Arta medievală

Arta medievală se întinde de-a lungul a peste 1000 de ani de istorie a artei în Europa,
Orientul Mijlociu și nordul Africii. Ea include importante curente artistice și perioade, arte
naționale și regionale, genuri, renașteri, lucrări ale artiștilor și artiștii înșiși.

Istoricii artei clasifică arta medievală în: arta paleocreștină, arta popoarelor migratoare, arta celtică,
arta preromanică și arta romanică, arta gotică, arta bizantină și arta islamică. În plus, fiecare
„națiune” și cultură a Evului Mediu are stiluri artistice distincte care sunt studiate individual (spre
exemplu arta anglo-saxonă, arta vikingă). Arta medievală include multe domenii artistice, dar a
fost în special axată pe sculptură, decorarea manuscriselor și arta mozaicului; mai mult, existau
mai multe stiluri artistice, cum ar fi stilul cruciat sau stilul zoomorf.

Arta medievală europeană s-a dezvoltat pe baza moștenirii artistice a Imperiului Roman și a
influenței Bisericii creștine timpurii. Aceste surse, alături de viguroasa cultură artistică „barbară”
a Europei de Nord au condus înspre o remarcabilă cultură artistică. Într-adevăr, istoria artei Evului
Mediu poate fi privită ca o istorie a mixturii dintre elementele artei clasice, a artei paleocreștine și
a artei „păgâne”.

Principalele mișcări artistice

Arta paleocreștină este cuprinsă cu aproximație între anul 200 (înainte de care nu se cunoaște
nici o formă de manifestare artistică a creștinismului) și anul 500, la inaugurarea unui stil pur
bizantin. De-a lungul acestei perioade, artiștii au adoptat subiecte și metode specifice artei romane
în pictură, mozaic și sculptură.

Arta bizantină se naște din ceea ce numim arta paleocreștină în jurul anului 500. În timpul crizei
iconoclaste (730-843) marea majoritate a icoanelor au fost distruse, astfel încât, pentru un studiu
efectiv al acestei arte în zilele noastre orice nouă descoperire ascunde o mai bună înțelegere a
acesteia. După reluarea producției de icoane, din 843 și până în 1453, arta bizantină a suferit foarte
puține adăugiri, în ciuda sau poate tocmai din cauza declinului lent al Imperiului. Cu centrul artistic
în Constantinopol, arta bizantină este deseori identificată după calitatea materialului folosit și a
măiestriei artistului. Această artă a atins apogeul prin monumentalele fresce și mozaicuri realizate
în biserici sub formă de dom, (marea majoritate a acestora fiind pierdută, fie din cauza dezastrelor
naturale, fie din cauza transformării bisericilor în moschee).

Mănăstirea Cozia

Pictura din interiorul mănăstirii Cozia

(perioadă în care a început să se picteze

astfel grupurile de oameni: adăugau doar
portretul pentru a realiza mulțimea, personajele pictate întregi din cap până în picioare fiind doar
în fața mulțimii)
Pagini de manuscris

Arta textilă, material brodat folosit în

procesiunile religioase (materialul cu care se
acoperă paharul de către preot, iar apoi se pune
pe spatele preotului)
Arta romanică se referă la perioada dintre anul 1000 și nașterea artei gotice în secolul al XII-lea.
Arhitectura ei este dominată de pereți groși, structuri joase și îndesate și arcuri și ferestre cu capăt
rotunjit. Denumirea acestui curent a fost dată de istoricii artei din secolul al XIX-lea și este
influențată de faptul că doar în această perioadă mai sunt folosite formele arhitecturale moștenite
din Roma antică.

Biserica din Densuș

Intrarea în biserică
 (Printre putinele picture cu sfinți pictați în costum
popular) (sec. XV-1443)

Structura turnului

Aceste formele arhitecturale moștenite din Roma antică,

se pot observa și în imaginea de jos, coloanele subțiri de
la baza bisericii au rămas aproape intacte.
Arta gotică este un termen variabil în funcție de opera de artă, loc și timp. El își are originea odată
cu nașterea arhitecturii gotice în anul 1140, deși pictura de stil gotic nu a apărut decât în jurul
anului 1200, când s-a desprins total de stilul romanic. Sculptura gotică s-a născut în Franța în 1144
odată cu renovarea abației Saint-Denis și s-a răspândit în Europa devenind, în secolul al XIII-lea
un stil internațional care înlocuia stilul romanic. Goticul internațional descrie arta gotică dintre anii
1360 și 1430, după care aceasta se va transforma, în momente diferite și în timpuri diferite în artă
renascentistă.

Castelul Corvinilor

Biserica Neagră, Brașov

 Interiorul gotic al bisericii

Biserica Sf. Mihail, Cluj Napoca

Interior biserică