14.2.1.

4 Procedeul de consolidare prin batere cu maiul de forma specială

Procedeul constă în ștanțarea (formarea) în teren a gropilor pentru fundații prin

aplicarea loviturii cu ajutorul unei greutăți (mai) de formă specială.
Odată cu formarea gropii, rezultă și o îndesare (compactare) a terenului din
vecinătatea gaurii.
Aplicarea loviturii se face cu ajutorul unui utilaj de tip macara, excavator,
echipat în mod corespunzător.
Procedeul se aplică în cazul pământurilor sensibile la umezire pe care urmează a
se așeza construcții ușoare [11].
Urmărirea gradului de compactare a terenului se face prin verificări calitative, de
tip:
 penetrare dinamică, efectuată în fiecare groapă și în terenul din
vecinătatea gropii;
 sondaje în săpătură deschisă, din 20 în 20 cm, până sub fundul gropii cu
cca. (25 – 30) cm, efectuând determinarea greutății volumetrice a
pământului în stare uscată.

4.2.1.3 Procedeul de consolidare prin batere cu placa căzătoare

Procedeul de lucru este asemănător celui de batere cu ajutorul maiului greu,

deosebirea constă în forma dreptunghiulară a greutății de batere.
Metoda de consolidare prin batere cu placa căzătoare se aplică în special pentru
compactarea fundului săpăturii aferent fundațiilor izolate de marimi reduse, pentru
care dimensiunile plăcii acoperă întreaga suprafață de batere.
Procedeul de consolidare prin batere cu placa căzătoare, se aplică pentru aceleași
tipuri de pământuri ca în cazul maiului greu.

4.2.2 Procedee de consolidare de suprafață prin cilindrare

Aceste procedee de consolidare se bazează pe reducerea porozității pământului

în urma apropierii particolelor scheletului mineral, fenomen ce determină micșorarea
grosimii stratului de pământ și îmbunătățirea gradului de compactare.
Factorii principali de care depinde eficacitatea acestor procedee mecanice, prin
creșterea modului de compresibilitate și a parametrilor rezistenței la forfecare, sunt
porozitatea și umiditatea pământului.
Prin urmare, în funcție de categoria de pământ, se va acționa asupra celor doi
factori principali, prin care se îmbunătățește capacitatea portantă, după cum urmează
[13]:
 în cazul pământurilor granulare, reducerea porozității determină creșterea
frecărilor intergranulare,
  în cazul pământurilor argiloase, reducerea umidității favorizează
îmbunătățirea rezistenței la forfecare prin mobilizarea frecărilor dintre
particolele scheletului mineral.

Față de cele prezentate, umiditatea pământului și lucrul mecanic de compactare

reprezintă factorii esențiali care reflectă eficacitatea procedeelor de consolidare
aplicate.
Aceste aspecte au fost evidențiate din anul 1933, de către R. Proctor, prin
determinări de laborator, corespunzător cărora pentru orice categorie de pământ,
există o umiditate optimă, wopt. care conduce la greutate volumetrică maximă, d.max.,
pentru același lucru mecanic aplicat, Fig. 4.2.

Fig. 4.2 Corelația umiditate (w) – grad de compactare (d)

Cilindrarea de suprafață a pământului se poate realiza, prin procedee de tip[13]:

 compactare statică,
 compactare dinamică.

Îndesarea de suprafață prin compactare se produce diferențiat, în funcție de

tipul pământului, prin fenomene specifice, astfel:
 în cazul pământurilor neuniforme, particolele mici pătrund sub efectul
compactării printre particolele grosiere, reducând porozitatea;
 în cazul pământurilor uniforme, sub efectul compactării se produce rotirea
și rearanjarea particolelor, iar sub efectul energiei de compactare mari se
poate produce sfărâmarea prin strivire a unor particole mai slabe, care
pătrund printre spațiile (golurile) existente, având ca efect reducerea
porozității.

4.2.2.1 Procedeul de consolidare de suprafață prin compactare statică

Procedeul se aplică prin intermediul cilindrilor compresori cu suprafața

netedă/amprentată/rulouri pe pneuri, etc., cu deplasare prin autopropulsie sau prin
tractare.
 Prin treceri succesive, după două direcții perpendiculare, într-un număr de ori
determinat de caracteristicile cilindrului compresor și caracteristicile terenului, se
produce reducerea grosimii stratului de pământ supus compactării statice, a cărui
efect se resimte în adâncime, pe aproximativ 0,5 m.
Efectul compactării este determinat de:
 presiunea statică pe unitatea de lungime, care trebuie să fie de peste 2,5
ori presiunea dezvoltată de viitoarea construcție, în cazul cilindrilor
compresori cu suprafață netedă;
 presiunea statică dezvoltată pe suprafața de contact pneu – teren, în cazul
rulourilor pe pneuri;
 presiunea statică pe suprafața proeminenței (amprentei) în cazul rulourilor
picior de oaie.

În funcție de greutatea proprie, cilindrii compresori cu suprafață netedă pot fi

grupați în:
 cilindrii de tip ușor, 5 t;
 cilindrii de tip mediu, 8 t;
 cilindrii de tip greu, (10 – 15) t.

Cilindrii compresori netezi se utilizează cu rezultate bune în cazul terenurilor

din fragmente mari, rulourile pe pneuri în cazul pământurilor fine, iar rulourile picior
de oaie în cazul pământurilor coezive.
Pentru îmbunătățirea compactării, efectul de presiune statică este asociat cu
efectul vibrațiilor, prin echipamente specifice, conferind denumirea utilajelor de
compactat „cilindri compresori vibratori”.

4.2.2.2 Procedeul de consolidare de suprafață prin compactare dinamică

(prin șoc)

Îndesarea pământului prin acest procedeu se datorează efectului de lovire (șoc)

prin intermediul maiurilor metalice de până la 300 kg, acționate cu ajutorul aerului
comprimat, electric sau motoare cu ardere internă, care produc compactarea prin
cădere liberă sau forțată.

4.2.3 Procedeu de consolidare de suprafață prin vibrare

Principiul de lucru constă în transmiterea la teren a vibrațiilor dezvoltate cu

ajutorul utilajelor specifice, sub efectul cărora se produc rearanjări, deplasări ale
particolelor de pământ, în tendința de a ocupa poziții de echilibru stabil,
înregistrându-se astfel micșorarea volumului de pământ, prin creșterea compactității.
 Utilajele de compactare prin vibrare sunt de tipul plăcilor vibratoare,
riglelor/grinzilor vbrante, pentru straturi de pământ de grosime redusă sau
pervibratoare în cazul straturilor de grosime mai mare.
Procedeele de consolidare de suprafață prin vibrare se aplică în cazul straturilor
de pietriș, balast, nisipuri uniforme și neuniforme, nisipuri prăfoase, nisipuri
argiloase.

4.2.4 Procedeul de consolidare de suprafață prin vibroînțepare

Procedeul se aplică pentru compactarea nisipurilor afânate, în așezare naturală

sau umpluturi, având grosimea de până la 6 m.
Proiectul de consolidare prin vibroînțepare, cuprinde [14]:
 studiul geotehnic (stratificația terenului, rezultatele încercărilor de
laborator privind densitatea, porozitatea umiditatea și gradul de
compactare, respectiv diagramele de penetrare efectuate în teren);
 planul rețelelor subterane;
 planul de pichetare a poziției vibroînțepărilor;
 fișa tehnologică privind aplicarea procedeului de vibroînțepare;
 planul de organizare a lucrurilor.

4.2.4.1 Principii tehnologice de lucru

Vibroînțepătorul format dintr-o țeavă de max. 6 m lungime pe care se fixează la

distanțe egale, câte patru brațe orizontale (în cruce), Fig. 4.3, este atașat prin flanșe,
unui utilaj de vibrare, tip AVP, manipelat de o macara.
Îndesarea nisipurilor se produce sub efectul vibrațiilor introduse cu ajutorul
vibroînțepătorului.
 Fig. 4.3. Vedere și raza de acțiune Vibroînțepător

Principalele faze tehnologice de lucru în aplicarea acestui procedeu, sunt:

 amenajarea prin nivelare a platformei de lucru, deasupra cotei de fundare
cu 0,50 m;
 așezarea vibroînțepătorului în nodurile rețelei formate din triunghiuri
echilaterale, având latura stabilită prin determinări în poligonul
experimental sau pe amplasament, orientativ (1,8 – 2) m, având în vedere
raza de acțiune a vibroînțepătorului de până la 6 ori lungimea brațelor
laterale, Fig. 4.3;
 introducerea vibroînțepătorului în stratul de nisip, cu o viteză medie de
 1 m/min;
 menținerea vibroînțepătorului în stratul de nisip, sub efectul vibrațiilor,
cca. 2 min.;
 extragerea vibroînțepătorului din nisip, sub efectul vibrațiilor aplicate, cu
o viteză de max. 0,5 m/min;

Prin aplicarea metodei vibroînțepării, se produce o creștere medie a gradului de

îndesare a nisipurilor, cu aproximativ (20 – 30)%.

4.2.4.2 Verificarea calitativă a lucrărilor de compactare prin vibroînțepare

Verificarea calitativă se face pe amplasament, cel puțin o încercare la 100 m 2

suprafață compactată, prin.
 încărcarea statică cu placa pentru determinarea modulului de deformație și
a tasării specifice;
 penetrare statică sau dinamică.
 În urma determinărilor în teren, prin încercări de penetrare statică, se trasează
diagramele de variații pe adâncime a rezistenței de penetrare pe vârf și manta, iar prin
încercările de penetrare dinamică se trasează diagramele de variație a numărului de
lovituri aplicate pentru o pătrundere de 10 cm, pe baza cărora se apreciază gradul de
îndesare a pământului compactat.
Diagramele întocmite în urma determinărilor efectuate în teren, se compară cu
diagramele etalon obținute în poligonul experimental, rezultând în final nivelul de
îndeplinire a gradului de compactare proiectat.

4.2.5 Procedee de consolidare de suprafață cu ajutorul piloților de îndesare

Procedeul constă în realizarea de găuri verticale în teren, dispuse în rețea

rectangulară, Fig. 4.4, cu ajutorul unor dispozitive de inventar introduse forțat, care
ulterior se umplu cu pământ, în straturi, compactate prin batere.

Fig. 4.4 Plan dispunere și secțiune coloane din pământ

Prin tehnologia de realizare a găurilor și de umplere cu pământ de adaos,

introdus în straturi compactate se asigură un anumit grad de îndesare și a pământului
din jurul găurilor.
Acest procedeu se încadrează în categoria procedeelor de consolidare de
suprafață, dacă înălțimea H a coloanei de pământ nu depășește 8 m.
Metodologia de realizare a coloanelor de pământ este descrisă în cadrul
„Procedeelor de consolidare în adâncime”.

5.3 Procedee de consolidare de adâncime

În funcție de natura fenomenelor ce produc îmbunătățirea în adâncime a
structurii pământului, se disting:
 procedee mecanice de consolidare;
 procedee de transformare artificială a structurii pământului.

5.3.1 Procedee mecanice de consolidare în adâncime

După tehnologia de lucru aplicată, procedeele de consolidare în adâncime pot fi
realizate:
 prin batere cu maiul supergreu;
  cu ajutorul pernelor din balast sau pământ stabilizat;
 cu ajutorul coloanelor din balast sau pământ compactat;
 cu ajutorul picoților din beton simplu;
 prin compactarea loessurilor cu ajutorul exploziilor.

5.3.1.1 Consolidarea în adâncime prin batere cu maiul supergreu

Acest procedeu este frecvent utilizat pentru consolidarea în adâncime a structurii
pământului și constă în aplicarea de lovituri repetate cu ajutorul maiului supergreu, de
peste 20 t, în urma cărora energia mare dezvoltată la suprafața de contact mai – teren
determină ruperea structurii macroporice a pământului, respectiv reducerea volumului
porilor [11].
Utilajele utilizate în aplicarea procedeului de compactare sunt în general de tip
macara echipate corespunzător.
În general, principiul de lucru, prevederile generale privind conținutul
proiectului de consolidare și parametrii tehnologici de compactare, sunt asemănătoare
celor descrise la 5.2.2.1. Procedeul de consolidare prin batere cu maiul foarte greu.
Prin urmare, în continuare se vor prezenta doar aspectele tehnologice
caracteristice acestui procedeu.
Având în vedere grosimea relativ mare a stratului de pământ ce urmează a se
consolida, peste 8 m, procedeul se aplică într-o singură etapă sau în două etape de
lucru [11].

a. Procedeul de consolidare într-o singură etapă de lucru

Se aplică atunci când grosimea stratului de compactat nu depășește influența în
adâncime a efectului mecanic datorat loviturilor aplicate cu ajutorul maiului
supergreu, în următoarele faze tehnologice de lucru [11]:
 decaparea stratului vegetal;
 amenajarea platformei de lucru;
 stabilirea prin verificări calitative a parametrilor geotehnici a terenului
natural;
 aducerea pe poziție a utilajului de batere;
 pichetarea în teren a poziției de aplicare a loviturilor;
 aplicarea informativă a unui număr de 9 lovituri/urmă în 5 cicluri de
batere:
- ciclul I – 1 lovitură/urmă;
- ciclul II – 2 lovituri/urmă;
- ciclul III – 2 lovituri/urmă;
- ciclul IV – 3 lovituri/urmă;
- ciclul V – 1 lovitură/urmă;
 efectuarea verificărilor calitative pe cicluri de batere și în final.

După aplicarea ciclurilor de batere I – IV se execută nivelarea suprafeței cu

buldozerul, fără aport de material, iar după ciclul V se execută compactarea
suprafeței frământate în urma baterii, cu ajutorul cilindrului compresor.
 Distanța dintre punctele de aplicare a loviturilor, numărul de lovituri/urmă și
ciclu de batere, respectiv numărul de cicluri de batere, înălțimea de cădere a
maiului/ciclu de batere, tipul cilindrului compresor și numărul de treceri/direcție se
definitivează pe baza datelor obținute în poligonul experimental sau situații similare.
Distanța de aplicare a loviturilor/cicluri de batere se va stabili din condiția de
interferare a urmelor de la un ciclu la altul.
Verificările calitative pe parcursul execuției lucrărilor/ciclu de batere, cât și în
vederea recepției, se realizează și interpretează similar descrierii de la 5.2.1.1.3.
Verificarea compactării terenului.

b. Procedeul de consolidare în două etape de lucru

Atunci când grosimea stratului de consolidat depășește influența în adâncime a
efectului mecanic datorat loviturilor aplicate cu maiul supergreu, într-o singură etapă
se procedează după cum urmează:
 Etapa I
 decaparea stratului vegetal;
 amenajarea platformei de lucru la cota de nivel ce asigură grosimea
stratului de compactat corespunzător aplicării procedeului într-o
singură etapă de batere;
 stabilirea prin verificări calitative a parametrilor geotehnici a terenului
natural necompactat;
 aplicarea de la cota de lucru, a procedeului de consolidare prin batere
cu maiul supergreu, într-o singură etapă;
 efectuarea verificărilor calitative pe cicluri de batere și în final.

 Etapa II
 se execută umplutură din pământ de adaos, în straturi de aproximativ
2,5 m grosime, compactate cu maiul foarte greu/greu, conform
tehnologiei de lucru într-un singur ciclu;
 efectuarea verificărilor calitative după fiecare strat de umplutură și în
final.

Pentru „Etapa I” sunt valabile regulile de lucru și de verificare aferente

„Procedeului de consolidare prin batere cu maiul supergreu”, iar pentru Etapa II, cele
aferente „Procedeului de consolidare cu maiul foarte greu”.

5.3.1.2 Consolidarea în adâncime cu ajutorul pernelor de balast, piatră

spartă sau pământ stabilizat

5.3.1.2.1 Principiul de lucru. Domeniul de aplicare. Prevederi generale

privind conținutul proiectului de consolidare
Procedeul constă în înlocuirea unui volum de pământ necorespunzător prin
intermediul unei perne de balast, piatră spartă, pământ stabilizat, realizată în straturi
compactate, având grosimea finală între (1 – 7) m și care constituie suportul fundației
propriu-zise a construcției.
Procedeul de consolidare prin intermediul pernelor de balast, piatră spartă,
pământ stabilizat se aplică în cazul amplasamentelor constituite din loessuri,
pământuri prăfoase, pământuri argiloase-nisipoase, pământuri argiloase fără
sensibilitate la umezire, în general pământuri considerate necorespunzătoare din
punct de vedere al fundării.
Din punct de vedere al adâncimii la care se realizează perna, procedeul poate fi
încadrat în categoria celor de suprafață, pentru H ≤ 8 m, respectiv de adâncime,
pentru H > 8 m.
Proiectul de consolidare va conține:
 Studiul geotehnic efectuat pe amplasament;
 Plan de situație amplasament, inclusiv dimensiunile geometrice ale pernei
și căile de acces, Fig. 5.5;

Legendă:
contur construcție proiectată
contur pernă
- construcție existentă
RN1, RN2 – repere de nivel de
coordonate cunoscute

Fig. 5.5 Plan situație amplasament

 Plan săpătură generală, inclusiv dimensiuni construcție și pernă (contur

superior), Fig. 5.6;
Legendă:
L, B – dimensiuni construcție;
L1, B1 – dimensiuni săpătură la
nivelul terenului;
L2, B2 – dimensiuni săpătură la
nivelul pernei;
l1, b1 – distanțe tehnologice;
contur construcție proiectată;
contur superior pernă.

Fig. 5.6 Plan săpătură generală

 Secțiuni transversale săpături inclusiv cotă săpătură generală, cotă
inferioară pernă, cotă superioară pernă, Fig. 5.7.
 Fig. 5.7 Secțiune transversală săpătură generală
Legendă:
CSG – cotă săpătură generală;
CIP – cotă inferioară pernă;
CSP – cotă superioară pernă;
CTN – cotă teren natural;
CTS – cotă teren sistematizat;
CSV – cotă sistematizare verticală;
CSUG – cotă superioară umplutură
generală.

În funcție de dimensiunile în plan a săpăturii generale, stabilite din condiții

tehnologice și caracteristici de teren, dimensiunile pernei pot fi retrase față de linia
taluzului săpăturii, conform Fig. 5.6, Fig. 5.7 sau pot merge până în taluz, situație în
care dimensiunile minime ale pernei se majorează cu 2l1 după direcția L, respectiv
2b1 după direcția B.

5.3.1.2.2 Descrierea etapelor tehnologice de lucru

Din punct de vedere tehnologic, etapele de lucru pentru realizarea pernei sunt
următoarele:
 îndepărtarea stratului vegetal,
 executarea săpăturii, cu îndepărtarea materialului săpat, până la cota
inferioară a pernei;
 extragerea/procurarea materialului din care urmează a se realiza perna:
balast, piatră spartă, pământ;
 așternerea materialului pentru pernă, în straturi compactate, până la
atingerea grosimii finale proiectate, concomitent cu realizarea în straturi
compactate a umpluturii perimetral pernei;
 verificarea gradului de compactare pe fiecare strat și în final, iar după caz,
continuarea compactării până la atingerea nivelului prescris.

5.3.1.2.3 Stabilirea parametrilor tehnologici preliminari de compactare

Parametrii preliminari aferenți etapelor tehnologice principale se referă la [1]:
 condițiile calitative ale materialului din care se realizează perna, astfel:
 - balastul, piatra spartă nu trebuie să conțină materii organice sau alte
resturi materiale, să aibă granulație neuniformă și continuă;
- pământul să aibă caracteristicile fizico-mecanice și calitatea precizate în
proiect;
 tipul și caracteristicile utilajului de compactat în funcție de natura
terenului, putând utiliza cilindri compresori cu rulouri netede, rulouri pe
pneuri sau picior de oaie;
 grosimea stratului elementar în funcție de tipul materialului din care se
realizează perna și de caracteristicile utilajului de compactat, putând avea
grosimea de (25 – 60) cm în cazul pernelor din balast și piatră spartă,
respectiv între (10 – 20) cm, în cazul pământurilor argiloase, loessurilor,
nisipurilor argiloase etc.;
 numărul de treceri succesive după două direcții perpendiculare, în funcție
de tipul materialului din care se realizează perna și de caracteristicile
utilajului de compactat;
 umiditatea optimă de compactare pentru fiecare strat, și după caz
corectarea umidității reale prin zvăntare sau prin stropire în etape
succesive.

Parametrii tehnologici de compactare se definitivează pe baza datelor obținute în

poligonul experimental sau pe baza datelor de la lucrări similare.
Din punct de vedere a condițiilor climatice, pernele nu se execută la temperaturi
exterioare sub 00C și nici în perioade de ploaie, în primul caz neputând fi executată
corect compactarea, iar în cel de-al doilea caz nu se poate respecta umiditatea optimă.

5.3.1.2.4 Verificări calitative privind compactarea pernei

Verificările calitative urmăresc îndeplinirea gradului de compactare proiectat al
pernei, și se efectuează:
 periodic (cel puțin zilnic) urmărind respectarea pe fiecare etapă de lucru a
parametrilor tehnologici prevăzuți în proiectul de consolidare;
 pe fiecare strat elementar al pernei, urmărind îndeplinirea gradului de
compactare proiectat;
 în faza finală a pernei.

Verificările calitative pe fiecare strat elementar certifică uniformitatea gradului

de compactare pe grosimea pernei, iar verificările calitative în faza finală a pernei
certifică îndeplinirea gradului de compactare pe lucrare în ansamblu, respectiv pe
pernă ca element de reazem al fundației propriu-zise.
Verificările calitative, pe strat și în faza finală a pernei, se pot efectua:
 prin metoda de verificare prin cântărire, în sondaje deschise ce depășesc
cu aproximativ 0,5 m adâncimea de compactare;
 prin sondaje radiometrice;
 prin metode de verificare prin sondaje penetrare statică.
 Rezultatele verificărilor calitative efectuate în amplasament, în comparație cu
cele obținute prin aceleași metode de verificare în poligonul experimental, conduc la
stabilirea gradului de compactare atins și a parametrilor ce asigură determinarea
capacității portante a pernei.

5.3.1.3 Consolidarea în adâncime cu ajutorul coloanelor din pământ

5.3.1.3.1 Principiul de lucru. Domeniu de aplicare. Prevederi generale

privind conținutul proiectului de consolidare
Principiul de lucru a acestui procedeu de consolidare constă în realizarea în
teren, prin batere, vibropresare, vibroflotare, forare, etc.; a unei găuri, până la cota
stabilită prin proiect și umplerea acesteia cu pământ, introdus în straturi compactate
prin batere, până la nivelul terenului, rezultând corpul coloanei propriu-zise.
Coloanele din pământ se utilizează în cazul pământurilor sensibile la umezire
(PSU), în vederea reducerii/eliminării sensibilității la umezire și a îmbunătățirii
capacității portante a terenului [14].
Acest procedeu de consolidare, prin intermediul coloanelor din pământ, nu se
aplică sub nivelul hidrostatic sau pământuri a căror conținut de umiditate depășește
limita inferioară de plasticitate.
Proiectul de consolidare trebuie să conțină:
 Studiul geotehnic efectuat pe amplasament;
 Plan de situație amplasament, inclusiv dimensiunile suprafeței de
compactare;
 Plan de compactare, cu indicarea dispoziției în plan a coloanelor, distanțe
interax, dimensiunile suprafeței de compactare, dimensiunile construcției,
etc.;
 Cota platformei de lucru;
 Căile de acces la platforma de lucru.

5.3.1.3.2 Stabilirea preliminară a parametrilor tehnologici de compactare

Proiectul de consolidare prin intermediul coloanelor de pământ, trebuie să
conțină următoarele date privind parametrii tehnologici de compactare [14]:
 tipul și caracteristicile utilajului de formare a găurii;
 diametrul coloanei de pământ;
 forma de dispunere în plan și distanța interax dintre coloane;
 dimensiunile suprafeței compactate;
 adâncimea de compactare, hc;
 cantitatea de pământ necesară umplerii găurii;
 numărul de lovituri necesare compactării unei șarje (porții) de pământ;
 nivelul platformei de lucru.
a. Tipul și caracteristicile tehnice ale utilajului de formare a găurii
Utilajul de formare a găurii trebuie să asigure îndeplinirea unui complex de
caracteristici specifice procedeului de lucru aplicat, precum:
 manevrabilitatea echipamentului de formare a găurii;
  asigurarea parametrilor tehnici impuși de procedeul tehnologic aplicat;
 stabilitate și siguranță în timpul lucrului.
Prin urmare, în funcție de modul de formare a găurii putem avea soneta Franki,
instalația AVP, utilajul tip Keller, utilajul tip Galați, etc.
b. Diametrul coloanei din pământ
În general, diametrul coloanei depinde de diametrul echipamentului de formare
a găurii, iar pentru tipurile de utilaje existente la nivel național, de formare a găurii
prin percuție, diametrul de proiectare a coloanei este de 0,42 m, valoare considerată
în practica proiectării curente a coloanelor de pământ.
c. Forma de dispunere în plan și distanța interax dintre coloane
Dispunerea în plan a coloanelor de pământ se face în practica curentă sub formă
de șiruri paralele decalate, rezultând triunghiuri echilaterale, Fig. 5.8 pentru care
distanța interax (latura triunghiului), notată, l se determină cu relația:
 dm
l  0,95d c , (5.11)
 dm   d
în care:
dc – diametrul nominal al coloanei de pământ;
gdm – greutatea volumică medie de calcul a pământului compactat din
corpul coloanei;
gd – greutatea volumică de calcul a pământului în stare naturală.
Valorile orientative pentru distanța l, dintre axele coloanelor de pământ sunt date
în Tabelul 5.3
Tabelul 5.3 Valori orientative distanța interax coloane de pământ
Greutatea volumică medie
în stare uscată a
Distanța, l, interax coloane de pământ în funcție de: n, e, gd
pământului compactat,
gdm
n(%) 52 50 48 46 44
e 1,083 1,0 - - -
gdm=1,65 t/m3 gd(t/m3 0,9202 0,85 0,785
13,0 13,5
) 14,0 14,8 15,2
l 2,1dc 2,2dc 2,4dc 3,0dc 3,4dc
Legendă:
n – porozitatea pământului (%);
e – indicele porilor.
 Fig. 5.8 Dispunere în plan coloane de pământ

d. Dimensiunile suprafeței de compactare

Suprafața de compactare depășește conturul construcției cu o lățime de gardă, l g,
Fig. 5.8 determinată ca valoarea cea mai mare care respectă condițiile:
B  h
lg


 6
,
 max  hc  3 B
(5.11)
în care:
B – latura (lățimea) fundației;
hc – adâncimea de compactare;
h – coeficient de multiplicare, având valorile:
h = 0,5, pentru fundații continue și izolate;
h = 0,35, pentru radiere.

Legenda:
L, B – laturile construcției;
L1, B1 – laturile suprafeței
consolidate;
contur construcție;
contur suprafață consolidată.

Fig. 5.8 Dimensiunile suprafeței consolidate

e. Determinarea adâncimii de compactare

Adâncimea de compactare, notată hc, se consideră ca fiind egală cu grosimea
stratului (depozitului) de pământ sensibil la umezire (PSU), excepțiile fiind admise
doar în condițiile normativului pentru aceste tipuri de pământuri.
f. Determinarea cantității de pământ necesară umplerii găurii
Cantitatea preliminară de pământ necesară umplerii găurii se determină prin
calcul, cu relația:
G = kAgdc (1 + w/100) [kN], (5.12)
unde:
k – coeficient având valorile:
1,1 pentru loessuri argiloase;
1,4 pentru loessuri prăfoase și nisipoase;
A – secțiunea coloanei de diametru dc;
gdc – greutatea volumetrică a pământului în stare uscată, având valoarea 1,9
3
t/m

g. Stabilirea numărului de lovituri necesare compactării unei șarje de

pământ
 Numărul de lovituri pentru compactarea unei șarje de pământ se stabilește din
condiția de înregistrare a refuzului baterii, definit ca fiind „numărul de 3 lovituri
succesive pentru care avansul berbecului de la o lovitură la alta, nu înregistrează
valori diferite cu mai mult de 1 cm”.
Stabilirea acestui parametru se face prin determinări în poligonul experimental,
pentru fiecare șarjă de pământ, exceptând ultimii 2 metri, reprezentând media
valorilor obținute pe colană.

h. Stabilirea nivelului platformei de batere

Cota de batere se stabilește plecând de la adâncimea de compactare, respectiv
înălțimea coloanei, majorată cu aproximativ 3 ori diametrul coloanei (aprox. 1,2 m),
pe care se consideră că nu se realizează gradul de compactare prescris, datorită
refulării pământului spre suprafață.
Parametrii tehnologici preliminari, conținuți în proiectul de consolidare,
reprezintă confirmarea datelor obținute în poligonul experimental realizat pe
amplasament dacă numărul coloanelor este mai mic de 5000 buc., respectiv în afara
amplasamentului dacă numărul de coloane depășește 500 buc.

5.3.1.3.3 verificări calitative privind lucrările de compactare cu coloane de

pământ
Verificarea calitativă a lucrărilor de compactare cu ajutorul coloanelor de
pământ se face în două faze [14]:
 verificarea în timpul execuției;
 verificarea finală, la terminarea lucrărilor.

5.3.1.3.3.1 Verificări calitative în timpul execuției

Pe parcursul execuției lucrărilor se va urmării zilnic/periodic:
 respectarea pe faze tehnologice a proiectului de consolidare;
 umiditatea pământului pus în lucrare;
 greutatea volumetrică a pământului din buncăr;
 verticalitatea găurilor realizate.

Rezultatele verificărilor vor fi consemnate într-un „Registru special”, vizat de

responsabilul de lucrare.

5.3.1.3.3.2 Verificări calitative în faza finală

În faza finală, verificările calitative se referă la:
 verificarea compactării în adâncime prin sondaje de penetrare statică,
efectuate în centrul triunghiului echilateral descris de poziția a 3 coloane,
aproximativ;
 verificare pentru 75 m2 (aproximativ 100 coloane);
 verificarea compactării în adâncime prin sondaje radiometrice;
 verificarea greutății volumetrice a pământului în stare uscată la nivelul
tălpii fundației, cel puțin o verificare la 300 m 2 suprafață compactată, iar
 rezultatul se consideră bun dacă cel mult 20% din valorile obținute sunt
mai mici decât cele proiectate cu mai mul de 0,03 t/m3.

Rezultatele obținute în urma verificărilor de penetrare statică și prin sondaje

radiometrice, în amplasament, sunt comparate cu cele obținute în diagramele etalon,
întocmite în prealabil, iar în funcție de constatările desprinse, se vor efectua, după
caz, sondaje suplimentare, iar în final zonele insuficient compactate se vor
recompacta prin indesirea coloanelor.
În cazul lucrărilor cu un număr redus de coloane, sub 5000 buc. verificarea
gradului de compactare se poate face direct pe amplasament, printr-un sondaj deschis,
efectuat până la cota de fundare sau sub aceasta cu cel puțin 1,5 m, în urma
determinării pe adâncime a greutății volumetrice a pământului în stare uscată.
Diagrama etalon pentru încercarea de penetrare statică se stabilește pe baza
următoarelor date:
 rezultatele a 10 verificări de penetrare statică efectuate în poligonul
experimental;
 rezultatele a 3 verificări de penetrare statică efectuate pe amplasamentul
construcției (centrul de greutate a triunghiului echilateral descris de 3
coloane).

Rezultatele obținute se corelează cu indicii de structură și de umiditate

determinați în sondaje deschise.
Pe diagrama etalon astfel stabilită se alătură și diagrama de penetrare statică a
terenului natural, stabilită pe baza a cel puțin 3 determinări efectuate în apropierea
coloanelor de pământ.
Diagrama etalon prin sondaje radiometrice se întocmește pe baza următoarelor
date:
 rezultatele a 10 încercări radiometrice efectuate în poligonul
experimental;
 rezultatele a 3 încercări radiometrice efectuate pe amplasamentul
consolidat.

Corespunzător rezultatelor obținute prin încercările radiometrice efectuate în

poligonul experimental și pe amplasament se întocmește diagrama etalon, a cărei
valori se corelează cu indicii de structură și umiditate obținuți prin determinări în
sondaje deschise.
În paralel cu diagrama etalon astfel stabilită, se trasează diagrama obținută pe
baza rezultatelor a cel puți 3 determinări radiometrice efectuate în teren natural situat
în apropierea coloanelor de pământ.

5.3.1.3.4 Succesiunea fazelor tehnologice de lucru

Procedeul de consolidare în adâncime cu ajutorul coloanelor de pământ,
comportă succesiunea tehnologică a următoarelor operații:
 decopertarea stratului vegetal;
  amenajarea căilor de acces și a platformei de lucru la cota stabilită prin
proiectul de consolidare;
 pichetarea în teren a coloanei de pământ;
 aducerea și fixarea pe poziția de lucru a utilajului de formare a găurii;
 fixarea echipamentului de lucru pe pichet;
 executarea găurii în teren prin batere, vibropresare, vibroflotare, focare,
până la cota proiectată;
 realizarea corpului coloanei prin introducerea de șarje de pământ (având
caracteristicile precizate în proiect) compactat;
 identificarea coloanei de pământ realizată, printr-un indicativ atribuit, în
conformitate cu planul de amplasare;
 amenajarea platformei la cota de realizare a fundației propriu-zise;
 întocmirea „Registrul de evidență a lucrărilor”, pe schimb de lucru,
semnat de șeful de schimb și vizat de șeful de lucrare, în care sunt
consemnate toate observațiile referitoare la lucrările executate;
 efectuarea verificărilor calitative pe faze de execuție;
 efectuarea verificărilor calitative în faza finală.

Coordonarea și execuția lucrărilor de consolidare este încredințată unei persoane

cu pregătirea, experiența și competențele specifice acestui gen de lucrări.

5.3.1.4 Consolidarea în adâncime cu ajutorul coloanelor din balast, nisip,

piatră spartă

5.3.1.4.1 Principiul de lucru. Domeniu de aplicare. Prevederi generale

privind conținutul proiectului de consolidare
Principiul de lucru constă în realizarea în teren, prin batere, vibropresare,
vibroflotare, forare, a unei găuri, până la cota stabilită prin proiect și umplerea
acesteia cu balast, nisip, piatră spartă, introdus în straturi compactate, până la nivelul
terenului, rezultând corpul coloanei propriu-zise.
Îmbunătățirea pământurilor slabe prin intermediul coloanelor din balast, piatră
spartă, nisip se realizează prin efectul de îndesare laterală a pământului ca urmare a
formării găurii în teren și a corpului colanei, precum și a capacității portante a
coloanei propriu-zise.
În cazul coloanelor din nisip, acestea îndeplinesc și rol de drenare a apei din
pământ.
Coloanele din balast se pretează pământurilor formate din nisip mijlociu (curat
sau incluziuni rare de pietriș), nisip fin prăfos, nisip argilos – prăfos, nisip argilos în
stare afânată, situate atât deasupra cât și sub nivelul apelor subterane [14].
Proiectul de consolidare cu ajutorul pernelor din balast cuprinde:
 Studiul geotehnic, stratificația terenului, rezultatele determinărilor de
laborator, diagramele de penetrare statică/dinamică în teren natural;
 Planul rețelelor subterane;
 Fișa tehnologică privind execuția coloanelor;
  Plan amplasament, inclusiv dimensiunile suprafeței compactate;
 Plan de compactare care cuprinde distribuția în teren a coloanelor,
distanța interax, lățimea de gardă, etc.;
 Căile de acces și cota platformei de lucru;
 Schema de organizare a lucrărilor.

5.3.1.4.2 Stabilirea parametrilor tehnologici de compactare

Parametrii tehnologici de compactare a pământurilor cu ajutorul coloanelor din
balast, se referă la.
 tipul și caracteristicile tehnice ale utilajului de formare a găurii;
 diametrul coloanei de balast;
 forma de dispunere în plan și distanța interax dintre coloane;
 dimensiunile suprafeței compactate;
 adâncimea de compactare, hc;
 cantitatea de balast necesară umplerii găurii;
 numărul de lovituri necesare compactării unei șarje (porții) de balast;
 nivelul platformei de lucru.

a. Tipul și caracteristicile tehnice ale utilajului de formare a găurii

Similar coloanelor de pământ, utilajul de formare a găurii trebuie să
îndeplinească o serie de cerințe specifice procedeului de lucru aplicat, respectiv:
 mobilitate și manevrabilitate ușoară a echipamentului de formare a găurii;
 corelarea parametrilor tehnici cu cerințele specifice procedeului
tehnologic aplicat;
 stabilitate și siguranță în timpul lucrului.

În funcție de modul de formare a găurii, derivă tipul și caracteristicile tehnice ale

utilajului de lucru, în țara noastră fiind utilizate: Soneta Franki, instalația AVP,
utilajul tip Keller, utilajul tip Galați etc.

b. Diametrul coloanei de balast

În funcție de tipul utilajului și a diametrului tubului exterior de realizare a
coloanelor din balast, cuprins între 219 mm și 508 mm diametrul coloanei se
consideră:

dc = (1,1 – 1,2) d, (5.13)

unde:
dc – diametrul coloanei de balast,
d – diametrul exterior al tubului de inventar utilizat la executarea
coloanei de balast.
c. Forma de dispunere în plan și distanța interax dintre coloane
În practica curentă de proiectare, forma de dispunere în plan a coloanelor de
balast este sub șiruri paralele decalate, rezultând triunghiuri echilaterale, Fig. 5.7,
pentru care distanța interax (latura triunghiului), notată l , se determină cu ajutorul
relației [14];

100  n f
l  dc , (5.13)
ni  n f
în care:
dc – diametrul coloanei de balast;
ni – porozitatea inițială a pământului (%), considerată ca porozitate
medie a pământului natural, indicată în studiul geotehnic;
nf – porozitatea finală a pământului, considerată ca porozitate minimă ce
poate fi obținută, determinată prin încercări de laborator.

d. Dimensiunile suprafeței de compactare

Pentru asigurarea uniformității gradului de compactare a pământului, pe
amplasamentul construit, dimensiunile suprafeței de compactare depășesc
dimensiunile suprafeței fundației, de o parte și cealaltă, cu o lățime de gardă, notată
lg, Fig. 5.8, determinată pe baza produsului:

lg ≥ B.h, (5.14)
unde:
B – lățimea fundației
h - coeficient de multiplicare, având valorile:
h = 0,5 pentru fundații continue și izolate;
h = 0,35 pentru radiere.

e. Stabilirea adâncimii de compactare

Adâncimea de compactare, hc, este corelată cu grosimea pachetului de pământ
slab, cu parametrii tehnici a utilajului de formare a găurii și condiția de pătrundere a
vârfului coloanei de balast, cel puțin 0,30 m, în stratul de pământ bun de fundare.
Adâncimea de compactare hc, se definitivează din condiția de capacitate portantă
și deformație, având în vedere atât caracteristicile de rezistență și deformație a
pământului îmbunătățit, cât și cele ale pământului de sub zona îmbunătățită,
determinate prin încercări specifice de laborator și „în situ”.
Având stabilit numărul de coloane (pe baza distanței interax) corespunzător ariei
compactate Ac, precum și adâncimea de compactare, hc se determină greutatea
volumetrică a pământului în stare uscată și porozitatea medie, astfel:

Vc  V 's
nm  , (5.14)
Vc
unde:
nm – porozitatea medie a pământului;
Vc – volumul terenului îmbunătățit, calculat cu relația:
Vc = Ac.hc, (5.15)
 V’s – volumul părții solide a pământului îmbunătățit, inclusiv aportul
materialului din coloane.

f. Determinarea cantității de balast necesară umplerii găurii

Volumul de balast necesar umplerii găurii se stabilește pe baza dimensiunilor
geometrice ale coloanei și porozitatea balastului, considerată 45%, iar prin îndesare
să ajungă la 35%.
Volumul total de balast, pentru realizarea coloanelor se majorează cu 30% față
de cel determinat conform aliniatului precedent, în cazul formării găurii prin batere,
respectiv cu 260% în cazul formării găurii prin dublă sau triplă vibropresare [14].

g. Determinarea numărului de lovituri necesare compactării unei șarje de

balast
În cazul realizării găurii în teren prin batere, formarea corpului coloanei se face
prin introducerea balastului în șarje, și compactarea acestuia prin aplicare de lovituri
cu berbecul de la (2 – 3) m înălțime, concomitent cu extragerea tubului metalic cu cca
(25 – 30) cm.
Numărul de lovituri aplicate/șarjă corespunde situației în care pentru fiecare
porție introdusă, rămâne în tubul metalic o coloană de siguranță de balast, între (20 –
30) cm înălțime.
În cazul realizării găurii în teren prin vibrare, formarea corpului coloanei se
realizează prin introducerea balastului în șarje, concomitent cu vibrarea și extragerea
coloanei.
Compactarea șarjei de balast pentru o singură vibropresare se face prin timpul de
vibrare aplicat și reintroducerea tubului până la înregistrarea refuzului.
Dacă operațiile de vibropresare se reiau se ajunge la coloane din balast, dublu,
triplu sau multivibropresate [14].

h. Stabilirea nivelului platformei de lucru

Nivelul (cota) platformei de lucru se stabilește în funcție de cota de fundare și
adâncimea de compactare majorată cu grosimea stratului îndepărtat (aprox. 3 ori
diametrul coloanei, respectiv 1,2 m) datorită gradului redus de compactare ca urmare
a refuzului balastului spre suprafață.
Parametrii tehnologici precizați, se definitivează pe baza rezultatelor obținute în
poligonul experimental.

5.3.1.4.3 Verificări calitative privind lucrările de compactare cu coloane de

balast
Verificările calitative se fac în timpul execuției lucrărilor și în faza finală.

5.3.1.4.3.1 Verificările calitative în timpul execuției

Pe parcursul execuției lucrărilor se va urmări zilnic:
 respectarea proiectului de consolidare pe faze de lucrări;
 verificarea umidității materialului pus în lucrare;
 volumul de balast introdus în corpul coloanei;
  verticalitatea găurilor realizate.

Rezultatele verificărilor efectuate vor fi trecute într-un „Registru special” vizat

de responsabilul de lucrare.

5.3.1.4.3.2 Verificări calitative în faza finală

Acest gen de verificări se referă la:
 încercări de penetrare statică/dinamică efectuate în corpul coloanelor și
între coloane;
 încercări prin încărcare directă cu placa rigidă.

Rezultatele obținute în urma verificărilor de penetrare statică sau dinamică se

compară cu diagramele etalon, întocmite în prealabil, iar după constatările desprinse,
se vor efectua după caz, sondaje suplimentare, iar zonele insuficient compactate se
vor recompacta, prin îndesirea coloanelor de balast.
Încercarea prin încărcare directă cu placa, reprezintă o verificare sigură privind
calitatea îmbunătățirii terenului.
Diagrama etalon pentru încercarea de penetrare statică se stabilește pe baza
următoarelor rezultate:
 rezultatele a 10 penetrări statice în poligonul experimental;
 rezultatele a 3 penetrări statice efectuate pe amplasamentul consolidat.

Rezultatele acestor determinări se corelează cu indicii de structură și umiditate

determinați în sondaj deschis.
Graficul diagramei etalon pentru încercarea de penetrare statică întocmit pe baza
rezultatelor precizate, va conține în paralel și graficul diagramei etalon stabilit pe
baza a cel puțin 3 penetrări statice în vecinătatea coloanelor.

5.3.1.4.4 Succesiunea tehnologică a fazelor de lucrări

În general, procedeul de consolidare în adâncime cu ajutorul coloanelor de nisip,
balast, piatră spartă presupune succesiunea tehnologică a următoarelor operații:
 decaparea stratului vegetal;
 amenajarea platformei de lucru și a căilor de acces, conform proiectului
de consolidare;
 pichetarea în teren a coloanei/coloanelor;
 aducerea și fixarea pe poziție a utilajului de formare a găurii;
 fixarea echipamentului de formare a găurii pe pichet;
 executarea găurii în teren, prin batere sau vibrare, prin tehnologia de lucru
specifică;
 realizarea corpului coloanei prin introducerea de șarje (porții) de balast,
compactate prin batere sau vibrare, până la cota platformei de lucru;
 efectuarea verificărilor calitative pe faze de execuție;
 marcarea coloanei de balast printr-un indicativ atribuit, conform planului
de amplasare a coloanelor;
  amenajarea platformei finale la cota de realizare a fundației propriu-zise,
 efectuarea verificărilor calitative pe faze de execuție;
 întocmirea „Registrului de evidență a lucrărilor” pe schimb, semnat de
șeful de schimb și vizat de șeful de lucrare, în care sunt consemnate toate
observațiile referitoare la lucrările executate;
 efectuarea verificărilor calitative în faza finală.

Lucrările de consolidare în adâncime cu ajutorul coloanelor de nisip, balast,

piatră spartă sunt coordonate și urmărite de persoane competente si cu experiență in
acest gen de lucrari.