Alegerea pe piață, preferință „dezvăluită” și alegerea politică

 Când se face o alegere, trebuie luat în considerare cum costul de oportunitate de a lua mai
mult de un bun X poate reprezenta utilitatea potențială a unui alt bun Y (să zicem că A are
utilitatea 10, iar B utilitatea 11; în momentul în care alegi B, nu mai poti obtine si
utilitatea lui A).
 Obiectele asupra cărora se exercită alegerea sunt argumentele directe sau indirecte în
preferințele individului din alegerile efectiv făcute. Este posibil să vorbim despre acele
alegeri care „dezvăluie preferințele subiacente ale individului”. Economiștii sunt sceptici
în a încerca să explice preferințele individuale prin alte mijloace (cum ar fi chestionarele),
deoarece, cu excepția cazului în care preferința este dezvăluită în contextul alegerii
efective, individul nu are un cost real pentru a dezvălui un set de preferințe decât altul .
Economiștii sunt ferm convinși că indivizii actionează cu un scop si ca actiunile lor
dezvaluie aceste scopuri.
 La vot, individul nu face o optiune în concordanță cu rezultatele alegerii, el pur si simplu
alege dintre ceea ce preferă si ceea ce nu. Prin urmare, nu putem argumenta că actul de a
vota dezvăluie în mod necesar preferinta alegatorului asupra obiectelor de alegere
colectivă în acelasi mod cu o alegere analogă de piata unde cumpărătorul isi dezvaluie
preferintele fata de obiectele alese pe piata.
 De exemplu, un individ se poate considera o persoana careia ii place foarte mult literatura
clasica si de aceea acest motiv poate fi suficient pentru a l face sa cumpere carti pe care
poate nu le va citi niciodata sau pe care nu se asteaptă să le citească. Pe piată, individul ar
plati pretul intreg daca s ar supune unor astfel de preferinte: trebuie sa aleaga a, nu si b.
De cealaltă parte, în cabina de vot, alegătorul isi da votul unui candidat/partid, dar nu este
obligat sa accepte a, deoarece votul lui este insignifiant in a determina rezultatul final.
Implicații pentru alegerea publică
 În teoria modernă a alegerii publice, distingem între două modele: unul preocupat de
furnizarea unei științe predictive a politicii, în esență, analogă cu știința predictivă a
piețelor pe care economia neoclasică convențională intenționează să o ofere, cealalt
preocupat de evaluarea normativă a aranjamentelor instituționale alternative și, eventual,
de proiectarea aranjamentelor instituționale care ar putea genera rezultate sociale
superioare.
 Pentru modelul pozitiv predictiv este crucial să aiba o teorie care să explice de ce indivizii
aleg să voteze într-un anumit fel. Predicțiile sale derivă din faptul că depinde de acțiunea
antreprenorilor politici \ care fac împreună pachete de politici publice să asigure sprijin
electoral de la o majoritate de alegători. De cealaltă parte, avem lobbyștii, care cumpără
diferite politici particulare de la politicieni/birouri prin servicii sau contributii de
campanie.
 Mai mult decât atât, desi am vorbit că alegatorii nu votează neaparat în concordantă cu
preferintele asupra rezultatelor, există si ipoteza ca ei fac asta. Ei pot fi inclinati sa prefere
candidatii care le ofera ceva mai mult (le reflectă interesele). Unii argumentează ca
oamenii favorizeaza partidul care se comporta mai „dragut„ cu ei decat alte partide. Putem
explica acest lucru prin teoria „dăruirii reciproce”. Un pretendent, de exemplu, nu
cumpără un obiect pentru ca a devenit atentia admirației sale atunci când îi face un dar
iubitei: El simbolizează pur și simplu afecțiune și interes. Aici nu există nici un quid pro
quo direct, nici o obligație contractuală de genul pe care îl asociem cu comerțul
 convențional. Astfel, are sens să vorbim despre politicieni care vor sa atraga voturi prin
schimbări de politici, nu sa „cumpere” voturi.
 Conform teoriei preferintelor „dezvaluite”, preferintele nu pot fi cunoscute decat in
masura in care sunt dezvaluite in procesul respectiv de actiune. În consecință, acolo unde
conexiunea dintre acțiune și preferință este ea însăși în pericol, este dificil de văzut cum ar
putea fi montat un test empiric decisiv pentru această conexiune.
Concluzii
 Ideea centrală a textului- cadrul instituțional în care sunt dezvăluite preferințele face
diferența în ceea ce este dezvăluit si ceea nu.
 Legătura logică dintre alegerea individuală și preferințele individuale față de alternativele
de alegere care există pe piață este absentă la alegerile majoritare cu număr
mare.Alegatorii nu votează în conformitate cu alegerile lor pe piață.
 Teoria alegerii publice, care asuma că indivizii sunt raționali si se comportă în același fel
în care operează pe piață, nu se fundamentează pe principii logice.