Arta Chinei antice

Arta timpurie din timpul Epocii de Piatră datează din aproximativ 10.000 î.e.n.,
majoritatea obiectelor constând în simple bucăți de ceramică olărită și sculpturi.

Arta chineză are cea mai veche tradiție continuă. Spre deosebire de celelalte stiluri de artă, arta
chineză nu s-a schimbat foarte mult de-a lungul erelor. Niște stiluri care ar fi avut tradiții
continue foarte vechi ar fi fost cele amerindiene, inclusiv cel mayaș și cel aztec.

Majoritatea celor mai bune lucrări de ceramică, materiale textile și de alte tehnici au fost produse
într-o perioadă lungă de timp de către multe fabrici imperiale și ateliere.

Pictura
Pictura chineză tradițională se folosește de aceleași tehnici cu caligrafia chineză și se face în
laviu, uleiuri nefiind folosite. La fel ca în cazul caligrafiei chineze, cele mai folosite materiale
sunt hârtia și mătasea. Lucrările pot să fie ruate în suluri. Pictura tradițională chineză mai este
practicată și pe perețu, paravane și pe alte materiale.

Artiștii din timpul dinastiilor Han (202 î.e.n.) și Tang (618–906) pictau în principal oameni.
Pictura chineză care înfățișează oameni provine din morminte, unde au fost păstrate pe ecrane de
mătase, obiecte lăcuite și pereți mormântului. Multe picturi din mormintele timpurii aveau rolul
de a proteja morții sau de a ajuta sufletele lor să ajungă în paradis. Altele ilustrau învățăturile
filozofului chinez Confucius sau prezentau scene din viața de zi cu zi. Majoritatea portretelor
chineze prezintă o vedere frontală
formală. Cele imperiale sunt mai
flexibile, dar, în general, nu sunt prezintă
ceva din afara curții regale, iar
portretizarea nu făcea parte din
propaganda imperială, ca în alte culturi.

(Paravan din lemn si hartie pictata)

La fel ca în arta japoneză, majoritatea picturilor sunt peisaje, o mare parte a restului fiind
portrete.

Sculptura
Bronzurile ritualice chineze din timpul dinastiilor Shang și Zhou de vest au exercitat influențe
asupra artei chineze. Ele sunt împodobite cu modele complexe și decorațiuni zoomorfice, dar
evită figurile umane, spre deosebire de statuile imense, descoperite recent la Sanxingdui. Armata
de teracotă a fost amplasată în mormântul lui Qin Shihung-di. Figurine mici de lut sau lemn au
fost descoperite în morminte din timpul dinastiei Tang.
De obicei religiile chineze native nu se folosesc de reprezentări fizice ale zeităților, mai toate
sculpturile religioase fiind budiste. Majoritatea sculpturilor au un creator anonym.

Giganticul Buddha,
Leshan, Sichuan,
China (713 and
803 B. Hr.)

Armata de teracotă

Armata din teracotă păzind mormântul împăratului Qin, formată din 7000 de soldați din lut, în
mărime naturală. Soldații aveau arcuri și lănci reale, caii și carele fiind în mărime naturală. Se
știe si că toți soldații aveau chipuri proprii.

Mormântul împăratului nu a fost încă explorat, dar se

crede că se află într-un palat subteran.
Ceramica

Cermaica chineză prezintă o evoluție ce a început încă din Preistorie, fiind una dintre cele mai
importante forme de artă chineză. Republica Populară Chineză are un teritoriu plin de resurse naturale,
foarte bune pentru realizarea diferitelor tipuri chinezești de ceramică.
Vas preistoric, probabil neolitic; 2650-2350 î.Hr.; ceramică pictată; înălțime: 34 cm; Muzeul Metropolitan
de Artă (New York City)

Primele tipuri de ceramică datează din timpul Paleoliticului, fiind

bineînțeles făcute manual. De la culturile neolitice chineze ne-au
rămas de asemenea multe vase sau cioburi (cele ale culturii peiligang
fiind destul de simpliste). Ceramica elegantă, care e mult mai târzie
era produsă la o scală industrială, doar câteva nume de pictori și olari
individuali fiind cunoscute. Unele obiecte de olărit erau aveau doar
una sau câteva utilități, cum ar fi vasele folosite în ritualuri, ceremonii
sau la altare.

Invenții
• Hârtia: în jurul anului 100 d.Hr.,
un bărbat pe nume Tsai Lung a
întins o foaie din pastă de lemn și cânepă, pe care a pus-o la uscat și a inventat hârtia.
• Busola: vechii chinezi au fost marinari foarte pricepuți. Aceștia au folosit busolele pentru
orientarea templelor la început, însă în cele din urmă le-au folosit pentru navigație. Cu
sute de ani înaintea europenilor au construit vase cu pânze, manevrate cu ajutorul
cârmelor. Aceștia au ajuns în Africa pentru a face comerț.
• Praful de pușcă: se presupune că a fost descoperit în China, fiind denumit „floricele de
foc”.
Arhitectura-
Marele zid chinezesc a fost construit
de către împăratul Shi Huangdi. Zidul a
fost construit între anii 214 - 204 î.Hr., de
mii de țărani săraci.

Este o construcție strategică de mii de

kilometri lungime, cu rol de apărare. Zidul a
fost construit cu scopul de apărare a graniței
imperiului chinez contra atacurilor
popoarelor nomade din nordul Chinei. Este o
construcție gigantică considerată după volum
ca cea mai mare de pe glob, cu o lungime de
21.196,18 km Construcția există și azi,
având o lungime totală de 21,196 km si
fiind încadrata in lista patrimoniilor
mondiale UNESCO.