Modulul 2. Categorii Economice Specifice Obiectului Contabilit

Modul ul 2 – B aze le c ont abilităĠi i

MODULUL 2. CATEGORII ECONOMICE
SPECIFICE OBIECTULUI
CONTABILITĂğII
Timpul mediu necesar pentru studiu: 550 minute.
Obiective educaĠionale
În urma parcurgerii acestui modul vei ti:
• care sunt principalele categorii economice specifice obiectului
contabilitii;
• care sunt criteriile de recunoatere a activelor, datoriilor i a altor
strcturi în contabilitate;
• s identificai sfera de aplicare a obiectului contabilitii.
Cuvinte cheie:
• active
• datorii
• capitaluri proprii
• provizioane
• cheltuieli
• venituri
• rezultate

Modulul 2 – Bazele contabi lităĠii
Cuprinsul Modulului:
2.1. Activele
2.1.1. Activele imobilizante
2.1.2. Activele circulante
2.2. Pasivele
2.3. Elementele rectificative úi de regularizare. Activele úi
datoriile contingente (eventuale).
2.4. Cheltuielile, veniturile úi rezultatele
Subiecte pentru autoevaluare
Întrebări de autoevaluare
R ezumatul acestui M odul
Bibliografie obligatorie


2.1. ACTIVELE
Activele reprezintă resurse controlate de întreprindere ca rezultat al

unor evenimente trecute úi de la care se aúteaptă beneficii (avantaje)
economice viitoare.
Criteriile-pereche care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca un
activ s poat fi recunoscut (prin recunoaterea unui activ se înelege
înregistrarea acestuia în evidenele contabile dar i cuprindere în structurile
bilaniere) în contabilitate sunt:
• probabilitatea de a genera beneficii/avantaje economice viitoare;
• determinarea valorii/costului în mod credibil.
Activele recunoscute în contabilitatea unei întreprinderi sunt grupate
i studiate în baza a dou criterii principale:
• modul de valorificare i
• gradul de lichiditate al acestora.
Modul de valorificare al bunurilor economice are în vedere
modalitatea în care acestea particip la procesul de producie, în care se
consum i îi transmit valoarea asupra produselor obinute, i din acest
punct de vedere distingem mijloace economice cu o durat mai mare de
funcionare i care se consum treptat, pe parcursul mai multor cicluri de
exploatare i mijloace economice care se consum dintr-o dat i care
trebuie reînnoite cu exemplare noi în fiecare ciclu de exploatare.
Lichiditatea unui activ, are în vedere capacitatea fiecrui mijloc
economic de a parcurge calea normal a ciclului de exploatare pân la
transformarea lui în bani. Gradul de lichiditate va reprezenta termenul în
care un mijloc economic (un bun economic sau un drept) poate fi
transformat în bani lichizi în cursul circuitului su.
Având în vedere criteriile menionate, valorificarea i lichiditatea
mijloacelor economice, la nivelul obiectului contabilitii se delimiteaz
urmtoarele structuri de activ:

I. activele imobilizate
II. activele circulante.
2.1.1. ACTIVELE IMOBILIZATE

Activele imobilizate sunt constituite din bunuri i valori de investiii
cu o perioad de utilizare sau de lichidare mai mare de un an, care particip
la desfurarea mai multor cicluri de activitate sau circuite economice (un
ciclu sau circuit economic în prezentare sintetic înseamn ciclul bani-
marf-bani, adic procesul de aprovizionare, de producie i de vânzare), nu
se înlocuiesc dup prima întrebuinare, rmân în folosina întreprinderii i
nu sunt destinate comercializrii. Imobilizrile sau activele fixe se
deosebesc de alte bunuri i valori prin importana lor i prin faptul c
acestea nu sunt fungibile, recuperarea i transformarea în bani a valorii lor
se face într-un interval lung de timp, ca urmare a rolului i destinaiei
acestora.
În funcie de natura lor, activele imobilizate de divid în:
• imobilizri necorporale (intangibile sau nemateriale);
• imobilizri corporale (fizice, tangibile, materiale);
• imobilizri financiare.
A. Imobilizările necorporale
Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, fr
suport material i deinut pentru utilizare în procesul de producie sau
furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terilor sau pentru
scopuri administrative. Un activ necorporal trebuie recunoscut în bilanĠ
dac se estimeaz c va genera avantaje economice viitoare pentru entitatea
contabil i costul activului poate fi evaluat într-o manier credibil.
Aceste imobilizri nu se concretizeaz într-un bun material, acestea
sunt valori economice nepalpabile, netangibile care atest drepturi ale
întreprinderii. Acestea sunt reprezentate de:
– cheltuielile de constituire a societii;
– cheltuieli de dezvoltare;

– concesiuni, licene, brevete, mrci de fabric i de comer i alte

valori asimilate;
– fondul comercial;
– programe informatice create sau achiziionate.
Cheltuielile de constituire a societăĠii sunt reprezentate de
consumul de valori ocazionat la înfiinarea sau modificarea unei societi
comerciale i are în vedere:
• taxele de înscriere i înmatriculare la Oficiul Registrului
Comerului, de autentificare a actului constitutiv;
• emiterea i vânzarea de aciuni i obligaiuni;
• comisioane i diverse onorarii ocazionate la constituirea unei
societi;
• taxele datorate formaiei de pompieri, organelor de protecia
mediului i a celor sanitare;
• cheltuieli cu prospectarea pieei i publicitate efectuate la
înfiinare etc.
Ele se recupereaz pe calea amortizrii.
Cheltuieli de dezvoltare sunt consumurile de valori ocazionate cu
activitatea tiinific de cercetare proprie a unitilor i cu elaborarea
proiectelor i lucrrilor destinate îmbuntirii i dezvoltrii potenialului de
activitate al întreprinderii.
În vederea includerii acestor consumuri de valori în categoria
activelor imobilizate, ele trebuie s îndeplineasc câteva condiii:
• proiectele în curs s fie individualizate i costul lor stabilit prin
devize;
• direcia agentului economic s aib intenia concret de
producere i comercializare a procedeului rezultat din cercetare;
• fiecare proiect s aib anse de reuit tehnic i de rentabilitate.
• Ele se recupereaz pe calea amortizrii.
Concesiunea este o situaie contractual (convenie) prin care o
persoan dobândete dreptul de a exploata anumite servicii sau bunuri sau
de a exercita anumite activiti.

Concesiunea poate s fie public sau privat, dup cum partea care
cedeaz contra plat dreptul de utilizare sau de exercitare asupra unui bun
sau activiti, adic concedentul este statul sau o persoan fizic sau
juridic. Concesionarul este persoana fizic sau juridic care preia dreptul
de exploatare sau de folosin asupra unui bun sau complex de bunuri
(servicii) pe o anumit perioad de timp i care se oblig la achitarea
redevenei i la restituirea bunului la scadena contractului încheiat.
Redevena este suma de bani datorat de ctre concesionar, concedentului i
care trebuie achitat la o dat fix stabilit în clauzele contractuale.
LocaĠia de gestiune este o trecere în administarea integral din
partea locatorului a unor subuniti în beneficiul locatarului. Cel care a
preluat o locaie de gestiune are autonomie absolut în conducerea
subunitilor. Prin contractul de locaie a gestiunii, unitatea patrimonial
acord prin licitaie direct uneia sau mai multor persoane fizice sau
juridice, române ori strine, gestionarea pe un anumit termen a unor secii,
fabrici, subuniti din domeniul turismului, alimentaiei publice, comerului
în schimbul unui pre. În esen locaia este un contract în care una din pri
(locatar) se oblig s procure i s asigure celeilalte pri (locator) folosina
unei activiti (gestiuni) pe un timp determinat, în schimbul unui pre.
Brevet de invenĠie este documentul pe care organul de stat
competent îl elibereaz inventatorului, prin care i se recunoate dreptul de a
exploata exclusiv invenia un anumit timp. Se poate transmite altei persoane
prin contract de cesiune.
LicenĠa, în domeniul folosirii rezultatelor cercetrii în producie
reprezint contractul prin care posesorul unui brevet de invenie, mrci de
fabric sau de comer, acord dreptul unei persoane fizice, juridice sau
statului, contra unei sume de bani, de a folosi i valorifica parial ori integral
brevetul.
În domeniul comerului, licena constituie autorizaia eliberat de
organele de stat competente unei persoane fizice sau juridice pentru import
sau export de anumite mrfuri.
Marca de fabrică reprezint certificatul de origine, semnul

distinctiv al unei firme, constituit din anumite litere, cifre, reprezentri

grafice prin care îi individualizeaz i difereniaz produsele, lucrrile de
cele identice ale altor firme din ar i strintate.
Marca de comerĠ indic c o anumit marf este comercializat de
o anumit unitate comercial oferind-o beneficiarului sub garania acesteia.
Know-how-ul arat totalitatea cunotinelor tehnice i procedeelor
tehnologice ce nu fac obiectul unui brevet, dar au caracter de secret
comercial, termen generic pentru toate tipurile de inteligen
comercializabil ce poate face obiectul unei licene.
Fondul comercial reprezint partea abstract, nevzut a fondului
de comer, care concur la meninerea sau dezvoltarea potenialului
activitii unitii, cum sunt: clientela, vadul comercial, debueele, reputaia
i alte elemente nemateriale. El nu poate fi detaat de activul unitii
(imobilizri, stocuri etc.) i evaluat izolat. Fondul comercial constituie
obiectul contabilizrii în cazul achiziiei sau vânzrii întreprinderii, iar
fondul comercial creat de o întreprindere în timpul activitii ei nu se
contabilizeaz (De exemplu: Se cumpără clădirea unui magazin în centrul
oraúului cu suma de 95.000 lei. Valoarea clădirii este de 70.000 lei. Rezultă
un fond comercial de 25.000 lei).
Programele informatice cu toate c se prezint sub forma unui bun
material (dischet, band magnetic) acestea nu sunt decât elemente
accesorii prestaiei intelectuale necesare pentru elaborarea programelor.
Acestea pot fi create de unitate sau achiziionate de la teri pentru nevoi
proprii sau în scop comercial.
Avansuri úi imobilizări necorporale în curs. În aceast categorie de
active imobilizate intr, atât avansurile acordate unor furnizori cu care s-au
contractat execuii de imobilizri necorporale cât i cheltuielile fcute de
întreprindere, prin efort propriu pentru realizare i aflate în curs de execuie
la sfâritul exerciiului financiar, nefinalizate.
B. Imobilizările corporale
Imobilizrile corporale cuprind acele bunuri fizice concrete,
palpabile i tangibile care au o durat de utilizare în cadrul unitii mai mare

de 1 an, particip la mai multe cicluri de exploatare, nu-i schimb forma i

volumul dar care se consum i îi transmit în mod treptat valoarea asupra
noilor produse. Ceea ce se transmite este numai valoarea lor. În aceste
condiii valorificarea i implicit reproducia imobilizrilor corporale se
realizeaz pe seama amortizrii lor, adic prin includerea în cheltuieli a unor
cote-pri din valoarea lor.
Categoria contabil, terenuri se refer atât la terenurile propriu-zise
care cuprind: terenurile agricole i silvice, terenurile pentru construcii,
terenuri cu zcminte etc. i amenajrile la terenuri.
Celelalte active corporale sunt bunuri reprezentate de imobile,
echipamente i utilaje aflate în sfera produciei, a comercializrii i a
prestaiilor de servicii, care au o durat îndelungat de funcionare, particip
la mai multe cicluri de fabricaie sau comercializare, a cror valoare se
transmite treptat sub forma amortizrii asupra cheltuielilor fiecrui exerciiu.
Ele nu se încorporeaz sub aspect material în structura produselor, lucrrilor
executate, pstrându-i forma iniial.
Sunt considerate din punct de vedere fiscal, mijloace fixe
conform legislaiei, obiectul sau complexul de obiecte care îndeplinete
cumulativ urmtoarele condiii:
a) are o valoare mai mare decât limita stabilit de lege (1.800 lei);
b) are o durat normal de utilizare mai mare de 1 an.
Din categoria mijloacelor fixe fac parte urmtoarele structuri mai
importante: construcii, echipamente tehnologice, aparate de instalare,
msurare, control i reglare, mijloace de transport, plantaii.
Avansurile úi imobilizările corporale în curs includ avansurile
acordate unor furnizori cu care s-a contractat executarea unor active
imobilizate noi, precum i cheltuielile efectuate de întreprindere, din resurse
proprii, pentru executarea de imobilizri corporale i aflate în curs de
execuie la sfâritul exerciiului financiar, nefinalizate.
C. Imobilizările financiare
Imobilizrile financiare sunt valori financiare investite pe timp
îndelungat în titluri sau aciuni pentru a obine drepturi la formarea

capitalului altor societi i prin aceasta calitatea de a participa la luarea

deciziilor privind gestiunea acestor societi, precum i/sau pentru acordarea
de împrumuturi, respectiv creane pe termen lung în scopul obinerii de
venituri.
În structura imobilizrilor financiare intr:
1. aciunile deinute la entitile afiliate;
2. interese de participare;
3. titluri puse în echivalen;
4. alte titluri imobilizate;
5. creane imobilizate.
Titlurile de participare sau participaiile reprezint drepturile sub
form de aciuni sau alte titluri de valoare în capitalul altor uniti
patrimoniale, într-o msur care asigur unitii patrimoniale deintoare
exercitarea unui control sau a unei influene notabile în decizia i gestiunea
unitii, respectiv realizarea unui profit. Acesta se realizeaz prin
cumprarea de aciuni sau pri sociale, emise de alte societi comerciale,
în valoare mare i pentru un timp îndelungat, astfel încât prin „pachetul de
aciuni” deinut s fie posibil exercitarea unor influene asupra societii
emitente.
Interese de participare reprezint drepturi deinute pe termen lung
ce reprezint peste 10% din capitalul altei societi comerciale. Deinerile de
participaii într-o societate asociat între 20%-50% permite o influen
semnificativ, iar când se deine controlul (peste 51%), societatea
comercial controlat este filiala.
CreanĠele imobilizate cuprind creanele legate de participaii,
împrumuturi acordare pe termen lung i alte creane.
CreanĠele legate de participaĠii reprezint drepturi ale
întreprinderii care iau natere ca urmare a acordrii de împrumuturi pe
termen mediu sau lung altor uniti patrimoniale la care aceasta deine titluri
de participare.
Împrumuturile pot fi acordate filialelor sau unor uniti economice
din afara grupului cu scopul de a se obine venituri sub form de dobând.

Creanele imobilizate includ i aciunile proprii pe care unitatea le-a

achiziionat sau reclasificat, cu intenia de a le deine pe o perioad mai
mare de un an.
În categoria, altor creanĠe imobilizate se cuprind garaniile i
cauiunile depuse de unitatea patrimonial la teri în vederea garantrii bunei
execuii a unei obligaii.
CauĠiunea se realizeaz pe baza unui contract prin care o persoan
garanteaz pentru o alt persoan, fa de teri, c va îndeplini ea
obligaiunile persoanei garantate în cazul când aceasta nu îi respect
angajamentul.
GaranĠia se realizeaz tot pe baz de contract prin care o parte,
garantul, garanteaz celeilalte pri beneficiarul, executarea unei obligaii.
Garania d dreptul beneficiarului ca în cazul neexecutrii obligaiei de ctre
debitor s cear scoaterea la licitaie a bunurilor sau hârtiilor de valoare în
vederea stingerii obligaiei asumate.
2.1.2. ACTIVELE CIRCULANTE

Activele circulante sunt acele bunuri care se caracterizeaz prin
faptul c particip la procesul de producie cu întreaga lor valoare de
utilitate i care se consum i îi transmit dintr-o dat valoarea de utilitate i
valoarea asupra noului produs.
Sub aspectul lichiditii, caracteristica de baz a activelor circulante
este aceea c perioada lor de rotaie este mai mic de un an, ele intr i ies
din unitate de mai multe ori sau cel puin o singur dat în decursul unui
exerciiu financiar. În raport de forma pe care o îmbrac i destinaia pe care
o primesc în cadrul ciclurilor de exploatare, activele circulante se împart în:
– Stocuri i comenzi în curs de execuie;
– Creane sau valori în curs de decontare;
– Investiii financiare pe termen scurt;
– Disponibiliti bneti.
Stocuri úi comenzi în curs de execuĠie sunt constituite din mijloace
circulante materiale din sfera produciei cum sunt: materiile prime,

materialele consumabile, obiectele de inventar, producia, lucrrile i

serviciile în curs de execuie etc. i mijloace circulante materiale din sfera
circulaiei care cuprind: semifabricatele destinate livrrii, produsele finite,
mrfurile, etc.
Materia primă constituie substana principal care intr în
componena produsului finit în care se regsete total sau parial în forma ei
iniial sau transformat, cum sunt: fina din industria de panificaie, oelul
din industria constructoare de maini, caolinul în industria de porelan etc.
Materialele consumabile particip sau ajut la procesul de
fabricaie sau de exploatare, fr a se regsi de regul în produsul finit.
Materialele consumabile cuprind: materialele auxiliare, combustibilii,
piesele de schimb, materialele de ambalat, seminele i materialele de
plantat, furajele, materialele de natura obiectelor de inventar.
În procesul de producie, materialele auxiliare se adaug materiei
prime în scopul de a ajuta la transformarea ei (drojdia în industria
panificaiei, aa, lipiciul, substanele de vopsit în industria de înclminte),
sunt consumate de echipamentele de lucru (crbunii folosii la cazane pentru
producerea aburului) sau se folosesc pentru asigurarea funcionrii acestora
(uleiurile pentru ungerea mainilor). De regul, materialele auxiliare
contribuie la desfurarea procesului de producie, fr a se regsi în
produsul finit.
Combustibilul particip direct sau indirect la procesul de producie.
În funcie de destinaia lui distingem:
• Combustibil tehnologic folosit în procesul tehnologic de
modificare a materiilor prime;
• Combustibil energetic utilizat la producerea energiei electrice
necesare procesului de producie sau pentru punerea în micare
a mainilor;
• Combustibil neindustrial sau gospodăresc folosit la înclzitul
birourilor, atelierelor etc.
Piesele de schimb servesc pentru înlocuirea pieselor uzate în timpul
efecturii reparaiilor la mijloacele fixe (piulie, roi dinate, arcuri etc.).

Materialele de ambalat sunt materiale folosite pentru protejarea

bunurilor pe durata transportului, depozitrii sau desfacerii (hârtie, cartoane,
cutii, recipiente).
SeminĠele úi materialele de plantat sunt acele produse agricole care
servesc la înfiinarea unor culturi vegetale, legumicole sau de zarzavat.
Furajele reprezint acele produse agricole vegetale sau de natur
animal i mineral, în stare natural sau prelucrat, care servesc la hrana
animalelor (fân, grune de plante furajere, reziduri din fabricarea
produselor de origine animal sau vegetal, anumite substane minerale etc.)
În categoria mijloacelor circulante materiale pentru producie din
considerente de ordin practic, impuse de simplificarea operaiilor de
planificare i eviden a lor, se includ i materialele de natura obiectelor
de inventar de mic valoare sau scurt durat care deservesc mai multe
cicluri de exploatare.
Din categoria obiectelor de inventar fac parte: sculele, uneltele,
mobilierul mrunt precum i bunurile asimilate acestora: echipamentul de
protecie, echipamentul de lucru, SDV-urile, modelele, matriele etc.
Spre deosebire de imobilizrile corporale, materialele de natura
obiectelor de inventar nu îndeplinesc cumulativ condiiile de durat i
valoare, fiind una sau alta, mai mare, sau mai mic. Valoarea materialelor
de natura obiectelor de inventar se include în cheltuielile întreprinderii la
darea lor în folosin.
ProducĠia în curs de execuĠie este reprezentat de mijloacele
materiale în curs de transformare (producia neterminat care ocup o
poziie intermediar, fie între materia prim i semifabricat, fie între
semifabricat i produsul finit).
Producia în curs de execuie, precum i lucrrile i serviciile în curs
de execuie îi mresc valoarea treptat pe msura încorporrii în ele a noi
consumuri de materiale i de munc vie pân la transformarea lor în
semifabricate sau produse finite.
Semifabricatele sunt acele bunuri care au suferit deja o anumit
prelucrare, au parcurs un numr de faze tehnologice, au fost recepionate i

predate la depozit, urmând a fi prelucrate în continuare sau vândute terilor.

Produsele finite reprezint bunuri materiale a cror proces de
fabricaie s-a terminat, ele au parcurs toate fazele procesului tehnologic,
corespund normelor de calitate, au fost recepionate i s-au întocmit
documentele de predare la magazie.
Produsele reziduale sunt produsele rezultate din acelai proces
tehnologic dar care nu corespund controlului tehnic de calitate i care vor
putea cpta o alt destinaie. Ele se gsesc sub denumirile de rebuturi,
deeuri, materiale recuperabile.
Mărfurile sunt bunurile materiale achiziionate de la teri în vederea
revânzrii lor sau fabricate în unitate i trecute în magazinul propriu de
desfacere.
Animale úi păsări. În aceast categorie de active circulante intr
toate speciile de animale i psri, care nu îndeplinesc condiiile pentru a fi
trecute în categoria imobilizrilor corporale, de exemplu: animale tinere i la
îngrat, psri, albinele etc.
Ambalajele sunt bunuri materiale folosite pentru protejarea altor
bunuri pe timpul transportului i depozitrii (palei, containere, butoaie etc.).
CreanĠele sau valorile în curs de decontare sunt valori economice
avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau
juridice, pentru care urmeaz s se primeasc un echivalent valoric.
Toate persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de o valoare
avansat urmând s dea în schimb un echivalent corespunztor sunt
delimitate generic prin noiunea de debitori.
Principalele structuri de creane evideniate i analizate în
contabilitate sunt: clienii, efecte comerciale de primit i alte creane.
ClienĠii reprezintă creanĠele faĠă de terĠi generate de vânzarea pe
credit a bunurilor, lucrărilor úi serviciilor care fac obiectul activităĠii
întreprinderii.
Pentru asigurarea unei imagini fidele asupra patrimoniului i a
sinceritii informaiilor furnizate de contabilitate clienii neîncasai la
scaden i asupra crora exist o lips de încredere în ceea ce privete

solvabilitatea lor, sunt reflectai distinct în contabilitate sub forma clienĠilor

incerĠi sau în litigiu.
Efectele comerciale de primit sunt titluri de valoare care atest
creane într-o sum determinat i pltibil imediat sau într-un termen scurt.
Cambia este denumirea generic dat titlurilor de comer, adic
titlurilor negociabile care fac dovada existenei unei creane. Cambia
îmbrac dou forme: trata i biletul la ordin.
Trata este un înscris prin care creditorul (trgtorul) d ordin
debitorului su (trasului) s achite la o anumit dat (scaden) unei a treia
persoane numit beneficiar sau la ordinul acestuia, o sum de bani
determinat. Trgtorul dup obinerea acceptului din partea trasului remite
trata ctre beneficiar. Beneficiarul are posibilitatea:
a) s pstreze efectul comercial pân la scaden când îl prezint
trasului pentru încasare;
b) s transfere altei persoane dreptul de crean asupra trasului,
operaiune denumit gir sau andosare;
c) s sconteze înainte de scaden (s vând) trata la o banc. În
acest caz banca reine scontul i comisionul necesar pentru
acoperirea cheltuielilor ocazionate de operaiile de scont.
Biletul la ordin este cambia emis de debitor în favoarea unui
creditor prin care dispune s se plteasc o sum de bani, la o anumit dat
i într-un anumit loc. Biletele la ordin pot i ele s fie pstrate pân la
scaden, pot fi transferate altei persoane ca drept de crean sau pot fi
scontate la banc. În practica rilor cu economie de pia gama de efecte de
comerciale este foarte divers i cuprinde pe lâng cambii i warant-urile,
cecurile, biletele la purttor.
Warantul este recipisa eliberat celui care depune bunuri în pstrare
la un depozit, constituind titlu de proprietate asupra bunurilor, folosit ca
hârtie de valoare negociabil sau la obinerea unui credit pe gaj (este un bilet
la ordin garantat printr-un gaj.
Cecul dei nu este un act de comer prin forma sa se bucur de o
legislaie actual copiat dup cea referitoare la cambie. Cecul reprezint un

document prin care o persoan (emitentul) d ordin bncii sale de a plti la

vedere unui anumit beneficiar o sum determinat.
În categoria altor creanĠe pe termen scurt intr: creanele în cadrul
grupului; creanele din interese de participare; creane generate de relaiile
de decontare ale întreprinderii cu statul, cu personalul angajat, cu alte
instituii publice, creane privind capitalul subscris i nevrsat;
InvestiĠiile financiare pe termen scurt includ plasamentele formate
din:
– aciuni cumprate, reprezentând pri din capitalul societilor
din cadrul grupului sau aciuni proprii rscumprate (la valoarea
lor nominal), cu scopul fie a reducerii capitalului social, fie în
vederea influenrii cursului la burs;
– aciunile cumprate, reprezentând pri din capitalul altor
societi (altele decât cele din grup sau proprii), în vederea
obinerii de dividende i efecturii operaiilor speculative pe
piaa de capital, prin revânzare;
– obligaiunile i bonurile de tezaur emise de organele statale,
cumprate pentru obinerea de venituri din dobânzi etc.
Scopul deinerii i valorificrii este obinerea de câtiguri, într-un
termen scurt, generat fie de dobânzile încasate, fie de diferena între preul
de vânzare i preul de cumprare obinut la vânzare.
DisponibilităĠile băneúti se delimiteaz sub forma numerarului din
casieria întreprinderii i prin disponibilitile aflate în conturi la bnci,
precum i alte valori financiare care datorit naturii lor sunt convertibile
imediat în disponibiliti bneti. Ele sunt elemente cu grad înalt de
lichiditate sau care exprim chiar forma lichid a valorii.
Acreditivele sunt disponibiliti bneti rezervate la banc în conturi
distincte i aflate la dispoziia unui furnizor. Din aceste acreditive urmeaz
s se fac plata furnizorului pe msura livrrilor bunurilor, executrii
lucrrilor sau prestrii serviciilor. Acestea garanteaz plata în favoarea
furnizorului.
Alte valori se concretizeaz în timbre fiscale i potale, bilete de

tratament i odihn (BTO), tichete i bilete de cltorie, bonuri valorice

(BCF) achiziionate i deinute de o unitate patrimonial.
Avansurile de trezorerie reflect sumele acordate unor persoane i
care urmeaz a fi justificate sau restituite. Avansurile de trezorerie
delimiteaz un drept de crean al unitii patrimoniale fa de titularul
avansului, dar având în vedere faptul c acesta se transform în lichiditi
bneti sau se poate justifica într-un timp foarte scurt, în contabilitate sunt
incluse aceste structuri în categoria disponibilitilor bneti.
2.2. PASIVELE
Pasivul reprezintă sursa de finanĠare a bunurilor economice, arată

modul de apropiere úi de stăpânire a activelor patrimoniale.
Prin componena sa delimiteaz clasificarea surselor de finanare în
funcie de:
a) modul lor de constituire;
b) exigibilitatea lor.
În funcie de modul de constituire al surselor de finanare, distingem:
• finanarea proprie a mijloacelor economice;
• finanarea strin a activelor patrimoniale.
FinanĠarea proprie a mijloacelor economice este asigurat direct de
ctre titularul de patrimoniu prin contribuia sa material sub form de
capital individual în cazul întreprinderilor individuale sau capital social în
cazul societilor i prin autofinanĠare, adic prin capitalizarea profitului, la
care se mai adaug unele resurse proprii: rezerve, fonduri proprii etc.
FinanĠarea străină a activului este asigurat de terĠe persoane
fizice sau juridice în raport de titularul de patrimoniu. Acetia împrumut
capitalurile lor sub diferite forme, cum sunt: cumprri de obligaiuni,
credite bancare, credite comerciale i alte datorii în curs de decontare.
Exigibilitatea surselor de finanĠare se refer la termenul lor de
decontare. Acest termen, în cazul capitalului propriu opereaz în momentul
lichidrii patrimoniului, iar în cazul datoriilor, termenul de scaden poate fi

mai mare sau mai mic decât exerciiul financiar. Datoriile, de aceea sunt
grupate în datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an úi datorii ce
trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an.
În raport de natură, provenienĠă úi exigibilitate elementele de pasiv
se împart în:
• datorii
• provizioane pentru riscuri i cheltuieli
• subvenii pentru investiii
• capital i rezerve
Datorii
O datorie reprezintă o obligaĠie actuală a întreprinderii ce decurge
din evenimente trecute úi prin decontarea căreia se aúteaptă să rezulte o
ieúire de resurse (plăĠi) care încorporează beneficii (avantaje) economice.
Ca urmare, o caracteristic esenial a unei datorii este faptul c
întreprinderea are o obligaie actual pentru sume ce trebuie pltite pentru
bunuri i servicii primite anterior, credite, impozite i taxe datorate etc.
Datoriile rezult din tranzacii sau evenimente trecute.
Datoriile se concretizeaz în resurse strine atrase temporar în
circuitul economico-financiar al agentului economic. Ele reprezint
mijloacele bneti sau mijloacele materiale primite de la teri (bnci,
furnizori, bugetul statului, creditori etc.) fa de care avem datoria de a le
rambursa la un anumit termen numit scadenĠă. În funcie de scadena
stabilit, datoriile pot fi:
• datorii curente, ce trebuie pltite într-o perioad de un an,
numite i pe termen scurt;
• datorii necurente, ce trebuie pltite într-o perioad mai mare de
un an sau pe termen lung.
Clasificarea datoriilor dup scaden permite aprecierea gradului de
solvabilitate a întreprinderii (capacitatea de a-i respecta angajamentele de
plat asumate).

Potrivit destinaiei lor, datoriile cuprind urmtoarele structuri:

• datorii financiare
• datorii comerciale
• datorii fiscale
• datorii salariale
• datorii sociale
• datorii fa de acionari sau asociai
• creditori diveri.
Datoriile financiare reprezint valori bneti primite de la obligatari
i instituii de credit.
Datoriile comerciale se creeaz în cadrul relaiilor de decontare cu
furnizorii pentru aprovizionri de bunuri economice i se concretizeaz în
sume de pltit. Aceste datorii apar în intervalul de timp de la contractarea
datoriei (i care coincide cu momentul primirii bunurilor) pân la plata ei.
Furnizorii cuprind datoriile din aprovizionarea pe credit, cu stocuri
úi imobilizări. Se înregistreaz datoriile unitii fa de terii de la care s-a
aprovizionat printr-o relaie de credit comercial (plata fcându-se pe baz de
instrumente de decontare obinuite). De exemplu: Agentul economic „Alfa”
se aprovizionează în data de 01.08 exerciĠiul N, de la întreprinderea „Beta”
cu materii prime în valoare de 35.000 lei, pe care le va achita în data de
30.08. exerciĠiul N. În perioada 1-30 august, agentul economic „Alfa”
înregistrează obligaĠia faĠă de furnizorul „Beta”, iar obligaĠia cuprinde
două momente: 1) angajarea obligaĠiei în data de 01.08; 2) stingerea
obligaĠiei (plata furnizorului) în data de 30.08.
Efectele de plată evideniaz datoriile pe credit cambial, a cror
stingere se face pe baz de efecte comerciale (documente specifice cum ar fi
cambia). Mecanismul contabilizrii efectelor de plat este similar cu cel al
furnizorilor, diferena fiind tipul de documente pe baza crora se face
decontarea datoriei i de asemenea reprezint i într-un caz i în altul tot o
obligaie sau o datorie.
Datoriile fiscale reprezint datoriile agentului economic din
impozite i taxe ctre bugetul statului privind: impozit pe profit, taxa pe

valoarea adugat (TVA), accize, impozit pe salarii, precum i alte impozite

i taxe. Datoriile salariale sunt reprezentate de datoriile agentului economic
fa de salariai pentru salariile aferente muncii prestate de acetia.
Datoriile sociale sunt obligaii ale agentului economic fa de
bugetul asigurrilor sociale de stat privind: contribuia la asigurrile sociale
(CAS), contribuia unitii la fondul de omaj, contribuia la asigurrile
sociale de sntate etc. Datoriile faĠă de acĠionari sau asociaĠi se refer la
capitalul de rambursat, dividende de plat etc.
Creditorii diverúi cuprind alte datorii diverse fa de teri, din afara
întreprinderii, sume încasate i necuvenite, etc.
Provizioanele pentru riscuri úi cheltuieli

Conceptual, în virtutea principiului prudenei, contabilitatea trebuie
s evite riscul transferrii în viitor a incertitudinilor perioadei curente. De
aceea provizioanele constituie rezerve (provizii) create în scopul acoperirii
unor pierderi cauzate de riscuri i incertitudine în activitatea întreprinderii
precum i deprecieri ale activelor. Provizioanele pentru riscuri úi
cheltuieli sunt datorii cu exigibilitate sau valoare incertă, respectiv
constatări úi estimări contabile cu caracter previzional, stabilite la
încheierea exerciĠiului, pe seama cheltuielilor, în virtutea aplicării
principiului prudenĠei úi independenĠei exerciĠiilor.
Provizionul se recunoate dac sunt îndeplinite cumulativ
urmtoarele condiii:
• exist o obligaie curent generat de un eveniment anterior;
• este posibil efectuarea unei pli pentru obligaia respectiv;
• suma poate fi estimat.
Provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor la sfâritul
exerciiului, când se constat probabilitatea producerii unor pierderi sau
cheltuieli. În exerciĠiile financiare următoare, indiferent dacă s-a realizat
sau nu riscul sau dacă cheltuiala a devenit exigibilă, aceste provizioane se
anulează prin reluarea lor la venituri dacă nu mai au suportul pentru care
au fost constituite.

Provizioane pentru riscuri úi cheltuieli se pot constitui pentru:

a) litigii, amenzi i penaliti, despgubiri, daune i alte datorii a
cror realizare este incert;
b) cheltuieli legate de garanii ce se acord clienilor în perioada de
garanie pentru activele vândute, în sensul c în intervalul unei
perioade de timp, ce este perioada de garanie, întreprinderea
furnizoare se oblig a efectua lucrri de remediere în mod gratuit
a defeciunilor aprute.
c) alte riscuri sau cheltuieli de volum mai important;
De exemplu, la sfâritul unui exerciiu financiar exist un litigiu cu
clieni neîncasai în curs de judecare i este incert câtigarea lui. Deci
exist posibilitatea de a pierde, clientul fiind falimentar. Ca msur de
prevedere, unitatea va proceda la crearea unui provizion pentru riscuri i
cheltuieli care, la apariia riscului, s acopere pierderea probabil.
SubvenĠii pentru investiĠii

Subveniile pentru investiii sunt alocri de surse financiare de la
bugetul statului sau din alte resurse, în scopul procurrii de imobilizri sau
pentru acoperirea unor cheltuieli de natura investiiilor (la activele
imobilizate sau lucrri care vor duce la crearea de noi locuri de munc, la
protecia mediului etc.). Sunt asimilate subveniilor pentru investiii
imobilizrile primite cu titlu gratuit sau prin donaie. Valoarea acestor
subvenii în exerciiile urmtoare, pe msura amortizrii activelor pe care le-
au generat, sunt trecute la venituri, fiind venituri curente în acel moment i
cu influen asupra rezultatului exerciiului.
Capitaluri proprii
Capitalul propriu se concretizează în interesul (dreptul) rezidual al
acĠionarilor în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor
sale.
Capitalurile proprii reprezint finanarea proprie a bunurilor
economice aflate în circuitul economic al unitii patrimoniale.
Ca o component de baz a pasivului, capitalul propriu se

delimiteaz prin:
a) capital social;
b) primele de capital;
c) rezervele;
d) rezervele din reevaluare (diferenele din reevaluare);
e) rezultatul exerciiului;
f) rezultatul reportat;
Capitalul social se constituie la înfiinarea societii comerciale prin
aportul personal al proprietarului sau al asociaĠilor úi acĠionarilor. Acest
aport poate fi în numerar sau în bunuri cu valoare economic.
Subscrierea capitalului reprezint operaia prin care subscriitorul
declar i semneaz pentru suma de bani i valoarea bunurilor cu care se
angajeaz s participe la constituirea societii comerciale. Vărsarea
capitalului, reprezint operaia de punere la dispoziia societii a aportului
în bani i în natur subscris.
Având în vedere aceste operaiuni de constituire a capitalului social,
rezult c acesta îmbrac dou forme:
• capital subscris úi nevărsat sau nedepus care reflect partea de
capital care dei a fost subscris (promis) nu a fost înc pus la
dispoziia societii comerciale;
• capital subscris úi vărsat, reflect partea din capital subscris care
în urma aporturilor aduse în bani sau în natur poate fi considerat
c a fost depus efectiv în vederea constituirii societii
comerciale.
Capitalul social, poate fi majorat pe parcursul existenei unei uniti
patrimoniale, pe calea emisiunilor de noi aciuni sau pri sociale, a
aportului întreprinztorului individual prin fuziune i prin operaii interne de
capitalizare (încorporri de rezerve, capitalizarea profitului, transformarea
de obligaiuni în aciuni etc.). Capitalul unitii patrimoniale poate fi redus
în timpul funcionrii societii fie prin rambursarea ctre acionari sau
asociai a unei pri din acesta, atunci când se consider c este prea mare în
raport cu activitatea acesteia sau atunci când se reduc investiiile dintr-un

sector sau ramur de activitate. De asemenea, reducerea de capital poate

avea loc prin acoperirea de pierderi suferite în exerciiile financiare
anterioare.
Primele de capital sunt degajate în urma operaĠiunilor de creútere
a capitalului social. Ele reprezint diferena între preul de emitere al noilor
aciuni (mai mare) i valoarea nominal a aciunilor (mai mic), emisiuni
noi care se fac în scopul mririi capitalului.
În raport de modalitatea de majorare a capitalului social se disting:
a) prime de emisiune;
b) prime de fuziune;
c) prime de aport;
d) prime de conversie a obligaiunilor în aciuni.
Rezervele reprezint, în principiu, profitul obinut în exerciiile
precedente i trecut efectiv la aceast categorie, fie în scopul protejrii
capitalului propriu, acoperind eventuale pierderi, fie pentru majorarea
capitalului social. Acestea se constituie fie pe baza unor acte normative
(rezerve legale), fie prin hotrârea organelor de drept ale societii
comerciale sub denumirea de rezerve statutare.
Alte rezerve sunt constituite de ctre societatea comercial din
profitul net cu scopul finanrii unor investiii în imobilizri corporale sau
pentru rscumprarea propriilor aciuni în vederea anulrii lor (reducerii
capitalului social etc.).
Rezervele din reevaluare reprezint plusurile de valoare create
prin reevaluarea imobilizrilor corporale i a celor financiare. Operaiunile
de reevaluare sunt considerate necesare în situaii în care unul i acelai
element patrimonial are din cauza deprecierii monedei o alt valoare decât
cea cu care acesta a fost evideniat în contabilitate. Prin reevaluare rezult o
valoare actual mai mare sau mai mic decât valoarea contabil de intrare.
De exemplu, un activ fix corporal avea valoarea iniĠială de 5.000
lei. După reevaluare (valoarea nouă în raport cu evoluĠia preĠurilor pe
piaĠă), valoarea activului fix corporal a devenit 6.000 lei. DiferenĠa din
reevaluare este de 1.000 lei úi se contabilizează concomitent la elementul de

activ fix corporal, úi la elementul de pasiv, rezervă din reevaluare.

Diferena constatat nu reprezint o sum disponibil i se
evideniaz ca rezerv din reevaluare care va fi utilizat pentru majorarea
sursei proprii de finanare – capitalul social.
Rezultatul exerciĠiului reprezint rezultatul global al exerciiului
curent, stabilit la sfâritul exerciiului financiar ca diferen dintre veniturile
i cheltuielile întreprinderii i se poate concretiza în profitul (+) sau
pierderea (-) perioadei.
Rezultatul reportat este rezultatul sau partea din rezultatul
exerciiului precedent nerepartizat, a crui repartizare a fost amânat din
diferite motive de A.G.A. (cazul profitului), respectiv pierderea neacoperit.
Rezultatul reportat este aferent exerciiului anterior i poate fi profit (+)
nerepartizat sau pierdere (-) neacoperit.
Atât rezultatul reportat cât i rezultatul curent, reprezentând
beneficiu (profit), pân la repartizare pe destinaii, de ctre A.G.A.
reprezint o resurs proprie de finanare a activelor, dup cum rezultatul
negativ (pierderea) reprezint o diminuare a acestei resurse, generat de un
gol de active.
2.3. ELEMENTELE RECTIFICATIVE ùI DE

REGULARIZARE. DATORIILE ùI ACTIVELE
CONTINGENTE (EVENTUALE)
În contabilitate sunt delimitate ca structuri patrimoniale distincte

elementele rectificative i elementele de regularizare, care datorit
semnificaiei lor particulare nu pot fi încadrate în celelalte structuri de activ
sau pasiv.
Elementele rectificative, corecteaz prin adunare sau scdere
valoarea celorlalte elemente patrimoniale. Aici sunt incluse amortizrile i
ajustrile pentru deprecieri.
Amortizarea contabilă reprezint ritmul sau modul în care se
consum avantajele economice încorporate în activul corporal sau
necorporal. Sunt supuse amortizrii toate activele imobilizate a cror

utilizare este limitat în timp, cu excepia terenurilor i a imobilizrilor

financiare.
Desemnând constatarea contabil a consumului respectivelor
imobilizri, amortizarea ca structur de pasiv, se constituie pe seama
cheltuielilor. Amortizarea se delimitează în următoarelei ipostaze:
1. ca i o cheltuial a exerciiului;
2. o cale de reînnoire a imobilizrilor.
Din punct de vedere contabil amortizarea este un element rectificativ
care corecteaz prin scdere valoarea contabil de intrare a imobilizrilor în
patrimoniu în valoare real sau valoare net.
Valoarea contabil – Amortizare = Valoare net contabil
(valoarea de intrare în patrimoniu)
Valoarea amortizabil a unei imobilizri corporale este egal cu

valoarea sa contabil i trebuie înregistrat în mod sistematic pe parcursul
duratei de via util a activului.
Amortizarea se stabilete prin aplicarea cotelor de amortizare asupra
valorii de intrare a imobilizrilor corporale. Amortizarea imobilizărilor
corporale se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii
acestora în funcĠiune úi până la recuperarea integrală a valorii lor de
intrare, conform duratelor de viaĠă utilă úi condiĠiilor de utilizare a
acestora.
Amortizarea imobilizrilor corporale concesionate, închiriate sau în
locaie de gestiune se calculeaz i se înregistreaz în contabilitate de ctre
persoana juridic care le are în proprietate.
Persoanele juridice amortizeaz imobilizrile corporale utilizând
unul dintre urmtoarele regimuri de amortizare:
a) amortizarea linear care const în repartizarea uniform a valorii
de intrare a imobilizrilor corporale pe toat durata de via util
stabilit a acestora.
Aa = Vi/D, Vi = valoarea de intrare
Aa = amortizarea anual
D = durata de funcionare

b) amortizarea degresiv, care presupune multiplicarea cotelor de

amortizare linear cu coeficienii prevzui de lege, astfel:
1,5 pentru imobilizrile cu D de 2-5 ani];
2,0 pentru imobilizrile cu D de (5-10] ani;
2,5 pentru imobilizrile cu D de peste 10 ani.
În calculul acestei metode se poate ine seama de influena uzurii
morale.
c) amortizarea accelerat, constând în calcularea, în exerciiul
financiar în care imobilizrile corporale intr în activul persoanei
juridice, a unei amortizri în limita prevzut de lege din
valoarea de intrare a acestora.
În exerciiile urmtoare, amortizarea se calculeaz dup regimul
amortizrii lineare.
Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în
contabilitate ca o cheltuială.
Terenurile nu se amortizeaz.
Ajustările pentru deprecieri intervin în exerciiile în care se
constat o depreciere (reducere) reversibil a valorii unor active, când
aceast diminuare de valoare este sigur i se poate aproxima mrimea ei.
Constituirea acestor ajustri se face pe seama cheltuielilor i este
determinat de operaii imprevizibile cum sunt: crearea stocurilor fr
micare sau cu micare lent, deprecierea valorii terenurilor, reducerea
cursului la burs a titlurilor de participare etc.
Din punct de vedere contabil aceste ajustri sunt elemente
rectificative care corecteaz prin scdere valoarea contabil de intrare a
stocurilor, creanelor i a altor elemente de activ în valoare net contabil.
Valorile de regularizare sunt reprezentate de cheltuieli i venituri
care nu pot fi încorporate în rezultatele exerciiului curent întrucât se refer
la exerciii viitoare i care sunt o consecinĠă a aplicării principiului
independenĠei exerciĠiului în contabilitate.
Cheltuielile înregistrate în avans sunt cheltuieli achitate anticipat
cum ar fi: chiriile, abonamentele, primele de asigurare sau cheltuieli

ocazionate în exerciiul curent dar care privesc rezultatele exerciiilor

viitoare cum sunt: cheltuielile cu reparaiile capitale neprevizibile.
Veniturile înregistrate în avans sunt încasri sau creane aferente unor
bunuri nelivrate, sau a unor lucrri sau prestaii care nu afecteaz veniturile
exerciiului curent. Este cazul veniturilor anticipate din chirii, abonamente,
asigurri încasate în contul exerciiilor viitoare sau veniturilor de realizat
cum sunt dobânzile aferente vânzrilor cu plata în rate.
O datorie eventuală este:
a) o obligaie ce rezult din evenimente trecute i a cror existen
nu va fi confirmat decât prin manifestarea sau nemanifestarea
unui eveniment viitor nesigur, care nu este integral sub controlul
întreprinderii;
b) o obligaie actual ce rezult din evenimente trecute atunci când
fie pentru stingerea obligaiei nu este probabil ieirea de resurse
generatoare de avantaje economice, fie mrimea obligaiei nu
poate fi evaluat fiabil.
Un activ eventual este un activ potenial ce rezult din evenimente
trecute i a cror existen nu va fi confirmat decât prin manifestarea sau
nemanifestarea unui eveniment viitor nesigur, care nu este integral sub
controlul întreprinderii.
Datoriile eventuale úi activele eventuale nu trebuie contabilizate. Ele
trebuie să facă însă obiectul informării în anexă.
Exemplu:
Pe 1 iunie N, societatea X garantează creditele bancare contractate
de societatea Y. La acea dată, situaĠia financiară a societăĠii Y era solidă.
În cursul exerciĠiului N+1, situaĠia financiară a societăĠii Y se agravează,
iar pe 30 noiembrie N+1, se declară falimentul. La 31.12. N+1, se
estimează că sumele ce trebuie acoperite în numele partenerului comercial
sunt de 8.000 lei.
La 31.12.N:
• Exist o obligaie actual ca rezultat al unui eveniment trecut:
garantarea creditelor – obligaie legal.

• Nu este probabil ieirea de resurse generatoare de avantaje

economice viitoare, deoarece situaia financiar a societii Y e
solid.
• Nu este necesar un provizion, dar exist o datorie eventual.
• La 31.12.N+1:
• Exist o obligaie actual ca rezultat al unui eveniment trecut:
garantarea creditelor – obligaie legal.
• Este probabil ieirea de resurse generatoare de avantaje
economice viitoare: resursele necesare acoperirii creditului
garantat.
• Este necesar un provizion pentru cea mai bun estimare a
costurilor necesare acoperirii creditului garantat: 8.000 lei.
2.4. CHELTUIELILE, VENITURILE ùI

REZULTATELE
Pentru descrierea i analiza proceselor interne care produc

transformri cantitative i calitative în masa patrimoniului în contabilitate se
folosesc structurile de cheltuieli, venituri i rezultate.
Transformarea elementelor patrimoniale dintr-o stare în altă stare,
conduce la dispariĠia unora, dând naútere la ceea ce se numeúte cheltuială.
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieúiri sau scăderi
ale valorii activelor ori creúteri ale datoriilor, care se concretizează în
reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea
acestora către acĠionari.
Din punct de vedere financiar cheltuielile unitii patrimoniale
reprezint sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru consumurile,
lucrrile executate sau serviciile prestate de care beneficiaz unitatea
patrimonial.

Cheltuielile sunt recunoscute în contabilitate, de regul în

urmtoarele momente:
1. angajarea, intervine în momentul achiziionrii unor bunuri,
efecturii unor lucrri sau prestri de servicii, când se nate
obligaia bneasc de a le plti furnizorilor.
2. plata, const în achitarea unei sume de bani ca echivalent în
cadrul relaiilor comerciale sau de transfer (fr echivalent) în
cadrul relaiilor financiare.
3. consumul este specific utilizrii efective a bunurilor cu valoare
economic în vederea satisfacerii unor nevoi ale unitii
patrimoniale.
4. încorporarea este o etap strict contabil în cadrul creia
cheltuiala este decontat asupra rezultatului exerciiului. Nu toate
cheltuielile iau natere în urma parcurgerii acestor etape, unele
dintre cheltuieli nu presupun o plat ci sunt consecina unor
reguli stabilite de metodologia contabil. Aceste cheltuieli sunt
determinate de deprecierile ireversibile (amortizarea) i de
deprecierile reversibile (provizioane), pe care le sufer
elementele patrimoniale.
În funcie de destinaia lor, cheltuielile unei uniti patrimoniale se
grupeaz în: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare i cheltuieli
extraordinare, dup cum ele sunt degajate de activitatea de exploatare a
unitii, cea financiar sau de activitate extraordinar.
Cheltuielile de exploatare sunt generate de activitatea curent i
obinuit de producie i comercial a întreprinderii (de exemplu: cheltuieli
cu consumul de materii prime i obiecte de inventar; cheltuieli cu salariile;
cheltuieli cu lucrrile i serviciile executate de teri; impozite, taxe i
vrsminte; cheltuieli cu despgubiri, amenzi, penaliti; cheltuieli privind
activele cedate i alte operaii de capital etc.).
Cheltuielile financiare cuprind: diferenele nefavorabile de curs
valutar din operaiile curente cu disponibiliti în devize, dobânzi achitate
aferente împrumuturilor primite, sconturile acordate clienilor, pierderi din

vânzarea investiiilor financiare etc.

Cheltuielile extraordinare reprezint acele cheltuieli care sunt
determinate de împrejurri sau circumstane care nu se afl sub controlul
întreprinderii, cum ar fi: calamitile naturale, rzboaiele, cutremure etc.
Veniturile constituie creúteri ale beneficiilor economice înregistrate
pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creúteri ale
activelor ori descreúteri ale datoriilor, care se concretizează în creúteri ale
capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuĠii ale
acĠionarilor.
Veniturile reprezint sumele încasate sau de încasat din: livrrile de
bunuri, executarea de lucrri, prestarea de servicii i din avantajele pe care
unitatea patrimonial a consimit s le primeasc, la executarea unei
obligaii legale sau contractuale din partea terilor. Tot în categoria
veniturilor intr i producia stocat, producia imobilizat, diminuarea sau
anularea provizioanelor, preul de vânzare al activelor cedate.
Veniturile sunt recunoscute în contabilitate în urmtoarele momente:
1. obĠinerea, uneori i stocarea produciei în curs, a lucrrilor i
serviciilor executate, a produselor finite i semifabricatelor
recepionate.
2. facturarea producĠiei const în transferul dreptului de
proprietate de la vânztor la clienii si. Facturarea d natere
unui drept de crean asupra beneficiarului de produse, dac
încasarea nu corespunde cu momentul livrrii.
3. încasarea reprezint etapa în care produsul vândut sau lucrarea
executat, serviciul prestat, se transform în bani.
4. încorporarea este o etap contabil în care veniturile sunt
încorporate în rezultate, în vederea acoperirii cheltuielilor.
Veniturile în funcie de activitatea care le genereaz se împart în:
venituri din activitatea de exploatare, venituri financiare i venituri
extraordinare.
Veniturile din exploatare sunt veniturile realizate din vânzarea
produselor, mrfurilor, lucrrilor executate i serviciilor prestate, veniturile

din producia de imobilizri, din subvenii de exploatare, venituri din

vânzarea activelor i alte operaii de capital etc.
Veniturile financiare cuprind venituri din participaii, venituri din
investiii financiare, din diferene de curs valutar, din dobânzi, din sconturi
obinute etc.
Veniturile extraordinare reprezint veniturile din subvenii pentru
evenimentele extraordinare i altele similare.
Contabilitatea de angajament
Conform metodologiei contabile adoptate în ara noastr, efectele
tranzacĠiilor úi a altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacĠiile
úi evenimentele se produc (úi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul
său este încasat sau plătit) úi sunt înregistrate în evidenĠele contabile úi
raportate în situaĠiile financiare ale perioadelor aferente. Situaiile
financiare întocmite în baza acestui principiu ofer informaii utilizatorilor
nu numai despre tranzaciile trecute, care au implicat pli i încasri, dar i
despre obligaiile de plat din viitor i despre resursele privind încasrile
viitoare. Deci acestea furnizeaz cele mai utile informaii referitoare la
tranzacii i la alte evenimente trecute care sunt necesare utilizatorilor în
luarea deciziilor economice.
Determinarea rezultatului în contabilitate

Profitul sau pierderea obinut() de întreprindere este utilizat()
frecvent ca o msur de apreciere a performanelor. Necesitile
informaionale privind rezultatul vizeaz mai ales din partea investitorilor i
managerilor cunoaterea fluxurilor de cheltuieli i venituri care explic acest
rezultat. Rezultatul exerciiului (R) este determinat prin compararea
cheltuielilor cu veniturile. Astfel, poate rezulta profit sau pierdere:
a) profit (rezultat pozitiv), când veniturile (V) sunt mai mari decât
cheltuielile (C);
b) pierdere (rezultat negativ), când cheltuielile sunt mai mari decât
veniturile.
În mod frecvent, profitul este confundat cu trezoreria întreprinderii.

Cele dou ar fi egale ca valoare atunci când un venit va fi constatat în

momentul efecturii unei încasri, iar o cheltuial, în momentul efecturii
unei pli.
În prezent, realitatea este alta, ca urmare a rupturii, a decalajului în
timp care există între fluxurile de bunuri úi servicii (vânzări, cumpărări) úi
fluxurile de trezorerie (încasări, plăĠi). Astfel, venitul este recunoscut în
momentul angajrii unei creane, iar cheltuiala, în momentul angajrii unei
datorii. Aceste aspecte definesc ceea ce, în limbajul contabil modern, poart
numele de contabilitate de angajamente (accrual accounting). Se poate
întâmpla ca o întreprindere s obin profit, îns doar o mic parte din acesta
s se regseasc în trezoreria întreprinderii.
Subiecte pentru autoevaluare:
Întrebări de autoevaluare:
1. Când se recunoate un activ în contabilitate i care sunt principalele
structuri?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
2. Ce indic pasivele unei întreprinderi în raport cu activele sale?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................

3. Când se recunosc datoriile în contabilitate? Prezentai clasificarea lor.

..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
4. Explicai conceptul de provizion.
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
5. Indicai care sunt principalele categorii de provizioane care se constituie
în contabilitate.
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
6. Prezentai recunoaterea cheltuielilor i a veniturilor în contabilitate.
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
Dacă aĠi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaĠi-vă
răspunsurile date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în
acest Modul.
Nu aĠi răspuns corect la toate întrebările? Nu fii dezamgii,
cci v recomandm s reparcurgei materialul teoretic i cu
siguran vei putea rspunde acestor întrebri. E simplu! Putei de
asemenea, s v notai eventualele nelmuriri, pentru a le clarifica
în cadrul ActivităĠii tutoriale (AT).

AĠi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!!

Continuai parcurgerea acestui Modul pentru a v pregti
corespunztor în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru
acest Modul.
R ezumatul acestui M odul:

În vederea cunoaterii, gestionrii i administrrii cât mai eficiente a
patrimoniului, contabilitatea utilizeaz o serie de categorii economice
proprii obiectului ei de studiu, cum sunt: activele, datoriile, capitalurile
proprii, provizioanele, cheltuielile, veniturile úi rezultatele.
Bibliografie obligatorie
1. Bogdan V., Bazele contabilităĠii contemporane, Editura Universitii din
Oradea, 2008;
2. Feleag N., Malciu L., Bunea ., Bazele contabilităĠii – O abordare
europeană úi internaĠională, Editura Economic, Bucureti, 2002;
3. Irimie Emil Popa, Sorin Briciu, Ioan Oprean, Ovidiu Bunget, Cristian
Pere, tefan Pete, Bazele contabilităĠii – aplicaĠii practice, Editura
Economic, Bucureti, 2009.

Modulul 2. Categorii Economice Specifice Obiectului Contabilit

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modulul 2. Categorii Economice Specifice Obiectului Contabilit

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modul ul 2 – B aze le c ont abilităĠi i

Timpul mediu necesar pentru studiu: 550 minute.

Activele reprezintă resurse controlate de întreprindere ca rezultat al

2.1.1. ACTIVELE IMOBILIZATE

– concesiuni, licene, brevete, mrci de fabric i de comer i alte

distinctiv al unei firme, constituit din anumite litere, cifre, reprezentri

de 1 an, particip la mai multe cicluri de exploatare, nu-i schimb forma i

capitalului altor societi i prin aceasta calitatea de a participa la luarea

Creanele imobilizate includ i aciunile proprii pe care unitatea le-a

2.1.2. ACTIVELE CIRCULANTE

materialele consumabile, obiectele de inventar, producia, lucrrile i

Materialele de ambalat sunt materiale folosite pentru protejarea

predate la depozit, urmând a fi prelucrate în continuare sau vândute terilor.

solvabilitatea lor, sunt reflectai distinct în contabilitate sub forma clienĠilor

document prin care o persoan (emitentul) d ordin bncii sale de a plti la

tratament i odihn (BTO), tichete i bilete de cltorie, bonuri valorice

Pasivul reprezintă sursa de finanĠare a bunurilor economice, arată

Potrivit destinaiei lor, datoriile cuprind urmtoarele structuri:

valoarea adugat (TVA), accize, impozit pe salarii, precum i alte impozite

Provizioanele pentru riscuri úi cheltuieli

Provizioane pentru riscuri úi cheltuieli se pot constitui pentru:

SubvenĠii pentru investiĠii

sector sau ramur de activitate. De asemenea, reducerea de capital poate

activ fix corporal, úi la elementul de pasiv, rezervă din reevaluare.

2.3. ELEMENTELE RECTIFICATIVE ùI DE

În contabilitate sunt delimitate ca structuri patrimoniale distincte

utilizare este limitat în timp, cu excepia terenurilor i a imobilizrilor

Valoarea amortizabil a unei imobilizri corporale este egal cu

b) amortizarea degresiv, care presupune multiplicarea cotelor de

ocazionate în exerciiul curent dar care privesc rezultatele exerciiilor

• Nu este probabil ieirea de resurse generatoare de avantaje

2.4. CHELTUIELILE, VENITURILE ùI

Pentru descrierea i analiza proceselor interne care produc

Cheltuielile sunt recunoscute în contabilitate, de regul în

vânzarea investiiilor financiare etc.

din producia de imobilizri, din subvenii de exploatare, venituri din

Determinarea rezultatului în contabilitate

Cele dou ar fi egale ca valoare atunci când un venit va fi constatat în

Subiecte pentru autoevaluare:

3. Când se recunosc datoriile în contabilitate? Prezentai clasificarea lor.

AĠi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!!

R ezumatul acestui M odul:

S-ar putea să vă placă și