CAPITOLUL 1

APA ( H 2 O )

Peste 2/3 din suprafata terestra este ocupata de mari si oceane,care

formeaza Oceanul Planetar. Teera este supranumita si “planeta albastra”
datorita acestui fapt.
Din suprafata totala a pamantului, evaluate la 510,10 mil. km 2 ,apa
Oceanului Planetar ocupa 361,07 mil km 2 ,adica 70,8%. Se estimeaza ca
planeta dispune de 1,37 mil km 3 de apa, dar circa 97,2% este constituita din
apa marilor si oceanelor.
Omul dispune numai de apele de la suprafata solului - adica de
aproximativ 30.000 km 3 , ceea ce inseamna circa 0,002% din total.Consumul
de apa ce revine pe om/zi variaza intre 3 litri, in zonele aride de ale Africii
si de 1,045 litri la New York.
Valoarea productivitatii marilor si oceanelor se apreciaza ca fiind
intre 0,1-0,5 gr/ m 3 /zi.
Oceanul Planetar constituie baza vietii pe Terra si genereaza
negentropie in ecosfera.
Apa este cea mai raspandita substanta compusa si reprezinta trei
sferturi din suprafata globului terestru. Ca si aerul, ea constituie factorul
principal mentinerii vietii pe pamant.
Apa este o resursa naturala esentiala cu rol multiplu in viata
economica.
In natura apa urmeaza un circuit. Se poate vorbi despre apa de ploaie,
apa raurilor si izvoarelor, apa de mare, etc.
Apa pura se obtine din apa naturala prin distilare repetata in conditii in
care sa nu poata dizolva gaze din aer sau substante solide din recipientele in
care este conservata.

1.1 Structura moleculei de apa

1 H : 1s1 ; 8O : 1s 2 2 s 2 2 p 4

1
.. ..
H:O: ; H - O: ; H 2O
.. /
H H

Se formeaza doua legaturi covalente polare O-H. Molecula de apa este

covalenta polara; este un dipol.

1.2. Proprietatile fizice ale apei

Stare de Culoare Miros Gust Pt Pf Densitatea Conductibilitatea

agregare la 4 0 C electrica
Incolor(in
Lichid sraturi Inodor Insipid 1g / cm 3 Conductor
100 0 C
grose este 0
albastra 0 C

Cele doua temperaturi extreme ale apei,de solidificare respectiv de

fierbere la presiune normala,constituie ( 0 0 C si 100 0 C ) in scara Celsius.
Apa reprezinta o serie de proprietati de celelalte hidruri ale
nemetalelor vecine in sistemul periodic. Aceste proprietati se
numesc”anomaliile apei”.
Apa este lichida intr-un interval mare de temperature(0-100C).Aceasta
anomalie este atribuita asocierii moleculelor de apa prin legaturi de
hidrogen.
Legaturile de hidrogen se realizeaza intre molecule care contin
hidrogen legat covalent de un element puternic electro negativ care are
volum mic si electroni neparticipanti.
Legatura de hidrogen este electrostatica, mai mult slaba decat legatura
covalenta si nu implica punerea in comun de electroni .
Densitatea apei variaza in functie de temperatura:

t 0C 0 4 10 15 20
 ( g / cm 3 ) 0,9998 1,0000 0,9997 0,9991 0,9982

Cauza anomaliilor densitatii este gradul diferit de asociere

moleculara.Moleculele care s-au asociat la un anumit moment se pot
desprinde pentru a se asocia din nou:

2
 nH2O==(H2O)n
H H H

-----: O – H --------:O – H --------:O – H

.. .. ..
La inghetare se formeaza a doua legatura de hidrogen la atomul de
oxygen,motiv pentru care gheata are o structura afanata care determina
cresterea volumului si scaderea densitatii.
Prin inghetare apa isi mareste volumul cu 9%.Asa se explica de ce se
sparg conductele,cazanele si sticlele cand ingheata apa in ele si de ce se
crapa pietrele de ger. Majoritatea lichidelor isi maresc volumul de
solidificare.Se stie ca la  4 0 C apa are  max  1g / cm 3 ceea cese datoreaza
faptului ca apa este formata din( H2O)2;acesta presupune existenta a doua
legaturi de hydrogen.
Apa in stare de vapori este formata din molecule libere (n=1).

Proprietatile chimice ale apei

Experimental s-a demonstrat ca apa este o combinatie chimica foarte

stabile. Ea poate fi descompusa la peste 1000 0 C sau cu ajutorul curentului
electric:
2 H 2 O  2 H 2  O2
Apa este foarte reactiva din punct de vedere chimic. Ea reactioneaza
in anumite conditii cu metelele, nemetalele, oxizii bazici, cu unele saruri.

Actiunea apei asupra metalelor

Metalele: potasiu, calciu, sodium reactioneaza violent cu apa, la rece,

cu formare de hidroxid si degajare de hidrogen.
Na  H 2 O  NaOH  1 / 2 H 2
Magneziul reactioneaza cu apa la cald sau in stare de vapori:
Mg  2 H 2 O  Mg (OH ) 2  H 2
Aluminiul este atacat de apa numai daca este curatat de stratul
protector de oxid:
2 Al  6 H 2 O  Mg (OH )  H 2
Fierul inrosit reactioneaza cu apa in stare de vapori si formeaza oxid
feroferic ( oxid al Fe II si Fe III):
3Fe  4 H 2 O  Fe3O4  4 H 2
Plumbul, cuprul, mercurul, aurul, argintul nu sunt atacate de apa sau
de vaporii acesteia.
3
 Unele metale se corodeaza in prezenta apei. Atacul este mai puternic
in prezenta oxigenului si a dioxidului de carbon.

Actiunea apei asupra nemetalelor

Clorul in reactie cu apa formeaza apa de clor:

Cl 2  H 2 O  HCl  HClO
HClO  HCl  [O]
Trecand un curent de vapori de apa peste cocs(carbon) la temperatura
de cel putin 1000 0 C se formeaza un amestec de monoxid de carbon si
hydrogen,denumit gaz de apa. Reactia are importanta industriala:
C  H 2 O  CO  H 2

Actiunea apei asupra oxizilor

Apa reactioneaza cu oxizii metalici solubili cu formare de hidroxizi.

Una din reactiila cu importanta practica o constituie stingerea varului,
reactie puternic exoterma.
CaO  H 2 O  Ca (OH ) 2  Q
Hidroxidul de calciu obtinut este relati putin solubil in apa si de aceea
la stingerea varului se obtine asa-zisul lapte de var, care reprezinta o
suspensie fina de Ca (OH ) 2 intr-o solutie saturata de hydrogen de calciu.
La dizolvarea dioxidului de sulf in apa are loc sio reactie chimica din
care rezulta si o solutie acida, acid sulfuros.
SO2  H 2 O  H 2 SO3
Reactia cu carbidul sau carbura de calciu la CaC 2 duce la formarea
acetilenei, substanta organica utilizata la sudarea si taierea metalelor in
suflatorul oxiacetilenic:
CaC 2  2 H 2 O  HC  CH  Ca(OH ) 2  Q

1.3. Importanta apei pentru viata

Apa are rolul esential in intretinerea vietii. Fara apa nu ar putea exista
viata. In organism apa intra in compozitia organelor, tesuturilor si lichidelor
biologice. Ea dizolva si transporta substantele assimilate si dazasimilate;
mentine constanta concentratia sarurilor in organism si, evaporandu-se pe
suprafata corpului, ia parte la reglarea temperaturii.
Apa contribuie la fenomenele osmotice din plante si are o deosebita
importanta in procesul de fotosinteza.

4
 Apa potabila se deosebeste de cea distilata. In conformitate cu STAS
1342-1950, apa potabila trebuie:
-sa fie limpede, incolora, fara miros sau gust deosebit;
-sa aibe temperature cuprinsa intre 7 0 si 5 0 C sis a nu varieze mult in
timpul anului;
-sa nu contina materii straine in suspensie sau germeni patogeni;
-sa contina aer si CO2 in solutie;
-substantele dizolvate raportate la un litru trebuie sa se incadreze in
anumite limite;
-sa nu contina azotiti sau sulfuri, saruri metelice precipitabile cu H 2 S
sau cu ( NH 4 ) 2 S , cu exceptia micilor cantitati de Fe, Al, Mn;
-sa nu contina NH 3 sau fosfati care pot proveni prin contaminarea
apei cu substante organice in putrefactii si nici metan.

Intrebuintarile apei

Apa se intrebuinteaza la:

-prepararea solutiilor fiind cel mai cunoscut solvent;
-obtinerea oxigenului si hidrogenului prin electroliza;
-prepararea celor mai importanti acizi anorganici;
-producerea energiei electrice;
-spalat, albit, colorat.

CAPITOLUL 2

IMPURIFICAREA APELOR SI MASURI DE

COMBATERE

2.1. Factorii de poluare a apei

Factorii de poluare a apei se clasifica in :

5
 -factori demografici, reprezentati de numarul populatiei dintr-o
anumita zona, poluarea este proportionala cu densitatea populatiei;
-factori urbanistici corespunzatori dezvoltarii siasezarilor umane, care
utilizeaza cantitati mari de apa pe care le intorc in natura sub forma de ape
uzate intens impurificate;
- factori industriali sau economici reprezentati de nivelul de
dezvoltare economica si cu precadere industriala al unei regiuni in sensul
cresterii poluarii paralel cu dezvolarea industriei.
Hotaratoare pentru conservare surselor din ce in ce mai rara de apa
dulce este micsorarea poluarii raurilor si izvoarelor, a lacurilor si bazinelor
(lacuri de acumulare), estuarelor, pamanturilor umede si a apelor subterane.
Aceste surse pretioase sunt contaminate continuu cu o serie de poluanti, cum
sunt: nutrientii, materiile organice, metalele, pesticidele si ierbicidele,
contaminanti cum sunt sarurile, acizii, uleiul si grasimile.

2.2. Tipuri principale de poluanti si importanta acestora

a) Compusi anorganici : metale grele , acizi, baze, saruri, azotati, fosfati

Importanta – toxicitate, biota acvatica, calitatea apei, viata acvatica .

b) Compusi organici : pesticide, bifenolipolicorurati, petrol, detergenti,

combinatii metal-organice.
Importanta – toxicitate, biota acvatica, efecte biologice, eutrofizare,
estetica.

c) Microorganisme patogene de origine animala si/sau umana

Importanta – efecte biologoce, eutrofizare, sanatate .

d) Substante cu densitate mica : sedimente, suspensii.

Importanta – calitatea apei, biota acvatica.

Dupa origine,poluarea apei poate fi:naturala sau artificiala,iar in

functie de dinamica de realizare :continua, periodica accidentala.
Poluarea naturala poate fi periodica sau accidentala si se axercita pe
asupra tuturor usrselor de apa : meteorice,de suprafata si subterane.
Sursele artificiale de poluare cele mai importante sunt reprezentate de
rezidurile menajere, industriale si agrozootehnice.
Dupa natura poluantilor, poluarea poate fi fizica, chimica si biologica.
Sursele de poluare a apei sunt clasificate in “surse punctiforme” si
“surse difuze”.Sursele punctiforme elimina poluanti in apele de suprafata
sau in cele subterane printr-un punct detectabil, cum ar fi conductele de
6
avacuare de la unitatile industriale,instalatiile de tratare si canale
colectoare.Cele mai multe puncte de evacuare sunt strict controlate prin
autorizatii speciale si se supun actiunilor de constrangare.Desi sursele
punctiforme inca mai contribuie la poluarea apei, masurile de control au
redus simtitor impactul acestora.
Sursele difuze sunt mult mai greu de indentificat si contribuie cu o
mare cantitate de contaminanti la poluarea apei.Sursele difuze include
depunerile atmosferice,sedimentele contaminate si practicile de lucru a
pamantului care genereaza emisii poluante ca cele din agricultura,si
depozitele urbane de gunoi.
Apa reprezinta un mijloc de transport a poluantilor si in acelas timp
un receptor final al acestora. Toti poluantii deversati in apele continentale
curgatoare ajung mai devreme sau mai tarziu in mari si oceane.Compusii
chimici biodegradabili sunt transformati in specii chimice anorganice.
Majoritatea poluantilor raman in stare initiala, modificand caracteristicile
apelor naturale.Vurnerabilitatea apelor este cu atat mai pronuntata cu cat in
apa exista mai multe tipuri de poluanti si schimbul cu alte rezervoare se
realizeaza mai greu, timpul de stationare a poluantilor fiind mare.
Apele interiore(curgatoare si statatoare) reprezinta sisteme ecologice
inchise sau deschise si agentii de transport ai polantilor(raurilor,fluviilor).
Apele curgatoare,in continua lor deplasare au capacitate mare de
aerare,iar permanenta turbulenta micsoreaza viteza de sedimentare a
suspensiilor si de acumulare a poluantilor in sediment.Agentii poluanti pot
afecta biocenozace se dezvolta in stratul limita,la 1-10 mm de la fundul
raului,prin concentrare de mal si nisip.
La descarcarea apelor uzate in aproprierea malului unui rau,
amestecarea acestuia cu apele raului are loc pe distante mai mari,decat in
cazul in care deversarea s-ar face in mijlocul albiei sau dispersat pe
sectiunea raului. In primul caz se pot produce acumulari de substante
poluante,creandu-se astfel o stgnare a apelor reziduale in aproprierea zonei
de deversare ,ceea ce poate duce la formarea unor” baraje” in deplasarea
organismelor acvatice.
Apele statatoare ae aereaza mult mai greu datorita slabei lor
miscari,creand posibilitatea de dezvoltare a unor biocenoze”induse”.Lipsa
deplasarii apelor duce la acumularea agentilor poluanti,face imposibil
procedeul de autoepurare si duce la acumularea in sediment a
poluantilor.Lacurile pot fi considerate rezervoare in care exista numai o
miscare verticala a apelor datorita stratificarii termice.
Marile si oceanele au o mare capacitate de dispersie a poluantilor
datorita volumului mare de apa pe care il contin si curenti.Prezinta insa
particularitati fata de apele dulci datorita salinitatii
7
crescute.Astfel,solubilitatea agentilor poluanti in apele sarate este mai
scazuta ,iar procesele biologice mai lente.Curentii si valurile pot favoriza
deplasarea preferentiala a agentilor poluanti din apele dulci poluate care
datorita densitati mai scazute se mentin la siprafata.
Marile si oceanele sunt populate la suprafata de :
- placton – comunitati ecologice (plante mici, animale si organisme
unicelulare)care plutesc si se deplaseaza in sensul curentilor.
-necton-comunitati ecologice(animale,de exemplu pestii)ce se pot deplasa
impotriva curentilor.
Planctonul favorizeaza acumularea agentilor poluanti la suprafata apei
prin acumularea in organismele ce alcatuiesc biocenoza de compusi toxici,in
timp ce nectonul contribuie la raspandirea acestuia.
Dispersia poluantilor depinde de o multitudine de factori :
a. tipul si caracteristicile acestuia :
- forma, suprafata , adancimea;
- dinamica apelor:debit, curenti,valuri,turbulenta;
- stratificarea termica;
b. tipul si caracteristicile efluentului impurificator:
- compozie si concentratii ale agentilor poluanti;
- debit, densitate,temperatura ;
c. modalitatea de deversare:
- caracteristicile si amplasarea gurilor de deversare;
d. conditii atmosferice:
- vant(viteza si directia);
- temperature si umiditatea aerului;
- intensitatea radiatiilor solare;
Efectele produse de agentii poluanti sunt multiple si depind de
cantitatile deversate si tipul substantelor.
Materiile organice biodegradabile sub actiunea enzimelor unor
bacterii se descompun cu consumarea oxigenului dizolvat, suferind de un
proces de mineralizare. In procesul de descompunere pot apare compusi
daunatori biocenozelor acvatice, acestea suferind transformari, restructurari
in procesul de adaptare la noi conditii fizico-chimice.
Suspensiile se depun, afectand organismele ce alcatuiesc bentosul si
alterand locurile de ponta ale pestilor. In cazul suspensiilor organice
biodegradabile are loc si dezoxigenarea apei.
Substantele ce modifica pH-ul apelor (acizii si bazele) si cele toxice
pot provoca moartea organismelor acvatice. Distugerea bacteriilor reduce
capacitatea de autoepurare a apei.
Sarurile minerale cresc duritatea apelor ( Ca 2 , Mg 2 ), maresc
turbiditatea sau produc colorarea apei.
8
 Compusii organici toxici neboidegradabili sau greu biodegradabili
(DDT) intoxica organismele animalelor acvatice, acumulandu-se si ajungand
in hrana omului.

2.3. Poluarea fizica a apelor

Poluarea artificiala a apei este reprezentata de poluarea termica si cea

radioactiva.

Poluarea termica
Mediul acvatic este cel mai afectat de poluarea termica ce apare ca
urmare a deversarii de ape reziduale calde ce au servit la racier in instalatiile
industriale sau in centralele termice. Se apreciaza ca 20% din debitul apelor
curgatoare este afectat de poluarea termica.
Principala sursa de ape calde o reprezinta industria termoenergetica
unde apa este utilizata ca agent de racier. In SUA aceasta reprezinta 10% din
debitul apelor curgatoare. Din acest debit 10% se deverseaza ca apa calda.
Aportul celorlalte industrii este mult mai mic.

Principalele surse de ape calde :

 centrale energetice – 74,5% ;
 efluenti industriali – 6,0% ;
 ape menajere – 9,0% ;
 ape naturale – 6,5% ;
 activitate biochimica – 4,0%.
Apele de irigatie ce revin in apele curgatoare pot fi considerate ca
poluanti termici.
Cresterea temperaturii apelor de suprafata ca urmare a deversarii de
efluenti calzi, modifica proprietatile fizice ale apei : presiunea de vapori,
vascozitatea, densitatea, tensiunea superficiala, solubiliatea si difuzitatea
oxigenului.
Solubilitatea mai scazuta a oxigenului duce la o incarcare organica
mare si un process de respiratie bacteriana intens, la scaderea concentratiei
de oxigen sub limita de supravietuire a multor specii. Cresterea temperaturii
apei duce la cresterea vitezei de evaporare a apei, a procesului de
sedimentare, afecteaza procesul de floculare, filtrare, schimb ionic in
tratarea apelor.
Evacuarea de apa calde la suprafata lacurilor, favorizeaza procesul de
stratificare termica, astfel incat nu vor exista curenti verticali care sa
transporte oxigen din apele de suprafata in hipolimnion. Astfel sedimentele
9
organice se vor acumula pe fundul lacului, fara sa poata fi descompuse
aerob, datorita lipsei de oxigen, creandu-se conditii specifice.
Viteza reactiilor chimice se dubleaza la cresterea temperaturii cu
10 C , astfel vor fi afectate proprietatile fizico-chimice: puterea ionica,
0

cunductivitate, solubilitate, corozivitate.

In general, cu cat temperaturea este mai ridicata cu atat
microorganismele devin mai active, atata timp cat temperatura nu este prea
ridicata si nu constituie un factor limitative.
Oxidarea biologica se desfasoara dupa o cinetica de ordinal 1 cu
viteza:
dL
 kL ,
d
unde: L= CBO5
k= constanta de viteza.
Constanta de viteza a reactiei de oxidare biologica creste cu
temperature, iar solubilitatea oxigenului scade, astfel incat se va inregistra o
marire a activitatii metabolice a organismelor simultan cu o scadere
pronuntata a continutului de O2 dizolvat.
Modalitatile de evitare a poluarii termice se refera la:
 evacuarea in receptor pentru o dispersie cat mai buna;
 recuperarea inaintata a caldurii prin reproiectarea utilajelor implicate;
 utilizarea apelor: incalzire sere, culture de alge, irigarea cu apa calda.

Poluarea radioactiva
Sursele de poluare radioactiva a apei sunt reprezentate de: depunerile
radioactive carre ajung in apa odata cu ploaia, cu capacitate mica de poluare,
apele folosite pentru refrigerarea reactoarelor, care pot deveni radioactive si
transportoare de substante periculoase si materiale radioactive ajunse
accidental in ape.
Producerea masiva de radoinuclizi (izotopi radoiactivi) din depozitele
naturale de roci radioactive din scoarta terestra si din diversele activitati
umane (explozii nucleare, reactoare atomice, prelucrarea minereurilor
radioactive etc.) reprezinta inca din anii 40’ o mare ingrijorare datorita
efectelor radioactivitatii asupra sanatatii si mediului inconjurator.
Radionuclizii se obtin ca produsi de fisiune ale nucleelor grele ale
elementelor cum ar fi de exemplu uraniul si plutoniul. Acestia rezulta de
asemenea din reactia neutronilor cu nucleele stabile.
Evacuare deseurilor in zonele abisale in care nu exista curenti marini
nu micsoreaza riscul poluarii, deoarece acestea pot fi readuse la suprafata
prin difuzie. In cazul deseurilor radioactive, procesele exoterme ce se
desfasoara continuu in recipienti de depozitare pot duce la fisurarea lor si
ridicarea substantelor active la suprafata.
10
 Radionuclizii difera de alte tipuri de nuclee prin emiterea de radiatii
ionizante-particule alfa, particule beta si raze gama.
Radiatia reprezinta efecte negative asupra organismelor vii prin
initierea reactiilor chimice cu efecte nocive asupra tesuturilor celulare; de
exemplu, se rup anumite legaturi din macromoleculele necesare proceselor
vitale. In cazul unei otraviri acute cu radiatii este distrusa maduva osoasa
care produce celulele rosii ale sangelui si in cosecinta este redusa
concentratia celulelor rosii ale sangelui.
Studiul efectelor pe care le au radionuclizii asupra sanatatii si a
diverselor ecosisteme implica luarea in considerare a unui numar mare de
factori. Principalii factori sunt reprezentanti de: tipul, energia radiatiei
emise, timpul de viata al sursei, cantitatea de element particular absorbita de
specia vie, interactiile chimice si transportul elementului in ecosistemele
acvatice. In general radionuclizii cu ntimpi de injumatatire intermediary sunt
cei mai periculosi deoarece ei persista destul de mult inainte de aintra in
sistemele vii in timp ce activitatea lor remanenta este mare. Radionuclizii
“elementelor vietii” pot ajunge in tesuturile vii si pezinta pericol pentru
sanatate. Radionuclidul 90 Sr reprezinta cel mai usual deseu al testelor
nucleare. Acest element poate inlocui calciul din oase.
Masurile de combatere a poluarii radioactive a apei trebuie sa se
incadreze in prevederile “ Programului National de supraveghere a
radioactivitatii mediului “. Aceasta se face prin intermediul retelei nationale
de supraveghere aradioactivitatii mediului, infiintata in 1962. reteaua este
compusa din 38 statii de masuratori si inregistrari ale radioactivitatii
mediului. Supravegherea radioactivitatii trebuie sa se efectueze in
conformotate cu prevederile “Hotaririi Guvernului nr. 246/1991 privind
controlul activitatii nucleare, de catre Comisia Nationala ce functioneaza in
cadrul Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului”
Cand radioactivitate apelor uzate nu permite descasrcarea directa in
emisar se aplica stocarea sau concentrarea. Stocarea se aplica pentru volume
mici de ape uzate radioactive, iar contaminarea este data de radioizotopii de
viata scurta. Concentrarea prin tratarea chimica(precipitare-coagulare) se
aplica pentru apele uzate radioactive care nu pot fi stocate.
Evaporarea se aplica pentru apele uzate cu activitate medie si cantitati
mici de materii in suspensie.
O metoda olosita foarte des de stocare a apelor uzate radioactive o
constituie injectarea lor in formatiuni geologice adanci.
Cu ajutorul schimbatorilor de ioni, de natura organica sau
anorganica(zeoliti), se realizeaza epurarea apelor uzate radioactive provenite
de la reactoarele nucleare.

11
 O alta metoda importanta de tratare a apelor uzate radioactive o
constituie solidificarea, care consta in retinere compusilor radioactivi din
solutii pe materiale care ulterior sunt transformate in mase solide
compacte( de exemplu prin vitrificare, cementare sau incapsulare),
materialele care sunt mai usor de transportat si depozitat.

Poluarea chimica a apei

Poluarea chimica a pei se intalneste cel mai frcvent si se realizeaza cu
o varietate mare de substante anorganice, cele mai multa dintre acestea cu
persistenta indelungata, si organice cu grade diferite de degradabilitate.
Poluarea cu substante chimice poate modifica proprietatile
organoleptice si fizice ale apei. De asemenea, poluarea apei pote avea efecte
ecologice si economice negative.
Efectele ecologice se refera la perturbarile pe care le inregistreza
dezvoltarea unei biocenoze in apa poluata. Se poate inregistra distrugerea
sau intarzierea dezvoltarii microorganismelor, afectand astfel procesele de
autoepurare, mentinand poluarea sau dezvoltarea dezvoltarea excesiva a
organismelor, in special cele vegetale, care pot contribui la accentuarea
poluarii apei.
Efectele economice se refera la limitarea sferei de folosire a apei, ca
urmare a dificultatilor legate de tratarea si epurarea acesteia.

CAPITOLUL 3

EPURAREA

3.1. Epurarea : definitie, clasificare

Obiectivul principal al poluarii apelor uzate il constituie indepartarea

substantelor in suspensie, coloidale si in solutie, a substantelor toxice, a
microoganismelor etc. din apele uzate, in scopul protectiei mediului
inconjurator(aer, sol, emisar etc.).

12
 Evacuarea apelor uzate neepurate sau epurate necorespunzator poate
prejudicial, printer altele, in primul rand, sanatatea publica; in aceasta ordine
de idei STAS 1481 prevede ca apele uzate sa fie evacuate, intotdeauna, in
aval de punctele de folosinta. De asemenea, STAS 4706 stabileste o serie de
categorii de calitate a emisarului, care trebuie avute in vedere la evacuarea
apelor uzate.
Statiile de epurare reprezinta ansamblul de constructii si
instalatii, in care apele de canalizare sunt supuse proceselor tehnologice
de epurare, care le modifica in asa mod calitatile, incat sa indeplineasca
conditiile prescrise, de primire in emisar si de indepartare a
substantelor retinute in aceste ape.
In present, statiile de epurare pot fi clasificate in doua mari categorii:
 orasenesti;
 industriale.
Statiile de epurare orasenesti primesc spre epurare ape uzate menajere,
industriale, meteorice, de drenaj si de suprafata, in proportii variabile. Odata
cu industrializarea puternica a centrelor populare, se poate considera ca nu
mai exista statii de epurare care trateaza numai ape uzate menajere.
Statiile de epurare industriale trateaza numai ape uzate industriale.
Epurarea in comun a apelor uzate orasenesti cu cele industriale este
avantajoasa uneori, mai ales atunci cand ultimele sunt in cantatati mult mai
mari decat cele ce intra, in mod normal, in apele uzate orasenesti.
Dintre aceste avantaje, mentionam:
- desfasurarea optima a procesului de epurare, datorita substantelor
nutritive continute in unele ape uzate industriale;
- existenta unei singure statii de epurare, in care se trateaza ambele
feluri de ape uzate, poate conduce la reducerea costului de productie al
epurarii apei si la o cooperare mai eficienta intre industrie si centrul
popoulat, in vederea epurarii apelor uzate;
- existenta unui singur responsabil pentru epurarea apelor uzate de pe
intreg teritoriul centrului populat, ceea ce asigura si o eficienta mai mare a
exploatarii.
Epurarea in comun poate fi impiedicata de existenta unor substante
inhibatoare, in suspensie, din apele uzate industriale; in numeroase cazuri,
acestea pot fi indepartate in statii de epurare, facandu-se astfel posibila
epurarea lor in comun.
In vederea epurarii apelor uzate si a micsorarii costului de epurare, in
afara de masurile luate preepurarea unor ape uzate, care conduc, in final, la
usurarea epurarii acestora, mai trebuie avute in vedere:
- folosirea la irigatii a apelor uzate orasenesti sau industriale, procedeu
de epurare care conduce la sporirea recoltelor;
13
 - recircularea apelor uzate epurate, care area ca rezultat reducerea
investigatiilor aferente statiilor de tratare si de epurare a apelor;
- retinerea si refolosirea unor substante valoroase, antrenate de apele
uzate(fibre de lemn, produse petroliere etc.) sau rezultate la epurarea apelor
( namoluri, gaze etc.);
- inlocuirea unor substante greu degradabile, care fac parte din
procesul tehnologic al unei industrii, cu altele, mai usor degradabile, pentru
simplificarea procesului de epurare si reducerea costurilor de epurare;
- folosirea capacitatii de de autoepurare a emisarilor, in scopul
reducerii instalatiilor de epurare etc.

3.2. Procese si procedee de epurare a apelor uzate

3.2.1. Procese caracteristice epurarii apelor uzate

In timpul epurarii apelor uzate intervin procese de natura :

 mecanica;
 chimica;
 biochimica.
Procesele de natura mecanica au aplicare in cadrul decantarii apelor
uzate;datorita acestora ,cea mai mare parte din materiile solide in suspemsie,
sunt indepartate de apele uzate
Procesele de natura chimica intervin in timpul clorinarii apelor uzate
sau al coagularii materialelor solide in suspensie, din acestea.
Procesele de natura biochimica rezulta din interactiunea proceselor
chimice si biologice.In timpul acestor procese se produce descompunerea
(mineralizarea)materiilor organice din apele uzate ,care sunt conbinatii ale
carbonului cu diferite elemente si care, dupa si cum se stie, reprezinta cea
mai mare parte a materiilor continute in apele uzate orasenesti.

Toate procesele biologice,care intervin in descompunerea substantelor

organice,sunt- din punct de vedere chimic –de doua categorii si iau directii
opuse:
1. procese aerobe, in cadrul carora se produce conbinarea substantelor
organice cu oxigenul,cu eliminare de caldura;
2. procese anaerobe, caracterizate prin dezintegrarea oxigenului,si
consum de caldura.Oxidarea substantelor organice este specifica proceselor
anaerobe si se dezvolta in bazinele de fermentare a namolurilor.

14
 Epurarea biologica implica nu numai procese aerobe, care depend de
existenta bacteriilor aerobe, iar acestea, la randul lor, de prezenta oxigenta
furnizat de atmosfera sau de apa. La epuizarea oxigenului isi incepe
activitatea bacteriileanaerobe,carora le este sufficient oxigenul din materiile
organice sau din nitrati,nitri,sulfati etc.

Bacteriile aerobe se gasesc in bazinele cu namol activsub forma de

flocoane.in filtrele biologice, ele constituie membrane biologica ce acopera
elementele constitutive ale stratului filtrant.Pentru a trai,bacteriile consuma
substanta organica din apa uzata, prin absorbtie, eliminand-o in mod
continuu sub formalichida sau gazoasa,prin cellule.Cele mai importante
produse ale oxidarii substantelor organice,care contin, in principal, carbon,
oxigen, hidrogen, si azot sunt bioxidul de carbon, acidul azotic si anhidrida
sulfurica.Deoarece apele uzate contin o cantitate suficienta de substante
alkaline, acesti acizi se transforma, imediat dupa formarea lor, in saruri
solubile in apa, cu exceptia unei parti din bioxidul de carbon, care ramane in
solutie sau se degaja.

Bacteriile anaerobe produc mineralizarea namolului din rezervoarele

de fermentare a namolului, din decantoarele cu etaj, fosele septice etc.daca
nu se intervine asupra operatiei de fermentare a namolului, acesta are, la
inceput, un caracter acid si, numai dupa un anumit timp devine alcalina.In
timpul fermentari acide, oxigenul necesar procesului este luat din materiile
organice si din conpusi solubili ai azotului. Produsii descompunerii sunt
bioxidul de carbon, cantitati limitate de metan, hidrogenul sulfurat si acizii
organici volatili (acid acetic si butyric). Fermentarea puternic acida dureaza
circa 2 saptamani. In cursul fermentarii metanice, care urmeaza dupa o
perioada de maturizare de circa 6 luni ( la 15 0 C ), azotul este transformat in
amoniac; acesta, fiind puternic alcalin, anihileaza actiunea acizilor formati
anterior si procesul devine complet alcalin. Acizii grasi (acetic si butyric),
formati in in cadrul fermentarii alkaline, sae descompun in bioxid de carbon
si metan. Hidrogenul rezultat se combina cu carbonul si formeaza metanul.
Dupa circa 30 zile de la inceperea fermentarii metanice, namolul este
complet stabilizat, are culoare cenusie si miros de gudron. In statiile de
epurare se cauta, pe cat posibil, sa se evite fermentarea acida, deoarece
aceasta conduce la mineralizarea lenta a namolului.
In cadrul proceselor aerobe, sub actiunea bacteriilor de nitrificare
(bacterii aerobe), se produce oxidarea compusilor azotului (in special a
amoniacului), transformandu-i in nitriti ( NO2 ), care ulterior se transforma
in nitrati ( NO3 ).

15
 Compusi azotului se transforma in nitrite prin intermediul bacteriilor
de tip nitrosmonas, iar acestia in nitrati, prin intermediul nitrobacteriilor.
Acest process se numeste nitrificare. Cand toti compusii azotului s-au
oxidat, epurarea apelor uzate se considera completa.
In carul proceselor anaerobe, oxigenul legat de azotul din nitriti si
nitrati este dezintregat cu ajutorul bacteriilor de denitrificare (bacterii
anaerobe), oxigenul eliberat fiind folosit pentru oxidarea materiilor
organice. Acest process se numeste denitrificare.

3.2.2. Procedee de epurare

Procedeele de epurare, corespunzatoare proceselor caracteristice

aratate, precum si instalatiilor respective de epurare, sunt de 3 categorii :
 procedee de epurare mecanica;
 procedee de epurare mecano-chimica;
 procedee de epurare mecano-biologica;
Procedeele de epurare mecanica, bazate pe procese de epurare
mecanica, au ca scop:
 retinerea corpurilor si suspensiilor mari, operatie realizata in
instalatii ca gratare, cominutoare si dezintegratoare;
 flotarea (separarea) grasimilor si uleiurilor, realizata in separatoare
de grasimi si in decantoare, cu dispozitive de retinere a grasimilor
si uleiurilor;
 sedimentarea sau decantarea pentru separarea materialelor solide in
suspensie din apa uzata, prin instalatii de deznisipare, decantare,
fose septice si decantoare cu etaj;
 prelucrarea namolurilor dupa cum se arata la procedeele de epurare
mecano-biologice.

Procedeele de epurare mecano-chimica, se bazeaza, in special, pe

actiunea substantelor chimice asupra apelor uzate si au ca scop;
 epurare mecanica, asa cum a fost dscrisa anterior;
 coagularea suspensiilor din apa, realizata in camerele de preparare
si dozare a reactivilor, de amestec si de reactie;
 dezinfectarea apelor uzate, realizata in statiile de clorinare si
bazinele de contact.

Procedeele de epurare mecano-biologica, care se bazeaza pe

actiunea comuna a proceselor mecanice si biologice, avand ca scop:
 epurarea mecanica, asa cum s-a aratat mai inainte;
16
  epurarea naturala a apelor uzate si a namolurilor, realizata pe
campuri de irigare si filtrare, bazine cu namol activ, aerofiltre, filter
biologice scufundate si turn etc. (pentru apele uzate), iar pentru
namoluri, platforme pentru uscarea namolurilor, filtre vacuum si
presa, incineratoare etc.
Randamentul sau eficienta diferitelor instalatii se exprima, de obicei,
prin posibilitatea acestora de reducere a substantelor in suspensie, a
substantelor organice (exprimate prin reducerea ( CBO5 ) si a
bacteriilor.

3.3. Evacuarea apelor uzate in emisari. Conditii de deversare a

apelor uzate in emisari

Evacuarea apelor uzate in emisari nu trebuiesa afecteze folosintele din

aval ;de aceea,dupa amestecul cu apa uzata,este necesar ca apa emisarului sa
indeplineasca o multitudine de conditii de calitate,conform Normelor
Tehnice de Protectia Apelor(NTPA)

3.3.1. Categorii de calitate

Categoriile de calitate a apei emisarilor,sau a unor tronsoane de pe

acestia,sunt in functie de folosinta apei in aval de sectiunea de evacuare a
apelor uzate.In conformitate cu STAS 4706, exista trei categorii de calitate:

Categoria I, apa care se foloseste pentru:

- alimentari centralizate cu apa potabila
- alimenterea cu apa a intreprinderilor din industria alimentara sau alte
ramuri industriale, precum si a unitatilor agrozootehnice, daca anumite
procese tehnologice sau folosinte importante necesita apa de calitatea celei
potabile;
-reproducerea si dezvoltarea salmonidelor, in anumite zone ale
cursurilor de apa, precum si alimenterea cu apa a amenajarilor piscicole
salmonicole;
-stranduri organizate.

Categoria II , ape care se folosesc pentru:

17
 - piscicultura , in anumite zone ale cursurilor de apa, precum si pentru
alimentarea cu apa a amenajarilor piscicole, in afara celor salmonicole;
-scopuri urbanistice si de agreement.

Categoria a III a, ape care se folosesc:

-alimentarea cu apa a sistemelor de irigare
-alimentarea cu apa a industriilor, in scopuri tehnologice.

3.3.2. Conditii de calitate

In scopul satisfacerii diverselor folosinte, inscrise in STAS 4706,

conditiile de calitate pe care trebuie sa le indeplineasca apa emisarului, dupa
evacuarea apelor uzate, se refera la caracteristicile organoleptice, fizice,
chimice si bacteriologice ale apei. In acest sens, carespunzator celor trei
categorii de folosinta, se dau o serie de valori limita pentru aceste
caracteristici.
Imediat dupa evacuarea apelor in emisar,conform STAS 4706,rezulta
ca trebuie indeplinite conditiile de calitate corespunzatoare categoriei a III
a,deci,nu poate fi luat in considerare amestecul pe distante prea lungi,
deoarece amestecul prelungitformeaza in emisar fasii de apa uzata, unde
valorile limita nu se incadreaza in cele corespunzatoare categoriiei a III a.Ca
o consecinta a prevederilor standardului, rezulta obligativitatea constructiei
instalatiilor de dispersie a apeloruzate in emisar, astfel incat cele doua feluri
de ape sa se amestice pe distanta cat maiscurta, de ordinal sutelor de metri,
fata de sectiunea de evacuare.
Dintre valorile limita trebuie mentionate, in primul rand, cele legate
de fenomenele biologice, care au loc de-a lungul unui curs de apa, fenomene
care contribuie in cea mai mare masura la autoepurarea apei.Astfel,
conditiile de calitate, privind consumul biochimic de de oxigen la 5 zile,
CBO5 , si oxigenul dizolvat, O2 , sunt prezentate in tabelul urmator:

Conditii de calitate pentru CBO5 si O2 , in apele de suprafata

Categorii de folosinta
Caracteristicile apei
I II III
O2 , [mgf/ dm 3 ], minim 6 5 4
CBO5 , [mgf/ dm 3 ], maxim 5 7 12

18
 Cand emisarul corespunde din punct de vedere al calitatii apei, pe o
anumita portiune, unei categorii inferioare fata de cea care trebuie sa fie in
aval, realizarea conditiilor de calitate trebuie sa se produca pana la cel putin
1 km in amonte de sectiunea de folosinta.
Inainte de a fi evacuate in emisar, suspensiile (o alta caracteristica a
apelor uzate), trebuie sa se incadreze in anumite limite stabilite in functie de
gradul de dilutie.

Cantitatile maxime de suspensii, posibile a fi evacuate in emisari, in functie

de gradul de dilutie

Categorii de folosinta
I II III Grade de dilutie
Cantitatea maxima de suspensii [mgf/ dm 3 ]
20-40 25-60 30-100 2-20

40-100 60-150 100-250 20-50

100-300 150-450 250-750 50-150

300-1000 450-1500 750-2500 150-500

Dupa amestecul cu apele uzate, apele emisarului trebuie sa aiba pH-ul

cuprins intre valorile 6,5 – 9,0.
In standard, in functie de categoria de calitate, se dau valori maxime
pentru un numar mare de substante, care pot exista in apele de suprafata, ca
de exemplu: metale, acizi, metale grele etc.
In privinta debitelor care intervin in cadrul diferitelor calcule,
mentionam :
- pentru debitul emisarului se folosesc debitele medii lunare minime,
cu asigurarea de 95%, determinate dintr-un sir de date culese pe parcursul a
20 de ani;
- pentru debitul apelor uzate se iau in considerare debitele zilnice
maxime, stabilite in conformitate cu STAS 1846.
Realizarea valorilor limita, prevazute de STAS 4706, trebuie sa se
faca:
 la 1 km de sectiunea de folosinta, pentru CBO5 ;

19
  in sectiunea de varsare, pentru suspensii si categoria a III-a a
emisarului;
 in sectiunea de calcul, pentru categoria I si a II-a a emisarului;
 in orice sectiune a emisarului, aval de varsarea apelor uzate,
pentru O2 .

3.4. Instalatii de epurare locala a apelor uzate

Statiile de epurare descrise anterior, respective obiectele componente

ale acestora, satisfac in cea mai mare parte necesitatile unor localitati cu
numar mare de locuitori, nefiind economice pentru aglomerari al caror
numar de locuitori nu depaseste cateva mii. Din acest motiv, in present, pe
plan mondial, exista o continua preocupare pentru gasirea unor solutii
economice pentru statiile de epurare necesare micilor aglomerari.
Nu exista o delimitare riguroasa intre statiile mici, mijlocii sau mari.
De exemplu, in Germania, sunt considerate statii de epurare foarte mici cele
care deservesc un numar de pana la 50 de locuitori, mici: intre 50 si 500 de
locuitori si mijlocii: intre 500 si 5.000 de locuitori. Trebuie mentionat faptul
ca, numarul de locuitori nu este sufficient pentru a defini marimea unei statii
de epurare, deoarece, in unele statii mici si mijlocii pot intra ape provenite
de la unitati industriale, agrozootehnice etc., care pot influenta calitatea
apelor, respectiv clasificarea mentionata.
Vom considera, in cuprinsul prezentarilor ulterioare:
 statii foarte mici, care trateaza apele uzate de la un numar mai mic
de 50 de locuitori;
 statii mici, care trateaza apele uzate de la un numar mai mic de
1.000 de locuitori;
 statii mijlocii, cele care trateaza apele uzate de la un numar mai mic
de 5.000 de locuitori.
Statiile de epurare pentru localitati mici si mijlocii sunt de tipul:
 monobloc;
 santurilor de oxidare;
 classic, cu unele caracteristici speciale, adecvate epurarii unor
efluenti mici.

3.4.1. Statiile monobloc

Statiile monobloc unesc intr-o singura constructie, atat instalatiile de

epurare biologice, cat si pe cele de epurare mecanica. Desi sunt folosite
20
pentru localitati mici si mijlocii, s-au executat astfel de statii si pentru
localitati cu 25.000 de locuitori.
Statia monobloc de tip Degremont(anexa1) – prin pompare, apa bruta
intra intr-un decantor primar, apoi in filtrul biologic si de aici intr-un
decantor secundar. Apa epurata este evacuate printr-un canal. Fermentarea
namolului se realizeaza intr-un bazin de fermentare. Namolul din decantorul
secundar este trecut in bazinul de fermentare prin intermediul unei statii de
pompare.
In Marea Britanie se foloseste statia de epurare ,, Biodisc’’(anexa2),
complet inchisa si transportabila, care poate deserve aglomeratii sub 500 de
locuitori. Statia consta dintr-un rezervor metalic, care are cate un
compartiment pentru decantare si epurare biologica, in care sunt o serie de
discuri, care se rotesc in contact cu apa uzata, imersate pana la nivelul
axului. Namolul in exces este inmagazinat intr-un compartiment, care este
golit periodic.
In tara noastra, in anul 1965, a fost aprobat proiectul unei statii de
epurare monobloc, intocmit de ing. Gh. Vladimirescu(anexa3).
Aceasta statie, proiectata pentru deservirea unui numar de 1.000 de
locuitori, este alcatuita dintr-un decantor cu etaj, un filtru biologic, asezat
deasupra decantorului cu etaj si un decantor secundar.
Caracteristicile principale ale statiei sunt :
- consumul specific este de 250 dm 3 /loc;
- volumul de fermentare este de 100 dm 3 /loc;
- incarcarea organica a filtrului biologic este de 875 gf CBO5 /zi si
material filtrant;
- incarcarea hidraulica este de 1,1 m 3 ape uzate/zi si m 2 de suprafata.
Pentru egalizarea variatiilor de debit si calitate, statia este prevazuta
cu un rezervor de inmagazinare si uniformizare.

3.4.2. Santurile de oxidare

Santurile de oxidare sunt constructii simple pentru epurarea

apelor uzate, folosind procedeele de epurare mecanica si biologica.

Primul sant de oxidare a fost construit de catre Pasveer, in anul 1995,

la Voorschoten (Olanda), fiind alcatuit dintr-un sant cu sectiune
trapezoidala, in care se trata, zilnic, un debit de aproximativ 40 m 3 de apa
uzata, neepurata mecanic, provenita de la un numar de circa 500 de locuitori.
Santul este echipat cu o perie Kessener, cu diametrul de 42 cm, care
se rotea cu o viteza de 110 rot/min. volumul total al santului era de 120 m 3 ,
21
iar adancimea in ax, de 80 cm. capacitatea de oxidare a periei era de 620 gf
O2 /m lungime, la o adancime de imersare de 8 cm. santul functiona
intermittent, alternand perioadele de aerare, cu cele de decantare a namolului
active si de evacuare a apei epurate. Dupa doi ani se functionare, parametric
de regim erau:
 volumul de namol din sant – 180 cm 3 / dm 3 ;
 umiditatea namolului din sant – 97,5 – 98,5%;
 indicele de namol – 40 ml/gf;
 CBO5 , la intrare – 220 mgf/ dm 3 ;
 CBO5 , la iesire – 9mgf/ dm 3 .
In Europa, pana in present, functioneaza peste 2.000 de santuri de
oxidare. Avantajele santurilor de oxidare constau in:
 costuri de investitie reduse;
 conditii usoare de executie;
 stabilitate mare a procesului de epurare;
 sensibilitate redusa la socurile de incarcare organica si hidraulica;
 eficienta mare a epurarii;
 intrtinere si exploatare reduse.
Dezavantajele santurilor de oxidare se concretizeaza in urmatoarele
aspecte:
 necesita suprafeta mari de teren;
 consum mare de energie, pentru actionarea periei de aerare.
Din punct de vedere al modului de functionare, santurile de oxidare
por fi cu functionare continua si intermitenta.
Santurile de oxidare cu functionare continua pot fi:
- cu decantor secundar(anexa4; fig.a), care intra in functiune dupa
formarea namolului active. Apa epurata este trimisa in emisar, o parte din
namol este recirculat, iar namolul in exces se pompeaza direct pe pltformele
de uscare a namolului;
- duble(anexa4;fig.b), cu exploatare alternative( foarte des folosit in
Germania). Apa uzata, neepurata, este condusa prin intermediul unui
distribuitor fie in santul din dreapta, fie in cel di stanga. O parte di apa, trece
in santul din dreapta prin canalul de legatura, unde se depune namolul, iar
apa epurata este trimisa la emisar. Dupa cateva ore de functionare, se pune in
miscare peria din drepta, cea din stanga oprindu-se, astfel incat circuitul apei
se inverseaza;
- triple(anexa4;fig.c), cu exploatare alternative, construit dintr-un sant
principal si doua santuri secundare( acest tip de sant este folosit in multe
localitati din Olanda). Volumul santului principal este 2/3 din volumul total
al santurilor. Periile din santul principal functioneaza in permanenta, iar cele
din santurile secundare, alternative.
22
 La santurile de oxidare cu functionare intermitenta, apa se
acumuleaza pana la atingerea unui nivel maxim, corespunzator adancimii
maxime de imersie a periei, cand este oprita pentru o perioada de
sedimentare de 20-40 min. Dupa acest interval de timp, se deschide
dispozitivul de evacuare a apei uzate si peria incepe, din nou, sa functioneze.
Este recomandabil ca santurile cu functionare continua sa fie folosite
pentru apele uzate provenite din retelele dimensionate in system separativ,
iar cele cu functionare intermitenta pentru apele uzate provenite din sistemul
unitary. Cu rezultate foarte bune, santurile de oxidare sunt folosite si pentru
apele uzate industriale, provenite de exemplu din industria laptelui,
zaharului, berii etc.
Pentru o epurare cat mai eficienta, in cadrul exploatarii santurilor de
oxidare trebuie impiedicata, pe cat posibil, depunerea namolului activ pe
radierul santurilor. Acest lucru se poate obtine daca viteza apei in sant
ramane, in permanenta, mai mare de 0,3 m/s. depunerile de namol produc o
fermentare anaeroba si deregleaza procesul de fermentare aeroba, cu namol
activ.
Cu toate masurile luate in exploatare, se produc, totusi, depuneri,
astfel ca, o data pe an sau la doi ani o data, acestea trebuie evacuate.
Din punct de vedere al eicientei, functionarea in timpul iernii se
desfasoara normal, daca se iau unele masuri de protectie impotriva zapezii
sau inghetului utilajelor(perii, motoare electrice etc.).

3.4.3. Statii de epurare clasice

In anumite conditii statiile de epurare clasice, descries anterior, pot fi

folosite pentru localitati mici si mijlocii.

3.4.3.1. Statii de epurare mecanica

Pentru localitati foarte mici sunt recomandate fosele septice.

Pentru localitati mici si mijlocii sunt recomandate decantoarele cu
etaj. In ultimul timp, pentru eficienta tratarii namolului din decantoarele cu
etaj a fost imbunatatita prin dotarea acestora cu amestecatoare mecanice
pentru namol, de ti orizontal sau vertical.

3.4.3.2. Statii de epurare mecano-biologica naturala

23
 Puturile absorbante sunt adecvate pentru epurarea apelor uzate
provenite de la aglomerari sub 50 de locuitori.
Acestea pot fi sapate sau forjate si prezinta urmatoarele caracteristici:
- au diameter cuprinse intre 0,80 si 1,50 m;
- capatul lor inferior se opreste in strturile de nisip;
- pe inaltimea pe care putul patrunde in stratul acvifer, peretii sunt
prevazuti cu fante, prin care apa uzata patrunde in stratu acvifer;
- pentru a nu se produce colmatarea putului, incarcarea in locuitori nu
trebuie sa depaseasca 1 loc./ m 2 suprafata de infiltrare;
- uneori sunt precedate de fose septice.

Campurile de infiltrare subterana sunt des folosite pentru epurarea

biologica a unor debite mici si foarte mici. Prtocedeul de epurare consta in
raspandirea apelor uzate in sol, prin intermediul unei retele de drenaj,
careceste alcatuita di tuburi de beton sau gresie, cu diameter de 10-15 cm,
avand fante numai la treimea superioara. Drenurile sunt asezate in transee, la
adancimi de 0,6 - 0,9 m, sub nivelul terenului, spatial di jurul tuburilor fiind
umplut cu piatra sparta sau pietris. Distanta intre tuburi variaza intre 2 si 3
m, iar panta tuburilor – intre 1: 400 si 1: 500; capetele tuburilor sunt
prevazute cu ventilatie. Pentru debite mei mari, se executa o conducta
principala etansa, din care, la 45 0 se ramifica drenurile. In terenurile in
panta, conducta principala este asezata dupa linia de cea mai mare panta.

Campurile de irigare si filtrare, precum si iazurile de stabilizare sunt

preferabile pentru localitati care depasesc 2.000-3.000 de locuitori, deoarece:
- cheltuielile de investitie sunt reduse;
- necesita lucrari simple de pamant;
- nu necesita personal cu calificare deosebita, pentru exploatare;
- apa iazurilor de stabilizare poate constitui o rezerva pentru
agricultura.
Dezavantajul acestora consta din necesitatea scoaterii unei suprafete
mari de teren din circuitul agricol.
Metoda combinarii iazurilor de stabilizare cu filtre biologice conduce
la realizarea unei substantiale reduceri a suprafetelor ocupate, chiar pana la
80 – 90%. Intr-o asemanea instalatie, apa uzata intra in doua iazuri anaerobe,
cu o capacitate corespunzatoare unui timp de ramanere in iaz de 2,15 zile,
unde se realizeaza o reducere a CBO5 -ului de 68%; de aici, apa trece in
filtrul biologic, care este dimensionat pentru o incarcare organica I 0
=0,74kgf CBO5 / m 3 material filtrant si zi si o incarcare hidraulica I h =16,8
m/zi.

24
 In filtrul biologic intra si o parte din efluentul iazului de stabilizare,
fiind astfel imbogatit cu oxygen si microorganisme; eficienta filtrului
biologic este de 83% (di punct de vedere al CBO5 -ului).
Din filtrul biologic, apa uzata intra intr-un iaz de stabilizare, de unde
trece apoi in emisar.
Incarcarea organica a iazului de stabilizare este de 14 kgf CBO5 /zi,
iar timpul de traversare este de 1,1 zile.
In functie de CBO5 , eficienta totala a instalatiei este de 98%.

3.4.3.3. Statii de epurare mecano-biologica artificiala

Filtrele biologice, mai ales cele cu discuri, sunt recomandate

bazinelor de namol active, datorita faptului ca instalatiile mecanice sunt mai
putin complexe.
Bazinele cu namol activ clasice sunt folosite destul de rar, preferandu-
se bazinele in care sunt incluse si alte faze ale epurarii, bazinele combinate,
de exemplu, in care, in cadrul aceluiasi bazin, se realizeaza atat epurarea cu
namol active, cat si decantarea secundara.
Deoarece tehnicitatea statiilor de epurare mici si mijlocii necesita
personal cu calificare deosebita, greu de obtinut, exploatarea acestora
prezinta unele particularitati si , uneori dificultati. Depasirea acestor greutati
se poate face prin cooperarea intre mai multe statii mici si mijlocii, cu
statiile mari sau intreprinderile specializate din vecinatate.

CUPRINS

25
CAPITOLUL 1___________________________________________________________1
APA (H2O)_____________________________________________________________1
1.1 Structura moleculei de apa_________________________________________________2
1.2. Proprietatile fizice ale apei________________________________________________2
1.3. Importanta apei pentru viata______________________________________________2

CAPITOLUL 2___________________________________________________________2
IMPURIFICAREA APELOR SI MASURI DE
COMBATERE___________________________________________________________2
2.1. Factorii de poluare a apei_________________________________________________2
2.2. Tipuri principale de poluanti si importanta acestora___________________________2
2.3. Poluarea fizica a apelor___________________________________________________2

CAPITOLUL 3___________________________________________________________2
EPURAREA_____________________________________________________________2
3.1. Epurarea : definitie, clasificare_____________________________________________2
3.2. Procese si procedee de epurare a apelor uzate________________________________2
3.2.1. Procese caracteristice epurarii apelor uzate_________________________________________2
3.2.2. Procedee de epurare___________________________________________________________2
3.3. Evacuarea apelor uzate in emisari. Conditii de deversare a apelor uzate in emisari_2
3.3.1. Categorii de calitate___________________________________________________________2
3.3.2. Conditii de calitate____________________________________________________________2
3.4. Instalatii de epurare locala a apelor uzate___________________________________2
3.4.1. Statiile monobloc____________________________________________________________2
3.4.2. Santurile de oxidare__________________________________________________________2
3.4.3. Statii de epurare clasice________________________________________________________2

26