TĂIEREA DE ARBORI NEMARCAŢI DE CĂTRE PROPRIETARII DE PĂDURI PRIVATE.

INFRACŢIUNE
SAU CONTRAVENŢIE SILVICĂ?
Emil BUTUCIANU
Procuror P.Î.C.C.J.

Fondul forestier al României este alcătuit din fondul forestier naţional şi vegetaţia forestieră din afara
fondului forestier naţional.
Fondul forestier naţional cuprinde, conform art.1 alin.1 din Legea nr.46 din 19 martie 2008 (Codul silvic 1 ),
totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor ce servesc nevoilor de cultură, protecţie, administraţie
silvică, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive enumerate în alin.2, cuprinse în amenajamente silvice la
data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condiţiile legii, indiferent de natura dreptului de
proprietate.
În sensul art.2 alin.1 sunt considerate păduri şi sunt incluse în fondul forestier naţional terenurile cu o
suprafaţă de cel puţin 0,25 ha, acoperite cu arbori ; arborii trebuie să atingă o înălţime minimă de 5 m la maturitate în
condiţii normale de vegetaţie.
Termenul pădure include, conform alin.2 al aceluiaşi articol :
a) pădurile cuprinse în amenajamente silvice la 1 ianuarie 1990, precum şi cele incluse ulterior în acestea, în condiţiile
legii ;
b) perdelele forestiere de protecţie ;
c) jnepenişurile ;
d) păşunile împădurite cu o consecinţă mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai la suprafaţa acoperită efectiv de
vegetaţie forestieră.
Constituie vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional acea vegetaţie forestieră care nu
îndeplineşte unul sau mai multe criterii de definire a pădurii, fiind alcătuită din cele 8 categorii expres prevăzute în
pct.50 din Anexa Legii nr.46/2008.
Potrivit art.35 din Constituţie, statul român asigură cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului fiecărei
persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic, iar persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a
proteja şi ameliora acest mediu.
Dreptul la proprietate este constituţional garantat, însă caracterul şi limita drepturilor sunt stabilite prin lege.
Între altele, dreptul la proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului (art.44 alin.1 şi 6).
Unele restricţii cu privire la modul de administrare şi exploatare a fondului forestier naţional sau a vegetaţiei
forestiere de pe terenurile din afara acestui fond, indiferent dacă fac obiectul proprietăţii publice sau private sunt
înscrise în dispoziţiile Codului silvic, deoarece, aşa cum am precizat, dreptul de proprietate obligă, între altele, la
respectarea sarcinilor privind protecţia mediului în cadrul căruia fondul forestier şi vegetaţia forestieră constituie
factorii cei mai importanţi, dar şi o resursă epuizabilă, însă regenerabilă în măsura în care regimul legal al acestora este
respectat.
În art.6 alin.1 şi 2 se prevede, cu valoare de principiu, că fondul forestier naţional este supus regimului silvic,
iar vegetaţia forestieră este supusă normelor silvice privind evaluarea masei lemnoase şi reglementărilor privind
circulaţia materialului lemnos, fără a condiţiona de includerea în ocoale sau amenajamente silvice.
Recoltarea şi valorificarea lemnului din vegetaţia forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier
naţional este, potrivit alin.3 al art.6, la latitudinea proprietarilor, fiind obligaţi şi aceştia să respecte normele tehnice
privind evaluarea masei lemnoase şi reglementările privind circulaţia materialului lemnos.
Din examinarea dispoziţiilor art.17 alin.2 lit.g, 62, 63, 68 şi 70 din Codul silvic, art.1, 2, 4, 11 şi 12 din Ordinul
nr.606 din 30 septembrie 2008 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru aprobarea Instrucţiunilor privind
termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi transport a materialului lemnos şi art.1 alin.1, 2 şi 4, art.10
şi art.11 din Ordinul nr.33 din 24 ianuarie 2002 pentru aprobarea Regulamentului privind confecţionarea şi folosirea
ciocanelor silvice emis de acelaşi minister rezultă că, indiferent de natura proprietăţii, exploatarea masei lemnoase
se face numai după obţinerea autorizaţiei de exploatare, inventarierea şi marcarea cu dispozitive speciale de către
personalul silvic autorizat a arborilor ce urmează a fi tăiaţi şi predarea-primirea parchetului sau suprafeţei pentru
exploatare.
Aceste prevederi sunt obligatorii inclusiv pentru proprietarii de păduri, persoane fizice, ce au dreptul de a
exploata în regie proprie un volum maxim de 20 m3/an din pădurile pe care le au în proprietate, cu atât mai mult cu cât,
conform art.17 alin.1 şi 2 lit.g, respectarea regimului silvic este obligatorie pentru toţi deţinătorii de fond forestier,
iar proprietarul fondului forestier este obligat în respectarea regimului silvic, printre altele, să exploateze masa
lemnoasă numai după punerea în valoare, autorizarea parchetelor şi eliberarea documentelor specifice de către
personalul autorizat.
Transportul materialului lemnos rezultat în urma tăierii, indiferent de natura sau felul proprietăţii, se face,
potrivit art.3 din Normele referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialului lemnos aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr.996 din 27 august 2008, numai însoţit de actul de punere în valoare şi avizul de însoţire,
ultimul fiind completat în formă simplificată de către deţinătorii de pădure sau vegetaţie forestieră din afara fondului
forestier, care exploatează masa lemnoasă pentru nevoi proprii şi nu realizează acte de comerţ.
Ca atare, exploatarea pădurilor şi vegetaţiei forestiere nu se face în mod arbitrar de către proprietari, chiar
dacă avem de-a face cu păduri sau terenuri cu vegetaţie forestieră proprietate privată, ci respectându-se regulile de

1
Când în cuprinsul lucrării nu se va indica actul normativ se va înţelege că acel articol este din Codul silvic.
exploatare stabilite prin lege, iar cei ce încalcă aceste reguli sunt traşi la răspundere penală sau contravenţională, după
caz (art.104 din Codul silvic).
Astfel, varianta tipică a infracţiunii silvice prevăzută de art.108 alin.1 lit.a) din Codul silvic constă în tăierea,
distrugerea, scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia
forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, dacă valoarea prejudiciului este
de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.
O condiţie circumstanţială în conţinutul agravat al acestei infracţiuni (art.108 alin.1 lit.c şi d) este reprezentată
de o anumită valoare a urmării imediate (prejudiciu/rezultat) care trebuie să fie de peste 20, respectiv 50 de ori mai mare
decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Dacă valoarea pagubei cauzată în aceste condiţii este de până la de 5 ori preţul mediu fapta constituie
contravenţia prevăzută de art.1 alin.1 lit.c din Legea nr.31 din 3 aprilie 2000.
În ipoteza în care această ultimă faptă a fost săvârşită de cel puţin două ori în intervalul de un an, iar valoarea
cumulată a prejudiciului produs depăşeşte limita de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu la data constatării, ea
va constitui infracţiunea silvică prevăzută de art.108 alin.1 lit.b din Codul silvic.
Totodată, potrivit art.1 lit.j din Legea nr.31/2000 constituie contravenţie silvică tăierea, ruperea sau scoaterea
din rădăcini, de către proprietarii pădurilor proprietate privată sau de deţinătorii terenurilor cu vegetaţie forestieră
din afara fondului forestier naţional, de arbori nemarcaţi de personalul silvic autorizat.
Latura obiectivă a infracţiunii nu este condiţionată de către legiuitor de cuprinderea în ocoale sau
amenajamente silvice a pădurilor publice sau private.
Infracţiunea şi contravenţiile silvice menţionate au un obiect juridic multiplu, constând atât în relaţiile sociale
ce protejează fondul forestier ca factor principal de mediu, cât şi cele ce apără proprietatea (obiect juridic adiacent).
Subiectul pasiv principal este întotdeauna statul ca titular al valorii sociale ocrotite punitiv, iar subiectul pasiv secundar
poate fi persoana direct păgubită prin fapta ilicită, în funcţie de apartenenţa pădurii afectate sau subiectul activ al faptei.
Condiţia intrinsecă, subiectivă, care alcătuieşte conţinutul incriminării infracţiunii silvice prevăzute de art.108
alin.1 din Codul silvic sau comiterii contravenţiei prevăzute de art.1 alin.1 lit.c din Legea nr.31/2000, ca fapta să fie
săvârşită „fără drept” are în vedere împrejurarea că, în anumite situaţii expres reglementate, se impun tăieri şi curăţiri
pentru igienizarea pădurilor publice sau private (ultimele formând obiectul prezentului demers), precum şi faptul că
proprietarii de păduri particulare sau deţinătorii de terenuri cu vegetaţie forestieră pot exploata pentru nevoi personale,
în regim silvic, până la 20 m3/an de material lemnos din pădurile pe care le au în proprietate.
În toate cazurile, indiferent de forma de proprietate asupra pădurilor, tăierea arborilor fără îndeplinirea
cumulativă a tuturor condiţiilor necesare recoltării materialului lemnos, prezentate anterior (obţinerea autorizaţiei de
exploatare, inventarierea şi marcarea arborilor de către organele silvice autorizate şi predarea-primirea parchetelor sau
suprafeţelor în exploatare), constituie faptă săvârşită „fără drept”, indiferent de persoana ce o săvârşeşte, inclusiv
proprietarul pădurii private.
În schimb, subiect activ principal (autor) al contravenţiei prevăzute de art.1 alin.1 lit.j din Legea nr.31/2000
poate fi numai proprietarul unei păduri private care, deşi a obţinut autorizaţia de exploatare, s-au inventariat şi
marcat arborii şi i s-a predat şi a primit parchetul sau suprafaţa în exploatare a tăiat şi/sau numai arbori nemarcaţi cu
dispozitivul special de către personalul autorizat, indiferent de volumul acestor arbori nemarcaţi, cu condiţia ca acesta,
cumulat cu cel al arborilor marcaţi şi tăiaţi, să nu depăşească limita aprobată prin autorizaţia de exploatare (Anexa
nr.3 a Ordinului nr.606 din 30 septembrie 2008).
Volumul masei lemnoase ce depăşeşte limita cantitativă autorizată reprezintă o tăiere „fără drept” şi va fi
baza de calcul a prejudiciului ce constituie urmarea imediată din conţinutul laturii obiective a infracţiunii silvice
prevăzute de art.108 alin.1 din Codul silvic sau al contravenţiei silvice prevăzută de art.1 alin.1 lit.c din Legea
nr.31/2000, în raport de coeficientul de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data
constatării faptei.