1.

Introducere

Am ales acesta tema deoarece profesia medicala este o profesie care solicită mult cadru
medical atat din punct de vedere fizic dar și psihic, în comunicarea și desfasurarea actului
medical la locul de munca si nu în ultimul rând responsabiltatea majora pe ca o are acestă
profesie.
Angajați în sintemul sanitar îşi petrec mai mult de două treimi din timp la locul de
muncă. Gradul de solicitare poate fi, diferit, dar nu se exclude şi nici nu se diminuează
faptul că există o activitate şi se cheltuie o anumită cantitate de energie atât fizică, cât şi
mentală. Dacă ne mai gîndim şi la orele suplimentare care apar mai tot timpu, gărzile
efectuate, progrsmul în ture pentru cei mai multi dintre angajaţii în cîmpul muncii, atunci
ei investesc chiar mai mult din timpul lor si tot mai multă energie care trebuie alocate la
locul de muncă în sarcinile pe care trebuie să le gestioneze şi să le rezolve.
Tema dată este propusă pentru că arderea profesională este un fenomen cu care orice
angajat s-a confruntat la un moment dat şi este bine să fie conştientizat, din cauza
consecinţelor negative pe care le atrage după sine.

Sindromul de burn-out presupune o stare anormală de epuizare fizică, psihică, socială,

emoţională a organismului cu consecinţe negative, uneori chiar devastatoare, pe toate
planurile enumerate mai sus.

Agenţia Europeană pentru Securitatea şi Sănătatea Muncii estimează că o treime dintre

medici suferă de burn-out, iar 10% dintre ei ajung să aibă deteriorări grave ale stării de
sănătate, cum ar fi depresia severă sau alte tulburări psihiatrice, boli degenerative, abuzul de
alcool sau droguri și se constată o creștere din ce in ce mai mare a acestui procent.

Prin acesta lucrare doresc să atrag un semnal de alarmă asupra stresului existent in acesta
profesie care pe langa siguranta si responsabilitatea actului medical oferit pacientilor, este si o
profesie care cere prezenta de spirit, altruism și pregatire profesionala continua.

Lipsa personalului medical, conditiile de munca, cresterea volulmului de muncă si a timpului

petrecut in spitale, impactul suferintei pacientilor aupra propriei personalitati a cadrului
didactic, problemele personale contribui in instalarea treptata a acestui sindrom.

Datorita faptului ca acest sindrom burn-out afecteaza mult calitatea vieții profesionale dar si
viața personală a angajatilor în domeniul medical , este imperios necesar să se asigure servici
de consiliere psihologică pentru a preveni dar si pentru a diminua efectele devastatoare a
acestei problematici intalnite tot mai des in acesta profesie
Sindromul burnout

Termenul de epuizare profesională altfel numit si Sindromul Burnout prima data a fost
introdus în psihologia americană de către psihologul Herbert Freudenberger in 1974. Este
reprezentat ca o stare de epuizare atât fizică cât și psihică, care apare în special la persoanele
a căror profesie este legată de relația cu oamenii. De la început Freudenberger a inclus în
această clasa persoanele ce lucrează în clinici de psihiatrie dar cu timpul a inclus toate
profesiile care implică o comunicare constantă, în special persoană- persoană

Pentru mulţi oameni profesia, chiar dacă a fost aleasă pe baza unei reale vocaţii, poate să
constituie o sursă de stesuri psihice, începînd cu cele minore dar zilnice şi sfîrşind cu stresuri
psihice majore generate de conflicte serioase şi durabile. Întrucît există o variată şi bogată
literatură cu privire la stresul psihic profesional, vom încerca doar să continuăm esenţa
condiţiilor stresante în mediul profesional după cum urmează:

1. Specificul profesiei – dictează dificultatea sarcinilor profesionale, fiind

reputate ca stresante o serie de profesii precum medicina, controlul traficului aerian,
pirotehnia, dar şi pedagogia, etc.
2. Condiţii de ambient profesional (zgomotul, poluarea, aglomeraţia, etc.)
reglementate de ergonomie.
3. Condiţii relaţionale – sunt esenţiale pentru apariţia distresului profesional (dar
şi a eustresului atunci cînd există relaţii de colegialitate excelente, cu asigurarea unor
momente de destindere, punctate cu glume, într-o atmosferă prietenoasă, favorizînd
comunicarea, considerată ca una dintre componentele importante ale suportului social .

Simptomele stresului ocupaţional:

 Psihologice (probleme emoţionale şi cognitive, precum insatisfacţia muncii, depresia,

anxietatea, plictiseala, izolarea, resentimentul etc.);
 Fizice (dureri de cap, tulburări cardiovasculare, deficienţe gastrointestinale, alergii,
probleme dermatologice, tulburări ale somnului şi cele ale respiraţiei;
 Comportamentale;
  Cele referitoare la persoană (evitarea lucrului, utilizarea alcoolului şi drogurilor, pofta
exagerată sau diminuată de mîncare, agresivitatea faţă de colegi sau membrii familiei,
probleme interpersonale etc.)
 Cele cu impact organizaţional (absenteeism, fluctuaţie profesională, predispoziţie spre
accidente, productivitate scăzută etc.). Una dintre manifestările acumulării unui nivel
înalt de stres este fenomenul epuizării fizice, emoţionale şi mentale.
Simptomele si etapele sindromului Burnout.

În zilele noastre sunt cunoscute peste 100 de simptome ce ne permite a diagnostica

epuizarea profesională și diferențierea acestei de depresie sau oboseala cronică.
Prin ce se caracterizează sindromul burn-out
Din punct de vedere fizic persoana se simte epuizata, se simte mereu obosita chiar daca
si-a împlinit orele de somn, are o nedorința totală de a face ceva, ne mai vorbind sa se duca la
serviciu, apar insomniile si alte probleme de sănătate.
Persoana pur și simplu începe a ceda fizic. In plan emoțional sindromul dat se
caracterizează prin o dispoziție depresiva permanenta, stare de melancolie, lipsa de inițiative
si anume o scădere de stima de sine prin momentul ca serviciul ce il îndeplinește persoana nu
e bun de nimic. Totul merge spre zero.
Simptomele principale:
 Tulburări de somn și de digestive
 Schimbarea de greutate
 Incapacitatea de a interacționa cu cei din jur
 Refuzul de a participa la dialoguri
 Pierderea înțelegerii si empatiei față de clienți și pacienți
 Senzația de gol sufletesc
 Lipsa motivației de a face orice lucru.
 Stima de sine scăzută.
 Nesiguranța in capacitățile sale profesionale.
 Predomină sentimentul de iritare si învinuire.
 Sentimentul de oboseala pe tot parcursul zilei.
 Justificare pentru consumul de alcool, medicamente sau tutun.
 Pesimism, cinism, indiferență, agresivitate
 Anxietate fără motive, vinovăție
 Comportament emoțional impulsiv
 Plicitiseală, pierderea gustului și interesului față de serviciu si de viață
Dupa Grinberg există 5 etape de epuizare emoțională. Prima etapă se caracterizează
prin entuziazmul mărit față de munca ce o face specialistul, în cazul nostru cadru
medical prin satisfacția primită de la efectuarea sarcinilor, însă cu creșterea stresului
entuziasmul dat tinde să scadă și duce la momentul ca serviciul începe mai puțin și
mai puțin sa-l satisfacă pe specialist astfel acesta devine mai puțin energic
În a doua etapa specialistul( cadru medical) se luptă cu o anumita apatie și oboselă,
nu mai este atât de motivat încât sa fie destul de responsabil pentru serviciul ce îl
oferă. Devine mai nepunctual, mai plictisit. O soluție la această etapa ar fi creșterea
motivației celui in cauza ceea ce iar da anumite resurse de a își continua munca cu
mai mult interes însă nu va fi de lunga durata.
A treia etapa se caracterizează prin simptomele cronice, fizic și psihic începe a ceda.
Apar problemele cu somnul, devine mai sensibil la boli, mereu iritat, nervos și în lipsă
de timp. Nemulțumit de totul în jur.
A patra etapă este criza prin care trece persoana. Simptomele cronice agravându-se,
starea de sănătate se înrăutățește astfel persoana devine incapabilă de a își continua
munca. Crește sentimentul de vinovăție si scade stima de sine.
A cincea etapa este ultima și cea mai periculoasă când simptomele fizice și cele
psihice sunt acutizate și duc la apariția unor boli periculoase care amenință viața
persoanei.

Metodele de tratament si prevenire în cazul sindromului Burnout sunt foarte

asemănătoare.
Ce l-ar ajuta pe cadru medical care se confruntă cu epuizarea emoționlă?
În primul rând este important repartizarea volumului de lucru, asumarea efectuării
volumul de unul singur va duce la epuizare foarte rapidă mai ales ca la baza acestuia
va sta și sentimentul de nedreptate fiindca el face lucru dublu și este remunerat ca și o
persoană ce nu lucrează cât el.
În cazul dat persoanei date i se poate recomanda să analizeze cum să atribuie o parte
din lucru sau în genere dacă se află el la locul de munca potrivit.
O altă metodă este folosirea time out-lui, cum este procesul de organizare a muncii
astfel trebuie sa fie si organizate momentele de odihnă. Pentru fiecare persoană
odihna depinde de particularitățile personale.
Este important să ne cunoaștem și sa știm care sunt limitele si de ce avem nevoie ca
să ne restabilim energia. O metodă eficientă de prevenire a sindromului de epuizare
este dezvoltarea de sine permanentă.
Primele simptome cronice când iși apariția persoana se confrunta cu o scădere a
stimei de sine, gânduri negativiste si pesimiste. Metoda de dezvoltare de sine iar
demonstra persoanei că încă este aptă de multe lucruri importante si succesul obținut
vor duce la creșterea stimei de sine
O caracteristică principală a sindromului dat este frustrarea, iritabilitatea față de colegi
sau pacienti care este o simplă metodă de a exterioriza stresul si nervii acumulați.
Cum pot soluționa problema data persoanele ce se confrunta cu ea?
Tehnici de relaxare, meditație, vorbirea internă pozitivă, stabilirea unor scopuri si
obiective de dezvoltare, ar fi o ieșire perfectă din situație ce ar duce la reducerea
stresului și ameliorarea simptomelor sindromului dat.
Câte 15-20 minute zilnic pentru procedura dată si persoanei îi va fi mai ușor sa facă
față la stres fiind o metoda ce ține de autoreglare emotionala si comportamentala.
Atunci când persoana nu conștietizează ce simte, din ce cauza simte oboseala,
iritabilitatea, anxietatea, cînd nu își dă seama de emoțiile proprii, când nu le poate
verbaliza, simptomele sindromului Burnout țin doar să se dezvolte și să devină mai
periculoase pentru viața acestuia
Este important să conștietizăm care e cauza adevărata a anxietății, epuizării,
pesimizmului nostru.
Uneori problema nu ține de serviciu dar din cauza ca nu este conștientizat, persoana
presupune ca toate emoțiile acestea destructive sunt legate de serviciu.
Este important sa se conștientizese conflictele interioare si sa fie rezolvate
problemele pas cu pas si chiar sa se ceara ajutor de la colegi lui, familie pentru a face
față stresului de zi cu zi.
Stilul de viata sanatos , igiena somnului , odihna activa, hobby-urile, cercul de
prieteni, timp în natura sunt doar unele alternative pentru a aduce un plus de valoare
calității vieții atat pe plan personal și profesional .
 Propuneri pentru imbunatatire si eficientizarea in managementul stresului in
activitate medicala :
 Evaluarea lunara a nivelului de stres -chestionare de satisfactie a cadrelor medicale
 Consiliere psihologică în vederea acceptării realităţii;
 Creşterea suportului social prin discuţii de grup;
 Consiliere în vederea acceptării statului –a rolului
 Grupuri de terapie Balint

 Amenajarea unui spatiu de recreree în cadrul spitalului unde pentru min 10 min cadru
medical sa se poata retrage pentru a se reincarca cu energie

 Asigurarea unori cursuri de educatie psihologica de autocunoastere si dezvoltare

personala

 Asigurarea unui management corespunzator si un dialog eficient si motivational din

partea conduceri

Bibliografie :

„Cum să depășim sindromul Burnout. Suprasolicitarea emoțională și profesională” Jorg-

Peter Schroder
„Burnout. Strategii pentru prevenirea epuizării profesionale” Jorg Fengler