Tеmа 1.

Caracteristicile procesului instructiv-educativ din

grădiniţă în Republica Moldova.

Pedagogia preşcolară tratează procesul educaţional ca pe un

sistem de influenţe exercitate asupra copilului la începutul existenţei
sale, într-o perioadă care pune baza calităţii personalităţii ce se va
definitiva mai târziu.
Componentele sale structurale cuprind totalitatea resurselor
implicate în activitatea instructiv educativă:
Resursele umane: educatoarea, copilul preşcolar,
personalul managerial al instituţiei preşcolare, personalul
auxiliar de întreţinere și îngrijire, părinţii copilului.
 Resursele pedagogice: programa activităţii instructiv
educative din grădiniţă, materialele de lucru (metodici, caiete
de lucru cu copiii etc.), sistemul de perfecţionare a
educatorilor, politica educaţională a statului.
Resursele contextuale: contextul economic, social-
politic, juridic, religios, moral-civic etc.
Analiza procesului de învăţământ ca sistem complex poate fi
privit din perspectiva:
ciclului preşcolar;
anului de activitate;
semestrului / trimestrului / săptămînii.

Funcţiile educaţiei preşcolare

Toate funcţiile educaţiei se regăsesc la un nivel de acţiune
corespunzător acestei etape ontogenetice:
se realizează o selecţie şi transmitere de valori morale,
estetice, religioase, culturale şi ştiinţifice care sunt accesibile
vârstei;
formarea personalităţii, ca funcţie generală a
educaţiei;
se acţionează începând de la vîrsta 0 în direcţia
dezvoltării fizice;
dezvoltarea intelectuală este abordată implicit şi de
familie, explicit la gradiniţă;
  dezvoltarea aspectelor de etică şi estetică ale
personalităţii aflate la începuturile formării ei, implică
modalităţi de acţiune adecvate vârstei;
creativitatea este vizată în concordanţă cu potenţele
dimensiuni ale personalităţii;
sociabilitatea se realizează cu paşi „de uriaş" până la 7
ani și prezentă tabloul psihologic al vârstei;

Situaţia actuală în sistemul educaţional

Constituţia Republicii Moldova şi Legea Învăţământului
garantează dreptul la învăţătură, indiferent de naţionalitate, sex,
vârstă, de originea şi starea socială, apartenenţa politică sau
religioasă, de antecedentele penale. Statul asigură şanse egale de
acces în instituţiile de învăţământ de toate nivelurile şi treptele, în
funcţie de aptitudini şi capacităţi.
În anul 2010 în Moldova funcţionau 1362 de grădiniţe, cu un
contingent total de 126,0 mii copii. În anul 2018 în Moldova
funcţionau 1484 de grădiniţe. Totuși în Republica Moldova 3 copii
din 10 rămân în afara procesului de educaţie preşcolară. Cele mai
mari discrepanţe apar din mediul rural şi cel urban. Aceasta se
răsfrânge negativ asupra încadrării acestora în sistemul şcolar primar
de studii, programul căruia este conceput raportându-se la faptul că
toţi copii sunt pregătiţi pentru şcoală. În oraşele mari, accesul
copiilor este îngrădit de supraaglomerarea instituţiilor. Deşi grădiniţa
nu poate înlocui familia în procesul educaţional, ea are un rol
hotărâtor în formarea deprinderilor şi abilităţilor copiilor. Neglijarea
educaţională este considerată o formă pasivă de maltratare a
copilului. Este vorba de nesatisfacerea nevoilor psihice de educaţie,
de prezenţa unor modele de comportament corespunzătoare vârstei,
precum şi de omiterea înscrierii la o formă de educaţie adecvată
vârstei care se caracterizează prin excluziunea copiilor din sistemul
educaţional.
Educaţia în aceste perioade presupune:
• asigurarea unui mediu securizant fizic şi afectiv, stimulativ
din punct de vedere cognitiv şi social pentru toţi copiii indiferent de
sex, etnie, mediu de provenienţă, apartenenţă religioasă;
• considerarea particularităţilor de vârstă şi individuale ale
copiilor pentru atingerea maximumulu potenţial de dezvoltare;
 • existenţa unui curriculum care asigursă progresul în toate
domeniile dezvoltării;
• asigurarea pregătirii tuturor celor care participă direct la
educaţia copilului;
• asigurarea unui parteneriat între toate instituţiile care oferă
servicii copiilor de la naştere la 7 ani;
Principiile care au stat la baza elaborării Curriculumului
educaţiei preşcolare:
1. Principiul educaţiei centrate pe copil (respectarea şi
valorizarea unicităţii copilului, a nevoilor, trebuinţelor şi
caracteristicilor acestuia);
2. Principiul respectării drepturilor copilului (dreptul la
educaţie, dreptul la liberă exprimare etc.);
3. Principiul învăţării active (crearea de experienţe de învăţare
în care copilul este autorul propriei învăţări);
4. Principiul dezvoltării integrate (transdisciplinară);
5. Principiul interculturalităţii (cunoaşterea,
recunoaşterea şirespectarea valorilor naţionale şi ale celorlalte etnii);
6. Principiul echităţii şi nondiscriminării;
7. Principiul educaţiei ca interacţiune dintre educatori şi
copilul educat.
Structura curriculumui de educaţie preşcolară este:
Pentru perioada de 1-3 ani:
1. Cunoaşterea lumii, dezvoltarea personală şi socială;
2. Dezvoltarea limbajului şi a comunicării;
3. Educaţia fizică şi pentru sănătate;
4. Educaţia prin arte.
Ariile curriculare pentru educaţia copiilor de vîrstă
preşcolară (3-7 ani) sunt:
1. Dezvoltarea personală, educaţia pentru familie şi
societate;
2. Dezvoltarea limbajului şi a comunicării;
3. Ştiinţe, cunoaşterea mediului şi cultura ecologică;
4. Educaţia fizică şi pentru sănătate;
5. Educaţia prin arte.