2021

Autor : Morar
Bogdan

Articol apărut în
revista
EVENIMENTUL
ISTORIC nr. 36
– 26 februarie –
26 martie 2021
ISSN 2601-3657

[ Campania generalului rus Baratov în Persia (octombrie 1915 –

iulie 1916)]
Primul Război Mondial, istoria frontului caucazian
 Morar Bogdan

Campania generalului rus Baratov în Persia

(octombrie 1915 – iulie 1916)

Termeni :
”Alianța tripartită”, ”Tripla Alianță” încheiată între Germania, Austro-Ungaria și Italia la 20
mai 1882, pentru izolarea Franței, pe o perioadă de 5 ani (România aderă la alianță în
octombrie 1883). Statele semnatare mai sunt denumite ”Puterile Centrale”;
”Antanta cordială” de la 8 aprilie 1904 este o înțelegere franco-britanică. Cele două puteri își
garantau reciproc frontierele cât și coloniile. ”Tripla Înțelegere”(opusă ”Puterilor
Centrale”) dintre anglo-francezi și ruși de la 31 august 1907 are loc odată cu semnarea unei
înțelegeri între englezi și Imperiul țarist în care primii garantau influența rusă în Persia de
nord iar rușii pe cea britanică în Persia de sud și în Afganistan. În textul care urmează această
alianța anglo-franco-rusă apare doar sub denumirea de ”Antanta”.
sotnie – veche unitate de cavalerie cazăcească compusă din o sută de soldați (escadron
căzăcesc);
drujină (druzhina) - în textul care urmează se referă la unitățile de unitățile de miliție
(”opolchina”) încadrate în armata rusă din Caucaz;

Persia a fost încă de la începutul din Caucaz și Asia Centrală.”1 Pentru

secolului al XX-lea o scenă unde statele
europene care formau ”Antanta” și
”Puterile Centrale” și-au disputat intens
influența. Englezii au urmat o politică de
securizare a tuturor rutelor care permiteau
accesul spre India, considerată ”perla
coroanei britanice”. De aceea ei au
cumpărat pachetul majoritar de acțiuni al
canalului Suez, au încheiat cu Rusia o
înțelegere (la 31 august 1907) care
împărțea Persia în zone de influență și au
reușit să convingă Sublima Poartă să-i
recunoască protectoratul asupra Kuweitului
(1913). Având o populație musulmană
destul de numeroasă , ”Rusia nu dorea o
Persie puternică ce i-ar amenința teritoriile
Imperiul Otoman teritoriul Persiei însemna
un acces (considerat facil) spre zona
Azerbaidjanului rusesc din Caucaz. Turcii,
sprijiniți serios de germani după 1898,
urmăreau să pună mâna pe zonele bogate
în petrol de lângă Baku. Din acest motiv
”în Persia, turcii, ajutați de germani, se
străduiau să răscoale pe musulmani
împotriva englezilor. În posesiunile țariste
din regiunea Mării Caspice, germanii și
turcii sprijineau ideile panturanismului,
care vizau unirea tuturor populațiilor
turanice, musulmane. În Caucaz, ei
sprijineau pe naționaliștii georgieni, care
militau pentru un regat georgian, și pe
1
Jean Sellier, André Sellier, Atlasul
popoarelor din Orient, Editura Niculescu,
București, 2006, pag. 121
partizanii creării unui stat armeano-azer.”2
Însă cea care avea cele mai mari gânduri în
zona Golfului Persic era Germania.
Aceasta, după ce pierduse în favoarea
Franței posibilitatea de a-și întemeia
colonii în Maroc și Tunisia și în favoarea
Italiei dreptul de a se stabili în Tripolitania
și Cirenaica, a început o politică foarte
activă pentru a subordona Imperiul
Otoman planurilor sale. După vizita
împăratului german, Wilhelm al II-lea în
Imperiul Otoman, în toamna anului 1898
(când acesta s-a autointitulat ”protectorul
musulmanilor”), s-a produs o dezvoltare
rapidă a relațiilor economice dintre cele
două state. ”Calea ferată Berlin-Bagdad a
deschis o cale directă din Germania prin
Austria-Ungaria, peninsula Balcanică și
Asia Mică până la Golful Persic. Odată cu
construcția acestei legături, imperialistii
germani au dobândit poziții importante în
Orientul Apropiat și Mijlociu și în
apropierea Canalului Suez și au reprezentat
o amenințare pentru comunicațiile
maritime și terestre ale Angliei cu India,
care au stat la baza imperiului colonial
britanic. Înainte de începerea primului
război mondial, Germania a investit 1
miliard de mărci în această legătură.”3
Odată cu intrarea Imperiului
Otoman în primul război mondial
(noiembrie 1914), Persia a căpătat o
importanță deosebită pentru planurile de
război ale acesteia. Turcia și-a trimis
armatele să atace pe ruși în Caucaz și a
ocupat rapid zone întinse din
Azerbaidjanul persan. În același timp
2
Mircea N. Popa, Primul război mondial,
Editura Științifică și Enciclopedică, București,
1979, pag. 256
3
sub redacția lui I.I. Rostunov, История
первой мировой войны 1914-1918 гг.
(Istoria primului război mondial 1914-1918),
vol. I, Nauka, Moscova, 1975, pag. 41-42
aceasta trebuia să facă față unei armate
rusești formată în principal din cazaci ,
”spaima turcilor”, dar și unei armate
britanice debarcate în Mesopotamia.
”Întrebarea a fost adesea pusă de ce, cu
atâtea problem în altă parte, britanicii au
trimis o forță atât de mare în Mesopotamia
cu intenția de a ocupa Bagdadul.
Răspunsul a fost că Bagdadul era pe
drumul spre India. Acest fapt a dat orașului
o importanță strategică. Având calea ferată
finalizată de la Haidar Pașa* la Bagdad, o
călătorie de la Londra la Karachi, care dura
cincisprezece zile pe ruta maritimă prin
canalul Suez, ar lua doar opt pe un traseu
terestru prin Bagdad. Astfel, calea ferată
Bagdad ar fi o scurtătură spre India.
Britanicii credeau că germanii au
transformat Bagdadul într-un puternic
point d'appui pentru o coborâre în Golful
Persic.” 4
Pe tot parcursul anului 1915 o
grămadă de agenți germani** și turci au
mituit autoritățile persane pentru a le
obliga să lupte contra ”Antantei”. Din
acest motiv reprezentantul rus din Isfahan
fusese ucis iar consulii britanic și rus din
Teheran, fiind amenințați de grupuri
persane plătite de germani, au trebuit să
părăsească capitala Persiei. Rușii nu erau
însă foarte îngrijorați de această situație
din țara vecină. Ei știau că pot controla
guvernul de la Teheran cu câteva unități de
cazaci așa cum făcuseră de multe ori. ”La
începutul lunii iulie 1915, existau
informații despre mișcarea de la Isfahan
4
Francis W. Halsey, The literary digest,
History of the world war, vol. VIII, Funk &
Wagnalls Company, New York, 1919, pag. 56-
57
* gară din Constantinopol (Istanbul)
** Germania a trimis o serie de agenți în Persia
între cere cel ami renumit a fost Wilhelm
Wassmuss, considerat pe nedrept un fel de
”Lawrence” al germanilor.
către Afganistan a unor caravane cu
echipament militar, însoțite de mici
detașamente recrutate, înarmate și conduse
de agitatori germani. Prin urmare, guvernul
britanic, luând în considerare pentru
perioada specificată, problema luării
măsurilor adecvate în Persia pentru a
proteja granița provinciilor Seistan și
Balucistan de pătrunderea trupelor
germano-turce, a arătat în același timp
Ministerului de Externe rus că dorește
extrem de mult trimiterea de trupe ruse în
zona de nord-est a Persiei. Aceste trupe
rusești sunt necesare pentru a elimina
agitația anti-”Antantă” care se desfășura
acolo cât și acțiunile populației împotriva
Rusiei și Angliei. Totodată, pentru a putea
opera militar în Persia, Rusia putea depăși
zona sa de influență stabilită în 1907.”5 În
acest timp avea loc un avans al trupelor
englezo-indiene din Mesopotamia care au
împins armata a VI-a turcă spre Kut el-
Amara.
La sfârșitul toamnei anului 1915, o
grupare rusă, sub conducerea generalului
Baratov este trimisă în Persia. Generalul
Baratov era unul dintre cei mai iubiți și
respectați generali ai armatei ruse ce lupta
în Caucaz. Acesta conducea divizia 1 de
cazaci caucazieni. ”Pentru anul 1915
comandamentul armatei ruse a Caucazului
a hotărât să rezolve problema Persiei, unde
o serie de agitatori încercau să ridice din
nou la luptă populațiile musulmane.
Datorită defetismului arărat de șeful
armatei ruse a Caucazului în timpul
bătăliei de la Sarikamiș (decembrie1914 –
ianauarie 1915), adică generalul
Mișlaievski, aproape toate forțele rusești
au fost retrase din Persia cu excepția unui
5
N.G. Korsun, Алашкертская и Хамаданская
операции (Operațiile Alașkert și Hamadan din
1915), Editura Militară a U.R.S.S., 1940, pag.
169 (Korsun 1)
mic detașament condus de generalul
Cernozubov (în zona orașului Qazvin). La
30 octombrie 1915, ”armata generalului
Baratov” formată din 2 batalioane, 2
drujini, 39 de sotnii și 20 de tunuri (6000
infanteriști, 8000 cavaleriști) a intrat în
Bandar-e-Anzali. El trebuia să ridice
prestigiul Rusiei și să-i consolideze poziția
politică în Persia, iar dacă aceasta declara
război Rusiei, grupul trebuia să ocupe
Teheranul.”6 Gruparea Baratov a avansat
spre Teheran, ocupând orașul Hamadan la
3 decembrie 1915. O altă grupare rusă
formată din 1000 soldați a intrat în Persia
venind din Turkestan. Sub presiunea
forțelor ruse, ”ca urmare a insistenței
reprezentanților diplomatici ruși și
britanici, șahul Persiei, după ce a rupt
legăturile cu guvernul, care fusese
organizat la Isfahan (de suporteri ai
turcilor, n.a.), a rămas la Teheran,
completând cabinetul de miniștri cu
susținătorii ”Antantei”.7 Pentru a calma
situația din Persia reprezentanții englez și
rus de la Teheran au propus șahului o
alianță în numele ”Antantei”. Însă totul a
rămas în suspans după ce șahul a pus
următoarele condiții: ”inviolabilitatea și
independența țării, anularea tuturor
obligațiilor sale ce formau datoria externă,
o subvenție lunară mare, unele concesii
teritoriale în Mesopotamia (Irak) și
asigurarea a 50.000 de puști pentru
înzestrarea armatei persane.” 8
La 9 decembrie 1915 o coloană
rusă a înfrânt o grupare formată din ”2
batalioane de jandarmi, 500 de călăreți și
6
N.G. Korsun, Первая мировая война на
Кавказском фронте. Оперативно-
стратегический очерк (Primul război mondial
pe frontul caucazian 1914-1917, Schiță
strategică și operațională), Editura Militară a
U.R.S.S., 1946, pag. 47 (Korsun 2)
7
Korsun 1, op.cit., pag. 175
8
ibidem, pag. 177
200 de bakhtiari”9 și a ocupat orașul Qom. armatei otomane extrem de dificilă.” 11 În a
La sfârșitul anului 1915 gruparea Baratov doua parte a anului 1916, ”corpul
din Persia era ”împărțită în următoarele expediționar rus de cavalerie al generalului
grupuri: 1) Hamadan - un batalion, 12 Baratov a fost întărit și a cuprins 8
sotnii și 6 tunuri, 2) Qom - ½ batalion, 6 batalioane de infanterie, 2 drujini, 65 de
sotnii și 2 tunuri, 3) Teheran - 6 sotnii și 4 escadroane și sotnii, 36 de tunuri (9104
tunuri. În plus, în rezerva generală din infanteriști, 9919 cavaleriști și 504 ofițeri).
orașul Qazvin erau: ½ batalion, 6 sotnii și Din acest număr, aproximativ jumătate se
6 tunuri iar în orașul Novand - 6 sotnii și 2 aflau pe frontul Senne, Ali-Abad, Horrem-
tunuri. Unitățile trimise din Turkestan în Abad, restul erau în rezervă.” 12 Principala
Khorasan au fost grupate în trei sarcină a lui Baratov, pentru restul anului
detașamente situate în orașe: Astrabad 1916, a fost realizarea unei legături solide
(Gorgan) (2 sotnii), Mașhad (2 sotnii) și cu armata engleză și un atac spre Mosul
Turbeti-Haydar (4 sotnii).”10 Totodată pentru cădea în spatele unităților turcești ce
comandamentul armatei ruse din Caucaz a luptau în Mesopotamia și Armenia
cerut aliatului englez să trimită o grupare turcească. Dacă Baratov a reușit sau nu să
de forțe în zona Persiei de vest care să fie ducă la îndeplinire acest plan în articolul
legătura între trupele ruse de la Hamadan și următor.
cele engleze din Mesopotamia. Pentru
moment britanicii au refuzat propunerea * în explicația pozelor se folosește
calendarul vechi
rusă. Această amânare a costat foarte
scump armata engleză din Mesopotamia, o
grupare a acesteia capitulând la 29 aprilie
1916 la Kut el-Amara. Capitularea
englezilor a provocat oprirea avansului
trupelor lui Baratov în Persia. Totuși
pentru a da un semnal că ”Antanta” a
rămas ferm pe poziții în toată zona
Golfului Persic generalul Baratov a trimis
un detașament de cazaci către armata
engleză de lângă Bagdad. Această
”legătura nu a fost însă una strategică. Se
intenționa să se arate ”Puterilor Centrale”
și populațiilor din centrul Asiei că
înfrângerea acelei unități englezești la Kut
el-Amara nu va avea repercursiuni asupra
avansului aliat împotriva Bagdadului și a
provinciilor mesopotamiene. Presiunea
simultană împotriva turcilor care luptau în
Caucaz și Persia a făcut sarcina defensivă a

9 11
ibidem, pag. 178 Francis W. Halsey, op. cit., pag. 171
10 12
ibidem, pag. 176 Korsun 2, op.cit., pag. 60
 Generalul rus N.N. Baratov (1865-
1932) la Teheran la sfârșitul anului
1915 (în centru cu căciulă albă),
după Grosser Bilderatlas des
Weltkrieges, F. Bruckmann ed.,
Munchen, 1919, pag. 316

Sosirea trupelor lui Baratov la Enzeli

în Persia, în octombrie 1915, după
P. N. Strelyanov (Kalabukov),
Cazaci în Persia, 1909-1918, Editura
Tsentrpoligraf, Moscova, 2007
 Campania generalui Baratov în Persia, o coloană de aprovizionare a trupelor ruse în lângă Kasr i-
Shirin, după periodicul rus Niva nr. 22 din 28 mai 1916*, pag. 386

Așezarea Kasr i-Shirin, pe ruta dintre Kermanshah și Bagdad în 1916, după periodicul rus Niva nr. 22
din 28 mai 1916*, pag. 385