Componente principale ale sferei finanţelor

Ansamblul proceselor şi relaţiilor economice care alcătuiesc sfera largă a finanţelor (publice
şi private) se structurează pe mai multe categorii financiare cu particularităţi de manifestare
imprimate de formele de proprietate, specificul activităţilor, caracterul definitiv sau temporar al
transferului de valoare etc. Cele mai importante componente ale acesteia sunt: bugetul de stat şi
bugetele altor autorităţi publice care, la rândul lor, încadrează categorii financiare specifice,
concretizate prin venituri şi cheltuieli bugetare (impozite, taxe, împrumuturi publice, alocaţii sau
credite bugetare, subvenţii, etc.); creditul; asigurările; finanţele întreprinderilor (firmelor) etc.
Bugetul de stat, ca şi bugetele altor autorităţi publice, concentrează procesele şi relaţiile
financiare caracterizate prin transferul de valoare cu titlu definitiv sau nerambursabil şi fără
contraprestaţie directă, de la persoane fizice şi juridice către stat sau alte autorităţi publice şi invers.
Resursele băneşti vehiculate prin relaţiile aferente acestei componente a finanţelor se administrează
de către stat şi alte autorităţi publice în cadrul fondului bugetar sau altor fonduri financiare destinate
realizării de acţiuni publice.
Creditul reprezintă o altă categorie financiară, desemnând acele procese şi relaţii financiare,
ce se desfăşoară pe principiul rambursării (restituirii) sumelor de bani (care fac obiectul lor) şi al
plăţii de dobândă de către beneficiar (debitorul) în favoarea părţii care cedează temporar dreptul de
folosinţă a sumei respective (creditorul). Ca relaţie financiară, creditul presupune, adesea,
participarea unor instituţii financiar-bancare (denumite generic intermediari financiari) specializate în
redistribuirea resurselor băneşti între deţinătorii de disponibilităţi şi utilizatorii acestora, ele mijlocind
un transfer bănesc temporar, grefat pe mişcarea valorii în ambele sensuri (la anumite intervale de
timp) între creditor şi debitor.
Asigurările, considerate global ca o categorie financiară, reprezintă un grup distinct de
procese şi relaţii financiare generate de necesitatea combaterii şi prevenirii efectelor distructive ale
unor fenomene naturale sau evenimente cu caracter aleatoriu şi cu impact negativ asupra vieţii şi
activităţii umane, cunoscute sub denumirea generică de riscuri. Acest tip de relaţii financiare este
specific constituirii şi utilizării fondurilor băneşti denumite de asigurare sau de protecţie, îmbinând
caracteristici ale bugetelor publice cu cele ale creditului, în funcţie de producerea evenimentelor faţă
de care iau naştere relaţiile de asigurare. Astfel, dacă evenimentele (riscurile) asigurate se produc,
generând pagube şi nevoia de “despăgubiri”, procesele şi relaţiile ce compun această categorie
financiară se aseamănă mai mult cu cele de “credit”, întrucât faţă de mişcarea iniţială a valorii, de la
asigurat la asigurător (sub forma contribuţiilor sau a primelor de asigurare), se realizează şi o mişcare
inversă ocazionată de plata despăgubirilor (sumelor asigurate), ce echivalează cu o restituire a
contribuţiei plătite, ce poate fi asimilată rambursării unui împrumut (credit).
Finanţele întreprinderilor (firmelor) constituie o categorie financiară complexă înglobând
relaţiile prin care sunt procurate, distribuite şi utilizate resursele băneşti în desfăşurarea activităţii
13 _
 acestor entităţi. Ele se concretizează prin procesele de formare şi utilizare a capitalului şi
fondurilor băneşti ale firmei. Între formele tipice pe care le îmbracă acestea se disting: aportul de
capital (în bani) adus de acţionari inclusiv de către stat (prin cumpărarea acţiunilor emise de firmă);
plasamentele de capital în proiecte de investiţii, respectiv pe piaţa financiară; repartizarea rezultatului
financiar (profitului) pentru reinvestire sau acordare de dividende etc. Dar, în accepţiunea largă, pot
fi luate în considerare şi veniturile, cheltuielile şi celelalte procese sau relaţii în formă bănească
generate de crearea, funcţionarea şi eventual lichidarea întreprinderii.
Desigur, manifestarea concomitentă a diferitelor componente ale finanţelor implică şi
posibilitatea interacţiunii sau întrepătrunderii lor, ca şi existenţa unor zone de interferenţă în care se
regăsesc tipuri de procese şi relaţii financiare aparţinând unor categorii financiare diferite.
În mod obişnuit, însă, finanţele publice sunt asociate cu existenţa şi funcţionarea statului,
inclusiv a unităţilor administrativ-teritoriale şi, în general, a instituţiilor de drept public, iar
problematica lor vizează constituirea resurselor băneşti necesare autorităţilor publice, efectuarea
cheltuielilor pentru înfăptuirea de obiective şi acţiuni de interes public, inclusiv contractarea de
împrumuturi şi datorii publice, asigurarea echilibrului bugetar şi financiar macroeconomic, inclusiv
susţinerea dezvoltării economiei etc.
Prin comparaţie, finanţele private sunt asociate cu activitatea economico-financiară bazată pe
proprietatea privată a firmelor, întreprinderilor (societăţilor comerciale), organizaţiilor, societăţilor
de asigurare, a celor de investiţii, a băncilor şi altor entităţi private. Ele abordează procesele şi
relaţiile de formare a resurselor băneşti necesare acestora, cheltuielile, împrumuturile contractate,
creanţele de încasat şi obligaţiile de plată aferente activităţii lor, inclusiv rezultatele financiare,
distribuţia profitului, echilibrul financiar microeconomic etc. Lumea finanţelor private, în
accepţiunea sa modernă, este reprezentată prin ansamblul de operatori (agenţi) economici şi sociali
care realizează gestiunea financiară a patrimoniilor individuale sau a patrimoniului întreprinderilor,
având la bază exprimarea şi evaluarea prin bani a tuturor resurselor angajate în fiecare activitate,
iar domeniul principal de manifestare a ei este cel al pieţelor financiare şi al evaluării activelor ce se
schimbă pe aceste pieţe.