai multe activităţi specifice, vehiculate pe trasee prestabilite, cu o anumită viteză, frecvenţă şi pe
anumiţi suporţi informaţionali.
C3. Proceduri informaţionale
Procedura informaţională reprezintă ansamblul elementelor prin care se stabilesc şi se utilizează
modalităţile de culegere, înregistrare, prelucrare şi transmitere a acelor
informaţii cuprinse în anumite circuite şi fluxuri informaţionale.
Procedura informaţională se concretizează în operaţiile asupra datelor şi informaţiilor vehiculate pe
anumite traiectorii şi înregistrate în documente tipizate sau nu. Elaborarea şi utilizarea
procedurilor informaţionale pune în evidenţă o serie de trăsături constructive şi funcţionale ale
sistemului informaţional legate de:
• materialele folosite pentru consemnarea datelor şi informaţiilor: hârtie, benzi de hârtie, discuri
magnetice, CD-uri etc. Gruparea suporţilor informaţionali pe diverse categorii exprimă nivelul de
înnoire şi adecvare a sistemului informaţional la cerinţele mediului intern şi extern organizaţiei;
• mijloacele de culegere, înregistrare, prelucrare şi transmitere care exprimă nivelul dotării tehnice a
sistemului informaţional;
• succesiunea tratării informaţiilor prin care se exprimă logica întregului sistem informaţional;
• modele şi formule de calcul aflate la baza tratării informaţiilor, care ridică gradul de rafinare al
substanţei informaţionale.
Această componentă a sistemului informaţional este cea mai relevantă pentru gradul de adecvare la
cerinţele organizaţiei şi mediului, pentru nivelul de eficacitate şi complexitate a sistemului
informaţional.
C4. Mijloacele de tratare a informaţiilor
Mijloacele de tratare a informaţiilor sunt alcătuite din ansamblul
mijloacelor de culegere, înregistrare, stocare, prelucrare şi
transmitere a datelor şi informaţiilor.
Performanţele funcţionale ale sistemului informaţional sunt
condiţionate de numărul, structura şi performanţele tehnice ale
mijloacelor de tratare a informaţiilor.
Caracteristicile mijloacelor de tratare a informaţiilor constau din:
• satisfac anumite cerinţe ale funcţionării sistemului informaţional - o
anumită viteză de tratare şi furnizare a informaţiilor;
• folosirea lor în condiţii de eficienţă (exceptând mijloacele clasice)
presupune personal cu un anumit nivel de specializare;
• reprezintă componenta cu cele mai directe implicaţii asupra
numărului şi structurii angajaţilor dintr-o organizaţie.
Într-o organizaţie economică un
sistem informaţional
îndeplineşte cinci funcţii
principale şi anume:
• generarea,
• memorarea,
• comunicarea,
• execuţia prelucrărilor şi,
• difuzarea informaţiilor,
Conform celor prezentate în figura
1.5.
Această abordare este abstractă,
dar şi restrictivă, deoarece
vizează ,,doar” raportul dată-
informaţie.
• Fig. 1.5 Funcţii ale sistemului
informaţional
Generarea informaţiilor - se creează condiţiile necesare unei bune
preluări, memorări a informaţiilor relevante, în funcţie de specificul
organizaţiei.
Memorarea informaţiilor (transferul în timp) - are un rol central,
deoarece fără memorie nu există nici învăţare, nici inteligenţă.
Comunicarea şi difuzarea informaţiei (transferul informaţiei în
spaţiu) - sistemul informaţional asigură schimburile (achiziţia şi
restituirea) informaţiilor între sistemul de conducere şi sistemul
operativ.
Execuţia prelucrărilor (transferul informaţiilor în ceea ce priveşte
forma).
Raportându-ne la abordarea sistemică a organizaţiilor economice,
prelucrările sunt:
• fie activităţi de transformare a ,,informaţiilor-materie primă” (cele
proprii sistemului operativ),
• fie activităţi de decizie, elementare sau complexe (proprii sistemului
de conducere).
Pentru nevoile sistemelor de conducere şi operaţional, sistemul
informaţional operează prelucrări formalizate şi repetitive. Ceea ce
era o decizie-reflecţie, la nivelul sistemului de conducere, devine un
reflex, la nivelul sistemului informaţional.
LOCUL ŞI ROLUL SISTEMULUI INFORMATIC
ÎN CADRUL SISTEMULUI INFORMAŢIONAL

Concepte despre sistemele

informatice
Una din componentele de bază ale sistemului informaţional, o
constituie sistemul informatic.
Definiţia 1.12. Sistemul informatic reprezintă totalitatea metodelor şi
procedeelor informaţionale, care permit realizarea operaţiilor de
culegere, transmitere, stocare, prelucrare a datelor şi difuzare a
informaţiilor astfel obţinute, prin utilizarea mijloacelor tehnologiei
informaţiei şi a personalului specializat în prelucrarea automată a
datelor.
Subsistemul informatic cuprinde:
• ansamblul informaţiilor interne şi externe, formale sau informale,
utilizate în cadrul firmei, precum şi datele care au stat la baza
obţinerii lor;
• platforme software necesar procesării datelor şi difuzării informaţiilor
în cadrul organizaţiei;
• procedurile şi tehnicile de obţinere (pe baza datelor primare) a
informaţiilor şi de difuzare a acestora;
• platforme hardware necesare prelucrării automate a datelor şi
disipării informaţiilor;
• personalul specializat în culegerea, analiza, transmiterea, stocarea
şi prelucrarea datelor.
Subsistemul informatic este
structurat pe componente
astfel încât să corespundă
cerinţelor diferitelor grupuri de
utilizatori (Figura 1.5):
• factori de conducere la nivelul
conducerii strategice, tactice şi
operative;
• personalul implicat în procesul
culegerii şi prelucrării datelor;
• personalul implicat în procesul Fig. 1.5 Tipuri de sisteme
cercetării ştiinţifice şi informatice şi utilizatorii
proiectării de noi produse şi acestora
tehnologii de fabricaţie.
Importanţa sistemelor informatice rezidă în principal în
înţelegerea efectivă şi responsabilă de către toţi
conducătorii (managerii) sau persoanele dintr-o
organizaţie a necesităţii adaptării la societatea
informaţională globală. Sistemele informatice devin
astăzi tot mai mult o componentă vitală a succesului
în afaceri pentru o organizaţie sau un întreprinzător.
Managerii sau utilizatorii (finali sau nu) nu trebuie să
cunoască tehnologiile complexe sau conceptele
abstracte ori aplicaţiile specializate din câmpul
sistemelor informatice, ci să aibă definit cadrul
conceptual în cel puţin cinci zone, şi anume:
• Conceptele fundamentale ale sistemului informatic;
• Tehnologia sistemelor informatice;
• Aplicaţiile sistemelor informatice;
• Dezvoltarea de sisteme informatice;
• Managementul sistemelor informatice.
 – Conceptele fundamentale ale sistemului informatic
Conceptele de bază ale sistemului informatic, asigură elementele tehnice şi de
comportament care ajută la fundamentarea aplicaţiilor comerciale, a procesului de
luare a deciziilor şi de construire a unui avantaj strategic al firmei faţă de competitori.
– Tehnologia sistemelor informatice
Tehnologia sistemelor informatice este reflectată de dezvoltarea şi managementul în
tehnologia informaţiei (hardware, software, reţele, Internet, managementul bazelor de
date sau a altor tehnologii de prelucrare a informaţiilor).
– Aplicaţiile sistemelor informatice
Utilizarea sistemelor informatice prin aplicaţiile sale în domeniul operaţional, managerial
asigură şi crearea unui avantaj competitiv al organizaţiei de la nivelul local, intern (în
colaborarea dintre compartimente, între nivelele ierarhice) până la formele comerţului
electronic, schimbului de informaţii utilizând Internetul etc.
– Dezvoltarea de sisteme informatice
Dezvoltarea de sisteme informatice reprezintă modul în care utilizatorii (finali) elaborează
sisteme informatice, pentru a rezolva problemele din cadrul organizaţiei sau pentru a
creşte productivitatea.
– Managementul sistemelor informatice
Managementul sistemelor informatice se referă la modul în care se administrează
resursele informatice precum şi strategiile legate de implicarea şi utilizarea
tehnologiei informaţiei la diferite niveluri: utilizator final, organizaţie şi global.
Sistemele informatice, în sensul definiţiei date ceva mai sus, au apărut odată
cu dezvoltarea sistemelor de calcul, a computerelor deci. Aceste sisteme
au fost integrate în sistemele informaţionale, iar în prezent considerăm că
termenul de sistem informaţional, tinde să scadă din ce în ce în
importanţă, deoarece există, din ce în ce mai puţine activităţi, în care să
nu se folosească informaţii în formă digitală.
Un sistem informaţional este astfel şi un mod organizat de a combina oameni,
hardware, software, reţele de comunicaţie cu resursele de date care
colectează, transformă şi diseminează informaţia într-o organizaţie.
Sistemele sunt compuse din canale de informaţie care pot fi clasificate în:
• formale şi informale;
• personale şi impersonale;
• publice şi private.
Canalele de informaţie pot fi utilizate în diferite moduri şi combinaţii de către
diferiţi oameni, sau de către diferite comunităţi.
 Structura generală a unui sistem
informatic
Pentru a defini structura generală a unui sistem informatic este necesar să
plecăm de la funcţia acestuia de a prelucra datele disponibile în vederea
obţinerii informaţiilor necesare luării deciziilor în procesul conducerii.
Cele trei componente majore care formează sistemul informatic sunt:
• Intrările
• Prelucrările
• Ieşirile
Intrările reprezintă ansamblul datelor încărcate, stocate şi prelucrate în cadrul
sistemului în vederea obţinerii informaţiilor.
Intrările se clasifică în două grupe şi anume:
– Tranzacţiile externe;
– Tranzacţiile interne.
Tranzacţiile externe care redau dinamica operaţiilor şi proceselor economice şi
financiare din cadrul firmei, provin din mediul exterior sistemului informatic.
Tranzacţiile externe sunt:
• datele referitoare la aprovizionările cu materii prime;
• datele reflectând operaţiile de încasări şi plăţi etc.
Tranzacţiile interne sunt reprezentate de:
• date consemnate în documente primare, la locul producerii
operaţiilor pe care le evidenţiază, în cadrul firmei (de exemplu: un
bon de consum, o factură emisă unui client etc.);
• date care provin din mediul economic, financiar-bancar, consemnate
în documente sau înscrise în norme şi/sau prevederi legale (facturi
primite de la furnizori, ordin de plată onorat de client, cota legală de
TVA, cotele de impozit pe profit etc);
• date provenind de la alte sisteme informatice operaţionale în cadrul
aceleiaşi firme;
• date provenind de la alte sisteme informatice exterioare firmei.
Tranzacţiile interne sunt urmarea unor prelucrări automate desfăşurate
în cadrul sistemului informatic, conducând la modificări structurale în
cadrul colecţiilor de date. Exemple: valoarea totală a produselor
livrate, valoarea totală a încasărilor etc.
Datele consemnate în documente vor fi introduse în sistemul informatic în
următoarele moduri:
– Executarea unor proceduri specializate ale sistemului informatic permiţând
încărcarea datelor tastate de operator pe baza unor machete de culegere a
datelor generate pe monitorul calculatorului şi validarea datelor;
– Scanarea documentelor, tehnologie modernă pe principii optice, permiţând
preluarea unui volum foarte mare de date într-un interval scurt de timp.
Intrările pot fi realizate în mod direct, utilizându-se mijloace moderne ale IT cum
ar fi:
• Transferul de date prin reţeaua locală din cadrul firmei, o reţea Novell de
exemplu sau reţeaua intranet reuşindu-se astfel ca ieşirile unui subsistem
informatic al firmei să devină intrări pentru un alt subsistem;
• Transfer de date la distanţă:
– Prin Internet, inclusiv utilizarea tehnologiei EDI – Electronic Data Interchange;
– Prin reţele private, MICR (Magnetic ink character recognition), documentele sunt
completate folosind caractere stilizate înscrise cu cerneală magnetică citirea
documentelor făcându-se prin intermediul unor echipamente specializate:
• Carduri cu bandă magnetică
• Smart card-uri;
• Coduri de bare;
• Recunoaştere vocală;
• Camere digitale;
• Ecrane tactile.
Prelucrările, cel de al doilea element definitoriu al sistemului informatic, reprezintă un
ansamblu omogen de proceduri automate realizând:
• Crearea iniţială şi actualizarea bazei de date;
• Exploatarea bazei de date;
• Reorganizarea bazei de date;
• Salvarea/restaurarea bazei de date.
Ieşirile sistemului informatic sunt reprezentate de rezultatele prelucrărilor desfăşurate.
Aceste ieşiri, în funcţie de natura prelucrărilor care le-au generat, sunt de două
categorii:
• Ieşiri obţinute în urma unor operaţii de transfer al datelor, care nu şi-au modificat
valoarea faţă de momentul introducerii lor în sistem. De exemplu: numărul şi data
unei facturi, denumirea unui produs, cantitatea facturată etc.;
• Ieşiri obţinute în urma unor operaţii de calcul pe baza unor algoritmi prestabiliţi
(valoarea produsului facturat, total factură, valoarea vânzărilor pe luna…etc).
Ieşirile sistemului informatic pot fi clasificate în funcţie de conţinutul şi forma lor de
prezentare în:
• Indicatori sintetici regăsiţi în tablourile de bord oferite managerilor ce pot fi consultate
on-line;
• Rapoarte (situaţii) care grupează diverşi indicatori sintetici sau analitici sub formă
tabelară. Exemplu: Statul de plată, Situaţia contului .... la data …, Balanţa sintetică
etc.
 Clasificarea ieşirilor unui
sistem informatic
Rapoartele (ieşirile) unui sistem informatic pot fi clasificate după mai multe criterii şi anume:
a) După gradul de agregare a datelor, rapoartele se clasifică astfel:
– Rapoarte sintetice, cuprinzând indicatori cu grad mare de sintetizare, destinate analizei activităţii şi
fundamentării deciziilor. Exemple: Situaţia evoluţiei vânzărilor pe produse şi trimestre, Balanţa sintetică,
Bilanţul contabil etc.
– Rapoarte analitice, conţinând informaţii detaliate privind desfăşurarea unei activităţi pe un anumit segment
de timp (exemplu: Situaţia consumului de materiale pe luna…, Situaţia intrărilor de materiale pe gestiuni
Situaţia depunerilor băneşti etc). Sunt destinate utilizării în cadrul compartimentelor funcţionale.
b) După criteriul naturii informaţiilor prezentate, rapoartele se pot clasifica în:
– Rapoarte conţinând date de stare, reflectând valoarea patrimoniului la un moment dat, volumul activităţii la o
anumită dată. Cel mai elocvent exemplu este bilanţul contabil care reflectă o “fotografiere” a situaţiei
patrimoniale la sfârşitul perioadei de gestiune;
– Rapoarte statistice, cuprinzând informaţii având caracter statistic necesare raportărilor ierarhice (ministere,
bănci etc), Comisiei Naţionale de Statistică, BNR, centralei băncii în cazul sucursalelor sau fundamentării
unor decizii vizând perioade viitoare de timp;
– Rapoarte previzionale, care permit pe baza informaţiilor privitoare la perioade anterioare de gestiune să se
anticipeze evoluţia unor procese şi fenomene economice şi/sau financiare. Aceste rapoarte sunt necesare
atât în fundamentarea deciziilor tactice cât şi a celor strategice.
c) După destinaţie, conţinut şi modul de structurare, rapoartele se pot clasifica astfel:
– Rapoarte de uz intern, al căror conţinut este determinat de cerinţele proprii de informare şi control;
– Rapoarte de uz general, al căror conţinut este prestabilit (exemplu: bilanţ contabil, balanţă de verificare etc)
multe dintre acestea fiind destinate şi mediului exterior firmei (băncilor în procesul de creditare, organelor
fiscale etc).
d) După frecvenţa de generare:
– Rapoarte zilnice;
– Rapoarte lunare;
– Rapoarte trimestriale;
– Rapoarte anuale.
În cadrul acestor rapoarte gradul de agregare/sintetizare a informaţiei conţinute este cu atât mai mare cu cât intervalul
de timp la care se referă este mai larg.
e) După suportul pe care se generează:
– pe imprimantă,
– pe monitorul calculatorului,
– pe suport magnetic, sau optic pentru a fi transmise off-line beneficiarului, sau transmise la distanţă, on-line (sub formă de fişiere)
prin intermediul reţelelor
f) După modul de prezentare:
– Grafice;
– Tabelare;
– Foi de calcul;
Grafice permit reprezentarea într-o formă sugestivă (bi, sau tridimensională), a dinamicii indicatorilor sintetici şi analitici,
precum şi a structurii indicatorilor.
Graficele pot fi de mai multe tipuri: liniare, histograme, bursiere, de structură (pie), mixte etc.
Foile de calcul electronice, generate cu ajutorul procesoarelor de tip EXCEL, LOTUS 1-2-3, pot face obiectul
exporturilor/importurilor către sistemele de gestiune a bazelor de date, în vederea obţinerii altor prelucrări.
g) Ieşiri destinate altor sisteme:
Ieşiri destinate altor sisteme, sunt reprezentate de fişiere transmise on-line, sau off-line, în vederea continuării
prelucrărilor în cadrul altor subsisteme informatice.
Activităţile dintr-un sistem informatic
Principalele activităţi dintr-un sistem informatic sunt cele de prelucrarea informaţiilor.
Acestea includ:
– Introducerea datelor;
– Procesarea datelor pentru obţinerea de informaţii;
– Ieşirea procedurilor informaţionale;
– Stocarea resurselor informaţionale;
– Controlul performanţelor sistemului.
Introducerea datelor – datele despre tranzacţiile comerciale sau despre alte evenimente
trebuie să fie adunate şi pregătite pentru prelucrare. Introducerea se referă la
editarea de înregistrări. Odată introduse, datele pot fi transferate pe un suport
(magnetic/optic) până la prelucrare.
Prelucrarea datelor – datele care sunt subiectul activităţilor de prelucrare cuprind:
calcule, comparări, sortări, clasificări sau însumări. Aceste activităţi organizează,
analizează şi manipulează datele convertindu-le în informaţii pentru utilizatori.
Ieşirea produselor informaţionale – informaţiile rezultate în urma prelucrării apar în forme
variate pentru a fi transmise utilizatorilor în forma solicitată de aceştia. Informaţiile
trebuie să îndeplinească anumite condiţii de calitate ce se referă în general la:
– timp – viteza cu care informaţia ajunge la utilizator;
– conţinut – atributele care conferă valoare informaţiei;
– formă – felul în care ajunge la utilizator;
Stocarea produselor informaţionale – şi această activitate constituie o
componentă foarte importantă în cadrul sistemelor informatice. Ea
reprezintă activitatea dintr-un sistem informatic în care datele şi
informaţiile sunt depozitate într-un mod organizat, în vederea unei
utilizări ulterioare. Atunci se pune cu acuitate problema rapidităţii
şi acurateţii informaţiilor. Suporturile utilizatorilor pentru stocarea
datelor şi informaţiilor sunt în general magnetice, sau optice.
Controlul performanţelor sistemului – reprezintă o activitate de mare
importanţă în cadrul sistemului informatic o reprezintă controlul
performanţelor sale. Această activitate are în vedere următoarele
elemente:
– un sistem informatic produce un feed-back despre intrările, procesul
şi ieşirile sale, precum şi despre activitatea de stocare.
– Feed-back-ul trebuie monitorizat şi evaluat pentru a determina dacă
sistemul urmează să-şi atingă scopul, prin performanţele sale.
– Feed-back-ul va trebui utilizat pentru a efectua ajustări în activitatea
sistemului, pentru a-i corecta deficienţele.
Modalităţi de structurare a sistemelor informatice
Sistemele informatice din prezent pot fi construite în aşa fel încât să poată fi utilizate şi în
mod centralizat cât şi descentralizat în activităţile operaţionale şi de luare a deciziei.
a) Avantajele centralizării
– acest mod de lucru poate conecta toate componentele unei organizaţii prin reţele de
comunicaţii care oferă managementului posibilitatea de a centraliza procesul de luare a
deciziei (deciziile ce erau luate la nivelul de jos);
– se poate promova centralizarea operaţiilor care reduce numărul de birouri, depozite şi alte
spaţii de muncă.
b) Avantajele descentralizării
– utilizare de reţele distribuite de calculatoare la mai multe puncte de lucru ce oferă
managerilor de vârf posibilitatea de a delega deciziile la nivelul managementului de mijloc;
– managementul poate descentraliza activitatea operaţională prin creşterea numărului de
grupuri care au acces la informaţie şi comunicaţie.
c) Tendinţe în structurarea sistemelor informatice
– Dacă la începutul utilizării calculatoarelor sistemul de lucru era organizat într-un
compartiment distinct - centralizarea era singura opţiune - prin dezvoltarea tehnologiei
informaţiei, a computerelor puternice a determinat centralizarea hard-ului, soft-ului şi a
specialiştilor din sistemele informatice la nivelul corporaţiilor.
– După această perioadă dezvoltarea de PC-uri a determinat o tendinţă de descentralizare mai
ales că au apărut reţelele de calculatoare ce puteau fi accesate de orice utilizator. În
perioada următoare a apărut necesitatea de a se stabili un control asupra resurselor
informaţionale ale organizaţiei rezultată din descentralizarea de la nivelul unor organizaţii şi
descentralizarea de la nivelul altora ceea ce ar semăna cu nişte sisteme hibrid.
• În fine, se remarcă în prezent tendinţa de a transfera funcţiile sistemelor informatice
unor firme din afara organizaţiei ca integratori de sistem.
CLASIFICAREA SISTEMELOR INFORMATICE
În teoria sistemelor informatice se dovedeşte a fi deosebit de utilă, o
clasificare a acestor.
Astfel, sistemele informatice pot fi clasificate după mai multe criterii,
cum ar fi.
a) Funcţie de domeniul acoperit
Din acest punct de vedere avem:
– Sisteme specializate, acestea sunt sisteme proiectate pentru a rezolva
un anume tip de problemă, dintr-un anume domeniu;
– Sisteme de uz general, acestea sunt sisteme cu ajutorul cărora se
poate rezolva o gamă largă de probleme din mai multe domenii;
– Sisteme locale, acestea sunt sisteme necesare prelucrărilor de date, iar
acestea se găsesc pe un singur calculator;
– Sisteme în reţea, acestea sunt sisteme ce funcţionează într-o reţea de
calculatoare, caz în care, datele şi programele care le prelucrează pot fi
distribuite mai multor staţii de lucru ce fac parte din acea reţea.
În ultimul timp se merge tot mai mult pe varianta sistemelor de lucru în
reţea, avantajele fiind evidente: transfer de date între staţii foarte
rapid, costuri minime, posibilitatea exploatării partajate a unor
resurse etc.
b) Funcţie de localizarea datelor
A doua clasificare a sistemelor informatice o putem avea în funcţie de localizarea datelor şi de locul în
care sunt efectuate prelucrările. Din punct de vedere al localizării datelor avem:
• Cu date centralizate - datele se află pe un singur calculator, prelucrare locală a datelor;
• Cu date distribuite - datele se află distribuite pe mai multe calculatoare în interiorul unei retele;
c) Funcţie de prelucrarea datelor
– Cu prelucrări centralizate - prelucrarea datelor se face pe o singură staţie de lucru, indiferent de numărul
staţiilor pe care sunt informaţiile distribuite;
– Cu prelucrari distribuite - mai multe calculatoare prelucrează datele provenite de la unul sau mai multe
calculatoare din reţea;
d) Funcţie de domeniul în care lucrează
O altă clasificare a sistemelor informatice o putem face după domeniul în care functionează acestea şi
atunci avem:
– Pentru baze de date, specializate în gestiunea unor cantităţi mari de date;
– Pentru prelucrări ştiinţifice, specializate pe anumite domenii ştiintifice;
– Pentru conducerea proceselor tehnologice;
– Pentru conducerea unor maşini, scule, sau unelte computerizate;
e) Funcţie de nivelul ierarhic ocupat în structura societăţii putem avea:
– Sisteme informatice pentru conducerea activităţilor la nivelul unităţilor economice;
– Sisteme informatice la nivelul organizaţiilor cu structură de grup;
– Sisteme informatice teritoriale;
– Sisteme informatice la nivel de ramură şi subramură şi la nivel economic naţional;
– Sisteme informatice de uz general.
f) funcţie de activitatea automatizată
După activitatea ce o automatizează, sistemele informatice pot fi :
– Pentru conducerea producţiei;
– Pentru activitatea comercială;
– Pentru evidenţă contabilă;
– Pentru evidenţa materialelor şi mărfurilor;
– Pentru evidenţa personalului şi salarizare;
– Pentru evidenţa mijloacelor fixe.
Sistemele informatice au o aplicare imediată în rezolvarea unor probleme de natură
economică. Economia fiind una dintre ramurile cele mai informatizate.
Analizând structura sistemului informatic global al unei organizaţii putem realiza şi o altă
clasificare legată de componentele acestuia:
După aria de cuprindere:
Subsisteme informatice acoperind arii distincte, definite pe criterii funcţionale în cadrul
organizaţiei:
– Subsistemul contabilităţii;
– Subsistemul producţiei;
– Subsistemul cercetării;
– Subsistemul comercial;
– Subsistemul resurselor umane.
Subsisteme interorganizaţionale, concepute să asigure fluxuri informaţionale între:
– Organizaţie şi partenerii săi (furnizori, clienţi, bancă, etc.). Exemplu, e-banking, comerţ
electronic etc.
– „Firma mamă" şi subdiviziunile sale organizatorice.f)
 Exemple

În cadrul sistemului informatic al unei firme regăsim:

– subsistemul informatic al contabilităţii,
– subsistemul informatic privind gestiunea stocurilor,
– subsistemul informatic privind evidenţa livrărilor etc.

În cadrul sistemului informatic al unei bănci regăsim:

– subsistemul informatic al contabilităţii,
– subsistemul informatic privind operaţiunile de cont curent,
– subsistemele informatice privind gestiunea produselor şi
serviciilor bancare oferite clienţilor (depozite, credite, certificate
de depozit etc),
– subsistemul informatic privind operaţiunile de plăţi prin cârduri
etc.
În funcţie de natura activităţilor susţinute, avem:
a) Sisteme destinate conducerii (MSS - Management Support Systems)
– Sisteme destinate conducerii curente (MIS - Management Information Systems)
– Sisteme suport de decizie (DSS - Decision Support Systems) ;
– Sisteme informatice ale executivului (EIS - Executive Information Systems).
b) Sisteme destinate nivelului operaţional care cuprind:
– Sisteme destinate activităţii de birou (OAS - Office Automation Systems)
– Sisteme pentru procesarea tranzacţiilor (TPS - Transaction Processing Systems)
– Sisteme pentru controlul proceselor (PCS - Process Control Systems)
– Sisteme destinate gestiunii cunoaşterii (KWS - Knowledge Work Systems)

Sistemele destinate activităţii de birou, sunt utilizate în principal de persoanele implicate în procesul
prelucrării datelor (funcţionari, secretari, contabili etc.) dar şi managerilor rolul lor fiind de a
colecta, procesa, stoca şi transmite informaţie utilizând mijloace IT.
În această categorie se cuprinde soft specializat pentru: procesare de texte, comunicaţie (electronic
mail, voice mail etc), lucru colaborativ (Electronic Meeting Systems, Collaborative Work
Systems, Teleconferencing), procesarea imaginilor (Electronic Document Management,
procesoare grafice, sisteme multimedia), managementul activităţii de birou (agende electronice,
accesorii etc.);

Sistemele pentru procesarea tranzacţiilor (TPS) au următoarele particularităţi:

– Sunt specializate în preluarea, stocarea şi prelucrarea datelor corespunzătoare tranzacţiilor zilnice, de
rutină, asigurând actualizarea curentă a bazei de date.
– Se particularizează prin caracterul repetitiv al prelucrărilor şi complexitatea redusă a acestora şi prin
volumul mare al datelor procesate;
– Sunt destinate activităţilor curente care se desfăşoară în mod curent în compartimentele funcţionale ale
organizaţiei;
– Sunt utilizate de personalul operativ din compartimentele funcţionale.
• c) Sisteme destinate gestiunii cunoaşterii (KWS –
Knowledge Work Systems): permit crearea, promovarea
şi integrarea noilor tehnologii şi cunoştinţe în firmă.
Utilizatorii acestor sisteme sunt fie inginerii şi proiectanţii
(care utilizează aplicaţii de tip CAD – Computer Aided
Design, pentru proiectarea noilor produse), fie alţi
specialişti – analişti şi consilieri economici, financiari,
juridici, ei fiind creatori de informaţie generatoare de
cunoaştere.
• !!! Sistemele informatice dintr-o organizaţie pot fi
clasificate în funcţie nivelul decizional căruia i se
adresează, după tipurile de programe pe care le
utilizează etc. dar în final putem spune că toate vin să
asigure o desfăşurare corespunzătoare a activităţii de
management.
Sistemele suport de decizie (DSS - Decision Support Systems) reprezintă sisteme
informatice interactive cu rolul de a asista managerii (plan strategic) în rezolvarea
unor probleme semistructurate folosind în acest scop modele şi baze de date
specializate pe probleme bine definite.
DSS nu formulează decizii ci, ajută, sprijină, managerii în luarea unor decizii mai bune.
DSS oferă managerilor, rapoarte (ale căror formate pot fi uşor modificate), de asemenea
ele oferă posibilitatea derulării de analize de tip ce ar fi dacă şi posibilitatea realizării
de grafice;
De asemenea, ele susţin deciziile specifice unor situaţii cu caracter recurent sau cu
cerinţe ad hoc;
Sprijină managerii în soluţionarea unor probleme semistructurate;
Susţin decizii în domenii cum ar fi: trezorerie/finanţe, planificare strategică, marketing etc.
Principalele categorii de DSS, materializate sub forma unor modele, sunt: de optimizare
şi descriptive.
In funcţie de modul de prezentare, acestea pot fi, la rândul lor: probabilistice,
deterministe.
Modelele de optimizare caută să identifice punctele de maximizare sau minimizare şi pot
fi de două tipuri: imperative şi predictive.
Modelele descriptive descriu comportamentul sistemului, nu sugerează condiţiile de
optimizare, dar atenţionează asupra „punctelor problemă".
Modelele probabilistice se folosesc pentru a descrie natura mai puţin previzibilă a
sistemului utilizând intrări probabilistice (nu toate intrările sunt cunoscute cu
certitudine) şi generând ieşiri probabilistice.
DSS-urile pot fi considerate ca nivelul de vârf al aplicaţiilor destinate conducerii.
Avantajele utilizării DSS. Utilizarea DSS are o serie de avantaje, printre
care, mai importante cităm:
– Posibilitatea testării unor numeroase scenarii;
– Pot fi revăzute efectele modificării simultane ale mai multor variabile;
– Oferă facilităţi grafice dinamice;
– Stimularea creativităţii decidentului;
– Oferă facilităţile deosebite în planul formării şi al perfecţionării
managerilor.
Dezavantajele utilizării DSS:
– Pot fi omise în model variabile importante;
– Modelele pot să nu corespundă întocmai realităţii, fapt ce influenţează
negativ decizia;
– Se apelează preponderent la ecuaţii liniare pentru a uşura programarea;
– Modelul poate prezenta erori importante, dar greu de indentificat.
DSS pot fi clasificate după mai multe criterii. O primă clasificare se face
în funcţie de soluţia tehnologiei informaţiei utilizată:
– Sisteme interactive de asistare a deciziei (SIAD/DSS).
– Sisteme expert.
Un SIAD este o aplicaţie, în care funcţia de evaluare se prezintă în fiecare etapă sub
forma unor modele proiectate, în funcţie de natura deciziei ce trebuie luată.
Un SIAD se caracterizează prin:
– baza de modele matematice oferite pentru efectuarea de calcule şi reliefarea
consecinţelor unor acţiuni;
– decidentul poate "naviga" prin baza de modele în funcţie de particularităţile problemei de
rezolvat şi experienţa sa;
– pleacă de la decidenţi şi de la natura deciziei ce trebuie luată şi a scopului final urmărit.
Sistemele expert (SE) se caracterizează prin stocarea experienţei şi cunoştinţelor
expertului uman, referitoare la un anumit domeniu (problemă), într-o bază de
cunoştinţe care va fi utilizată în deducerea unor concluzii, prin derularea unor
raţionamente automate utilizând fapte descriind problema concretă de rezolvat.
Un sistem expert se caracterizează prin:
– Utilizarea unei baze de cunoştinţe construită pe baza cunoştinţelor unui expert uman;
– Derularea unor raţionamente automate în vederea formulării unor concluzii/diagnostice;
– Oferă posibilitatea argumentării concluziei formulate.
Atât SIAD-urile cât şi SE pot fi utilizate, pentru diagnosticarea financiară a firmei.
SE sunt utilizate în bănci pentru:
– fundamentarea deciziei legate de acordarea de credite clientelei;
– determinarea necesarului fondului de rulment pentru firmele clienţi ai băncii, ca segment al
diagnosticului financiar realizat integral prin SE;
– consilierea clienţilor privind plasamentul de capital.
Aspecte etice ale sistemelor informatice
Elementele de natură etică, dintr-o perspectivă managerială precum şi ca un aspect al societăţii
globale se referă la:
– Utilizarea tehnologiei informaţiei în mod impropriu, iresponsabil sau dăunător societăţii ( de exemplu: e-
mail-uri agresive, cookies etc.);
– Utilizarea corectă a resurselor de date ale organizaţiei (de exemplu: respectarea confidenţialităţii
informaţiilor);
– Stabilirea răspunderii pentru cei care nu respectă elementele de mai sus;
– Utilizarea de soft-uri fără plata copyright-ului.
Dimensiunea etică a sistemelor informatice priveşte aspectele care asigură că utilizarea tehnologiei
informaţiei şi a sistemelor informatice nu se face într-o manieră improprie sau iresponsabilă care
afectează persoanele individuale sau societatea. Din acest punct de vedere este foarte important
ca în cadrul societăţii globale informaţionale toţi membrii acesteia să beneficieze de resursele
informaţionale şi să aibă scopuri strategice comune atât la nivelul individual, naţional cât şi global.
Utilizarea sistemelor informatice la nivelul organizaţiei poate duce la creşterea profitului, dar şi la
economii de materii prime, energie sau alte resurse importante la nivel global.
Relaţia dintre sistemele informatice şi organizaţie
Sistemele informatice joacă un rol vital în succesul unei organizaţii. Astfel, prin
acestea se pot asigura infrastructura informaţională internă (prin Intraneturi)
sau externă, interorganizaţională (prin extraneturi) pentru necesităţile
business-ului în:
– Asigurarea eficienţei operaţionale;
– Asigurarea unui management eficient;
– Asigurarea unui avantaj competiţional.
Succesul unui sistem informatic nu trebuie măsurat numai prin eficienţa sa (în
minimizarea costurilor, timp sau utilizarea resurselor de informaţie) ci şi prin
suportul pe care îl asigură în:
– Elaborarea strategiilor de afaceri;
– Desfăşurarea proceselor comerciale;
– Îmbunătăţirea structurii organizaţionale şi a culturii organizaţiei;
– Creşterea cifrei de afaceri şi valorii firmei într-un mediu dinamic, concurenţial.
Din punct de vedere individual – managerial, sistemul informatic reprezintă:
– un mijloc important pentru asigurarea funcţionalităţii business-ului;
– un factor esenţial ce influenţează eficienţa operaţională, productivitatea
angajaţilor şi a relaţiei cu clienţii;
– sumă de bază de informaţii care asigură luarea de decizii corecte;
– un mijloc de a dezvolta noi produse (servicii) ce asigură un avantaj competitiv;
– una din cele mai importante resurse ale organizaţiei şi de analiză a costului
business-ului.
Alte aspecte ce privesc sistemele informatice contemporane
Schimburile tot mai rapide în mediul de afaceri au determinat ca sistemele
informatice să ajungă o componentă esenţială a organizaţiei în
îndeplinirea scopului acesteia (în esenţă obţinerea de profit). Astfel
utilizarea tehnologiei informaţiei a devenit un aspect indispensabil în
funcţionarea organizaţiei mai ales în prezent când se fac simţite noi
tendinţe în evoluţia organizaţiilor şi anume:
– utilizarea Internetului la nivelul organizaţional local sau global;
– apariţia de organizaţii Internet ce îşi desfăşoară business-ul numai în această zonă;
– globalizarea;
– reformularea procesului de business.
1. Utilizarea Internetului la nivelul organizaţional local sau global
În perioada actuală majoritatea firmelor mari şi-au dezvoltat sisteme informatice
la nivel global ca o consecinţă a diferenţelor dintre costurile materiilor
prime, forţei de muncă în diferitele locuri de pe glob, totodată,
remarcându-se şi existenţa unor firme mici şi mijlocii care folosesc
Internetul, acesta devenind un mijloc principal de comunicare şi
promovare pentru activitatea comercială.
2. Apariţia de organizaţii Internet
Tot ca o consecinţă a Internetului şi a globalizării se remarcă în prezent apariţia
de forme care îşi desfăşoară activitatea numai pe Internet, având ca
domeniu de activitate: distribuţia de soft-uri, licitaţii, site-uri de distracţie
etc. O organizaţie Internet utilizează Internetul, Intranetul şi Extranetul,
precum şi alte reţele pentru a asigura suportul activităţii comerciale.
3. Globalizarea
Relaţia Internet - globalizare poate fi privită ca o relaţie în care fiecare factor îl
determină pe celălalt. Globalizarea este un fenomen amplu şi tinde să se
accentueze din ce în ce mai mult. Dacă la nivelul firmelor mari globalizarea
s-a impus, iată că în prezent tot mai multe firme mici şi mijlocii se integrează
în acest fenomen.
4. Reformularea procesului de business
Procesul de business este format din orice grup de activităţi efectuate în scopul
de a produce un anumit rezultat, specific orientat spre client, sau spre piaţă.
Acest rezultat apare ca o consecinţă la pasul trei. Într-o organizaţie
modernă tehnologia informaţiei se impune determinând noi orientări şi
utilizând mijloace din ce în ce mai sofisticate de tipul, inteligenţei artificiale,
a sistemelor expert etc. Mediul de afaceri este într-o continuă schimbare şi
se impun noi tehnici şi metode de elaborare a acestui proces.
Reformularea procesului de business este fundamentată pe un nou tip de
gândire şi de schimbări în modul de desfăşurare a business-ului care se
caracterizează prin schimbări radicale şi noi abordări ale acestuia cu efecte
în costuri, calitate, service şi viteză de desfăşurare.
 Sisteme informatice integrate
În condiţiile actuale ale globalizării afacerilor, mediul organizaţional al unei firme trebuie
să se adapteze cerinţelor concurenţiale ale pieţei.
Creşterea economică a unei firme depinde în mod esenţial de abilitatea ei de a actualiza
şi integra, personaliza şi extinde aplicaţiile informatice, într-un mod flexibil şi rapid,
oferind tuturor utilizatorilor acces instantaneu, interactiv şi consistent la modelul său
de date. De asemenea, pentru asigurarea eficienţei activităţii lor, firmele trebuie să
standardizeze gestiunea proceselor economice.
Se afirmă că integrarea completă este un obiectiv major al gestiunii resurselor
informaţionale, care devin din ce în ce mai complexe şi mai numeroase şi de aceea
este necesar să se realizeze şi să se implementeze sisteme informatice integrate.
În cele ce urmează vom prezenta câteva accepţiuni ale acestui concept.
O primă accepţiune a noţiunii de sistem informatic integrat este dată în Hotărârea de
Guvern nr. 841/1997, unde prin sistem informatic integrat se înţelege un sistem
informatic care îndeplineşte următoarele condiţii:
– utilizează o bază de date unică;
– are în componenţă programe informatice, care cuprind activităţile tuturor compartimentelor
funcţionale ale firmei, conform organigramei acesteia;
– există un plan de securitate al sistemului informatic, care cuprinde măsuri tehnice şi
organizatorice corespunzătoare.
Pentru realizarea acestor obiective, se derulează diverse proiecte de integrare
informaţională. Derularea unui asemenea proiect nu este o activitate deloc
simplă, ci reprezintă o adevărată „provocare tehnologică”, atât pentru
proiectanţi, cât şi pentru firme.
De-a lungul existenţei sale, o firmă achiziţionează sau dezvoltă prin forţe proprii
mai multe aplicaţii informatice, menite să-i satisfacă cerinţele, legate de
diversificarea ori extinderea activităţilor sale. Fiecare dintre aceste aplicaţii
răspunde unei probleme concrete sau acoperă un anumit proces economic,
fără să ţină seama de lanţul de procese sau de legăturile cu celelalte
aplicaţii informatice implementate în respectiva firmă.
În faza de început a informatizării activităţilor, mai ales din considerente de
ordin financiar, firmele decid în general să achiziţioneze sau să dezvolte
prin forţe proprii o serie de aplicaţii informatice pentru activităţile de
contabilitate, apoi pentru cele financiare, de salarizare a personalului,
aprovizionări etc., fără nici o legătură între aceste aplicaţii.
În etapa a II-a se încearcă construirea unor legături între aceste aplicaţii,
legături concretizate în interfeţe personalizate, care îşi propun realizarea
integrării între două, sau mai multe aplicaţii. Fiecare dintre aplicaţii foloseşte
în continuare baza sa de date proprie, ceea ce înseamnă redundanţă
(aceleaşi informaţii) şi sursă de inconsistenţă (informaţiile comune trebuie
actualizate separat, ceea ce înseamnă eforturi suplimentare şi posibilitatea
apariţiei unor neconcordanţe).
Într-o etapă următoare a procesului de integrare s-a trecut la
implementarea pachetelor ERP (Enterprise Ressource Planning).
Apărute în anii ’90, ele au devenit o prezenţă obişnuită în marile
corporaţii şi în companiile multinaţionale. A doua jumătate a
ultimului deceniu din secolul 20 a însemnat deschiderea aplicaţiilor
de tip ERP pentru segmentul întreprinderilor mici şi mijlocii.
În perioada actuală, succesul implementării pachetelor ERP în IMM-uri
depinde şi de măsura în care ele permit integrarea altor categorii de
sisteme, cum ar fi cele privind soluţiile de tip Customer Relationship
Management (CRM), SupplyChain Management (SCM), Business
Intelligence (BI), precum şi cele specifice utilizării Internet-ului.
Un alt factor mobilizator în procesul extinderii sistemelor integrate l-a
reprezentat, creşterea fără precedent a activităţilor de comerţ şi
colaborare electronică (e-commerce şi e-business).
Definiţia şi evoluţia integrării
Integrarea este o activitate ce reuneşte oameni, echipamente, programe, dar şi practici
manageriale. Integrarea aplicaţiilor este o abordare strategică de a lega mai multe
sisteme informatice, la nivel de informaţii şi servicii, astfel încât sistemele sunt
capabile să facă interschimb de informaţie şi să asigure o funcţionare a proceselor
în timp real .
Integrarea aplicaţiilor software în cadrul unei întreprinderi sau între mai multe
întreprinderi care colaborează este un subiect de mare actualitate. Integrarea
aplicaţiilor software de întreprindere permite coordonarea şi sincronizarea mai
multor aplicaţii eterogene, atât în interiorul (integrarea aplicaţiilor la nivel de
companie), cât şi în afara întreprinderilor (integrarea aplicaţiilor Business-to-
Business - B2B).
Denumită în limbajul de specialitate EAI (Enterprise Application Integration), integrarea
aplicaţiilor la nivel de companie reprezintă, de fapt, noul stil de lucru în domeniul
software. Întreprinderile au din ce în ce mai puţini informaticieni care concep şi
scriu aplicaţii şi din ce în ce mai mulţi care integrează aplicaţii. Entitatea ce trebuie
integrată nu mai este un obiect sau o componentă software, ci este o aplicaţie
software. Prin EAI, sistemele informatice ale întreprinderilor se mulează din ce în
ce mai bine pe structura procesului de afaceri.
Complexitatea problemelor legate de infrastructura informatică creşte şi mai mult în cazul
unei întreprinderi virtuale, formată din module (secţii, departamente, birouri etc.),
cu funcţionalitate extrem de diversă şi grad de dispersie geografică oricât de mare.
Granularitatea modulelor se poate situa pe o scară foarte cuprinzătoare,
depinzând în mare măsură, atât de specificul domeniului de activitate, cât şi de
posibilităţile de organizare ale întreprinderii respective.
În contextul actual în care informaţia este privită ca o resursă strategică a întreprinderii, a
crescut foarte mult importanţa integrării sistemelor informatice care să faciliteze
utilizarea în comun a datelor şi mişcarea lor în cadrul întreprinderii.
La nivelul anului 1999 s-a estimat că peste o treime din bugetul din industria IT a avut ca
destinaţie proiectarea, realizarea şi întreţinerea unor soluţii de integrare a sistemelor
informatice. Dar, cele mai multe dintre aceste soluţii au optat pentru varianta de
integrare “punct la punct”, şi s-au dovedit a fi mari consumatoare de resurse.
Dezvoltarea unei strategii eficiente de integrare a sistemelor informatice la nivelul
întreprinderii este una dintre cele mai complexe probleme întâmpinate de managerii
IT. Complexitatea acestei probleme rezidă în principal din faptul că cele mai multe
dintre aplicaţii au fost dezvoltate fără a se urmări o arhitectură a sistemelor
informatice sau o strategie de dezvoltare a acestora.
Începutul integrării în domeniul IT poate fi considerat momentul apariţiei circuitului
integrat în 1959, care a reunit alte descoperiri cum ar fi: tranzistorii, rezistenţele şi
capacitorii pe un singur chip de silicon. În 1965 Gordon Moore, unul din fondatorii
Intel prezicea că numărul de tranzistori pe un microchip se va dubla la fiecare 18 luni.
Această lege, încă este surprinzător de adevărată şi acum, la peste 40 de ani de la
formularea ei.
Acesta poate fi motivul pentru care avem nevoie de integrare: pentru a ne descurca în
condiţiile unei complexităţi crescute.
Principiile managementului complexităţii sunt: descompunea în părţi mai mici şi mai uşor
de manipulat, construirea unei interfeţe standard pentru ca aceste părţi să comunice
şi apoi dezvoltarea unei structuri ierarhice unde informaţia este din ce în ce mai
abstractizată odată ce urcăm în ierarhie.
Termenul de middleware a apărut la sfârşitul anilor 80 pentru a descrie un software de management al
reţelelor, dar a fost larg folosit începând cu 1995. Middleware-ul a evoluat într-un set de reguli şi
capabilităţi, care facilitau construirea de aplicaţii distribuite. Acest termen a fost legat de bazele de
date relaţionale şi desemna o integrare bazată pe mesaje.
Informatizarea, dezvoltarea economică globală, specifice începutului de secol XXI, au accentuat
tendinţa de organizare a sistemelor informaţionale în modele din ce în ce mai complexe. Prin
integrare creşte precum am arătat complexitatea, dar şi calitatea, pentru că reuniunea sistemelor
presupune adăugarea de componente evolutive şi emergente.
Dacă organizarea duce la integrare şi integrarea duce la complexitate, aceasta din urmă determină la
rândul ei diversificarea. Din punct de vedere al diversităţii, integrarea este efectul evoluţiei ciclice
şi progresive a unui mix de tehnologii şi este sprijinită de performanţele şi de expertiza
profesioniştilor.
Integrarea aplicaţiilor poate lua mai multe forme:
– integrarea internă a aplicaţiilor – integrarea aplicaţiilor la nivel de companie;
– integrarea externă a aplicaţiilor – integrarea aplicaţiilor Business-to-Business.

Cele două tipuri de integrări au multe elemente comune. De exemplu, întotdeauna vor exista: o
transformare de tehnologie care va face diferenţa între semantica aplicaţiilor, tehnologia de router
prin care se va asigura că informaţia ajunge la destinaţia corectă şi reguli de procesare pentru a
defini comportamentul de integrare.
Strategia IT este necesar să fie cunoscută de toţi factorii care influenţează deciziile de integrare a
proceselor economice cum ar fi configurarea proceselor economice, frontierele acestora şi locul în
care schimbarea este cel mai probabil a se produce. Înţelegerea scopurilor economice, cum ar fi
strategiile de fuzionare şi de achiziţie sau cost şi creşterea eficienţei, apare ca o cheie
fundamentală. Trebuie stabilită o perspectivă comună internă şi externă a nucleului economic, de
informaţie şi de procese, pentru a înţelege relaţiile şi interfeţele între unităţile economice, sau a
partenerilor comerciali.
Trebuie stabilite problemele proprietăţii pentru
aplicaţii, componente, infrastructura integratoare,
interfeţele externe etc. Şi acestea pot fi unele dintre
cele mai dificile sarcini şi pot traversa actualele
frontiere organizaţionale şi responsabilitatea
acestora.
O tendinţă în evoluţia integrării sistemelor este
trecerea de la integrarea bazată pe informaţie la
integrarea bazată pe servicii.
Integrarea bazată pe informaţii oferă un mecanism
ieftin de a integra aplicaţii deoarece, în cele mai
multe cazuri, nu este nevoie ca aplicaţia să fie
modificată. Cu toate că, acest tip de integrare oferă o
soluţie funcţională pentru multe domenii ale
problematicii de integrare a aplicaţiilor, integrarea
bazată pe servicii, oferă mai multă valoare pe termen
lung.
Rolul sistemelor informatice integrate
Definiţia 1.15. Sistemele informatice integrate desemnează sisteme complete, cu procese de afaceri, practici
manageriale, interacţiuni organizaţionale, transformări structurale şi management al cunoştinţelor.
Un sistem de aplicaţii integrat trebuie să reprezinte soluţia pentru orice instituţie care necesită un sistem
informatic modern, indiferent dacă acesta automatizează procesele interne din cadrul organizaţiei, relaţiile
cu clienţii sau pe cele cu furnizorii şi partenerii. Adoptarea unor aplicaţii disparate pentru diferite activităţi
ale fluxului de afaceri, poate reprezenta o soluţie bună pentru moment, dar care poate genera mari
probleme legate de fragmentarea informaţiei şi dezvoltarea ulterioară a sistemelor, prin încercarea de a
integra soluţii ulterioare.
Producătorii de software care oferă aplicaţii ce rulează pe multiple surse de date sau care nu acoperă toate
sectoarele fluxurilor de afaceri, nu furnizează pachete de soluţii integrate, ci mai degrabă colecţii separate
de aplicaţii, bune să rezolve problemele cerute de sisteme disparate, dar care nu reuşesc să funcţioneze
împreună.
Principala problemă a falselor pachete de aplicaţii este fragmentarea informaţiei, generată de sisteme
disparate. Consolidarea informaţiilor venite de la un mare număr de surse este laborioasă şi costisitoare.
O altă mare problemă este automatizarea incompletă, care nu acoperă toate procesele afacerii, rezultând
sisteme discontinue, ce oferă funcţiuni analitice doar la nivel departamental, incapabile să asigure o
viziune unitară asupra organizaţiei. În aceste condiţii, managerul instituţiei nu are la dispoziţie decât piese
dintr-un puzzle, care rareori se îmbină.
Pentru a face saltul calitativ de la acţiuni punctuale la procese de afacere, organizaţiile trebuie să adopte
soluţii integrate şi colaborative, care să se adapteze strategiilor de distribuţie şi care să includă şi
funcţionalităţi de suport decizional.
Un adevărat pachet integrat are aplicaţiile proiectate de la început pentru a lucra împreună: acestea partajează
acelaşi model de informaţii şi informatizează procesele de business la nivelul întregii organizaţii.
Principalele avantaje pe care o suită de aplicaţii integrate trebuie să le ofere beneficiarilor sunt:
– reducerea costurilor pe termen lung;
– creşterea eficienţei operaţionale;
– returnarea rapidă a investiţiilor în IT;
– migrarea mai rapidă la modele de e-business
Pentru a înţelege rolul jucat de un sistem informatic integrat în funcţionarea unei
organizaţii, este necesar să se pornească de la modelul general de organizare a
unei afaceri, corespunzător majorităţii întreprinderilor de producţie, comerţ, servicii
sau a unora din sectorul financiar-bancar.
Conform acestui model, orice întreprindere este constituită din următoarele zone:
a. Zona Back Office
Din punct de vedere informatic, această zonă se caracterizează prin:
– Importanţa fundamentală a bazei de date, care poate fi situată centralizat pe un singur
server sau poate fi repartizată fizic pe mai multe servere;
– Particularităţile aplicaţiilor utilizate: o parte importantă dintre acestea reprezintă programe
pentru tratarea “în bloc” a datelor (de exemplu, tratarea “în bloc” a tuturor tranzacţiilor unei
zile de lucru). O altă parte a aplicaţiilor realizează gestiunea tranzacţiilor şi au ca scop
tratarea simultană a unor cereri din partea unui număr mare de utilizatori;
– Importanţa critică a prelucrărilor realizate, de care depinde întreaga activitate a
întreprinderii;
– Centralizarea pe un număr redus de servere pe care rulează sisteme de operare dedicate.
Cea mai apreciată calitate a unui sistem de Back Office o reprezintă coerenţa şi
integritatea datelor. De asemenea, disponibilitatea continuă a sistemului şi
continuitatea serviciilor (chiar şi în caz de căderi sau defecţiuni) sunt caracteristici
esenţiale ale oricărei aplicaţii Back Office.
În cazul întreprinderilor moderne, aplicaţiile Back Office garantează însăşi funcţionarea
întreprinderii, de aceea se impune existenţa unui sistem de înaltă securitate a
datelor, atât la nivel fizic, cât şi la nivelul drepturilor de acces.
b. Zona Front Office
Aplicaţiile Front Office sunt acele produse pe care întreprinderea le oferă clienţilor astfel încât să
asigure servicii rapide. Principalele cerinţe la care trebuie să răspundă o aplicaţie Front Office
sunt:
– Gestiunea relaţiilor cu clienţii (Customer Relationship Management, CRM) – cuprinde
instrumente de administrare a clienţilor (consultarea dosarelor clienţilor, culegerea de
informaţii referitoare la operaţiile efectuate de clienţi pentru a le trimite spre procesare
aplicaţiilor Back Office), precum şi instrumente de asistare a clienţilor (evaluarea în funcţie
de o serie de criterii, asistenţă în configurarea cererii şi alte forme de asistare interactivă a
clienţilor). Evaluarea clienţilor după o serie de criterii („scoring”) permite stabilirea gradului în
care un client sau un proiect poate satisface sau nu condiţiile prevăzute (de exemplu, pentru
acordarea unui credit). Aplicaţiile de asistenţă în configurarea cererii au ca scop propunerea,
pe baza catalogului furnizorului şi a răspunsurilor la un set de întrebări, variantele de ofertă
cele mai adecvate la cererile exprimate de client;
– Gestiunea agenţilor de vânzări – are ca scop gestiunea agenţilor de vânzări sub mai multe
aspecte: cota din vânzările totale, performanţele, realizarea cifrei de afaceri individuale şi
colective, obţinerea rezultatelor consolidate etc;
– Gestiunea clienţilor – face parte din aplicaţiile Front Office puse la dispoziţia centrelor de
asistenţă din teritoriu şi utilizează tehnologii de integrare cu reţeaua telefonică;
– Instrumente de asistare a deciziei – reprezintă o consecinţă a prezenţei celorlalte tipuri de
aplicaţii menţionate la nivelul fiecărei agenţii sau centru de vânzări. Sunt avute în vedere
instrumente de căutare şi extragere de date, precum şi aplicaţii SIAD (Sistem Interactiv de
Asistare a Deciziei);
– Gestiunea reţelei de agenţii – este un complement al aplicaţiilor Back Office apărut datorită
numărului mare de agenţii şi centre de vânzări ale întreprinderilor mari, mai ales
multinaţionale. Această reţea poate cuprinde sucursale proprii, concesionari sau alţi agenţi
comerciali.
În ultima vreme, acestor două zone ale întreprinderii li s-au mai adăugat altele două:
c. Zona Middle Office
Este o zonă greu de definit la nivel fizic, care a primit în timp două accepţiuni diferite:
– Într-o primă accepţiune, aceasta reprezintă zona de Back Office prezentă în cadrul fiecărei
agenţii sau centru de vânzări, zona situată fizic în Front Office, dar îndeplineşte funcţii de
Back Office;
– În a doua accepţiune, aceasta reprezintă componentele intermediare ale întreprinderii, cu rol
de interfaţă între Front Office şi Back Office, pentru gestiunea reţelei şi transmiterea datelor
către aplicaţiile centrale (aflate în Back Office).
Din punct de vedere informatic, aplicaţiile de tip Middle Office, sunt cele care alimentează celelalte
componente. În condiţiile dezvoltării unei arhitecturi client-server pe trei nivele (server central,
servere agenţie şi staţii de lucru), componentele Middle Office ale sistemelor informatice, se pot
găsi atât pe serverele de agenţie, cât şi pe serverul central.
d. Zona Web Office
Procesarea tranzacţiilor generate de serviciile la distanţă s-a realizat multă vreme separat de restul
sistemului informatic. În prezent, tehnologia World Wide Web a introdus o nouă dimensiune a
întreprinderii, numită generic Web Office, care completează Front Office şi Back Office şi dă
posibilitatea conectării la sistemul informatic al întreprinderii din orice punct de pe glob.
Prin Web Office se integrează mai multe tipuri de aplicaţii:
– Aplicaţii interne ale întreprinderii – destinate exclusiv personalului din întreprindere,
accesul din afară fiind oprit în general prin aplicaţii de tip firewall. Aceste aplicaţii pot furniza
servicii multiple: coordonarea şi gestiunea proiectelor, mesagerie internă, agendă de grup,
diverse tipuri de urmărire la distanţă a activităţii, videoconferinţă, etc. Se folosesc tehnologii
intranet care presupun utilizarea tehnologiilor internet împreună cu produse de securitate
care să protejeze domeniul şi să blocheze accesul neautorizat din interior sau din afară;
– Aplicaţii accesibile partenerilor – destinate partenerilor în sens larg (furnizori, clienţi,
reseller-i, consultanţi etc.) utilizează servere extranet şi oferă servicii echivalente cu
aplicaţiile interne, dar destinate utilizatorilor externi ai întreprinderii;
– Aplicaţii accesibile publicului larg – asigură accesul public la serviciile întreprinderii,
serverele internet realizând o extindere a activităţii întreprinderii spre staţiile de lucru ale
partenerilor prin intermediul cataloagelor on-line cu imagini ale produselor, plăţilor securizate
prin carte de credit sau portofel electronic etc.
Nivelul de securitate al componentelor intranet, extranet şi intranet este diferit, dar nu trebuie neglijat
pentru nici una dintre aceste trei zone. Este de dorit să se asigure protecţia datelor de consultat şi
să se identifice în orice moment persoanele care navighează. Acest lucru poate fi realizat prin
oferta de abonamente pentru accesul la informaţii, abonamente care pot fi gratuite sau nu, în
funcţie de serviciile oferite.
Sistemele informatice de gestiune sunt definite în literatura de specialitate urmărindu-se două
abordări:
a) plecând de la informaţie şi de la suportul acesteia;
b) plecând de la funcţia pe care sistemul informatic de gestiune trebuie să o realizeze.
În primul caz, sistemele informatice de gestiune reprezintă ansamblul informaţiilor utilizate în cadrul
firmei, a mijloacelor şi procedurilor de identificare, culegere, stocare şi prelucrare a informaţiilor.
În cea de a doua abordare a definirii sistemelor informatice de gestiune se porneşte de la scopul
acestora şi anume oferirea informaţiei solicitate de utilizator în forma dorită şi la momentul oportun
în vederea fundamentării deciziilor.
Definiţia 1.13: Sistemul informatic de gestiune asigură obţinerea şi furnizarea informaţiei solicitate de
utilizator, folosind mijloacele IT, pentru fundamentarea deciziilor privind un anumit domeniu din
cadrul firmei.
Sistemele informatice de gestiune (SIG) presupun definirea: domeniilor de gestiune, datelor,
modelelor, regulilor de gestiune.
Domeniile de gestiune corespund fiecăreia dintre activităţile omogene desfăşurate în cadrul firmei -
cercetare-dezvoltare, comercială, de producţie, de personal, financiar-contabilă – cu luarea în
considerare a interacţiunilor dintre ele.
Mai mult, abordarea acestor domenii se realizează într-o viziune ierarhică conducând la identificarea
următoarelor nivele:
– Tranzacţional în cadrul căruia se efectuează operaţii elementare;
– Operaţional unde se desfăşoară operaţii curente, deciziile luate la acest nivel sunt curente, de rutină;
– Tactic corespunzând activităţilor de control şi deciziilor pe termen scurt;
– Strategic caracteristic deciziilor pe termen lung şi/sau care angajează global firma.
Datele reprezintă "materia primă" a oricărui sistem de gestiune. Aici se au în vedere, toate datele
vehiculate şi prelucrate, indiferent de natura lor, caracterul lor formal sau informal, sau de
suporturile pe care se află.
Modelele de gestiune regrupează procedurile proprii unui domeniu. Putem exemplifica prin modelul:
– Contabil, specific domeniului financiar-contabil;
– Tehnologiei de fabricaţie specifică domeniului producţiei;
– De vânzări specific domeniului comercial.
Regulile de gestiune permit prelucrarea datelor şi utilizarea informaţiilor în conformitate cu obiectivele
sistemului.
Exemplul 1.2. În cadrul unei firme cu activitate de producţie şi/sau comercială pot fi identificate
următoarele reguli de gestiune:
– aprovizionarea se realizează, când stocul efectiv scade sub stocul normat;
– materia primă se stochează în una sau mai multe gestiuni;
– pentru produsele de calitatea a doua preţul se reduce cu 5% etc.
– evaluarea materialelor se realizează conform metodei FIFO;
Exemplul 1.3. În cazul unei bănci, pentru sistemul informatic privind operaţiunile de cont curent, pot fi
precizate următoarele reguli de gestiune:
– soldul minim 100lei;
– plăţile se efectuează în limita soldului;
– dobânzile calculate pentru conturile la vedere sunt, 11 % pe an;
– pot fi înregistrate maxim două persoane cu drept de semnătură.
Prin noţiunea de domeniu ajungem la conceptul de subsistem informatic de gestiune, determinat pe
criterii funcţionale, pe care se grefează celelalte două concepte: modelul de gestiune şi regulile de
gestiune.
Sistemul informatic de gestiune asigură obţinerea şi furnizarea informaţiei solicitate de utilizator,
folosind mijloacele tehnologiei informaţiei, pentru fundamentarea deciziilor privind un anumit
domeniu din cadrul firmei.
Sistemele informatice de gestiune actuale sunt sisteme integrate. Ele se caracterizează prin aplicarea
principiului introducerii unice a datelor şi prelucrării multiple a acestora, în concordanţă cu nevoile
informaţionale specifice fiecărui utilizator.
Exemplul 1.4. SI integrat al
contabilităţii se caracterizează
printr-o introducere unică a
datelor, preluate din
documentele primare, care
actualizează o bază de date
unică a contabilităţii ce va fi
ulterior, exploatată pentru Fig. 1.5 Sistemul informatic de
asigurarea, atât a lucrărilor gestiune al contabilităţii
specifice contabilităţii
financiare (consultare2 Figura
1.5), cât şi a celor specifice
contabilităţii de gestiune
(consultare2 figura 1.5). În
acest fel se răspunzânde
cerinţelor de prelucrare ale
tuturor utilizatorilor.
 ERP – definiţie, arhitectură,
funcţii
Un ERP, „considerat expresia cea mai fidelă a interdependenţei
dintre economic şi tehnologia informaţională, reprezintă o
infrastructură software, multi-modulară ce oferă suport de gestiune
şi coordonare a diferitelor structuri şi procese din companie, în
vederea realizării obiectivelor de afaceri”[1].
Scopul ERP – sistem de gestiune integrată a proceselor de afaceri –
este realizarea unei mai bune comunicări în companie,
îmbunătăţirea cooperării şi interacţiunii dintre diferite departamente
precum cele de planificare a producţiei, achiziţii, producţie, vânzări
şi relaţii cu clienţii. Pe scurt, un sistem informatic de gestiune a
companiei de tip ERP reprezintă planificarea celor 4 factori
determinanţi pentru o afacere de succes: factorul uman, financiar,
tehnic şi de resurse (cei 4 M - Man, Money, Machines şi
Materials)[2].
[1] Doina Fotache, Luminiţa Hurbean –„Soluţii informatice integrate
pentru gestiunea afacerilor-ERP”-Cap. 1, pag 10
[2] http://www.cio.com/research/erp/
 Fig. 1.6 Schema conceptuală a unui sistem ERP

Davenport T.H., specialist de renume în domeniile de management şi

sisteme informaţionale pentru afaceri propune ca definiţie pentru
ERP: „un pachet care promite integrarea completă a tuturor
informaţiilor din cadrul unei organizaţii [..]”[3](Figura 1.6.).

[3] Doina Fotache, Luminiţa Hurbean –„Soluţii informatice integrate

pentru gestiunea afacerilor-ERP”-Cap. 1, pag. 18
ERP integrează toate procesele economice: producţie, distribuţie, contabilitate,
financiar, personal, stocuri, service şi mentenanţă, logistică, gestiune de
proiecte, oferind accesabilitate, vizibilitate şi consistenţă informaţională în
întreaga organizaţie.
ERP înseamnă integrarea tuturor aplicaţiilor într-o soluţie globală, acoperind toate
procesele intercorelate ce concretizează activitatea organizaţiei, eliminând graniţele
dintre departamente şi delimitările funcţionale, ca şi pe cele ale organizaţiei cu mediul
şi oferind posibilităţi de lucru multiutilizator, multiscop şi multispaţiu.
Definiţia 1.5. Un sistem de tip ERP reprezintă o soluţie software complexă, bazată pe
arhitectura client-server ale cărei elemente sunt integrate într-o platformă comună,
pentru gestionarea resurselor companiei, prelucrarea tranzacţiilor şi facilitarea
integrării tuturor proceselor necesare în cadrul unei afaceri, centralizându-le,
facilitând împărtăşirea datelor şi eliminând redundanţa.
Fiecare pachet ERP oferă funcţionalităţi diferite pentru industrii diferite.
Provocarea principală constă în integrarea tuturor proceselor economice şi
optimizarea resurselor disponibile.
Sistemele ERP actuale realizează integrarea tuturor funcţiilor de conducere ale unei
companii, plecând de la:
– planificare;
– asigurarea stocului de materii prime şi materiale;
– definirea tehnologiilor;
– coordonarea proceselor de producţie;
– gestiunea financiar-contabilă, a resurselor umane, a stocurilor de produse finite;
– dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor cu clienţii şi partenerii de afaceri.
Un astfel de sistem permite factorilor de decizie realizarea unor analize complete asupra
îndeplinirii planului de afaceri. Prin opţiunile de simulare a activităţilor şi prin
caracterul flexibil şi dinamic al aplicaţiilor se pot realiza:
– planuri de previziune;
– evaluări şi predefiniri ale tendinţelor de evoluţie ale industriei din care face parte
compania;
– analize calitative;
– integrarea cu noile tehnologii e-business;
– comunicare on-line.
La implementare, sistemele ERP includ o serie de caracteristici de bază. Sunt instalate
pe un sistem de gestiune a bazelor de date. Platformele de baze de date
folosite în general sunt: Oracle, DB2, Înformix, Microsoft SQL Server, SQL Base,
PostgreSQL, Sybase, etc. Baza de date necesită o setare iniţială conform
proceselor organizaţiei şi trebuie să asigure acces direct la informaţii în timp real
(avantajul bazelor de date unice) pentru toţi membrii organizaţiei. Odată terminată
instalarea, utilizatorii introduc datele, informaţiile fiind transferate prin intermediul
proceselor la alte module. În final, sistemele ERP includ instrumente de raportare
periodice sau realizate ad-hoc.
Aplicaţiile ERP sunt realizate cu ajutorul instrumentelor CASE, care simplifică munca
programatorilor, preluând regulile şi generând automat codul sursă.
Avantajele sunt: reducerea timpului de dezvoltare şi obţinerea unui produs de calitate,
prin minimizarea erorilor.
În plus, utilizarea instrumentelor CASE sprijină consistenţa aplicaţiilor şi standardizarea
sub aspect funcţional. Sub o formă simplificată am putea defini ERP-ul prin prisma
a doua proprietăţi fundamentale: funcţionalitatea şi integrarea.
Cele două părţi se intercondiţionează reciproc.
Integrarea asigură conectivitatea între fluxurile de procese economice
funcţionale. Ea poate fi gândită ca o tehnică de comunicare. Câteva
modalităţi obişnuite prin care comunicarea are loc, prin şi pentru
integrare, sunt: codul sursă, reţele locale şi extinse de calculatoare,
internet, e-mail, workflow, instrumente de configurare automată,
protocoale, baze de date. Putem spune că integrarea este realizată
prin comunicare, iar comunicarea este realizată prin integrare.
Partea funcţională a unui sistem ERP asigură fluxurile de procese
economice din cadrul fiecărei funcţiuni. Astfel, în cadrul unei suite
ERP se regăsesc de la câteva, până la zeci de module funcţionale
(contabilitate generală, debitori, salarii, stocuri, aprovizionare,
planificarea producţiei, logistică, comenzi şi vânzare)[1].

[1] Doina Fotache, Luminiţa Hurbean –„Soluţii informatice integrate

pentru gestiunea afacerilor-ERP „-Capitolul 1, pag.22.
Arhitectura unui sistem ERP
Sistemul aplicaţiilor de întreprindere se implementează pe o arhitectura de tip client-server care
creează premisele unui mediu de prelucrare descentralizat. Modelul de arhitectură implementat
de către sistemele ERP este cel cu trei straturi, ilustrat în Figura 1.7.
Caracterizarea funcţiunilor celor trei niveluri ale arhitecturii:
Nivelul prezentare – constă în interfaţa grafică utilizator sau programul de navigare (browser) pentru
accesarea funcţiilor sistemului.
Nivelul aplicaţie – cuprinde regulile afacerii, logica şi funcţiunile sistemului, programele care asigură
transferul datelor de / la serverele de baze de date.
Nivelul bazei de date – asigură gestiunea datelor organizaţiei, inclusiv a metadatelor; cel mai adesea
se regăseşte aici un SGBD relaţional dintre cele standardizate industrial, care include şi modulul
SQL. Platformele de baze de date folosite în general sunt: Oracle, DB2, Informix, Microsoft SQL
Server, SQL Base, PostgreSQL, Sybase, etc. Această structurare logică permite ca interfaţa
sistemului ERP să ruleze pe calculatorul utilizatorului, prelucrarea să se realizeze pe nivelul de
mijloc al serverelor de aplicaţii, iar sistemele de baze de date să funcţioneze pe al treilea strat, al
serverelor specializate.

Fig. 1.7 Arhitectura cu trei nivele a unui ERP

Componentele principale ale unui sistem ERP
Nomenclatoare (fişiere de bază) de clienţi, furnizori, personal, sub forma unor fişiere
care reunesc toate datele de descriere a acestora şi interfaţează cu oricare modul
care se serveşte de aceste date;
Contabilitate generală numită şi componenta financiar-contabilă pentru că asigură
conducerea evidenţei contabile şi gestiunea financiară. Funcţionalităţile vizează:
automatizarea înregistrării informaţiilor financiar-contabile preluate din documentele
primare, cu preluarea automată a datelor din alte aplicaţii ale sistemului ERP şi
realizarea evidenţei contabile complete, la nivel sintetic şi analitic. De cele mai multe
ori componenta acoperă doar cerinţele contabilităţii financiare, asigurând în primul
rând obţinerea documentelor contabile de sinteză cerute de legislaţia în vigoare şi
poate fi completată printr-o componentă de analiză, tip tablou de bord, care oferă
informaţii privind performanţele firmei;
Încasări-plăţi. Această componentă poate apărea sub forma a două module: Debitori şi
Creditori, care gestionează şi înregistrează creanţele şi datoriile întreprinderii;
Salarizare. Componentă legată adesea de cea de resurse umane, având ca obiect
calculul şi evidenţa salariilor. Sunt automatizate calculul taxelor, al contribuţiei la
bugetul statului şi asigurărilor sociale;
Resurse umane. Componenta care sprijină crearea unei politici de personal, susţinând
activităţile de recrutare şi selecţie a personalului;
Imobilizări. Gestionează mijloacele fixe, dar şi obiectele de inventar sau activele
necorporale. Gestiunea acoperă întreaga durată de utilizare a activului şi se poate
afla în orice moment care este starea acestuia şi operaţiile efectuate asupra lui
(intrare, modernizare, modificare, reevaluare, scoatere din funcţiune, casare). Oferă
multiple posibilităţi de calcul şi înregistrare a amortizării (liniară, degresivă,
accelerată). Deosebit de utile sunt rapoartele generate, impuse de legislaţia în
vigoare sau necesare conducerii;
Planificare-producţie. Planificarea vizează executantul, termenul, articole de realizat,
costul programat şi detaliile tehnice;
Urmărire producţie (uneori livrat într-o singură componentă împreună cu Planificarea) -
înregistrează preluarea notelor de predare şi a rapoartelor de lucru, analizează şi
compară comenzile lansate, oferă rapoarte cumulate ori detaliate ale producţiei, pe
faze sau pe produse/lucrări, ca şi rapoarte de costuri;
Gestiune date tehnice - stochează definiţiile şi caracteristicile tehnice ale produselor şi
tehnologiilor de fabricaţie;
Planificare necesar de materiale - determină automat cantităţile necesare, pe baza
datelor despre procesul de fabricaţie şi a planului de producţie aprobat;
Planificare şi urmărire consumuri şi costuri întocmeşte bonurile de consum şi preia
datele despre consumuri de la magazii, centralizează aceste date pentru calculul
costurilor, generează rapoarte detaliate sau centralizate cu privire la consumurile
planificate si realizate;
Managementul proiectelor - are ca obiect proiectele de investiţii, activităţile interne sau
lucrările efectuate de terţi: planificarea (bugetarea), finanţarea şi urmărirea executării
acestora;
Stocuri - Gestiunea cantitativă şi calitativă a stocurilor şi generarea automată a
documentelor contabile;
Gestiunea depozitelor (inclusă adesea în modulul de Stocuri) - defineşte din punct de
vedere organizatoric unităţile de stocare: tipurile de inventar şi subinventar, depozite,
magazii, locaţii, modul de localizare al stocurilor;
Aprovizionare (Furnizori) - Componenta depășeşte atribuţiile unei aplicaţii de gestiune,
fiind un instrument de optimizare a aprovizionării, care poate determina realizarea de
economii. Modulul Aprovizionare se leagă de componenta Stocuri.
Vânzări - gestionează activităţile specifice procesului de vânzare;
Întreţinerea echipamentelor (mentenanţa) - rezolvă Gestiunea
tehnică şi de utilizare a echipamentelor, permite planificarea
resurselor şi costul lucrărilor. Foarte important este istoricul
activităţilor de întreţinere şi reparaţii;
Transport (Logistica) - permite planificarea şi gestionarea activităţilor
logistice din procesele de vânzare şi distribuţie;
Service/Servicii - urmăreşte garanţiile şi serviciile postvânzare;
Analiza (Business Intelligence) - Modulul preia datele din baza de
date, realizează diferite analize şi furnizează informaţiile în forma
dorită de utilizator. Cele mai puternice opţiuni sunt analizele multi-
dimensionale (OLAP), simulările, scenariile şi prognozele;
Soluţii specifice fiecărei industrii
Generatorul de rapoarte - utilizatorii obţin rapoartele dorite în cadrul
fiecărui modul funcţional folosind datele din baza de date a
sistemului ERP.
Este unanim acceptată ideea că, deşi tehnologia este esenţială în
realizarea unui ERP, definiţia acestuia trebuie să reliefeze
ariile funcţionale bazate pe activităţile principale ale unei
firme, cum sunt: contabilitatea, producţia, vânzarea,
aprovizionarea, stocurile, personalul etc. Schema
conceptuală a unui sistem ERP este prezentată în figura 1.6.

Fig. 1.6 Schema conceptuală a unui sistem ERP

 Alte definiţii pentru ERP
Alte definiţii consideră sistemele ERP ca fiind o soluţie soft, o metodă sau un pachet de
aplicaţii, astfel:
- soluţie software completă şi atotcuprinzătoare pentru o întreprindere;
- metodă pentru planificarea eficientă şi controlul tuturor resurselor necesare pentru
prelucrarea, realizarea, expedierea şi contabilizarea comenzilor clienţilor, în firmele
de producţie, desfacere ori servicii (American Production and Inventory Control
Society)
- un pachet de aplicaţii care permite integrarea completă a tuturor informaţiilor din cadrul
unei organizaţii.

Sintetizând aceste definiţii, putem desprinde următoarea concluzie, unanim acceptată de

cei citaţi – sistemele ERP constau din module software, care acoperă toate ariile
funcţionale ale unei firme: marketing-ul şi vânzările, service-ul, proiectarea şi
dezvoltarea de produse, producţia şi controlul stocurilor, aprovizionarea, distribuţia,
resursele umane, finanţele şi contabilitatea, precum şi serviciile informatice.
În procesul de abordare structural–tehnologică a sistemelor ERP, am considerat
importantă, pentru început, prezentarea câtorva dintre caracteristicile funcţionale ale
unui astfel de sistem.
Pentru o înţelegere mai facilă a acestor caracteristici, am
pornit de la schema privind arhitectura unui sistem ERP,
prezentată în figura 1.7.

Fig. 1.7 Elementele de bază ale unui sistem ERP

Examinând această arhitectură, putem remarca câteva dintre
caracteristicile funcţionale ale unui astfel de sistem, şi anume:
- oferă informaţiile necesare conducerii firmei prin intermediul
bazei de date, unde se stochează tranzacţiile zilnice;
- asigură prelucrarea corespunzătoare a datelor, pe baza unor
programe adecvate;
- permite utilizarea în comun a datelor din baza de date, de către
toate modulele care folosesc aceste date;
- permite realizarea fiecărui tip de prelucrare (culegere date,
stocare, actualizare, interogare), în mod separat;
- asigură principiul integrării sistemului, prin intermediul bazei de
date unice;
- permit accesul la date în timp real;
- oferă suport multivalută şi multilingv;
- sunt adaptate specificului activităţilor organizaţiilor (activităţi în
diferite ramuri industriale, servicii, comerţ, bănci, sănătate etc.);
- permit realizarea unor adaptări fără intervenţia programatorilor.

Modulele de aplicaţii sunt grupate în subsisteme (suite) cum sunt:

financiar, producţie, distribuţie etc.
A. Analiza din punct de vedere al funcţionalităţilor oferite
După cum precizează autorul Daniel E. O'Leary în lucrarea „Enterprise
Resource Planning Systems“, principalele avantaje ale folosirii unui
ERP în cadrul unei companii sunt:
- Informaţia este introdusă în sistem o singură dată într-o bază de date
foarte complexă;
- Obligă la folosirea „celor mai bune practici” din industrie;
- Permite personalizări;
- Funcţionează pe o structură fiabilă de fişiere;
- Furnizează funcţionalităţi pentru interacţiunea cu alte module;
- Furnizează instrumente pentru interogări şi rapoarte ad-hoc.

Sistemele ERP furnizează informaţii pentru conducere şi analize pentru

organizaţii, iar cele 5 beneficii majore ale sistemelor ERP sunt:
- informaţii on-line/în timp real pentru toate ariile funcţionale ale unei
organizaţii;
- standardizarea datelor şi acurateţe la nivel de întreprindere;
- aplicaţiile includ cele mai bune practici din industria respectivă;
- eficienţa pe care o înregistrează compania;
- analizele şi rapoartele ce pot fi folosite la planificări pe termen lung.
 MOTIVE PENTRU ERP
Există cinci motive majore pentru care companiile doresc să preia ERP-ul:
1. Integrarea informaţiilor financiare
În timp ce CEO-ul încearcă să înţeleagă performanţa globală a companiei, poate găsi diferite versiuni
ale realităţii. Departamentul Financiar are un set de valori reprezentând venitul, departamentul
Vânzări un cu totul altul şi alte diferite departamente pot avea fiecare o versiune diferită despre
propria contribuţie la venitul total al companiei. ERP-ul creează o singură versiune a realităţii pe
care nimeni nu o poate contesta pentru că fiecare foloseşte acelaşi sistem.
2. Integrarea informaţiilor corespunzătoare comenzii clientului
Sistemul EPR poate deveni locul unde comanda clientului este înregistrată, trimisă de CSR (Customer
Service Representative) la departamentul financiar şi comercial, generând emiterea unei
facturi corespunzătoare care va ajunge în final la CSR. Având această informaţie într-un singur
sistem, în loc să o cauţi în diferite alte sisteme care nu pot comunica unul cu altul, companiile
pot ţine evidenţa şi stadiul unei comenzi mult mai uşor, putând coordona producţia, inventarul şi
direcţionarea informaţiei către mai multe departamente în acelaşi timp.
3. Standardizarea şi eficientizarea procesului de producţie.
Companiile de producţie găsesc de multe ori că diferite departamente ale companiei ajung la rezultate
asemănătoare folosind diferite sisteme computerizate şi metode. Sistemele ERP implică un
sistem care conţine metode standardizate pentru automatizarea unora dintre paşii efectuaţi în
procesul de producţie. Standardizarea acestor procese şi folosirea unui singur sistem integrat
poate reduce timp ineficient, mări productivitatea şi reducerea erorii umane.
4. Reducerea inventarului.
ERP-ul ajută ca desfăşurarea unui proces de producţie să se facă mult mai uşor. Acest lucru poate
duce la diminuarea inventarului corespunzător personalului folosit în procesul de producţie
(inventar al muncii în proces), şi poate ajuta utilizatorii sistemului să planifice mai bine
îndeplinirea comenzilor, reducând inventarul bunurilor care au trecut prin întreg stadiul
producţiei, aflându-se în cadrul stocurilor existente. Pentru a îmbunătăţi cu adevărat
flexibilitatea reţelei de aprovizionare şi distribuire, este nevoie de un software “reţea”, iar ERP-ul
ajută la acest lucru.
5. Standardizarea informaţiilor din departamentul de Resurse
Umane
Mai ales în afacerile cu diferite departamente, Resurse Umane poate
sa nu aibă o metodă simplă pentru găsirea angajaţilor şi pentru a
comunica cu ei despre servicii şi beneficii. Sistemul ERP poate
îmbunătăţi acest lucru.
Producţia este cel mai important proces în lanţul valorii într-o
întreprindere producătoare, iar calitatea şi competitivitatea pe piaţă
a produselor rezultate din procesul de producţie este esenţială.
Pentru îndeplinirea acestor deziderate este esenţială eficienţa
sistemului informatic de gestiune a activităţii. Numai implementarea
unei soluţii informatice perfect modelate pe specificul activităţilor
unei întreprinderi producătoare poate asigura premisele
competitivităţii acesteia.
Avantajul cel mai important al unui sistem informatic integrat (ERP)
constă în gestionarea în mod unic, a tuturor categoriilor de date şi a
informaţiilor specifice beneficiarului.
B. Analiza din punct de vedere al costurilor şi riscurilor implicate
Foarte mulţi beneficiari se plâng de depăşirea bugetelor iniţiale aprobate pentru achiziţionarea soluţiei
ERP. Dacă implementarea are loc fără întârzieri care să presupună alocarea de noi resurse
umane şi materiale, atunci, de cele mai multe ori, putem vorbi despre costuri ascunse („hidden
fees”) .
Sorin Dimofte (SIVECO România) este de părere că apariţia acestor „hidden fees” este cauzată de
lipsa concordanţei dintre poziţia de la negociere şi cea din timpul implementării. Cu alte cuvinte, la
negociere, cerinţele clientului sunt minime cu scopul scăderii preţului de achiziţie, însă în timpul
implementării solicitările sunt maxime, în discordanţă cu negocierea iniţială. Ca atare, vom vorbi şi
despre costuri de analiză a afacerii respective, despre costurile de personalizare a aplicaţiei,
despre licenţa modulelor, despre cerinţele tehnice ale aplicaţiei (licenţe de utilizatori, investiţii în
hardware) şi despre întreţinerea acesteia (armonizarea cu legislaţia locală, suport tehnic, update-
uri). Toate aceste costuri alcătuiesc TCO (Total Cost of Ownership), care nu ar trebui să fie
ascuns de către furnizorii de ERP, ci, din contră, ar trebui expus încă de la primele discuţii.
În al doilea rând, este vorba de costul licenţelor, respectiv al serviciilor de configurare impuse de
software-ul adiţional (reţea, bază de date etc.) pe care furnizorul de ERP nu le declară «din
prima» pentru că el consideră că nu fac parte din costul ERP. Nu sunt declarate nici necesităţile
de upgrade al hardware-ului necesar pentru a rula soluţia, faţă de care furnizorul consideră că
echipamentele nu sunt problema lui.
În al treilea rând, pe parcursul implementării, odată cu înţelegerea mai adâncă a aplicaţiei
beneficiarului, i se revelează alte rezolvări sau necesităţi care atrag costuri suplimentare.
Astfel, soluţiile ERP costă între 400.000 euro şi 300 milioane euro (conform unui studiu Meta Group),
în funcţie de:
– mărimea firmei;
– specificul de activitate;
– gradul de dispersare geografică;
– infrastructura tehnologică  ERP este scump pentru orice tip de afacere.
Investiţiile sunt de multe ori adevărate „bombe cu ceas” pentru bugetele companiilor. Totuşi,
firmele care au implementat pachete Enterprise Resource Planning (ERP) trebuie să
recunoască faptul că unele cheltuieli sunt supraevaluate, în timp ce altele sunt subestimate.
Principalii „devoratori” de buget în implementarea pachetelor ERP sunt :
– Training-ul
– Integrareaşitestarea
– Conversia datelor
– Analizadatelor
– Consultanţi „ad infinitum”
– Specialiştii
– Echipele de implementare
– În aşteptarea beneficiilor
– Depresia Post-ERP

Training-ul este o componentă neglijată în procesul de implementare, atât ca etapă, cât şi la

nivel bugetar. Astfel, costurile sunt subestimate cel mai adesea pentru că se pierde din
vedere faptul că majoritatea angajaţilor au de învăţat un nou set de procese şi nu doar o
noua interfaţă software.
Testarea compatibilităţii pachetelor ERP cu alte programe software este o altă cheltuială de
care nu se prea ţine seama în procesul de implementare. O companie standard de
producţie poate avea aplicaţii add-on pentru partea de logistică, taxe, planificarea
producţiei şi codurile de bare. Dacă la toată această listă se adaugă şi customizarea
funcţiilor de bază din pachetul ERP, costurile de integrare, testare şi mentenanţă a
sistemului vor arunca în aer bugetul. În ceea ce priveşte training-ul, testarea integrării ERP
trebuie făcută din perspectiva procesului.
Transferul datelor, de tipul informaţiilor referitoare la clienţi şi furnizori, sau la designul
produsului, de pe vechile sisteme pe cele ERP, este o operaţiune costisitoare. Deşi puţini
CEO sunt dispuşi să admită că multe din datele existente în sistemele primite moştenire nu
sunt foarte importante. Companiile neagă de multe ori redundanţa datelor pe care le deţin,
cel puţin până în momentul în care trebuie să le facă transferul în noile setări client/server
necesare pachetelor ERP. Şi din nou companiile subestimează costurile, de această dată
pe cele necesare transferului.
De multe ori datele din sistemele ERP trebuie combinate cu datele din sistemele externe pentru a
putea permite realizarea de analize. Utilizatorii care efectuează analize în mod curent ar trebui să
aibă în vedere în bugetul alocat implementării ERP-ului şi depozitul de date, dar şi efortul necesar
pentru a-l pune pe picioare. Utilizatorii sunt puşi în dificultate în acest moment: reactualizarea
zilnică a tuturor datelor ERP dintr-un imens depozit de date, dintr-o corporaţie este dificilă, iar
sistemele ERP nu ajută prea mult la identificarea acelor date care s-au modificat de la zi la zi,
făcând actualizări selective. O soluţie costisitoare este "custom programming".
Pentru a evita notele de plată kilometrice către consultanţi, companiile trebuie să identifice clar
obiectivele către care partenerii de consultanţă trebuie să îi orienteze pe angajaţi. Activitatea
consultanţilor trebuie să poată fi evaluată, iar pentru aceasta este necesar să le fie stabilit un
"plafon" în activitatea lor: de exemplu, un număr de angajaţi să poată trece cu brio un test de
project management.
Cei mai mulţi analişti susţin că succesul unui sistem ERP depinde de echipa care lucrează la
implementarea lui. Software-ul este prea complex şi schimbările din zona de business prea
dramatice pentru a lăsa un astfel de proiect pe mâna unor amatori. Vestea proastă este că, la
finalul proiectului, companiile trebuie să fie pregătite să înlocuiască mulţi dintre specialişti.
Echipele de implementare – „o poveste fără de sfârşit”
Multe companii tind să trateze implementările de ERP ca pe orice alt proiect software. Odată ce
programul software a fost instalat, gândesc ei, echipa va fi dizolvată şi fiecare îşi va relua postul
iniţial cu tot cu atribuţiile ce ii revin. După o implementare de sistem ERP însă, membrul echipei
nu se poate reîntoarce la vechile atribuţiuni pentru că este mult prea valoros pentru companie -
ajunge să ştie mai multe lucruri despre procesul de vânzări şi de producţie chiar decât agentul de
vânzări, respectiv agentul de producţie însuşi. Companiile nu îşi prea pot permite să trimită pe
vechile posturi participanţii la proiect, întrucât există multe lucruri de făcut după instalarea ERP-
ului. Doar crearea de rapoarte pentru a extrage informaţii din noul sistem ERP ţine echipa ocupată
cel puţin un an de zile. Din păcate, puţine companii au în vedere etapa post-instalării şi chiar şi
mai puţine o prevăd în planificarea bugetară prealabilă implementării.
În managementul de proiecte software tradiţionale, companiile se aşteaptă să vadă rezultatele imediat
ce instalarea aplicaţiei s-a încheiat, lucru imposibil în cazul ERP. Majoritatea sistemelor ERP îşi
relevă eficienţa după o perioadă mai îndelungată de la implementare, iar echipa de proiect la
rândul său nu primeşte recompensa decât după amortizarea investiţiei.
Conform unui studiu efectuat de o firma de consultanţă, una din patru companii intervievate a suferit o
scădere a performanţei după implementarea sistemului ERP. Motivul este acela că totul
funcţionează şi arată altfel decât până atunci, iar când angajaţii nu ştiu exact cu ce lucrează se
panichează, acest lucru afectând întregul business.
În managementul de proiecte software tradiţionale, companiile se aşteaptă să vadă rezultatele imediat
ce instalarea aplicaţiei s-a încheiat, lucru imposibil în cazul ERP. Majoritatea sistemelor ERP îşi
relevă eficienţa după o perioadă mai îndelungată de la implementare, iar echipa de proiect la rândul
său nu primeşte recompensa decât după amortizarea investiţiei.
Conform unui studiu efectuat de o firma de consultanţă, una din patru companii intervievate a suferit o
scădere a performanţei după implementarea sistemului ERP. Motivul este acela că totul
funcţionează şi arată altfel decât până atunci, iar când angajaţii nu ştiu exact cu ce lucrează se
panichează, acest lucru afectând întregul business.
C. Factorii de risc
În privinţa riscurilor, se întâmplă adesea ca bugetele alocate şi/sau termenele prevăzute să fie cu mult
depăşite – unii analişti apreciază că aproximativ jumătate din proiectele ERP nu reuşesc să atingă
obiectivele propuse. Cazuri celebre precum Boeing, Panasonic sau Siemens ilustrează eşecul
proiectelor, în sensul ratării obiectivelor propuse ori depăşirii nepermise a bugetelor.
În majoritatea cazurilor publicate eşecul implementării unui pachet de aplicaţii integrate s-a datorat
problemelor organizaţionale. Într-un top al motivelor se regăsesc:
– tratarea ERP ca pe un sistem software;
– lipsa implicării managerilor executivi (top-manageri);
– concentrarea eforturilor pe instalarea software-ului şi pe „învăţarea”
acestuia;
– aşteptări nerealiste în privinţa duratei de implementare;
– utilizarea sistemelor ERP pentru colectarea, prelucrarea datelor şi
obţinerea informaţiilor;
– neimplicare şi neacceptare din partea utilizatorilor;
– implementări realizate de consultanţi şi specialişti externi;
– lipsa pregătirii psihologice corespunzătoare a utilizatorilor;
– comunicare defectuoasă între membrii echipelor de proiect;
– proiectul nu a fost pregătit corespunzător ori resursele necesare
dezvoltării sale au fost insuficiente.
Având în vedere costurile destul de mari pe care le implică achiziţionarea unui ERP, era
firesc să întrebăm ce riscuri presupune investiţia într-o asemenea soluţie. Extrem de
interesant este punctul de vedere al furnizorilor, aproape toţi considerând că riscurile
vin din partea clientului şi nu dinparteacompaniilorcareseocupădeimplementare.
SAP este de părere, de exemplu, că principalul risc ţine de necunoaşterea domeniului şi
de neglijarea anumitor criterii de alegere a soluţiei ERP. Mulţi manageri urmăresc,
exclusiv, preţul de achiziţie fără să ţină seama de alţi factori. De aceea există riscul
de a alege o soluţie nepotrivită necesităţilor companiei, o soluţie care nu poate
susţine, pe termen lung, creşterea afacerii, o soluţie insuficient testată care poate
genera probleme de stabilitate, funcţionalitate sau extindere.
Primul pas pentru o implementare de succes este alegerea unei soluţii performante,
apropiată de specificul de activitate al clientului astfel încât nivelul de configurare să
fie minim, o soluţie care să fie confirmată de referinţe pe piaţa românească. Printr-o
comunicare adecvată între cele două echipe de proiect, problemele legate de
implementare pot fi evitate.
Pe lângă situaţiile în care managementul companiei client nu susţine proiectul sau şefii
de compartimente nu se implică suficient în implementarea şi utilizarea soluţiei sau
personalul nu cunoaşte şi nu înţelege necesitatea şi beneficiile trecerii de la aplicaţiile
individuale la soluţiile integrate, au fost identificate şi o serie de puncte critice care
apar pe parcursul implementării unei soluţii ERP:
– în primul rând nu se acordă suficientă atenţie procesului de analiză a nevoilor, adevăratele
necesităţi apărând mult mai târziu, pe parcursul implementării;
– în al doilea rând, se aşteaptă ca verificarea rezultatelor să se facă de către implementator,
ceea ce este complet greşit, fiecare utilizator final trebuie să verifice rezultatele activităţii de
care răspunde;
– nu în ultimul rând, tergiversarea renunţării la aplicaţiile vechi, deşi nu este indicat să se
lucreze în paralel mai mult de două luni de zile, clienţii continuă această practică până la
jumătatedean.
Deosebit de important este faptul că eşuarea unei implementări nu înseamnă numai pierderea investiţiei
materiale în soluţia ERP. Efectele negative se resimt în deteriorarea relaţiei cu clienţii, cu angajaţii
sau în pierderea cotei de piaţă şi de imagine. De aceea se recomandă alegerea unui partener cu
experienţă, capabil să prevadă şi să combată aceste riscuri.
Reticenţa clientului la sugestiile furnizorului de ERP constituie un risc deloc de neglijat. Se presupune
că o companie serioasă deţine un background solid pentru a putea propune practici eficiente de
afaceri şi modalităţi de îmbunătăţire a mediului de lucru. Însă, în condiţiile în care clientul nu este
deschis la propunerile furnizorului, există riscul ca practicile greoaie utilizate până în acel moment
să se perpetueze în noul sistem, scăzându-i valoarea.
Dacă echipa care realizează implementarea nu înţelege sau nu are capacitatea de a
răspundenecesităţilorclientului,soartaERP-uluiachiziţionatpoatefiuneşec.
În condiţiile actuale ale economiei de piaţă concurenţiale, menţinerea şi întărirea poziţiei economice a
unei societăţi comerciale, indiferent de mărimea acesteia, este imposibilă fără informatizarea
activităţii sale. Prin urmare, este imperios necesar ca întreprinderea să-şi conceapă şi să realizeze
sau să-şi achiziţioneze un sistem informatic, cu ajutorul căruia să-şi gestioneze evidenţa zilnică şi
să ofere managerului sprijin pentru fundamentarea deciziilor strategice şi tactice, care să-i conducă
activitatea şi să-i consolideze poziţia pe piaţă şi eficienţa sa economică.
Spre deosebire de preocupările similare cu 10-15 ani în urmă, dinamica vieţii economice impune astăzi
ca firmele să folosească sisteme informatice integrate, care să informatizeze toate compartimentele
funcţionale ale firmei. Această tendinţă a apărut ca o reacţie firească la noile provocări ale
tehnologiilor informatice moderne, într-un moment în care se constată accentuarea fenomenului de
globalizare a economiei şi de amplificare a concurenţei între diferite firme.
Chiar şi întreprinderile mici şi mijlocii (IMM), antrenate în procesul de
modernizare a întregii lor activităţi, nu pot rămâne nici ele nepăsătoare la
aceste provocări majore ale tehnologiilor informatice actuale bazate, fie pe
implementarea unor sisteme informatice, fie pe suportul unor sisteme
distribuite. În acest context, aplicarea noilor tehnologii informatice va trebui
să asigure identificarea de noi resurse, gestionarea corectă şi eficientă a
patrimoniului firmei, în scopul obţinerii unei eficienţe ridicate.
În Tabelul 1 este prezentată o sinteză a dezavantajelor folosirii sistemelor ERP.
Analizând tabelul 1.1, se poate concluziona
la prima vedere că folosirea sistemelor
ERP se justifică pentru organizaţii de
dimensiune medie/mare şi mare (în
special datorită consumului mare de timp
şi a costurilor). O analiză mai atentă
scoate însă în evidenţă avantajele
competitive esenţiale: informaţia de
calitate, dimensiunea colaborativă şi
deschiderea spre e-business, care le fac
absolut necesare în cadrul unei economii
moderne.
 Managementul sistemelor
informatice la nivel global
În perioada contemporană se remarcă existenţa necesităţii
utilizării de manageri a sistemelor informatice şi a tehnologiei
informaţiei. Tehnologia informaţiei oferă posibilitatea
managerilor de a gestiona mai bine interdependenţa
organizaţională într-un cadru global.
Tehnologia informaţiei cu componentele sale: telecomunicaţiile,
reţelele, computerele şi resursele informaţionale sunt
disponibile pentru manageri acum mai mult decât oricând.
Tehnologia informaţiei devine în condiţiile actuale şi o provocare
managerială. Gestionarea resurselor de sisteme informatice ale
unui business nu mai este apanajul unui specialist, ci mai
degrabă o responsabilitate majoră a managerului. Tehnologia
informaţiei presupune şi eficienţă din punct de vedere
economic. În prezent putem vorbi de faptul că tehnologia
informaţiei este utilizată mai mult pentru a gestiona procesele
comerciale, decât pentru fundamentarea deciziilor. Eficienţa
tehnologiei informaţiei se referă şi la timpul de răspuns la
întrebări, la incompatibilitatea sistemelor, la neintegrarea
aplicaţiilor etc.
Organizaţiile şi tehnologia informaţiei
Impactul tehnologiei informaţiei asupra organizaţiei se reflectă cel mai bine în definirea ei ca un sistem socio-tehnic.
Componentele sale sunt:
– Oamenii
– Activităţile
– Tehnologia
– Cultura
– Structura
Pentru a putea îmbunătăţi performanţele organizaţiei managerii trebuie să:
– schimbe unul sau mai multe componente ale sistemului socio-tehnic;
– să supravegheze relaţiile stabilite între aceste componente interdependente.
1. Oamenii
Managerii sunt persoane individuale cu preferinţe diverse în domeniul informaţiilor, precum şi cu posibilităţi mai mari
sau mai mici de a le utiliza. În acest sens, un sistem informatic va trebui să ofere acele informaţii care se apropie
cel mai mult de necesităţile şi dorinţele acestora.
2. Activităţile
Activităţile desfăşurate într-o organizaţie devin în timp din ce în ce mai complexe şi ineficiente. Tehnologia informaţiei
are un rol major în simplificarea activităţilor şi creşterea eficienţei organizaţiei.
3. Tehnologia
Sistemele informatice se află într-o continuă expansiune şi devin din ce în ce mai sofisticate. Nu este nevoie ca
tehnologia informaţiei să dicteze necesarul de informaţie pentru utilizatori în desfăşurarea activităţilor. Se impune
ca managementul să se acomodeze cu cultura şi structura fiecărei organizaţii.
4. Cultura
Organizaţiile şi componentelor dispun de o cultură care este împărtăşită de manageri şi de ceilalţi angajaţi. Toţi dispun
de un set unic de valori organizaţionale şi de stiluri care pot varia de la cele informale până la prea formale.
Sistemele informatice precum şi produsele informaţionale trebuie să fie calibrate la aceste cerinţe.
5. Structura
Organizaţiile îşi structurează managementul, angajaţii şi activităţile în grupuri (subunităţi) organizaţionale. Funcţiile
sistemelor informatice trebuie structurate în aşa fel încât toate grupurile organizaţionale să beneficieze de
produsele informaţionale furnizate.
Managementul sistemelor informatice la nivel global
Dimensiunea internaţională a business-ului devine din ce în ce mai importantă la nivelul
managementului în noua economie globală a anilor 2000. În acest sens, toate activităţile
sistemelor informatice de la nivel global trebuie astfel dimensionate în relaţie cu mediul cultural,
politic şi geografic care se manifestă în comunitatea comercială internaţională.
Caracteristicile sistemelor informatice se referă la strategiile de afaceri, managementul datelor,
aplicaţiile folosite, dezvoltarea de sisteme şi platformele tehnologice.
Mediul cultural, politic şi geografic
Managementul sistemelor informatice la nivel global nu există într-un spaţiu gol. Managerii trebuie să
ţină seama de diferenţele culturale, politice şi geografice care există în cazul business-ului
internaţional.
Aspectele politico-economice
Aspectele politico-economice sunt deosebit de importante, fapt pentru care menţionăm următoarele
aspecte:
– Multe ţări au o legislaţie proprie care reglementează sau chiar interzic transferul de date dincolo de graniţele
naţionale;
– Taxe, restricţii sau chiar interzicerea importului de hardware şi software;
– Legi locale care reglementează nivelul valorii adăugate dacă produsul se vinde acolo;
– Acordurile comerciale bilaterale care specifică nivelul profitului care trebuie cheltuit în ţara în care a fost
obţinut.
Aspectele culturale
Aspectele culturale se referă la diferenţele între limbaje, manifestări culturale, obiceiuri, atitudini
sociale sau deosebiri între stiluri de muncă, relaţiile de afaceri etc.
Aspectele geo-economice
– Implicaţiile geo-economice se referă la:
– distanţele mari;
– fusul orar;
– lipsa de facilităţi în domeniul telecomunicaţiilor (din unele ţări);
– lipsa de specialişti (idem);
– costul vieţii şi costul muncii.
Organizaţiile globale şi sistemele informatice
O organizaţie globală este aceea care îşi desfăşoară activitatea la nivel planetar, care
oferă (ar trebui să ofere) aceiaşi calitatea a produselor/serviciilor indiferent de loc şi
care are implementată o strategie pentru întreaga planetă.
Multe organizaţii îşi transferă domeniul de activitate în domeniul transnaţional prin
strategii de integrare a afacerilor, prin cooperarea şi stabilirea de relaţii de
interdependenţă cu companiile subsidiare. Pentru gestionarea acestor activităţi este
necesar să se focalizeze atenţia asupra utilizării de:
Aplicaţii la nivel global
Aceste aplicaţii depind de necesităţile activităţii din locul respectiv, fiind influenţate de
mediul local. Aceste aplicaţii (mai ales) din zona sistemelor de prelucrare a
tranzacţiilor includ:
– clienţi globali;
– resurse globale;
– produse globale;
– colaborare globală;
– operaţii globale.
Platforme tehnologice globale
Alegerea acestor platforme tehnologice – denumite şi infrastructuri tehnologice,
reprezintă o altă dimensiune a managementului sistemelor informatice la nivel global.
Astfel acestea trebuie să asigure suportul pentru activităţile operaţionale prin:
– alegerea hardware-ului;
– alegerea soft-ului;
– alegerea reţelelor de comunicaţii.
Se are în vedere :
– Alegerea hardware-ului
– Alegerea soft-ului
– Alegerea reţelelor de comunicaţii
Aceasta poate întâmpina dificultăţi în anumite ţări datorită preţurilor ridicate şi a
restricţiilor de import. Alte aspecte negative se referă la durata mare a
aprobării datorată autorităţilor locale, lipsa service-ului şi lipsa de
documentaţii adaptate condiţiilor locale.
Problemele legate de aceste aspect privesc:
– programele dezvoltate într-o ţară nu sunt compatibile cu alta;
– programele utilizate curent nu sunt disponibile sau nu există în versiuni locale.
– Aici există dificultăţi legate de faptul că acestea pot funcţiona prost, nu sunt
interconectate sau traversează prea multe ţări.
Dezvoltarea de sisteme globale
Dezvoltarea de sisteme globale nu este o problemă uşoară când e vorba de
utilizatori din ţări diferite. Strategiile de dezvoltare a unor sisteme globale
trebuie să includă:
– transformarea de aplicaţii utilizate la nivel local în aplicaţii utilizate la nivel global;
– pregătirea unei echipe multinaţionale care să asigure dezvoltarea de sisteme
informatice în condiţiile de utilizare locală, ca şi la nivelul cartierului general;
– dezvoltări paralele de sistem – în care părţi ale sistemului vor fi dezvoltate la
nivel local, iar altele la nivelul cartierului general.