Sunteți pe pagina 1din 1

Atmosfera este învelișul cel mai important al Pământului din toate câte se sprijină pe litosferă.

Fără atmosferă nu ar exista celelalte învelișuri (hidrosfera, biosfera, pedosfera), iar scoarța
terestră ar avea cu totul altă înfățișare.

Atmosfera noastră este importantă pentru mai multe lucruri. Mai mult decât important, ar
trebui să spunem că este necesar. Datorită atmosferei, viața se poate dezvolta pe planeta noastră,
deoarece absoarbe o mare parte a radiației ultraviolete de la soare în stratul de ozon. În cazul în
care un meteor intră pe orbită cu Pământul și ne va lovi, atmosfera este responsabil de
dezintegrarea lor în pulbere datorită frecării pe care o suferă la contactul cu aerul. În absența
atmosferei, viteza de coliziune a acestor obiecte ar fi suma propriei viteze inerțiale a spațiului
(măsurată de pe planeta noastră) plus accelerația cauzată de gravitația Pământului, deci este
extrem de important să o avem.

De asemenea, merită menționat faptul că atmosfera terestră nu a avut întotdeauna aceeași


compoziție. De milioane de ani, compoziția atmosferei s-a schimbat și a generat alte tipuri de
viață. De exemplu, atunci când atmosfera abia avea oxigen, era iar viața care a predominat a fost
cea a metanogenilor. După apariția cianobacteriilor, cantitatea de oxigen din atmosferă a crescut
și a făcut posibile diferite forme de viață, cum ar fi plantele, animalele și oamenii.

O altă funcție importantă a atmosferei este magnetosfera. Aceasta este o zonă a atmosferei
găsite în regiunea exterioară a Pământului care ne protejează prin devierea vânturilor solare
încărcate cu radiații electromagnetice. Datorită câmpului magnetic al Pământului nu suntem
consumați de furtunile solare.

Atmosfera are o mare relevanță în dezvoltarea ciclurilor biogeochimice. Compoziția actuală a


atmosferei se datorează fotosintezei efectuate de plante. De asemenea, este cel care controlează
clima și mediul în care trăiesc ființele umane (în troposferă), generând fenomene meteorologice
precum ploaia (din care obținem apă) și având concentrația necesară de azot, carbon și oxigen.

Omul nu poate trăi în lipsa aerului atmosferic. Prin respiraţie, el inhalează aer din care, la
nivelul alveolelor pulmonare, oxigenul trece în sângele arterial, iar dioxidul de carbon din
sângele din vene trece în aerul care este apoi expirat. Oxigenul preluat prin respiraţie este fixat
pe hemoglobină şi dus cu sângele la diverse ţesuturi, unde participă la procesele de oxidare
(ardere) a substanţelor organice, cu degajare de energie. Dioxidul de carbon din sânge are un rol
stimulator pentru procesul de respiratie.