Tema 4.

Jocul – activitate fundamentală la vârsta preşcolară

Jocul este o formă de activitate dominantă în copilărie, care constă în reproducerea

activităţilor adulţilor şi a relaţiilor dintre ei, fiind indreptată spre cunoaşterea obiectelor şi a
fenomenelor, a intregii realităţi.
Jocul este forma de activitate cea mai accesibilă copilului și corespunde în cea mai mare
măsura posibilităţilor sale fizice şi psihice.
Jocul permite preșcolarului:
1. Învăţarea şi evidenţierea anumitor proprietărţi ale corpurilor din natură, fenomene, procese
naturale.
2. Compararea, clasificarea, selectarea corpurilor, proceselor, fenomenelor naturale.
3. Antrenarea judecății, capacitatea de a generaliza și observa.
4. Dezvoltarea atenţiei, memoriei.
5. Îmbogăţirea vocabularului.
6. Perfecţionarea culturii senzoriale ale copiilor.

Clasificarea jocurilor
Odată cu elaborarea teoriilor despre joc autorii ce şi-au țintit atenţia asupra clasificări lui.
Există clasificări după scheme mai simple sau mai complexe, după un singur criteriu sau după
mai multe, având la bază o viziune sau mai complexe, după un singur criteriu sau după mai
multe, având la bază o viziune sincronică sau una diacronică (longitudinală).
1. B. Quérat aminteşte trei categorii de joc:
 jocuri cu caracter ereditar (de luptă, de urmărire, de vânătoare);
 jocuri de imitaţie privind activităţile specific umane; (de-a familia, de-a vizita
etc.);
 jocuri de imaginaţie.
2. K. Gross clasifică jocurile în felul următor:
- jocuri de experimentare
- jocuri de funcţii generale
- jocuri senzori
- jocuri motorii
- jocuri intelectuale
- jocuri afective
- jocuri de voinţă

3. E. Claparède pleacă de la clasificarea lui Gross şi o elaborează peasa în următoarea

structură, gîndind că interesează, în special direcţiaformativă a jocurilor:
jocuri de funcţii generale -cu următoarele subcategorii:
jocurile senzoriale; în acest cadru a grupat toate jocurile careantrenează capacităţile
senzoriale; exemple: jocurile cu trîmbiţe, fluiere, zbîrnîitori, cutii de muzică,
caleidoscoape, mâzgăleală cu creioane colorate sau cu alte instrumente de colorat, cu
degetele cu vopsea etc.
jocurile motorii -antrenează îndemânarea, coordonareamişcărilor, agilitatea. Exemple de
astfel de jocuri sînt: jocul cu mingea, cu elasticul, cu coarda, gimnastică, aruncatul cu
praştia etc,
jocurile psihice sînt, la rândul lor de două feluri:
 Intelectuale, care solicită o activitate intelectuală complexă,antrenează strategii ale
gândirii cu grade diferite de complexitate; ex: loto, domino, şah, asociaţii verbale, jocuri
ghicitoare, enigme etc.
 Afective -antreneaza o gamă variată de emoţii cu conotaţiinegative sau pozitive
(suportarea apei foarte reci, jocuri ce antrenează emoţii estetice în desen, pictură, de pildă,
 jocurile tip farsă etc). Autorul trece autostăpînirea jocurilor de inhibiţie în categoria aceasta,
deşi în acest caz apar elemente volitive.
 jocuri privind funcţiunile speciale care cuprind următoarele cinci subcategorii:
o jocuri de luptă
o jocuri de vînătoare
o jocuri speciale (prin care se imită comportamente sociale; ex:jocul de-a şedinţa, de-a
plimbarea, formarea de tabere etc.)
o jocurile familiale (tot de imitaţie dar a comportamentelorspecifice cadrului social
familial)
o jocuri de imitaţie

Clasificarea aceasta este şi ea discutabilă, în primul rînd pentru că pe măsură ce creşte

copilul încorporează într-un singur joc un număr de categorii care se consideră a fi distincte. Pe
de altă parte este greu de plasat în acest context un joc cu reguli care înglobează şi aspecte
intelectuale şi afective şi volitive.
J. Piaget împarte jocurile în trei categorii:
o jocuri exerciţii
o jocuri funcţionale simple:
 pre-exerciţii
 exerciţii
 post-exerciţii
o jocuri simbolice
 jocuri cu reguli sunt mai mult exerciţii funcţionale. În această categorie
autorul integrează jocurile de distrugere care adesea sunt animate de
curiozitatea ce stă la baza inteligenţei.
Toate jocurile se caracterizează prin plăcerea acţiunii, prin dorinţa de manifestare activă şi
de stăpânire a activităţii.
Cel mai des se folosesc jocuri cu reguli.
Ele apar odată cu preşcolaritatea şi se dezvoltă plenar în şcolaritatea mică. Cuprind
următoarele subgrupe: cu reguli spontane, respectiv cu reguli transmise de la o generaţie la alta.
De asemenea, după sfera antrenată pot fi: senzoriale (cu mingea, cu bile) simple sau mai
complexe, respectiv intelectuale (jocuri cu cărţi, jocuri cu jetoane etc.) simple sau mai complexe.
Se constată că această clasificare a lui J. Piaget are la bază criteriile psihologice.
1. Jocuri didactice
– Verbale
– De masă
– De construcție
2. Jocuri de creație
– Cu subiect din viața cotidiană
– Cu subiect din operele literare
– La alegerea copiilor
3. Jocuri motrice
– Cu obiect
– Fără obiect
– Cu text și cînt
– Hazlii
Jocul didactic interdisciplinar este o activitate în care se îmbină sarcinile didactice din
domenii de cunoaştere diverse într-o structură unitară, axată pe învăţare, în condiţii
agreabile, relaxante.