Sunteți pe pagina 1din 6

1. Ce este si cum se calculeaza eroarea estimata prin extrapolare directa?

Cand in cursul testarilor auditorul gaseste intr-un esantion de articole un numar de


erori , acestea sunt utilizate pentru a se estima valorea totala a erorilor pe segmentul
respectiv , prin exploatarea la intreaga populatie , deoarece auditorul nu a verificat
decat un esantion . Calculul erorilor exprimate prin exploatare directa = valoarea neta
a erorilor din esantion /valoarea totala a esantionului x valoarea totala a populatiei .

2. Auditul contractual: caracteristici si obiect.


Auditul contractual se defineste ca fiind activitatea desfasurata pentru o unitate
economica de catre persoane autorizate pe baza unui contract de prestari servicii
incheiat intre entitatile auditate si auditorii financiari care pot fi persoane juridice sau
persoane fizice autorizate pentru aceasta activitate.
De regula auditul contractual se incheie pentru certificarea situatiilor financiare , a
unor elemente de bilant , pentru evaluari asupra activitatii de achizitii publice si
restructurari pentru proiecte financiare , planuri , bugete.
Acest tip de audit este considerat a fi expresia celei mai independente categorii ale
acestei forme de activitate.

3. Auditul legal : caracteristici si obiect.


Auditul legal se exercita in mod obligatoriu in conformitate cu prevederile legii
societailor comerciale , fiin prevazut in actele constitutive , la infiintarea respectivelor
societati . In trecut auditul statutar era considerat cel mai exercitat exclusiv de catre
cenzorii societatilor comerciale care puteau sa exercite controlul chiar daca nu aveau
pregatirea necesara de specialitate . In prezent activitatea de audit statutar se
desfasoara doar de catre persoane care au pregatirea profesionala necesara (auditori –
membrii ai Camerei Auditorilor Financiari din Romania ). Activitatea cenzorilor a
fost substituita de catre auditorii financiari.
De asemenea , tot in categoria auditului legal intra si acele activitati de control si
audit finaciar exercitate de catre autoritati ale statului , potrivit competentelor pe care
le confera legile proprii de functionare si organizare.

4. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entitati?


Controlul intern este ansamblul elementelor organizationale care ajuta la
realizarea obiectivelor entitatii , grupate in trei categorii – care constituie defapt
obiectivele generale ale functiei de control managerial .Eficienta si eficacitatea
functionarii , fiabilitatea informatiei interne si externe , resoectarea legilor ,
regulamentelor si a politicilor interne. Controlul intern trebuie sa fie proiectat astfel
incat sa produca un sistem de siguranta util si eficace pentru prevenirea sau detectarea
promta a achizitiilor neautorizate si incorecte , fie de flux de resurse tehnologic.

5. Care sunt principalele etape de realizare a unei misiuni de audit intern?


Auditul intern reprezintă acea componentă a auditului financiar care constă în
examinarea profesională efectuată de un profesionist contabil competent si independent
în vederea exprimării unei opinii motivate în legătură cu validitatea si corecta aplicare a
procedurilor interne stabilite de conducerea entitătii. Auditul intern reprezintă un
compartiment de control din cadrul entităţii care efectuează verificări pentru aceasta; face
parte din controlul intern al entităţii şi are ca obiective de bază verificarea eficacităţii
sistemelor contabile şi de control intern.
Principalele etape de realizare a unei misiuni de audit intern sunt:
Etapa I  : Pregatirea misiunii de audit intern
I . Initierea auditului . Se intocmesc urmatoarele documente :
a) Ordinul de serviciu –repartizeaza sarcinile de servici auditorilor interni , astfel
incat acestia sa poata demara misiunea de audit.
b) Declaratia de independenta – independenta auditorilor interni selectati pentru
realizarea unei misiuni de audit intern trebuie declarata.
c) Notificarea privind declansarea misiunii de audit intern.

II . Colectarea si prelucrarea informatiilor :


a) colectarea informatiilor
b) prelucrarea informatiilor

III. Identificarea obiectelor auditabile


a) obiectul auditabil
b) etapele identificarii obiectelor auditabile
c) lista centralizatoare a obiectelor auditabile

IV. Elaborarea tematicii in detaliu a misiunii de audit intern


a) programul de audit intern
b) programul preliminar al interventiilor la fata locului

V. Deschiderea interventiei la fata locului


a) sedinta de deschidere
b) tinte sedintei de deschidere
c) notificarea privind realizarea interventiilor la fata locului

Etapa II : Interventia la fata locului

1) definire si etape
2) tehnici si instrumente de audit intern
3) principalele instrumente de audit intern
4) dosarele de audit intern
5) revizuirea
6) pastrarea si arhivarea dosarelo de audit intern

Etapa III : Raporul de audit intern

1) elaborarea proiectului de « raport de audit intern »


2) structura proiectului de « raport de audit intern »
3) transmiterea proiectului de «  raport de audit intern »
4) reuniunea de conciliere
5) eleborarea raportului de audit intern
6) difuzarea raportului de audit intern

Etapa IV . Urmarirea recomandarilor

1) responsabilitatea structurii auditate


2) responsabilitatea compartimentului de audit intern
3) supervizarea misiunii de audit intern.

6. Când se verifica respectarea principiilor contabile în ce priveste capitalurile


proprii, ce obiective de audit identificati:

a) drepturi si obligatii si evaluarea;


b) drepturi si obligatii si existenta;
c) numai existenta.
1. Prezentati formula de calcul a valorii lichidative, un activ net determinat în
cazul lichidãrii benevole (progresive, nejudiciare) a întreprinderii.
Spre deosebire de lichidarea forţată (imediata), unde valoarea de lichidare
reprezintă suma ce poate fi obţinută în mod rezonabil de vânzarea unei proprietăţi într-un
interval de timp prea mic pentru a îndeplini condiţiile din definiţia valorii de piaţa, in
cazul in care lichidarea se face treptat, activele sunt evaluate la preţuri corespunzătoare
unor tranzacţii normale echivalente valorii lichidative a acestora. Aceasta situaţie este
întalnita in cazul lichidarii voite a întreprinderii cf. Lg.31/1990, atunci cand perioada de
functionare s-a incheiat, se anuleaza contractul de societate, se reduce nr. asociati, etc.
Valoarea lichidativă este dată de vânzarea activelor în condiţii normale de tranzacţionare.

2. Care din urmãtoarele categorii de factori fac necesarã pozitionarea


sistematicã a întreprinderii pe piatã:
a) factori legati de existenta preturilor libere;
b) inflatia;
c) politicile de restructurare.
Raspuns: a)

3. Activul net corectat, prin metoda substractivã, se determinã dupã formula:


a) capitaluri proprii +/– diferentele din reevaluare;
b) activul reevaluat corijat – total datorii;
c) activul reevaluat corijat – obligatiile financiare.
Raspuns : b)

4. Analiza structurii salariatilor pe niveluri de pregãtire, sexe si vechime în


întreprindere relevã anomalii în ceea ce priveste:
a) nivelul corespunzãtor de pregãtire a personalului;
b) ocuparea functiilor de conducere de cãtre personalul feminin;
c) nivelul corespunzãtor de pregãtire a sefilor de compartimente.
Raspuns: a)

5. Utilitatea bunului în întreprindere se determinã în functie de:


a) gradul de participare la realizarea profiturilor;
b) parametrii tehnici de eficientã;
c) gradul de uzurã.
Raspuns: a). 

6. Explicati diferentele dintre pret si valoare.


Pretul si valoarea sunt două categorii economice distincte, usor confundabile însă;
valoarea este un concept ce nu poate fi disociat de calităţile fizice, intelectuale, morale, ale cuiva
(în cazul fiintelor) sau însuşiri fizice, materiale ale unui bun, iar preţul reprezintă expresia
băneasca a valorii.
Sunt cel puţin patru criterii de diferenţiere a celor două categorii economice:
- ca fel al mărimilor, preţul este o mărime concretă, tangibilă, pe când valoarea este o
mărime convenţionala;
- ca număr, preţul în orice tranzacţie este unic, pe când valorile sunt multiple, iar expertului
evaluator i se pretinde , prin regulile de bună practică să nu se oprească la mai puţin de
trei valori;
- după locul de formare: preţul se formează pe piaţă ca punct de întâlnire între doi actori -un
vânzător şi un cumpărător si el este rezultatul artei de a negocia - diferita de arta de a
evalua; valoarea este rezultatul ariei de a evalua, ea se stabileşte folosind mintea şi
imaginaţia evaluatorului şi se găseşte pe hârtie. Este firesc ca o valoare preluată de actorii
negocierii să devina sau nu preţ;
- caracter obiectiv: pretul este o mărime obiectivă în raport cu evaluatorul si subiectivă în
raport cu părţile negociatoare reflectând actul lor de voinţa; valoarea este o mărime
obiectivă în raport cu actorii negocierii şi subiectiva în raport cu evaluatorul, fiind creaţia
sa.
Pretul este suma de bani ce se poate obtine din vanzarea unui bun de bunavoie,
intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul este
determinat obiectiv. Stabilirea pretului presupune negocierea, evaluatorul nu-si propune
sa sa determine pretului ci gama de valori, respective zona in care ar putea incepe
negocierea si care ar putea probabil sa se situeze pretul.
Valoarea unui bun se fondeaza pe notiunea de schimb, se poate considera astfel ca
valoarea comerciala constiutie punctul de echilibru in care vanzatorul accepta sa vanda si
cumparatorulul sa cumpere. Valoarea depinde de unele criterii sau factori care
influenteaza dorinta de a cumpara sau vinde; aceste criterii pot fi subiective, de natura
psihologica sau economica si obiective, prin aplicarea unor metode de evaluare care
abordeaza atat separate cat si impreuna , latura patrimoniala si profitabilitatea bunului,
activului sau intreprinderii in ansamblul sau.

7. Care sunt pasii (etapele) în determinarea activului net corectat al unei


întreprinderi?
Activul net corectat (ANC) al unei intreprinderi se determina parcurgandu-se
succesiv trei etape:
1.Separarea tuturor elemntelor de active in elemente necesare exploatarii si
elemente in afara exploatarii (ne-necesare intreprinderii). Criteriul de separare il
constituie utilitatea bunurilor, exprimata si masurata prin gradul de participare la
realizarea profitului.
2. Reeevaluarea tuturor elementelor patrimoniale de active necesare exploatarii,
care se face tinand seama de urmatorii factori:
- evolutia preturilor;
- politicile de amortizare;
- starea bunurilor;
- politicile de contabilizare;
- eroziunea monetara;
- orice alt factor depistat cu ocazia diagnosticului care antreneaza distorsiuni intre
valoarea contabila si valoarea economica a bunurilor
3. Calculul matematic al activului net corectat (prin metoda substractiva sau prin
metoda aditiva de calcul).
Metoda substractiva consta in deducerea din totalul activului reevaluat corectat
(valoarea matematica) a tuturor datoriilor actualizate.
ANC = Valoarea matematica - Datorii
Metoda aditiva consta in corectarea capitalurilor proprii din bilantul contabil cu
influentele din reevaluarea elementelor patrimoniale de activ.
ANC = Capitalurile contabile proprii +- diferentele din reevaluare