CAPSULE

Capsulele sunt învelişuri care conţin substanţe medicamentoase solide sau lichide,
destinate uzului intern.
Capsulele sunt preparate farmaceutice solide, formate dintr-un înveliş tare sau moale, de
formă şi de capacitate variabile, conţinând, în general, o doză unitară de substanţă activă.
Capsulele sunt destinate administrării orale (Capsule, Capsulae, FR X, supl. 2004, 4th Ph. Eur.)
Termenul capsulă provine din cuvantul latin capsula, (diminutiv de la lat. Capsa=cutie),
care înseamnă “Cutie mică”. În domeniul farmaceutic, cuvântul capsula este utilizat pentru a
descrie o condiţionare comestibilă preparată din gelatină, care este umplută cu un medicament,
pentru a forma o doză unitară, destinată în principal administrării orale.
Pe plan mondial, capsulele reprezintă una din cele mai utilizate forme farmaceutice, mai
ales cele de tip operculat, datorită multiplelor avantaje, pe care le prezintă cât şi a modului de
fabricare performant. Statisticile ne demonstreză ca în fiecare an, industria farmaceutică
mondială fabrică medicamente în peste 25-30 miliarde de capsule.
În farmacoterapia modernă, capsulele, ca formă farmaceutică, se folosesc din ce în ce mai
mult, substituind pe deplin drajeurile clasice, iar după comprimate, este cea mai utilizată formă
dozată de alternativă, administrată pe cale orală.
Capsulele sunt forme solide dozate în care substanta medicamentoasă este inclusă în
interiorul unor pereţi tari sau moi, solubili.
Capsula mai poate fi privită ca “un recipient” pentru sistemul de eliberare al substanţei
medicamentoase, ce realizează o formă dozată fără gust şi fără miros, care nu mai are nevoie de
acoperire secundară, ca în cazul tabletelor.
Înghiţirea este uşoară pentru pacient, deoarece peretele este neted se hidratează în gură şi
capsula tinde adesea să floteze după înghiţire, în lichidul cu care a fost administrată.
Disponibilitatea lor într-o largă varietate de culori conferă capsulelor un aspect estetic şi
agreabil.
Dependent de natura peretelui, capsulele pot fi clasificate în tari sau moi.
 Aceste învelişuri se înghit împreună cu medicamentele pe care le conţin. Au rolul de a
masca gustul, mirosul neplăcut al unor medicamente, sau se utilizează în vederea dirijării locului
de absorbţie a medicamentului (exemplul capsulelor enterosolubile, gastrosolubile). Unele
capsule, cele gelatinoase, asigură şi o protecţie a substanţelor medicamentoase faţă de agenţii
atmosferici.
Potrivit Farmecopeei Române ediţia a X-a capsulele sunt preparate farmaceutice formate
din învelişuri care conţin doze unitare de substanţe active asociate sau nu cu substanţe auxiliare;
sunt destinate administrării pe cale orală.
Conţinutul capsulelor poate fi solid, lichid sau de consistenta unei paste.
Conţinutul nu trebuie să deterioreze pereţii capsulei. Totuşi, peretele capsulei este atacat
de fluidele digestive, iar conţinutul lor este eliberat.
În capsule, substanţa medicamentoasă şi substanţele auxiliare sub formă de pulbere pot fi
repartizate neaglomerat, ceea ce permite punerea în libertate a conţinutului imediat după
umectare sau dizolvarea învelişului, spre deosebire de drajeuri şi comprimate.
Dar capsulele pot conţine şi diferite lichide, în special, cele uleioase, dar şi forme
aglomerate: granule, microgranule, microcapsule, nanocapsule, comprimate, microsfere etc.
Dezvoltarea producerii de medicamente în capsule este justificată şi datorită avantajelor de ordin
economic, tehnologic, de prezentare, biofarmaceutic – în vederea dirijării absorbţiei substanţelor
medicamentoase în diferite zone ale tractului gastrointestinal.
Capsulele care se administrează pe alte căi (exemplu rectală, vaginală) necesită condiţii
speciale de formulare, preparare şi prezentare. Condiţiile de calitate ale acestora sunt meţionate
în normativele produselor respective.
Pereţii capsulelor sunt fabricaţi din gelatina sau alte substanţe a căror consistenţă poate
adaptată prin adăugarea de glicerol sau sorbitol.
Gelatina şi amidonul folosite la prepararea învelişului capsulelor precum şi substanţele
folosite pentru ajustarea consistenţei acestora, trebuie să corespundă prevederilor din F.R.X. sau
din alte normative de calitate. Se pot folosi şi alte substanţe auxiliare cum ar fi: agenţi de
opacifiere, tensioactivi, conservanţi antimicrobieni potriviţi precum şi coloranţi admişi de
Ministerul Sănătaţii.
Capsulele pot avea pe suprafaţa lor diferite mărci, semne.
 În formula de preparare, talcul trebuie să fie cel mult 3%, acidul stearic 1%, stearatul de
magneziu sau stearatul de calciu 1%, iar aerosolul cel mult 10% din masa conţinutului capsulei.
Capsulele se pot clasifica în funcţie de diferite criterii:
 modului de formulare, fabricare, consistenţă şi utilizare (Ph. Eur):
 Capsule cu înveliş tare (operculate);
 Capsule cu înveliş moale (perle);
 Capsule gastrorezistente (enterosolubile);
 Capsule cu eliberare modificată;
 Casete (capsule amilacee);
 materialul din care este fabricat învelişul capsulelor;
 capsule de hartie;
 capsule amilacee (caşete);
 capsule de gelatină (gelule);
 capsule de polimeri semisintetici;
 în funcţie de calea de administrare:
 capsule administrate pe cale orală;
 capsule administrate pe mucoase;
 capsule bucofaringiene;
 capsule sublinguale;
 capsule vaginale;
 capsule rectale;
 capsule cu unguent oftalmic;

Controlul calităţii capsulelor

Descriere
Capsulele gelatinoase tari (capsule operculate) sunt preparate din gelatină şi au forme de
cilindrii alungiţi, rotunjiţi la capete care se închid prin îmbucare. Conţin de obicei amestecuri de
substanţe sub formă de pulberi sau granule.
Capsule gelatinoase moi (perle) sunt constituite dintr-un înveliş continuu şi moale de
gelatina; au formă sferică sau ovală. Conţin substanţe active lichide sub formă de pastă sau
substanţe solide în soluţie.
 Capsule amilacee (caşete) sunt preparate din amidon; au formă de cilindrii plaţi a căror
diametere, puţin diferite ca mărime, permit închiderea acestora prin suprapunere şi uşoară
apăsare. Conţin substanţe sau amestecuri de substanţe sub formă de pulberi.

Dezagregare
Capsulele gelatinoase gastrosolubile trebuie să se dezagrege în apă în cel mult 30 de
minute.
Capsule gelatinoase enterosolubile: nu trebuie să se dezagrege în pepsină soluţie (R) în
120 minute şi trebuie să se dezagrege în pancreatină-soluţie alcalină în cel mult 60 de minute.
Capsule amilacee trebuie să se transforme în apă într-o masă moale după 30 de secunde.

Uniformitatea masei
Se efectuează luând în lucru 20 de capsule. Se cântareşte o capsulă intactă, se deschide,
se îndepartează conţinutul şi se cantareşte învelişul capsule. În cazul capsulelor gelatinoase moi
după îndepartarea conţinutului, învelişul se spală, în prealabil cu eter sau cu alt solvent potrivit,
se usucă până când nu se mai percepe mirosul de solvent apoi se cântareşte.
Diferenţa dintre cele două cântăriri reprezintă masa conţinutului capsulei. Determinarea
se repeată pe înca 19 capsule şi se calculează masa medie a conţinutului capsulei.
Faţă de masa medie calculată, masa individuală a conţinutului unei capsule poate
prezenta abaterile procentuale prevazute în coloanele A din tabelul 6; pentru cel mult două
capsule se admit abaterile procentuale prevăzute în coloanele B.

Tabelul 6
Masa medie a conţinutului capsulei Abatere admisa
Capsule gelatinoase Capsule amilacee
A B A B
Până la 300 mg ±10 % ±20 % ±15 % ± 30 %
300 mg şi mai mult de 300 mg ±7,5 % ±15 % ±12 % ±24 %

Dozare
Pentru dozare, dacă nu se prevede altfel, se foloseşte pulberea din 20 de capsule, cărora li
se determină în prealabil masa medie a conţinutului.
 Conţinutul în substantă activă se determină conform prevederilor din monografia din
F.R.X. sau din “Specificaţia tehnică”.
Faţă de conţinutul declarat în substanţă activă se admit abaterile procentuale din tabelul 7.

Tabelul 7
Conţinutul declarat în substanţă activă pe capsulă Abatere maximă
Până la 10 mg ± 10 %
10 mg până la 100 mg ± 7,5 %
100 mg şi mai mult de 100 mg ±5%

Dacă este cazul în monografia respectivă se prevede uniformitatea conţinutului în

substanţă activă pe capsulă.
În unele cazuri în monografia respectivă se poate prevede “testul de dizolvare”.
 Oxazepam Capsule

Oxazepam capsule conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% din cantitatea de
C15H11CIN2O2 declarată.

Ambalare şi depozitare – Se păstreaza în recipiente închise ermetic.

Standarde de referinţă USP (Farmacopeea SUA)
RS Oxazepam USP.

Identificare
Soluţia se pregăteste pentru măsurarea absorbantei care în probă prezintă un maxim la
229 ± 2 nm.
Dizolvare
Mediu: 0,1 N acid clorhidric; 1000 ml.
Aparat 2: 75 rpm.
Timp: 60 minute.
Sistem cromatografic - Cromatograful de lichid este prevăzut cu un detector de 232 nm şi o
coloană de 4,0 mm x 15 cm care conţine comprimări în L7. Faza mobilă este un amestec
degazificat de alcool metilic, apă şi acid acetic glacial (60:40:1) iar debitul este de aproximativ 2
ml pe minut. Se cromatografieaza soluția standard și se înregistreaza răspunsul de vârf, conform
Procedurii: factorul pentru vârful de oxazepam nu depăşeşte 1,5; iar abaterea standard relativă
observată ulterior injecţiilor repetate nu depăşeşte 3,0%. Dacă este necesar, se fac ajustări.
Procedură – Se injecteaza în cromatograf un volum măsurat cu exactitate (aproximativ 20
µl) de parte filtrată din soluţia aflată în curs de testare, se înregistreaza cromatograma şi se
măsoară răspunsul vârfului maxim. Se calculează cantitatea de C 15H11CIN2O2 dizolvată
comparativ cu o soluţie standard cu o concentraţie cunoscută de RS Oxazepam USP în 0,1 N acid
clorhidric [NOTA—un volum de alcool metilic care să nu depăşească 10% din volumul total final
poate fi utilizat pentru a dizolva standardul de referinţă Oxazepam] şi cromatografiată în mod
similar.

Toleranţe - Cel puţin 75% (Q) din cantitatea de C15H11CIN2O2 declarată se dizolvă în 60 minute.
 Uniformitatea unităţilor de dozare: îndeplineşte cerinţele.
Probă—Se îndepartează pe cât posibil în totalitate conţinutul a cel puţin 20 de capsule şi
se cântareşte. Se transferă o parte cântărită cu exactitate din pulberea amestecată, echivalentul a
aproximativ 50 mg de oxazepam, într-o pâlnie din sticlă, fixată într-un balon de aspiraţie de
dimensiuni mici. Se adaugă 25 ml de alcool, se amestecă cu ajutorul baghetei şi, după
aproximativ 5 minute, se aplică o aspiraţie uşoară pentru a îndepărta extractul.
Se repetă extracţia cu patru părţi suplimentare de 25 ml de alcool, se transferă extractele într-un
balon cotat de 250 ml, se diluează cu alcool până la volum şi se amestecă. Se transferă 2,0 ml
din această soluţie într-un balon cotat100 ml, se diluează cu alcool până la volum şi se amestecă.
Concomitent, se determină absorbantele ale acestei soluţii şi ale unei soluţii standard de RS
Oxazepam USP în acelaşi mediu, cu o concentraţie cunoscută de aproximativ 4 pg / ml în celule
de 1 cm la lungimea de undă de capacitate de absorbţie maximă de aproximativ 229 nm, cu un
spectrofotometru adecvat, utilizînd alcool ca soluţie blank. Se calculează cantitatea de
C15H11CIN2O2, în mg, din partea de capsule luate, conform formulei:
12,5C(Au l As)
unde C este concentraţia, exprimată în µg per ml, de RS Oxazepam USP din soluţia standard, iar
Au şi As sunt capacităţile de absorbţie ale soluţiei din capsule, respectiv ale soluţiei standard.