CURS 5

REGIM TERMIC INTERMITENT

În regim de încărcare intermitent, conductorul este parcurs în

intervalul de timp Δt1 și rămâne fără curent în intervalul de timp Δt2.
Se admite că acest regim se repetă cu aceleași durate de încărcare și de
pauză, așa cum s-a reprezentat figura următoare.
Fig. Regimul termic intermitent
Fig. Regimul termic intermitent
 Supratemperatura θ1 după timpul Δt1 se calculează cu ajutorul
relației 1. Apoi pe durata Δt2 urmează răcirea conductorului, care se
poate calcula cu ajutorul relației 2.
∆𝑡
− 1
𝜃1 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 ∗ (1 − 𝑒 𝑇 ) (1)

∆𝑡
− 2
𝜃2 = 𝜃1 ∗ 𝑒 𝑇0 (2)

∆𝑡
− 1
𝜃3 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2 ∗ 𝑒 𝑇

∆𝑡
− 2
𝜃4 = 𝜃3 ∗ 𝑒 𝑇0
 ∆𝑡
− 2
𝜃2𝑛 = 𝜃2𝑛−1 ∗ 𝑒 𝑇0 = 𝜃2𝑛−1 ∗ 𝐴2

∆𝑡
− 1
𝜃2𝑛+1 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2𝑛 ∗ 𝑒 𝑇 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2𝑛 ∗ 𝐴1

Unde:
∆𝑡
∆𝑡
− 1 − 2
𝐴1 = 𝑒 𝑇 și 𝐴2 = 𝑒 𝑇0

După un număr foarte mare de cicluri de încălzire și răcire, adică dacă n→∞, între
două încălziri succesive nu va mai exista nici o diferență de temperatură. Deci
condiția de stabilizare a regimului termic intermitent este:

𝜃2𝑛+1 = 𝜃2𝑛−1
 𝜃2𝑛 +1 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2𝑛−1 ∙ 𝐴2 ∗ 𝐴1

𝜃2𝑛 +1 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2𝑛+1 ∙ 𝐴2 ∗ 𝐴1

𝜃2𝑛+1 (1 − 𝐴1 𝐴2 ) = 𝜃𝑚𝑎𝑥 (1 − 𝐴1 )

Supratemperatura maximă (la încălzire) după un număr infinit de cicluri de

funcționare este:
1 − 𝐴1
𝜃2𝑛 +1 = ∗ 𝜃𝑚𝑎𝑥
1 − 𝐴1 𝐴2
Supratemperatura minimă (la răcire) după un număr infinit de cicluri de
funcționare este:
𝐴2 − 𝐴1 𝐴2
𝜃2𝑛 = ∗ 𝜃𝑚𝑎𝑥
1 − 𝐴1 𝐴2

Rezerva de încălzire este:

∆𝜃𝑟 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2𝑛 +1
Problema Se consideră un conductor de cupru de secţiune circulară cu diametrul
d = 10·10-3 m, străbătut de curentul I = 300 A în regim intermitent caracterizat de
frecvenţa conectării fc = 2 conectări/h şi durata relativă a conectărilor DC = 60%.
Se cunosc:
- coeficientul de variaţie a rezistivităţii cu temperatura αR = 4,3·10-3 grd-1;
- căldura specifică volumică c1 = 3,34·106 W·s/m3·grd;
- transmisivitatea termica α = 11,1 W/m2·grd;
- rezistivitatea cuprului la 20 grd ρCu20° = 1,78·10-8 Ω·m;
- temperatura mediului ambiant θma = 40 oC.
Să se calculeze:
a) durata ciclului tc;
b) timpul de lucru tl (durata încălzirii);
c) timpul de pauză tp (durata răcirii);
d) constanta de timp la încălzire T;
e) constanta de timp la răcire T0;
f) valoarea maximă a supratemperaturii θ2n+1 şi valoarea minimă a
supratemperaturii θ2n;
g) rezerva de încălzire Δθ;
REZOLVARE
a) durata totală a ciclului este:
1 3600
tc    1800 s
fc 2

b) timpul de lucru tl (durata încălzirii) se calculează cu relaţia:

60
t l  DC  t c   1800  1080 s
100

c) timpul de pauză tp (durata răcirii) este:

t p  t c  t l  720 s
d),e) pentru a calcula constantele de timp la încalzire şi răcire trebuie să
calculăm rezistivitatea conductorului la temperatura mediului ambiant:

ρ 40  ρ 20 1  α R θ ma  θ 0 

 
ρ 40  1,78 10-8 1  4,3 10 3 40  20  1,933 10 8 Ω∙m

- aria transversală a conductorului este:

A  πr  π
2 d2
 π
10  10 3  
2

 78,54  10 6 m2
4 4

- lungimea periferică a conductorului circular este:

l p  2  π  r  π  d  π  10  10 3  31,42  10 3 m
- densitatea de curent se calculează:
I 300
J   3,82  10 6
A/m2
A 78,54  10 6

- se calculează constanta de timp la încălzire T şi constanta de timp la răcire

T0 cu următoarele relaţii:
T1  T0
T
T1  T0

c1  A
T0 
α  lp
 3,34  10 6  78,54  10 -6
T0   752,16 s
11,1  31,42  10 -3

- constanta de timp T1 reprezintă timpul necesar aducerii conductorului la

temperature 1/αR, în ipoteza că energia disipată la periferia conductorului
este nulă:

c1
T1 
α R  ρ 40  J 2

3,34  10 6
T1   2753,72 s
3 8

4,3  10  1,933  10  3,82  10 
6 2

2753,72  752,16
deci T este: T  1034,81 s
2753,72  752,16
f) valoarea maximă a supratemperaturii θ2n+1 şi valoarea minimă a
supratemperaturii θ2n-1 în regim termic intermitent;

- se calculează mai întăi supratemperatura maximă în regim permanent

θ 0max
θ max 
1  α R  θ 0max

unde
ρ 40  J 2  A
θ 0max 
α  lp

θ 0max 
 2
1,933  10 8  3,82  10 6  78,54  10 -6
 63,52 oC
11,1  31,42  10 -3
 63,52
θ max  3
 87,39 o
C
1  4,3  10  63,52

1  A1
θ 2n1   θ max
1  A1  A 2

-tl 1080 -t p 720


unde A1  e  e
T 1034,81
 0,35 şi A 2  e T0  e 752,16
 0,38

1  0,35
θ 2n1   87,39  65,52 oC
1  0,35  0,38

θ 2n 
1  A1  A 2  θ
1  A1  A 2
max
 θ 2n 
1  0,35  0,38
 87,39  24,89 oC
1  0,35  0,38

g) rezerva de încălzire Δθ;

Δθ  θ max  θ 2n1

Δθ  87,39  65,52  21,87 oC

 REGIMUL TERMIC AL UNUI CONDUCTOR ELECTRIC
CU SECȚIUNE VARIABILĂ

La conductoarele care cuprind o secțiune diminuată, cum sunt

siguranțele fuzibile și contactele electrice, puterea specifică ρJ2 este
mai mare în zona cu secțiune diminuată decât în restul conductorului.
Ca urmare un flux termic se va transmite din această zonă în masa
conductorului.
Fig. Zone de secțiune diminuată
Fig. Zone de secțiune diminuată
 𝜕𝜃
În acest regim = 0 iar ecuația devine:
𝜕𝑡

𝜕𝜃 𝜌𝐽2 𝜆 𝛼𝑙𝑝
= + Δ𝜃 − 𝜃
𝜕𝑡 𝑐1 𝑐1 𝑐1 𝐴

𝜌 = 𝜌𝑝 1 + 𝛼𝑅 𝜃

Se obține ecuația diferențială:

𝑑2 𝜃 𝛼𝑙𝑝 − 𝛼𝑅 𝜌𝑝 𝐽2 𝐴 𝜌𝑝 𝐽2
2
− 𝜃+ =0
𝑑𝑥 𝜆𝐴 𝜆
Soluția acestei ecuații diferențiale este:
𝜃 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 + 𝜃 ∗ − 𝜃𝑚𝑎𝑥 ∗ 𝑒 −𝛽𝑥

2
∗
𝜌𝑙1 1 𝐴1 + 2𝜆𝛽𝐴𝜃𝑚𝑎𝑥
𝐽
𝜃 =
2𝜆𝛽𝐴 + 𝛼𝑙𝑝1 𝑙1 − 𝜌𝛼𝑅 𝑙1 𝐽12 𝐴1
θ* - valoarea încălzirii în zona de secțiune diminuată
l1 – lungimea locului cu secțiune diminuată
A1 – aria conductorului în zona de secțiune diminuată
A – aria conductorului
ρ – rezistivitatea comună a celor două conductoare
θmax – supratemperatura conductorului în regim permanent
λ – conductivitatea termică [W/m*grd]
α – transmisivitatea globală [W/m2*grd]
 𝜃𝑜𝑚𝑎𝑥
𝜃𝑚𝑎𝑥 =
1 − 𝛼𝑅 𝜃𝑜𝑚𝑎𝑥

𝜌𝐽2 𝐴
𝜃𝑜𝑚𝑎𝑥 =
𝛼𝑙𝑝

𝛼𝑙𝑝 − 𝛼𝑅 𝜌𝐽2 𝐴
𝛽=
𝜆𝐴

Se observă că influența efectului de capăt dispare la valori ale produsului βx > 4.

Inversul lui β, adică 1/β are dimensiunea unei lungimi.
Fig. Relativ la efectul de capăt
PROBLEMA. O cale de curent de lungime mare, cu aria secţiunii transversale
de (20×5) mm2 are la mijloc secţiunea diminuată la (5×5) mm2 pe o distanţă
de l1=10cm. În regim termic stabilizat conductorul este străbătut de un curent
I=250 A. Se cer:
a) Încălzirea maximă a locului îngust
b) încălzirea conductorului la 10 cm de locul îngust.
c) Să se reprezinte graficul θ = f(x).
Se cunosc:
- rezistivitatea la 20 oC, ρ20° = 1,75·10-8 Ω·m;
- temperature mediului ambient, θma = 40 oC;
- transmisivitatea termica, α = 10 W/m2·grd;
- coeficient de variaţie a rezistivităţii cu temperatura, αR = 1/235 grd-1;
- conductivitatea termica, λ = 386 W/m·grd.
- calculăm rezistivitatea conductorului la temperature mediului ambiant

ρ 40  ρ 20 1  α R θ ma  θ 0 


ρ 40  1,75 10 -8 1 
1
40  20  1,899 10 8 Ω∙m
 235 

- se calculează supratemperatura maximă în regim permanent

θ 0max
θ max 
1  α R  θ 0max

unde
ρ 40  J 2  A
θ 0max 
α  lp
 θ 0max 
 2
1,89 10 8  2,5 10 6 100 10 -6
 23,73 o
C
10  50 10 -3

unde lp = 2∙(20 + 5) ∙10-3 = 50∙10-3 m, A = 20∙5∙10-6 m2.

23,73
θ max   26,4 oC
1
1  23,73
235

a) Încălzirea maximă a locului îngust

 ρ 40  J12  A1  l1  2  β  λ  A  θ max
θ 
2  β  λ  A  α  l p1  l1  ρ 40  α R  J12  A1  l1
m
- unde lp1 = 2∙(5 + 5)∙10-3 = 20∙10-3 m, A1 = 5∙5∙10-6 m2
I 250
şi J1   6
 10 7
A/m2
, l 1 = 10 -2
m.
A1 25 10

α  l p  ρ 40  α R  J 2  A
β
λA

 2,5 10  100 10 6

3 81 6 2
10  50 10  1,89 10 
β 235  3,41 m-1
386 100 10 6
θ 
8
1,89 10  10    25 10
7 2
 6
10  10 2
 2  3,41  386  100  10 6
 23,73
6 3 2
2  3,41 386 100 10  10  25 10 10 10  1,89 10  8 1
235
  7 2
 10  25 10 6 10 10 2

θ   44,46 o
C

b) se calculează încălzirea la x = 10 cm distanţă de locul îngust cu relaţia:

 
θ  θ   θ max  e βx  θ max

θ  44,46  26,4 e 3,4110102

 26,27  39,24 oC
c) Distribuţia temperaturii de-a lungul căii de curent, conform relaţiei
θx   θ   θ max  e βx  θ max , este reprezentată în fig. următoare.

Fig. Distribuţia temperaturii de-a lungul căii de curent

 REGIMUL DE SCURTCIRCUIT

Regimul de sc al aparatelor și instalațiilor electrice este caracterizat prin:

 durată scurtă (0,2 ... 2s), ca urmare a funcționării sistemului de protecție
care deconectează rețeaua avariată;
 supratemperatura admisibilă de 2 ... 3 ori mai mare decât supratemperatura
în regim nominal de funcționare;
 curenți de scurtcircuit de 10 ... 20 ori, sau chiar mai mari, decât curenții în
regim nominal.
Din cauza factorilor menționați, regimul de scurtcircuit poate fi considerat, din
punct de vedere practic, ca fiind adiabatic, adică fără schimbare de căldură cu
mediul exterior.
𝑑𝜃 𝑘𝑎 𝜌𝐽2
=
𝑑𝑡 𝑐1

ka – factor de majorare a rezistenței în curent continuu

Rezistivitatea ρ și căldura specifică volumică depind de temperatură după
relațiile:
𝜌 = 𝜌0 1 + 𝛼𝑅 (𝜃2 + 𝜃𝑠𝑐 )

𝑐1 = 𝑐01 1 + 𝛽(𝜃2 + 𝜃𝑠𝑐 )

ρ0 – rezistivitatea conductorului la 0 οC;
α – coeficient de variație a rezistivității cu temperatura;
c01 – căldura specifică volumică a conductorului;
β – coeficient de variație a căldurii specifice cu temperatura;
θ2 = θma + θmax temperatura conductorului în regim nominal de funcționare la
trecerea curentului nominal
θma – temperatura mediului ambiant;
θmax – supratemperatura conductorului datorită trecerii curentului nominal;
θsc - supratemperatura conductorului (peste temperatura θ2) datorită trecerii
curentului de scurtcircuit
 1 𝑘𝑎 𝛼𝑅 𝜌0 2
𝜃𝑠𝑐 = 𝜃2 + 𝑒𝑥𝑝 𝐽𝑒𝑐 𝑡 − 1
𝛼𝑅 𝑐01

Densitatea de curent echivalentă pentru o durată t dată este:

𝑐01 1 + 𝛼𝑅 𝜃2 + 𝜃𝑠𝑐
𝐽𝑒𝑐 = ∗ 𝑙𝑛
𝑘𝑎 𝛼𝑅 𝜌0 𝑡 1 + 𝛼𝑅 𝜃2

Aria secțiunii transversale a conductorului este:

𝐼𝑒𝑐 𝑡
𝐴=
𝑐01 1 + 𝛼𝑅 𝜃2 + 𝜃𝑠𝑐
∗ 𝑙𝑛
𝑘𝑎 𝛼𝑅 𝜌0 1 + 𝛼𝑅 𝜃2
𝐼𝑒𝑐 = 𝐽𝑒𝑐 𝐴 curent de stabilitate termică a aparatului – curentul măsurat în valoare
efectivă, pe care îl poate suporta un aparat fără a se depăși temperaturile
admisibile ale componentelor aparatului.
A = const.
A1 =A2 =const
𝐼𝑒𝑐1 𝑡1 = 𝐼𝑒𝑐2 𝑡2

𝑡1
𝐼𝑒𝑐2 = 𝐼𝑒𝑐1
𝑡2
Temperaturile θ2 și încălzirea θsc depind de natura conductorului și a izolației
utilizate.

Fig. Nivelele de temperatură pentru regimul de scurtcircuit

PROBLEMA. a) Să se calculeze aria secţiunii transversale a unui conductor
de cupru care să poată suporta timp de 5 s un curent de 15 kA fără ca
temperatura sa să depăşească 300◦C. Se consideră că la momentul iniţial
conductorul se află la temperatura mediului ambiant θma = 40 ◦C.
b) Să se determine cât trebuie să fie durata scurtcircuitului pentru ca I sc să fie
dublul valorii anterioare.
Se dau:
- rezistivitatea ρ0 = 1,64·10-8 Ω·m;
- încălzirea căii de curent în regim permanent θmax = 60◦C
- coeficient de variaţie a rezistivităţii cu temperatura αR = 1/235 grd-1;
- căldura specifică volumică c1 = 3,46·106 W/m3·grd;
- ka=1,03
a) Temperatura conductorului în regim nominal este:
θ 2  θ max  θ ma  60  40  100  C

- aria secţiunii transversale a conductorului este:

I ec  t
A
c1 1  α R  θ 2  θ sc 
 ln
k a  α R  ρ0 1 αR θ2

15 10 3  5
A  223,43 mm2
1
1  300
3,46 10 6 235
 ln
1 1
1,03  1,64 10 8 1 100
235 235
b) Durata scurtcircuitului pentru ca Isc să fie dublul valorii anterioare se
determină cu relaţia:
I ec1  t1  I ec2  t 2

şi se obţine:
2
I 
t 2   ec1   t 1
 I ec2 

adică:
t1
t2 
4
PROBLEMA. Să se calculeze supratemperatura căii de curent a unui
întreruptor de înaltă tensiune care este confecţionată din cupru cu secţiunea
circulară, cu diametrul de 20mm, la trecerea unui curent de scurtcircuit I sc =
25 kA, timp de 1 s.
Se cunosc:
- încălzirea căii de curent în regim permanent θmax = 60 ◦C;
- temperatura mediului ambient θma = 40 ◦C;
- coeficientul de variaţie a rezistivităţii cu temperatura αR = 1/235 grd-1;
- căldura specifică volumică c1 = 3,76·106 W/m3·grd;
- ka=1,03
  1    k a  αR  ρ0 2  
θ sc   θ 2    exp   J ec  t   1
 αR    c1  

θ 2  θ max  θ ma  80  C

I ec 25 10 3
J ec    7,958 10 7 A m 2

A π  10 10 3 2

  1,03 1,64 10 8  

θ sc  80  235   exp   7,958 
 10 7 2
 1

  1  40,66 
C
  235  3,76 10
6
 
 Regimul termic al bobinelor

Caracteristic unei bobine este faptul că structura acesteia este

neomogenă. La efectuarea unei secțiuni longitudinale se pot identifica
următoarele elemente: conductorul activ, izolația conductorului,
eventual izolația între straturi, lacul de impregnare, carcasa bobinei.
Fiecare din aceste elemente este caracterizat prin conductivitate
termică și căldură specifică proprie. Conductorul este sediul dezvoltării
de căldură prin efect Joule, în timp ce izolația constituie medii fără
surse de căldură. Din aceste motive, calculul regimului termic este
posibil numai în ipoteze simplificatoare.
 Simetrie axială

Ipotezele simplificatoare ale acestui caz sunt următoarele:

a) bobina se consideră un corp masiv cu o putere specifică p1 și cu o
transmisivitate globală λg
b) căldura este evacuată din bobină numai prin suprafața cilindrică exterioară;
c) se face abstracție de efectul de capăt.
În aceste condiții se poate aplica ecuația transmisiei căldurii prin conducție, în
regim permanent, care în coordonate cilindrice ia forma:
𝑑 2 𝜃 1 𝑑𝜃 𝑝1
2
+ =−
𝑑𝑟 𝑟 𝑑𝑟 𝜆𝑔
Cu soluția:
2
𝑝1 2 2
𝑝 𝑟
1 1 𝑟
𝜃 = 𝜃2 + 𝑟2 − 𝑟 + 𝑙𝑛
4𝜆𝑔 2𝜆𝑔 𝑟2

Căderea de temperatură după direcția radială se obține dacă în relația anterioară

se introduce r=r1 ; θ=θ1 :
2
𝑝1 2 2
𝑝 𝑟
1 1 𝑟1
Δ𝜃𝑏 = 𝜃1 − 𝜃2 = 𝑟2 − 𝑟1 + 𝑙𝑛
4𝜆𝑔 2𝜆𝑔 𝑟2
Dacă cu θ1 și θ2 s-au notat temperaturile, iar θma este temperatura mediului
ambiant, temperatura celei mai calde suprafețe se calculează, după ce în prealabil
se calculează căderea de temperatură la suprafața de separație față de mediul
ambiant, cu relația:
(𝑟22 − 𝑟12 )𝑝1
Δ𝜃𝑠 = 𝜃2 − 𝜃𝑚𝑎 =
2𝑟2 𝛼

Temperatura celei mai calde suprafețe rezultă:

𝜃1 = Δ𝜃𝑠 + Δ𝜃𝑏 + 𝜃𝑚𝑎

Fig Relativ la regimul termic al unei bobine