Student: IOVAN IONUȚ DUMITRU

Disciplina: Psihologie Socială

Examen la Psihologie Socială I,
Sesiunea septembrie 2020

Tema
Identificați, în fenomenul pandemiei COVID19 mediatizat (prin discursuri politice,
medicale sau publicistice) folosirea unor tehnici și strategii de influențare socială.

Momentul izolării, ca urmare a contextului pandemiei actuale, COVID19, a declanșat o

serie de consecințe, începând cu impactul psihologic în sine, privind informarea despre existența
acestui virus și consecințe, informație care a afectat multe persoane din punct de vedere al
funcționării psihice, prin apariția sau amplificarea stresului, anxietății și a altor stari ce pot fi
generate pe fondul acestei situații, caz în care au fost și sunt necesare mecanismele de apărare
care ajută indivizii la adaptare. Pe de altă parte, aceste stări pot fi amplificate în urma folosirii
unor tehnici și strategii de influențare socială, mai ales că aceasta conjunctură, dincolo de
numărul mare de decese sau de schimbarea într-o oarecare măsură a stilului de viață, modul de
relaționare, a afectat și afectează inclusiv economia, declanșând efecte în lanț din multe puncte
de vedere.
Istoria comunicării este strâns legată de evoluţia umană şi de dezvoltarea relaţiilor sociale
şi economice. Întrucât comunicarea este esențială în toate domeniile și pe toate palierele,
procesul de comunicare a fost abordat în cadrul unor ştiinţe diferite: filozofia, istoria, psihologia,
sociologia, etnologia, economia, biologia, cibernetica sau ştiinţele cognitive și are un rol
determinant în organizarea socială, iar legătura dintre grupuri și persoane este implicită.
Prin intermediul comunicării se realizează și formele de influență socială, cum este cazul
normelor sociale, pe care oamenii le urmează sau în raport cu care se conformează, iar
fenomenul COVID19 a impus o serie de măsuri care se regăsesc în acte normative. Deși în
ultimele decenii s-a observat o creștere privind scepticismul sau neîncrederea oamenilor față de
sistemul de difuzare a informațiilor, în cazul acestui virus, pentru o apreciere corectă, ar fi nevoie
de o cercetare care să stabiliească ”trendul” scepticismului, dar în jurul nostru există persoane
care au diverse opinii pe această temă, arătând un anumit nivel de influență.
 Totodată s-a observat o exploatare insistentă în scopuri agresive a noilor tehnologii și
posibilități de comunicare, care au fost folosite pentru a impune anuite imagini sociale, pentru a
domina sau direcționa atitudinile și gândirea oamenilor. S-a observat și faptul că mesajeșe
transmise fără a folosi căile sau structurile mediatice au o influență neglijabilă asupra societății,
obținându-se o reacție slabă.
Cel care a pus bazele teoriei privind comportamentul colectiv a fost Gustave Le Bon,
odată cu apariția lucrarii ”Psihologia mulțimilor”. Această teorie poate fi explicată prin enunțul
cauzal stimul-contagiune, vorbind despre mulțimi ca despre un ”suflu colectiv”, cu caracteristici
și trăsături distincte.
În cazul fenomenului COVID 19 am identificat folosirea mai multor tehnici și strategii de
influențare socială.
Manipularea reprezintă o acțiune prin care un actor social este determinat să acționeze și
să gândească în conformitate cu interesele celui care manipulează, nu conform intereselor
proprii, prin folosirea unor tehnici de persuasiune care distorsionează adevărul. (Ștefan
Buzărescu, ”Sociologia opiniei publice”) Astfel, spre deosebire de simpla influență, prin
manipulare se urmărește înlocuirea unei înțelegeri, prin apelarea la paliere non-raționale și prin
inducerea în eroare cu argumente false.Spre deosebire de manipulare, influența se manifestă prin
încercarea de convingere rațională. Dar cele două noțiuni se află în interdependență. Un alt mod
de a defini manipularea îl regăsim la Ciupercă C., unde aceasta reprezintă influențarea
indivizilor pentru obținerea unor comportamente sau atitudini dorite, fără a conștientiza intențiile
reale. (Ciupercă C, cf. Marica S., ”Psihologie socială”, 2014).
Diversitatea modurilor de difuzare a mesajelor despre acest virus a dus la construirea
unor coduri clare de manipulare, cunoscute doar de căre ”profesioniști”. Dacă o persoană dorește
să schimbe atitudinea sau gândirea altei persoane este necesar să identifice factorii din procesul
de comunicare ce pot determina schimbarea.Mesajul persuasiv este acela prin intermediul căruia
se produce schimbarea celui care îl primește. Reacția oamenilor la aceste mesaje depinde de
abilitatea și caracteristicile celui care încearcă să convingă, cum sunt: credibilitatea, imaginea,
atitudinea și modul în care își manifestă intențiile.
În ”Tratat de manipulare”, R.V. Joule și J.I.Beauvois vorbesc despre psihologia socilală
experimentală și aduc în discuție existența a numeroase experimente în care cercetătorii au
demonstrat că oamenii, după ce au luat o decizie au tendința să o mențină, indiferent dacă este
justificată sau nu, descoperire care a stat la baza teoriei angajamentului. Conform acestei teorii
noi nu ne simțim angajați de sentimentele sau ideile noastre, ci actele sau conduitele noastre sunt
cele care ne angajază, ne determină să luăm decizii.
Tehnicile de manipulare, conform profesorului P.Zimbardo ( S.Marica, 2014) sunt
clasificate în manipulari mici, medii si mari. Se disting mai multe tipuri de tehnici de manipulare.
Una dintre acestea este ”ușa în nas” sau ”ușa în față”. Această tehnică constă în formularea unei
cereri mai mari la început, care vizează comportamentul așteptat și ulterior o cerere de mică
importanță, dar rezonabilă, care fără prima ar fi avut mici șanse să fie acceptată. Această tehnică
se bazează pe mecanisme psihologice, cum ar fi: contrastul ditre prima și a doua cerere, face ca
cea din urmă să pară nesemnificativă, de obicei este greu să refuzi de două ori, iar al treilea
factor este legat de concesii, persoana manipulată având impresia că această concesie este
reciprocă.
Tehnica ”piciorului în ușă” folosește mecanisme inverse față de prima și constă în a
obține de la o persoană un comportament preparatoriu, în împrejurări care usurează calea
angajamentului, folosind un cadru de liberă alegere în care persoana manipulată să se simtă
confortabil, pornind de la o cerere mică, de nerefuzat. După obținerea acestui cadru se face o
cerere mai mare, de același gen, invitând subiectul la o nouă conduită. Deși a doua conduită este
mai ”costisitoare”, din punct de vedere psihologic această tehnică se bazează pe faptul că
individul tinde să își conserve imaginea de sine, din nevoia de a fi constanți și coerenți cu noi
înșine. Din punct de vedere al importanței sinelui este de menționat faptul că acesta este legat de
concepția socială a personalității, unde eul ne dă sentimentul identității personale. În cartea
”Prezentarea sinelui în viața de zi cu zi” E. Goffman subliniază importanța stimei de sine și
modul în care ne-am putea cunoaște sinele., iar Cooley Charles, în ”Natura umană și ordinea
socială” vorbea despre un sine reflectat în oglindă.
O altă tehnică de manipulare este cea a ”mingiilor aruncate la joasă înalțime”, folosită
mai ales în vânzări. Ea constă în ”a momi” individul cu o ofertă avantajoasă, iar după ce se
obține acceptarea urmează oferta reală, iar manipularea intervine întrucât decizia persoanei ar fi
fost alta dacă știa de la început care sunt impedimentele sau informația completă. Această
tehnică se bazează pe psihologia angajamentului și a efectelor acestuia, în două situații: când
angajamentul nostru este conform cu ideile noastre, pe de-o parte și cînd angajamentul nostru nu
este în consens cu ideile și motivațiile noastre, pe de altă parte.
 Am putea trata aceste aspect și prin aducerea în discuție a teoriei atribuirii, în raport cu
percepția socială, chiar dacă atribuirea este internă sau externă, unde erorile de atribuire se
produc atunci când observatorul distorsionează procesul corect de atribuire prin subestimare sau
supraestimare. Problema poate să rezide și de la ideea de cauzalitate, care, în trecut, implica
patru elemente: causa formalis, causa materialis, causa finalis și causa eficiens. În ultima
perioadă indivizii tind sa fie interesați doar de ultima cauză, care se referă la interesul asupra
lucrului concret, aspectul pur al acțiunii, forma fără fond, iar știința modernă induce o realitate
redusă la cantitate, nu la calitate. Lumea în care trăim, realitatea noastră, nu constă numai în
lucruri, ci este mult mai complexă, universul uman fiind construit din trei elemente importante:
psihice, materiale și spirituale. Toate aceste aspecte pot fi dezbătute și din perspectiva
personalității fiecăruia dintre noi și din modul în care percepem ideea de normalitate.
În cazul COVID 19, putem vorbi de manipulare și dacă pornim de la știrile inițiale, cu
privire la numărul deceselor, comparativ cu cele mai recente, observându-se o creștere a
acestora, dar care este artificială având în vedere numărul diferit de testări, între prima etapă care
a început cu izolarea și cea prezentă.
Printre practicile de manipulare cele mai răspândite, am întâlnit: zvonul, intoxicarea,
dezinformarea și propaganda.
Zvonul este o știre, o informație sau afirmație care este prezentată ca adevărată, fără să
existe posibilitatea de verificare a corectitudinii ei. Allport si Postman au fost primii care au
studiat acest fenomen, care l-au definit drept enunț ce cuprinde o informație despre un eveniment
actual, la zi, care se transmite oral (din om în om), lipsit de date concrete. Zvonul a fost definit în
mai multe feluri de-a lungul timpului, dar, elementele esențiale pe care le putem evidenția pentru
o definire mai completă ar duce la faptul că zvonul reprezintă o afirmație care circula din om în
om, nu poate fi verificată, are o mare importanță (pentru a fi luată în seamă) și este ambiguă.
Zvonurile au 2 funcții, respectiv explicarea și atenuarea anumitor tensiuni emoționale.
Zvonurile depind de contextul social, de trăsăturile de personalitate ale indivizilor și de nevoile
psihologice ale acestora sau ale grupurilor.
Allport si Postman vorbesc despre 3 legi de transmitere a zvonurilor:
-legea sărăciei și nivelării ( cu cât zvonul circulă mai mult, cu atât el devine mai ușor de
înțeles și de retransmis)
-legea accentuării (întărește anumite detalii, în funcție de interesele grupului)
 -legea asimilării (în cazul retransmiterii o parte din tema principală este asimilată)
Zvonurile ne pot modifica sau ajusta interesele individuale, prejudecățile, apartenența
socială sau de grup. Pentru a fi utilizate zvonurile acestea este necesar să fie ajustate la nivelul de
înțelegere si la interesele proprii. Existența unui zvon nu este suficientă pentru a-și atinge scopul.
Pentru propagarea unui zvon în vederea atingerii scopului sunt necesare mai mute condiții: să fie
credibil; să fie aparent adevărat; să stârnească interes, dorința de aflare a acelei informații;
credibilitate slabă a informației oficiale; posibilitate redusă de a fi verificată informația sau
adevărul.
Zvonurile sunt uneori lansate ca mijloc de propagandă a statului pentru a promova
atitudini sau comportamente mai greu de obținut la nivel formal.
Analiștii au clasificat zvonurile în 3 categorii: optimiste (care iau dorințele drept
realitate), care arată o teamă de anxieate și zvonuri care provoacă disensiuni în cadrul aceluiași
grup.
Lansarea zvonurilor se face ținând cont de așteptările grupului, iar mesajul lansat este cât
mai apropiat de ce dorește populația la momentul respectiv. Scopul lansării zvonurilor este de a
crea un puternic impact emoțional. De aceea distorsiunile mesajului pot fi dramatice, să
amplifice proporțiile sau semnificațiile. Această creare a unui puternic fond emoțional are
legătură cu scopul zvonului, acela de a atenua sau chiar a face să dispară fondul critic.
De-a lungul istoriei au existat multe persoane celebre care au răspândit zvonuri. Un
exemplu este Karl Marx, un mare propagandist, înverșunat anticapitalist, care a susținut că
trebuie eliminată proprietatea privată.
Și în perioada comunistă, în România, au fost lansate multe zvonuri despre Nicolae
Ceaușescu, iar unul dintre cele mai cunoscute zvonuri din perioada revoluției din 1989 a fost cel
privind otrăvirea apei. Tot atunci s-a propagat zvonistica privind existența teroriștilor, care a
determinat multă vărsare de sânge.
Până la fenomenuș COVID 19, preponderent, zvonurile propagate aveau legătură cu sfera
politică, dar au și legătură cu persoane publice. Dar și între cele 2 și COVID 19 poate exista
legătură.

Această înfluențare poate avea diverse efecte, în afară de cele pe care le-am menționat
deja, dar în strânsă corelație cu acestea. Răspândirea fricii în masele sociale are la rândul său, de
exemplu, numeroase consecințe: creșterea nivelului de anxietate, depresie, dar poate reacționa și
ca factor pozitiv, prin luarea unor măsuri de siguranță și sporirea atenției, ducând la educația
indivizilor privind sănătatea, educație care nu exista la un nivel satisfăcător și astfel la
conștientizarea importanței luării măsurilor minime de igienă.
În ceea ce privește diferențierea categoriilor de vârstă și separarea lor, măsură luată în
special în perioada izolării, nu a avut consecințe favorabile din punctul meu de vedere, ducând
atât la discriminare din punct de vedere constituțional, cât și la scăderea nivelului de oxitocină,
cu consecințele de rigoare, din punct de vedere neuronal și, implicit, psihologic. Aducând în
plus, ca argument, ineficiența acestei măsuri, având în vedere că ulterior s-a demonstrat că nu
doar persoanele vârstnice pot fi afectate de acest virus.
Referitor la izolare, la rândul ei are consecințe pozitive doar în cazurile în care au fost
persoane depistate pozitiv, în celelalte cazuri nu a avut alt efect benefic din perspectiva sănătății,
dar împreună cu distanțarea socială impusă și au ajutat din punct de vedere psihologic, chiar dacă
aparent nu a fost un beneficiu, mai ales în cazul cuplurilor care au fost nevoite să stea împreună
zi de zi.
Rolul tehnologiei a crescut clar, mai ales că orele de școală, cursurile și seminariile s-au
desfășurat online, ceea ce a adus, la fel ca în celelalte cazuri, atât avantaje, cât și dezavantaje.
In concluzie, pentru a nu ne lăsa influențați este nevoie :-să nu ne lăsăm sufocați de
suprainformații; să verificăm informația din mai multe surse și să ne formăm opinii clare ulterior
informării; să învăță să depistăm ”semnele” unei campanii de dezinformare; să avem spirit
contradictoriu; să verificăm credibilitatea surselor; să nu cumpărăm opinii gata fabricate.

Bibliografie
-Simona Marica, ”Psihologie socială, Curs în tehnologie ID-IFR”, editura Fundației România de
mâine, București, 2014
 - R.V. Joule și J.I.Beauvois, ”Tratat de manipulare” Editura Antet, 2009
- Dumitru Cristea, ”Tratat de psihologie socială”, editura Renaissance, București, 2011
- Bogdan Ficeac, ”Tehnci de manipulare”, Editura Nemira, București, 1997