Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEZĂ DE AN
Autor
BERZOI Ion
____________________
Coordonator Ştiinţific
DEMIAN Elena
lector, magistru
_______________________
Chişinău 2021
CPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………..….3
ÎNCHЕIЕRЕ.................................................................................................................................37
BIBLIОGRАFIЕ......................................................................................................................... 40
INTRODUCERE
Dreptul de proprietate este cel mai important şi mai amplu drept real; el este „prototipul” drepturilor reale, prin drept real
înţelegînd puterea juridică exercitată direct asupra unui lucru şi care permite titularului de a reţine în tot sau în parte din utilităţile
sale economice. El este un drept real care absoarbe toate utilităţile lucrului sau bunului şi nu are ca limită decît lucrul însuşi.
Proprietatea este un drept complet. Dreptul de proprietate este un drept total pentru că proprietarul are toate puterile asupra
bunului său.
Actualitatea temei. Dreptul de proprietate ca drept fundamental este o temă foarte mult
discutată şi foarte mult mediatizată în domeniile juridic, economic şi politic. Dreptul de
proprietate este un drept de origine incontestabilă, foarte strîns legat de viaţa omului, de
bunăstarea individului, de bunăstarea societăţii. Proprietatea a fost şi rămîne prilej de bucurie,
dar şi de conflict, proprietatea poate explica în fond multe reuşite şi nereuşite ale societăţii.
Dreptul de proprietate este o prerogativă inerentă naturii umane, un mijloc de atingere a
valorilor umane recunoscute, o concesie a legiuitorului. Această concesie este făcută în
considerarea aspiraţiilor fundamentale ale omului.
Principiul inviolabilităţii proprietăţii se regăseşte Codului civil RM, care, de fapt, este un
mijloc de garantare a dreptului de proprietate „proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă.
Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai
pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se
efectuează în condiţiile legii.
Mai mult, legiuitorul vine să precizeze că pentru lucrări de interes general, autoritatea
publică poate folosi solul oricărei proprietăţi imobiliare cu obligaţia de a despăgubi proprietarul
pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune
imputabile ei" [7]. În această situaţie este vorba despre un proces juridic complex, numit
expropriere pentru utilitate publică.
Obiectul, procedura şi condiţiile în care poate fi realizată exproprierea sunt reglementate de
Legea exproprierii pe cauză de utilitate publică [15].
Prin expropriere, în sensul Legii menţionate, se înţelege transferul de bunuri şi de drepturi
patrimoniale din proprietate privată în proprietate publică, transferul către stat de bunuri
proprietate publică ce aparţin unei unităţi administrativ-teritoriale sau, după caz, cedarea către
stat sau către o unitate administrativ-teritorială a drepturilor patrimoniale în scopul efectuării de
lucrări pentru cauză de utilitate publică de interes naţional sau de interes local, în condiţiile
prevăzute de lege, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire [15].
Atât Codul civil, cât şi Legea exproprierii pentru utilitate publică, menţionează că
exproprierea sau lipsirea de proprietate poate fi realizată doar în condiţiile unei o drepte şi
prealabile despăgubiri.
Statul poate impune anumite condiţii speciale în cazul unor categorii de bunuri, cum ar fi
terenurile agricole. Se atestă o grijă sporită a terenurilor agricole, distingându-se în acest sens,
legislaţia specifică prevede următoarele forme de reglementare:
- stabilirea regulilor de atribuire a terenurilor cu drept de proprietate (art. 12 din Codul
funciar), de posesie şi folosinţă (art. 40 din Codul funciar), a regulilor de exercitare a acestor
drepturi, a drepturilor şi obligaţiunilor generale ale celor care folosesc terenurile, a temeiurilor în
a căror bază încetează aceste drepturi [8].
- controlul unor activităţi desfăşurate de către persoanele ce utilizează terenul în scop de
asigurare a exploatării corespunzătoare a acestuia;
- intervenţia în cazul apariţiei unor factori şi necesităţi statale (tragerea la răspundere
juridică a persoanelor vinovate de încălcarea legislaţiei funciare, retragerea terenurilor din
proprietate privată pentru necesităţi statale şi sociale etc.) [25].
În aceeaşi ordine de idei, potrivit Legii privind preţul normativ şi modul de vânzare-
cumpărare a pământului, se permite vânzarea-cumpărarea terenurilor cu destinaţie agricolă aflate
în proprietate privată.
Dreptul de vânzare-cumpărare a terenurilor cu destinaţie agricolă aparţine statului,
persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii Moldova, precum şi persoanelor juridice al căror capital
social nu conţine investiţii străine. [16].
Astfel, cetăţenii străini sau apatrizii nu pot cumpăra terenuri agricole. În cazul în care aceştia
devin proprietari de terenuri prin moştenire, ei au dreptul de a le înstrăina numai cetăţenilor
Republicii Moldova. În opinia unor autori, această prevedere legală ar veni în contradicţie cu
prevederile articolului 6 (1 şi 2) al Legii cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător în
care se menţionează că:„În Republica Moldova investiţiile nu pot fi supuse discriminării în
funcţie de cetăţenie, domiciliu, reşedinţă, loc de înregistrare sau de activitate, stat de origine al
investitorului sau al investiţiei sau din orice alt motiv. Investitorilor li se acordă condiţii
echitabile şi egale de activitate, care exclud aplicarea de măsuri discriminatorii ce ar putea
împiedica dirijarea, operarea, întreţinerea, folosirea, fructificarea, achiziţionarea, extinderea sau
dispunerea investiţiilor" [20].
Totuşi considerăm că raţiunea legiuitorului de a pune această limitare este argumentată prin
menţinerea unui echilibru între interesele cetăţenilor Republicii Moldova şi celor străini, având
în vedere potenţialul economic al ultimilor şi reieşind din circumstanţele reale ale situaţiei
economico-sociale a ţării.
Scopul tezei este de a evidenţia importanţa dreptului de proprietate în perioada actuală, de
studia limitele inviolabilității proprietății,de a încerca definirea acestei noţiuni, avînd în vedere
numeroasele opinii în doctrină cu nenumărate valenţe, precum şi clarificarea conţinutului acestui
drept reprezentat de cele trei atribute, respectiv posesie, folosinţă şi dispoziţie.
În conformitate cu scopul propus, în lucrare sînt trasate următoarele obiective:
Studierea atributelor dreptului de proprietate
Definirea caracterelor juridice ale dreptului de proprietate
Analiza limitărilor legale de la principiul inviolabilitații proprietății
Metode de cercetare aplicate. Am considerat oportun efectuarea unei cercetări minuţioase
prin metode analitice logice, comparative, sistemice a regimului dreptului la proprietate.
Structura lucrării. Structura, volumul şi conţinutul lucrării sînt determinate de obiectul,
scopul, obiectivele, ansamblul metodelor folosite ale cercetării ştiinţifico-practice. Toate aceste
condiţii au generat acordarea de prioritate următoarei structuri a studiului: pe lîngă întroducere,
2 capitole, încheiere și bibliografia.
BIBLIOGRAFIE
Izvoare normative
Site Internet
28. Proiectul noului Cod funciar al republicii Moldova
https://monitorul.fisc.md/editorial/proiectul-noului-cod-funciar-strainii-in-continuare-nu-
vor-fi-proprietari-ai-pamantului-moldovenesc.html
29. Кикоть В. А. Об основных тенденциях развития учения о праве собственности
при государственно-монополистическом капитализме // http:/
/www.pravo.vuzlib.org/book_z150_page_3.html