Stereotipurile și prejudecățile ne influențează viața de zi cu zi, iar în

anumite împrejurări operăm cu ele, în ciuda faptului că ne credem

lipsiți de prejudecăti. Nu de puține ori ele pot deveni bariere în
comunicarea, cunoașterea și acceptarea celor din jurul nostru;  din
acest punct de vedere trebuie să avem disponibilitatea de a lupta cu
propriile noastre prejudecăți, astfel încât să nu ajungem în situații de
discriminare, marginalizare, respingere sau excludere a unor semeni
pe motive subiective, influențate de stereotipuri și reprezentări eronate
despre alții (adesea observăm că atitudinea și conduita noastră față de
un străin este influențată de felul cum arată sau cum este îmbracată
persoana respectivă).

Stereotipurile reprezintă idei fixe, deformate, gânduri superficiale,

mituri camuflate sau păreri comune, în general greșite, pe care
oamenii le au în legătură cu diverse persoane, situații, lucruri,
fenomene, prin care creierul nostru încearcă să simplifice realitatea
complexă, astfel încât mintea și corpul să dezvolte răspunsuri
automate la stimuli similari; ele fac parte din moștenirea noastră
culturală și se transmit în timp la fel ca și normele sociale, obiceiurile,
tradițiile (sunt studii care arată prezența stereotipurilor chiar la vârste
mici, de 6-7 ani). Prin urmare, noi sutem contaminați încă din copilarie
cu anumite idei, mesaje, informații care ne conturează stereotipurile și
în baza cărora ne activăm prejudecățile (spre exemplu, pisica neagră
și numărul 13 aduc ghinion,  bărbații nu au voie să plângă, sarea
vărsată aduce ceartă în familie, nu te întoarce din drum pentru că o
să ai ghinion toată ziua etc). Pe masură ce creștem stereotipurile
tind să ne amorţească simţurile şi gândirea, ne încorsetează existența
și odată internalizate, în propriul sistem de gândire, ele ne transformă
în adevăraţi roboței care pun în aplicare tot felul de clișee și „soft-uri”
primite de la familie, prieteni, mass-media etc., ulterior ele fiind
îmbogăţite prin propria noastră contribuţie. Și uite așa începem să
credem că băieţii sunt superiori fetelor, că idealul de frumuseţe feminin
se traduce prin dimensiunile 90-60-90, că este suficient să ai bani
pentru a deveni cineva etc.

Prejudecățile se referă mai degrabă la o anumită opinie

preconcepută, raționament eronat, recție emoțională, poziție,
atitudine sau tendință globală, pro sau contra, favorabilă sau
defavorabilă, față de una sau mai multe persoane, în baza
apartenenței lor un anumit grup sau la o anumită etnie, cultură, religie,
clasă socială sau influențate de alte caracteristici personale. Atât
stereotipurile cât și prejudecățile pot fi înțelese ca niște filtre de
protecție dezvoltate de om împotriva afluxului de informații pe baza
cărora judecăm evenimente, situații, oameni, fără o cunoaștere
directă, personală sau doar după o cunoaștere superficială; ele ne
limitează înțelegerea corectă și obiectivă a unei realități și construiesc
bariere, adesea foarte rigide la influențe raționale și în comunicarea
sau interacțiunea cu cei din jurul nostru.

De cele mai multe ori stereotipurile și prejudecățile ne determină

să dezvoltăm și să folosim etichete la adresa celorlalți, fără să
conștientizăm efectul și impactul lor asupra persoanelor în
cauză.  Nu-i mai puțin adevarat că aceste etichete, imediat după
rostirea lor, ne creează iluzia unei stări de liniște, de eliberare și
satisfacție, fără să anticipăm efectele și costurile pe termen lung (se
spune că cele mai dureroase răni sunt cele provocate de cuvinte și nu
cele fizice).

Momentul adevărului: De ce ne grăbim să catalogăm acţiunile și

comportamentul celor din jur ca fiind bune sau rele şi niciodată
nu admitem că deciziile umane sunt relative şi ţin de mai mulţi
factori?  Oare prima impresie despre ceva sau cineva nu este
influențată adesea de prejudecățile noastre? Ce simți atunci când cei
din jur te analizează pe baza unor stereotipuri și prejudecăți? Ce-ar
putea să te determine să lupți cu propriile stereotipuri și prejudecăți?

Epilog: Construirea propriei personalităţi ar trebui să reprezinte un

proces prin care să ne afirmăm propria voce şi să evităm şablonările
care ne îngustează perspectivele. Din punctul meu de vedere cred că
este mai puțin important să arătăm celorlalți cât de lipsiți de
prejudecăți suntem; mai important ar fi să arătăm cât de mult luptăm
împotriva propriilor prejudecăți și cât de mult reușim să învingem în
această luptă. Nu-l poți înțelege și respecta pe cel de lângă tine până
când nu accepți să lupți cu propriile prejudecăți. Omul care are prea
multe prejudecăți nu se va putea bucura de propria sa libertate și va
găsi mult mai greu calea spre adevăr