Nu vom insista asupra unei evidenţe, şi anume că instituţiile tribale ale popoarelor germanice nu s-au

putut menţine în noile regate întemeiate în perimetrul Imperiului91, în mijlocul unei populaţii
romane. Acestea nu puteau supravieţui decât în mici regate ca cele ale anglosaxonilor, populate cu
germanici. Fără îndoială, regii germanici instalaţi în Imperiu au fost, pentru popoarele, lor, regi
naţionali, reges gentium, cum zice Grigore cel Mare92. Ei îşi zic reges Gothorum, Vandalorum,
Burgondionum, Francorum. Pentru romani însă, sunt nişte generali romani cărora împăratul le-a
îngăduit să guverneze populaţia civilă. în ochii lor, ei apar sub această etichetă romană9j. Şi sunt
mândri să o afişeze." e suficient să ne amintim cavalcada lui Clovis când a fost făcut consul onorific.
Adevărata stare de lucruri apare cel mai clar sub Theodoric. El este de fapt un vicerege roman: emite
decrete, nu legi. Goţii nu alcătuiesc decât armata94. Toate magistraturile civile sunt romane şi toată
administraţia romană se menţine pe cât se poate. Senatul subzistă. Toată puterea este însă
concentrată în mâna regelui şi la curtea sa, adică la palat. Theodoric nu adoptă decât simplul titlu de
rex, ca şi când ar vrea să şteargă urmele originii sale barbare, îşi stabileşte reşedinţa la Ravenna ca şi
împăraţii. Totul se păstrează: împărţirea provinciilor şi denumirea conducătorilor lor duces, rectores,
praesides, structura administrativă a municipiilor şi funcţiile de curiales, defensores, organizarea
impozitelor. Theodoric bate monedă, dar în numele împăratului. Adoptă numele Flavius95, semnează
un document prin care ia naţionalitate romană. în 34 anumite inscripţii este numit semper Âugustus,
propaga - tor Romani nominis. Garda regelui este organizată după modelul bizantin, ceremonialul de
la curte de asemenea. Organizarea judiciară este total romană, chiar pentru goţi; edictele lui
Theodoric sunt pe de-a-ntregul romane. Nu există legislaţie specială, pentru goţi. De fapt, Theo -
doric luptă împotriva războaielor tribale şi a barbariei germanice. Regele nu a protejat dreptul
naţional al po - porului său96. Goţii constituie garnizoanele din oraşe, tră - iesc din veniturile
pământului 9 şi mai primesc şi o soldă. Nu au însă voie să ocupe funcţii civile. Nu le este îngă - duit să-
i influenţeze pe cei care guvernează, cu excepţia celor aflaţi, alături de romani, în anturajul regelui. In
acest regat unde regele lor e un comandant militar, ei sunt de fapt nişte străini bine plătiţi: o castă
militară tră - ind în belşug din meseria lor. Aceasta îi leagă între ei şi va explica vigoarea rezistenţei lor
sub lustinian, iar nu aşa-zisul caracter naţional. L. Schmidt98 recunoaşte că, imediat după stabilirea în
Italia s-a pierdut concepţia gotică despre regalitate99. Theodoric nu mai este decât un funcţionar al
lui Zenon. Cum a ajuns în Italia, Biserica şi populaţia îl recunosc drept reprezentant al legalităţii. Pu -
terea personală a regelui se exercită prin sajones, numele gotic pentru agentes in rebus al
romanilor100. în fond, goţii sunt baza militară a puterii regale care, în rest, est