Monitorul

de poezie
Revistă foileton, cu poezie de bon-ton
Anul 3, Numărul 29, martie 2021, ISSN 2668-0440
Se distribuie gratuit.

Interviuri
cu poeţi
Poeţi
– In memoriam
13, cafeneaua cu poezie
Resurse pentru globalizarea poeziei

Poezie de colecţie
 Monitorul de poezie

Editorial

13, cafeneaua cu poezie

De Ziua Internaţională a Poeziei am avut două evenimente

frumoase, care sper să influenţeze, cât de cât, viitorul acestei
reviste şi poate chiar şi pe acela al poeziei în general.

În primul rând, am decis să acordăm un premiu anual pentru cea

mai bună poezie a anului trecut, desigur, din punctul nostru
subiectiv de vedere.

Cum în anul 2020 nu a fost ediţie în care să nu avem selectată

măcar o poezie scrisă de poetul Costel Stancu, a fost uşoară
decizia de a-i acorda acestuia premiul.

Ne dorim ca pentru 2021 să avem o misiune mult mai grea, să

avem de ales între mai mulţi candidaţi.

Totodată, am lansat o librărie doar cu poezie, probabil prima pe

care cineva are curajul să o dedice doar acestui gen literar care
lipseşte în general din spaţiile destinate cărţilor.

M-aş bucura să scăpăm curând de limitări şi de mâine să putem

spune: Hai să ne întâlnim la 13, cafeneaua cu poezie!

Până atunci: Trăiască poezia! Sus cu dânsa!

Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie

1|Anul 3, numărul 29, martie 2021

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie – Poetul anului 2020

Ei taie capul soarelui

şi îl aruncă într-o fîntînă.
Eu îl scot şi îl pun înapoi.
Primesc o sută de bice pedeapsă.
Deodată,
o sută de femei îşi dau jos cămăşile
şi aşteaptă să fie biciuite
în locul meu.
Se face linişte. Rîul
nu mai e acelaşi,
acum are ceva din încordarea
vînei de bou
cu care sunt lovit.
Bate vîntul. Copacii se clatină
ca literele unei scrisori
de graţiere.

Costel Stancu

2|Anul 3, numărul 29, martie 2021

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

BE HAPPY!

Nu-i de ajuns să fii catâr,

s-aibi lame,-n gură, de satâr
pentru-a muşca un burger triplu
în matinalul tău periplu
pe la Mc Donald’s, – cu salam
în el, ca-n sânul lui Avram,
şi cu felii de castraveţi
muraţi ce-aduc (dacă aveţi
imaginaţie) cu brotacii
care orăcăie, săracii,
când incisivii,-n gura plină,
se fac cuţit de ghilotină;
şi dă-i şi morfole, şi-mbucă
mezelu-odată cu brotacu’, –
şi lasă eleganţa dracu’,
pen’că şi-aşa e cam pe ducă...
Evită, deci, să-ţi dea ghes ţepii
bunei purtări... Prin (pre)istorii
s-o fi-auzind câte-un I’m sorry;
azi, însă, nu se mai... Be happy!

Şerban Foarţă

3|Anul 3, numărul 29, martie 2021

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Die Kehre, altcum văzută…

Întotdeauna, cuțitul cel bun are două tăișuri –

și vîrful care le încununează, le catalizează,
ca un punct incandescent, un foc alb, care
îl aruncă, le aruncă cu putere spre înainte…

Așa am încercat să-mi duc în lume viața

și am reușit atît de puțin, atît de arareori,
încît zece degete au căzut pe podea,
unul după altul, pînă la cel de pe urmă…

Le-am ridicat de la primul la cel din urmă

și le-am pus cu meșteșug la locul lor –
un calm nesfîrșit m-a cuprins în găoace,
o albă, suprafirească împăcare cu toate…

Liviu Antonesei

4|Anul 3, numărul 29, martie 2021

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Dimineața îndrăgostitului corb

De dimineață m-am trezit

cu un gând
te iubesc
fă ce vrei cu asta

abia după aceea am văzut că ninge

cu fulgi mari și pufoși
punând un așternut cald
dragostei mele

culmea nebuniei
voiam să ies să mă scald în zăpadă
fierbinte cum era ea
rece ca tine

Radu Ulmeanu

5|Anul 3, numărul 29, martie 2021

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Peisaj de anul trecut

De la fereastra spitalului
se văd
un automobil Škoda Fabia,
câteva bănci ruginite
și un copac înflorit.
Mașina e a unui doctor,
băncile cică sunt acolo de când lumea,
dar copacul -
- nu l-am remarcat până acum.
L-or fi internat ieri
și probabil că-i vor da drumul
când va rămâne din nou fără flori.

Mircea Dan Duță

(din volumul PEISAJE, ZBORURI şi DICTĂRI, aparut in 2014 la

Praga)

6|Anul 3, numărul 29, martie 2021

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Cuplu

Ea îşi arăta afecţiunea

Gătindu-mi ceva.
Eu, citindu-i poezii sau eseuri
Ea, mereu îmi gătea
Mâncăruri de-o seară
Specifice generaţiei noastre
Care nu ştie ce-i oala şi frigiderul.
Eu, poezii care se vor eterne.
Ea se plictisea şi dădea din picior
Eu preferam să facem dragoste
Decât să-mi gătească.

Stai să-ţi citesc…

Stai să-ţi gătesc…

Flaviu George Predescu

7|Anul 3, numărul 29, martie 2021

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

într-o zi, corpul meu e tânăr,

în altă zi îmbătrânește brusc, nu-l mai recunosc,
pare o vietate ciudată care bate aerul
și-l împrăștie disperat pe deasupra lui

cel tânăr stă ascuns bine înăuntrul meu

celălalt, în afara mea sau împotriva mea ...
acesta din urmă e reținut, dar fără dovezi,
mă imploră să cred că-l poate aduce înapoi pe manole,
să-mi zidească vârstele pe dinăuntru,
să-l priveasc apoi de sus ca pe un tip norocos

unul dintre aceste două corpuri ale mele e neadaptat,

dar nu știu care
amândouă se răzgândesc, se schimbă des între ele
și-mi spun ceva despre timp, despre lucruri care contează,
până ce, dintr-o dată, înțeleg -
eu sunt singurul meu corp închis în propriul corp,
în mine sunt tot ceea ce sunt
mă trag cu mâinile de păr și pielea mi se aprinde pe față,
mă văd fără ochelari în trupul meu de ieri,
mâine s-ar putea să nu mă mai recunosc

Daniela Toma

8|Anul 3, numărul 29, martie 2021

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Înainte de fiecare poezie e tăcere

Îmi amintesc cum citeam seara

la lumina pălăriei bunicului meu
apoi stăteam pe marginea balconului
ca deasupra unei prăpăstii
şi priveam lumea
în interiorul ei.

Când nu a mai fost el

mă ascundeam sub pătură
şi făceam lumină cu singura portocală
pe care o primeam de la Moş Gerilă.

Ionuţ Calotă

(din volumul în lucru, Suspect de poemovirus)

9|Anul 3, numărul 29, martie 2021

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

gestul alcătuirii repetate

sau ochiul pietrei

sunt steaua ce se-aprinde în cădere

urcând în timpul unei alte stele

sunt ţipătul fecioarelor în noapte

când de femeie noaptea le desparte

sunt strigătul zăpezilor în iarnă

când primăvara-i urs ce hibernează

sunt bocetul vădanelor în sat

atunci când moare tânăr un bărbat

sunt mânzul zilei fără şa şi frâu

sunt ochiul pietrei lăcrimând în râu!

Petruţ Pârvescu

10 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

ziarul

el a venit cu un ziar
literar
aşa ca să nu vină oricum
era deja pe drum
l-a citit
ea l-a privit
l-au răsfoit împreună
l-a sărutat
neaşteptat
pe mână…
au comentat ştirile
şi-au amestecat privirile
s-au îmbrățişat
pe ziar au mâncat

Mariana Bendou

11 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

printre lucruri obișnuite

din fire
mă vor găsi lăutarii
sătui
de dorul de ducă

în golful sângelui
înnoptând
pe o cergă de fluturi
prin cenușa
nesupuselor dealuri

viața mea
ca o spânzurătoare
de vânt

Constantin Sârghiuță

12 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Colecţia de metafore

Seria 23

„scriu cu aceeași grijă cu care sărut o sabie” - Ioan Moldovan

„Dacă pe pagina din stânga ar fi un poem despre tine,

Iar pe cea din dreapta unul despre mine,
N-aş mai deschide niciodată cartea,
De teamă să nu fim despărţiţi” - Ciprian Măceşaru

„Iarnă
Poetul şi-a pus capul în brazdă
Şi câmpul a albit” - Costel Zăgan

„apusul-
o întâmplare
pe strada din inima mare” - Ioan Emil Hapca

„dacă erai atentă aseară ai fi văzut că lumina reflectorului imens

încerca să nască.” - Denisa Ştefan

„Ciulinilor din barca părăsită

În care-și face cuib eternitatea.” - Mihaela Borzea

„o primăvară în plus
să nu fi fost
sufletului tău îndeajuns?” - Valeriu Valegvi

13 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Respir

praful din pereți e un drog

căptușește lumina în gri
rătăciri
desenez ferestre pe ziduri
raze subțiri pătrund prin crăpătura cerului de dincolo
speranțele mor asasinate
în noi înșine.
Mi-e dor de albastru, de sincere priviri
și totuși
nu pot interveni în acest război, pe câmpul de maci
apatic aripi se frâng, roiuri de fluturi
se închid în clepsidre, devin mișcătoare nisipuri
respir
condiția de prizonier
prin porii ascuțiți de neliniști
o altă lume ne privește destinul prin vizor
cândva la cinema rula
the day after

Rodi Vinau

14 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

ce-a mai rămas din lumină

o privire nehotărâtă
piezişă şchioapă
nicidecum rotundă
şi care nu vede realitatea

un coif de vânt

Daniel Marian

15 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

în rătăcire

mi-am dezlegat şireturile

din jurul tensionatelor noastre fiinţe,
le-am eliberat
de ploile toamnelor scurse şi-a primăverii ingenue,
de noi înșine.

acum, fără strânsoarea şireturilor, încălţările noastre

au aceeaşi direcţie, dar sensuri diferite,
în rătăcire.

am spart deja oglinzile care ne distorsionau,

au pleznit corzile chitarei care cânta un ultim blues,
în rătăcire.

toate acestea se pot insinua

întru zbaterile poeziei, întru sens,
pierdut în rătăcire,
totuși viu

Eugen Pohonțu

16 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Resurse pentru globalizarea poeziei

Mamă, nu plânge

de Zdenka Mlinar (Croaţia)

Nu, nu este adevărul;

Este credința mea;
Nu se întâmplă îngerilor.
Există doar lumină pentru ei și nimic altceva.

Nu, nu este realitate;

Este doar un vis urât,
Se estompează cu o dimineață roz,
Pentru ca razele unei noi zile să strălucească.

Nu, nu este pentru cei cu inima bună,

Nu este pentru nimeni.
Nimeni nu suportă o mare de suferinţe,
Scufundat într-un ocean de sare!

Nu, nu este adevărul;

Poate să fie și credința ta;
De aceea, nu plânge, înger mamă,
Aşadar, nu plânge, mamă cu inima bună ...

Tu și copilul tău sunteți unul;

Atâta timp cât inima ta bate,
Veţi fi împreună!
Traducere de Ionuţ Calotă

17 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Zdenka Mlinar (Croaţia) scrie poezie, proză, aforisme, haiku.

Este membru al multor asociații și societăți culturale și a
publicat șase volume de poezii. În mod normal, ea scrie în limba
croată oficială, dar uneori şi în dialecte croate.
Poeziile sale au fost publicate în numeroase colecții și reviste
internaționale şi au fost traduse în italiană și engleză, iar unele
dintre ele au devenit texte pentru cântece. În 2019 și 2020 a fost
selectată în topul european 100 a celor mai creativi autori de
haiku.
Este membru activ al comunității artistice, participă la tabere de
artă și la diverse activități caritabile. În 2018 a susținut o
expoziție personală de artă.

18 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Am mare nevoie să mi se facă dor de tine

să te compun din amintiri

să te șterg de praf pe o poză
imaginară
dar nu găsesc niciuna

iernile și-au pus zăpezile la uscat

tu ai fugit într-o lume
supraterestră

cât aș fi vrut să urlu atunci

vocea mea să taie în carnea vie a
poemului tău
din poemul meu s-așterne
din toate cuvintele pe care le-am rostit
din toate secvențele grăbite de bliț

helas! rugăciune

nu mai am nimic
și nu mă mai știu
de unde
sau înspre
cine
alerg.
Amelia Stănescu

19 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Gogyohka

sunt atâtea păsări albe în jur

încât dintr-odată s-a luminat
noaptea aceasta
în care singur
am intrat

Adina Velcea

20 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Soră viaţă

roșu solar
irizează
lumea de umbre

e devreme
târziu
vedem
nu vedem

uneori
păsările înlocuiesc
întunericul

Diana Trandafir

21 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

22 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Ni se transformă mamele-n trecut

Ni se transformă mamele-n trecut

Și sufletele ne coboară-n mină
Când dorm lipsite de acea lumină
Din care, laolaltă, s-au născut.

Se duc spre păsări și spre nicăieri

Cu iarna lor sculptată în rășină
Purtând în ghete ultima lor vină
Că ne-au abandonat în vechiul ieri.

Se sting în toamne lungi și ploaie gri

Cu răsuflarea crud întretăiată
Știind de teama noastră condamnată
Că nu vom mai putea să fim copii.

Ne pleacă lung în primăveri de brad

Cu ochii triști crescând din iarbă udă
Și de sub o bucată de feudă
Se mai ivesc priviri într-un răsad.

Ne părăsesc măicuțele în vânt

De vară scursă într-o pâine caldă,
De amintire când mergeam la scaldă
Cu trupurile pline de pământ.

23 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Se mai întorc prin fulgii din ferești

Printre lumini și globuri de rubine
Să ne întrebe dacă ne e bine
Și să ne mai citească din povești.

Goglea Bogdan-Sorin

24 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

uneori te visez
deschizi ferestrele
și în loc de aer
intră păsări cu gheare mari
scurmându-mi ochii

alteori se apropie de tine

cu firimiturile mâinilor mele în gheare
vor să te atingă
și tresari
ținând în palme clipa din care
mă nasc și mor în acelaș timp.

Ion Oprişor

25 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Stinge-mi pe călcâie luna

Mă tot cert cu liniștirea, cu secundele nedrepte,

Cu urcușul lin pe trepte și mă lupt cu fericirea,
Trupul meu se pierde-n spume șerpuind pe-un drum de mare
Și din cap până-n picioare simt cum divorțez de lume.

Mâneci de cămăși albite sub atâta plâns de mamă

Se desfac și se destramă pe talazuri nesfârșite,
Se topesc pe talpa ceții umerii pictați cu sânge,
Pieptul ars de dor se frânge prins în chingile tristeții.

Tu adună-mi flori de oase din adâncuri tulburate,

Prinde-mi ridurile toate și fă-mi tâmplele frumoase,
Toarnă-mi sufletul în ape, să-ți fiu limpede fântână,
Tinerețea ta bătrână din izvoru-mi să se-adape.

Ceartă-te cu soarta slută, cu divinități absurde,

Cu mileniile surde ce-mi lovesc umbra tăcută,
Fă ce știi dintotdeauna, scrie-mi stele pe-o vioară
Și în fiecare seară, stinge-mi pe călcâie luna.

Mihaela Borzea

26 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Autoportret

Am vrut să fiu frunză...

Am vrut să fiu zbor...

Am vrut să fiu carte...

Sunt doar cuvântul ce-a trecut prin ele...

Gabriela Mimi Boroianu

27 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

se întâmpla uneori
să te uit
așa cum ai uita niște
regrete într-un buzunar
nemaiștiind între timp
care dintre ele s-a făcut
primăvară

Gabriel Bota

28 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Am crezut în arbori
și nu s-au ținut de cer

Am crezut în zbor
și nu s-a ținut de rădăcini

Am crezut în poeți
Și ei s-au ținut de cuvinte.

Daniela Oatu

29 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Abia ce-a venit timpul

-Doamne,
De zeci de vremi mă ții captivă
în păcătoasa asta de piele!
În împuțitul ăsta de veac,
sufocant ca o dușcă de sulf,
în corsetul acestei rochii
care se strânge mereu,
dar mă vrea tot mai frumoasă și mai apetisantă.
Mi-aș fi sfâșiat măcar ocazional,
rochia,
cât să mai pot respira,
mi-aș fi lepădat gura și unghiile
pentru cioc și gheare,
cât să mai pot replica.
Aș fi sărit din cercul permis, măcar când Tu nu erai atent.
Să râd un pic în pumni
că te-am păcălit.

Dar azi, am descoperit la subsiori

doi muguri de aripi
și pielea mea
goală pe alocuri.
„Acum să te văd ce faci,
sosit-a timpul tău!” - părea că aud.
Și iată-mă pe mine revoltata

30 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

în impas.
Fără strategie de după,
mi-am acoperit rușinată peticile de piele crăpată,
ca să nu mi se vadă carnea.

Eram Eva,
după ce l-a ascultat pe șarpe.
Eram Eva...
„După… ce-a mușcat din măr”.

Lucia Bibarţ

31 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Desculț prin Infern

Se spintecă stânca la pasul în beznă

Păzită de daltă și de mâna de lut,
Urme de ghiare ce te-nșfacă de gleznă
O palmă pe coapse-ți și un ultim sărut.

Luntrașul la rame pe cerber el cheamă

Cănd în râul șuvoaie eu smoala despic,
Cohorte desculțe rămase în vamă
Tropăie în noroaie clipocind peltic.

Pe țărmu-n furnale și dragoni la pârjol,

Suflarea de brumă din gânduri ursuze
Clădește o cărare în valuri staniol
Cu lieduri de miere ce fluieră-in buze.

Am oase din fier iar artroze-mi dezic

Vindec un soclu de abisuri polare,
Coroana de spini din cenușă o ridic
Zdrobesc sub calcăîe păcate primare.

Pășesc prin miasme și clocot în glasuri

Cănd sfera de piatră către ceruri urnesc.
Răd în cascade ale timpului ceasuri
Când absurdul din ea din clepsidră gonesc.

32 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Cu furca în piept, pe un fir de lumină,

Cu mâna de beznă ce crapă un cristal,
Vărs din cazane cuvinte în doctrină
Si transmut elixirul prin planul astral.

Radu Dragoș

33 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

unii oameni poartă în ei alți oameni

nu mă înțelege greșit
nu e vorba despre fățărnicie
nici despre dispozițiile diferite ale aceluiași om
pur și simplu
e un om total diferit de altul
așa cum ești tu
care mi-ai invadat eul
și îmi curgi prin vene
cu mâna ta ca o mănușă
lipită de mâna mea
cu piepturile noastre întrepătrunse
și inimile amestecate
așa merg prin lume
și nimeni nu știe
că suntem doi
și-o singură
iubire

Cristina David

34 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

gândul de duminică

m-am trezit mult mai devreme decât

în oricare altă zi de duminică
am un singur gând lipsă în colecția mea
nu știu dacă vesel sau trist

după ore întregi de frământări

nu am reușit decât să mă întreb de ce
această duminică
seamănă izbitor cu toate celelalte
dacă eu am mușcat din gând
și l-am înghițit ca pe un măr?

Gabriela Ana Balan

35 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

De primăvară

Acum
o sa-mi trag pe mine
un fluture
și o să trec
în pomul înflorit de sub fereastra ta
atât
cât o să țină primăvara.

Apoi
tu
o sa-ti scoți pieptul alb
din fotografie
și o să mă așezi
ca pe o pană
la pălărie.

Cornel Florin Cubleșan

36 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Animație cu umbre

Se întind
Umbrele din Piața Mare până ajung
Umăr lângă umăr, astfel :
Umbra penitenciarului
Se tot ciondăne cu cea a Palatului de Justiție.
Tovarășe bune,
Cea a maternității cu cea a cimiturului orașului nostru.
Tresar
Umbrele păsărilor ucise, neredicate de pe
Strada din centru.
Deodată,
Apare o umbră neînsemnată a angajatului
De la salubritatae
Și mătură cu târnul lui din nuiele ordinare
Umbrele. Lumina, lumina nu!

Petre Ion Stoica

37 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

întins pe-o umbră

într-un noroi perfect

da, plouă și sub trotuare.

în piață doar automate de cafea

și oameni strânși pe jos

nu mă uit la prețuri, e coadă la lumină

doar firimituri fără porumbei,

costume
și limuzine rămase fără președinte

Emanuel Mihail Pătrăşcioiu

38 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

butterfly effect

primăvara...
nu-ți lăsa fluturii să zboare bezmetici în toate părțile...
leagă-i bine cu un mărțișor de pieptul tău...
dresează-i dacă trebuie,
dar nu le rupe aripile
pentru că se vor crede viermișori
și îți vor mânca inima ca pe un măr copt
înainte de vreme...

Oxana Dachin

39 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

S.O.S.

Spațiile goale ne-au cucerit,

Monade care se rostogolesc
Și vibrează deasupra singurătăților din noi
Urlă cu guri flămânde
La lună,
Trepidează tăindu-ne respirația,
Ca niște lasere de întuneric.
Încet, încet,
Ne pietrificăm,
Cu ceruri străine pe umeri,
În timp ce o șoată muribundă
Mai persistă,
În neștire,
Ca o placă zgâriată de gramofon:
„Pourquoi je vis, pourquoi je meurs
Pourquoi je ris, pourquoi je pleure
Voici le S.O.S d'un terrien en détresse”.

Nela Talabă

40 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie colectivă scrisă în Cenaclul maximinist

*
Ce stranii sunt aceste insomnii de primăvară
nici viu deplin
mort nici atât
te astept la marginea zidirii
îmi spăl amintirile cu fantasme rătăcite din iarnă
mă îndrăgostesc de soarele cuibărit
în castelul zidit din poeme
Ce straniu e ochiul meu fără tine
să nu închizi ușa
noaptea să nu dureze o veșnicie
ne-ar încurca să înflorim
cu adevărat în lumina crudă
lasă măcar fereastra deschisă
să vină o gură de somn
în visele pline cu nerostiri
inimaginabila noastră singurătate ne va înghiți
atunci cînd gândului meu îi va fi cel mai dor de tine
iar umerii mei vor tremura în exercițiul aripilor
atît de departe eşti
vînt ce mi-ai lăsat iluzia zborului
lasă-te sedus de anotimpul flancat în clorofilă
în ploaia de globule
care îți tulbură lumina
dorul trimis la extremitățile degetelor

41 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

înmuguriţii lujeri ai inimii

adună ghioceii răsăriți în paginile psaltirii
liturgic curg din soare
zâmbete de copii într-o ceașcă
nici vară nici iarnă
pentru sămânța trăirilor din care clipește
în venele mele fără somn
un zvon de clopoței
ascult învierea fără cuvinte
pe buze două bomboane verzi
se îmbrăţişează până devin roșii
ca aceeaşi miere din sânge

Poezie colectivă scrisă în Cenaclul maximinist de autorii: Aurelia

Rânjea, Nuţa Crăciun, Maxim Cioran, Ionuț-Tiberiu Balan,
Simona Şerban, Gavril Iosif Sinai, Gabriela Gârlonţa, Virgil
Zamfira, Frențescu Oana, Ionuț-Tiberiu Balan şi Ionuţ Calotă

Ce înseamnă Cenaclul MAXIMINIST?

*nu negăm niciun curent literar, dimpotrivă, folosim la „maxim”
orice resursă, orice beneficiu adus de-a lungul timpului poeziei,
orice inovaţie care a îmbunătăţit creaţia literară de-a lungul
istoriei ei
*căutăm „maximum” de efect al poeziei în „minimum” de text
*folosim intens figurile de stil, îndeosebi metaforele, dar şi
celelalte
*îmbogăţim poezia cu multă imaginaţie, chiar ficţiune, aducem
imagini cât mai proaspete, inedite, suprinzătoare

42 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poeţi – In memoriam

Cântec de leagăn pentru bătrâni

Piatra pe care calci eşti tot tu.

Pomul de care te sprijini te doare.
Există şi-o vreme când DA înseamnă NU
şi mai are vreun sens doar ceea ce moare.

Când dispari cu totul în propriile tale poveşti.

Unde nu mai există nici mâine, nici ieri.
Eşti acum când nu mai eşti,
peste tot.
Nicăieri.

Doru-mi-i de Dumneavoastră:
Ca unui zid – de o fereastră.

Nicolae Dabija
(15 iulie 1948, Codreni, Basarabia - 12.3.2021)

43 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Poeţi – In memoriam

alb

la urma urmelor
o coală de hârtie
nu este altceva decât un spaţiu
plăsmuit din sumedenie de puncte
cu părul alb
ce rost ar avea
să trăieşti
într-un singur spaţiu

diamantul

diamantul era o piatră

cu aripile invizibile
şi 57 de faţete
keratios
spuneau grecii
adică un sâmbure de roşcovă
în cealaltă parte a balanţei
ca să vezi
ce caraghios fel de a cântări
lumina

Valeriu Mircea Popa

(4 octombrie 1947, Timişoara - 18 martie 2021)

44 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Interviuri cu poeţi

DENISA POPESCU MARTIN (Piteşti): Poetă, eseistă,

ziaristă, scenaristă, redactor și realizator TV. S-a născut pe
data de 31 octombrie 1967, la Pitești. A absolvit Facultatea
de Drept, Universitatea București (1995). Între 1995 și 1997,
a fost profesoară de științe socio-umane la licee piteștene.

A debutat în presă în anul 1994 cu poezii, reportaje şi

eseuri, în suplimentul literar - artistic Săgetătorul al
cotidianului Argeşul din Pitești, ziar în care, până în
prezent, a publicat peste 3000 de articole. Alte publicații,
care i-au găzduit articolele cu conținut cultural, multe
dintre ele reflectând activitatea Bibliotecii Județene Argeș,
sunt: Atitudine în Argeș, Curierul zilei, Jurnalul de Argeș,
Cafeneaua literară, Pietrele Doamnei, Curtea de la Argeș. Din
1997 și până astăzi, colaborează ca realizator de emisiuni
culturale la posturi de televiziune din județul Argeș –
RCS/RDS, Terra Sat, Alpha TV, ABSOLUT TV. În cadrul
acestor emisiuni, a promovat și prezentat inclusiv
activitățile Bibliotecii Județene Argeș. În perioada 2000 –
2006, a lucrat la Centrul Cultural Pitești, ca referent audio-
video. A moderat, în această calitate, peste 300 de acțiuni –
lansări de carte, mese rotunde, vernisaje de artă plastică,
dezbateri, concursuri literare etc. A conceput scenarii și a
realizat o serie de filme de scurt-metraj, de promovare a
unor activități de anvergură locală, națională și
internațională: Simfonia Lalelelor, Simpozionul Internațional

45 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

de Sculptură în Marmură Gh. Iliescu-Călinești, Festivalul

Internațional Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș, Tabăra
Națională de Pictură de la Priboieni, Festivalul Internațional al
Teatrului de Studio, Festivalul Internațional Coral D. G. Kiriac
etc.Denisa Popescu a prezentat zeci de membri ai Uniunii
Scriitorilor și ai Uniunii Artiștilor Plastici, cu prilejul
lansărilor de carte, respectiv al vernisajelor unor expoziții
personale și de grup. A susținut mai multe rubrici de profil
în ziarele și revistele literare argeșene. În intervalul
octombrie 2001 – decembrie 2004, a activat ca redactor,
respectiv redactor-șef adjunct la Revista Argeș.

Activitatea sa culturală a fost distinsă cu o serie de de

premii și diplome: Femeia în Cultură (distincție acordată de
șase ori de cotidianul Argeșul), Diploma de Excelență,
acordată de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu
Cultural Argeș, Femina Universitas, acordată de Centrul
Universitar Pitești, distincția de Fiică a Argeșului, acordată
de Consiliul Județean Argeș etc.

Din martie 2006, lucrează la Biblioteca Județeană Argeș

„Dinicu Golescu”, unde a realizat volumul
omagial Silvestru Voinescu – un destin asumat, carte dedicată
fostului director al instituției, poet, prozator, membru al
U.S.R., volumul și filmul de prezentare ale Bibliotecii
Județene Argeș - 130 de ani de lectură publică în Pitești. A
organizat și a moderat 11 ediții ale Salonului Cărții

46 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Argeșene, manifestare anuală, menită să promoveze

literatura acestor meleaguri și activitatea editurilor din
zonă, de asemenea peste 1500 de alte acțiuni și evenimente
culturale. În prezent, realizează emisiunea DRAGĂ
PERSONAJ PRINCIPAL, la postul ANTENA 1 PITEȘTI.

Din iunie 2007, este membră a Uniunii Scriitorilor din

România.

Volume personale:

Dincolo de ochii mei (ed. Zodia Fecioarei, Pitești, 1999)

Adamantin (ed. Tiparg, Pitești, 2004)
Laminaria. Catrinel (ed. Tiparg, Pitești, 2005)
Scheletul meu de muselină (ed. Tiparg, Pitești, 2005)
Cele mai frumoase depresii (ed. Tiparg, Pitești, 2007)
Buzele unui om singur (ed. Tiparg, Pitești, 2013)
47 (ed. Tiparg, Pitești, 2015)
Roaba lui Dumnezu, Denisa (ed. Art Creativ, București, 2016)
Îngerul mei antiglonț (ed. Art Creativ, București, 2020)

47 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

„De jur-împrejur, cerul se bea cu lumină cu tot, cu nerv și

cu stea...”

Daniela TOMA: Denisa, cum e să fii femeia care ţine lumea

în echilibru şi o înfrumuseţează prin atâtea lucruri,
risipindu-se în aceasta cu un fel de sfinţenie, inocenţă şi
lumină împreună cu propriile poveşti?

Denisa POPESCU: Daniela, tu vezi tiparul ideal. Vezi ceea ce și

eu îmi doresc să fiu, dar nu cred că se mai poate. Viața mea de-
acum este o căutare cu toate pânzele sus a acestui echilibru din
care se revarsă, într-adevăr, frumusețea, sfințenia, inocența. Au
fost ani, când marea mea certitudine era intensitatea. Chiar dacă
după nu mai rămânea nici urmă din ce-ai trăit, din ce-ai simțit.
Să te dedici, să arzi pe rugul credinței tale mi se părea că este
ultima profunzime pe care o poți atinge. Sunt câțiva ani, însă, de
când am realizat că nu poți muri la infinit, că arderile repetate
nu înseamnă viață. Sunt doar un fel de viață, atât. Așa că,
instinctiv, m-am îndreptat într-o altă direcție, în direcția numită
ECHILIBRU. Este planeta pe care îmi doresc să ajung.

D.T: De mai bine de un an lumea culturală a intrat într-o

stare de încremenire, a fost oprită împotriva voinţei ei, aş
spune, i-au fost limitate acţiunile, am fost obligaţi să ne
reconsiderăm, poate chiar să ne redescoperim unii dintre
noi...ce efect a avut acest timp al închiderii asupra ta,
asupra omului de televiziune, asupra poetei, a jurnalistei,

48 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

asupra acţiunilor tale profesionale şi personale, având în

vedere că viaţa noastră, în mare parte, s-a mutat în mediul
online?

D.P: Cu excepția primei luni de stare de urgență, când așteptam

și eu să înțeleg ce ni se întâmplă, am lucrat tot timpul. De acasă,
dar am mers și la Televiziune, și la Bibliotecă, și la Centrul
Cultural Pitești, am umblat tot timpul, am trăit printre oameni,
respectând recomandările. Am avut, de la început, intuiția
faptului că viața ni se va schimba. Așa cum am știut și că eu nu
voi trece prin această boală, deși cred că am trecut fără simptome.
La fel de limpede a venit, însă, și certitudinea că se crapă ceva, cu
zgomot, în mine. Că încep să-mi văd altfel relațiile, că se
luminează înțelesuri ascunse. Este vorba atât despre mine, cea de
la mare adâncime, cât și despre cei din jurul meu. Nu mi-a
plăcut inițial. Nu eram obișnuită cu mine așa – aspră, fără
îngăduință, grăbită să renunț la ceea ce mă incomodează, chiar
dacă asta rănește pe cineva. Prima scuturată de frisoanele
Covidului emoțional am fost eu și sunt și acum. Pe mine mă așez
mai întâi sub reflector. Nu mai am nici timp, nici răbdare să
trăiesc nesemnificativul. Ori sunt, ori nu sunt. Ori ești, ori nu
ești. Cam așa stau lucrurile cu mine acum. Și e destul de
complicat, e tulburător, pentru că România nu s-a schimbat prea
mult. Oamenii vor să se întoarcă la ce a fost, asta însemnând, cel
mai adesea, balast, praful din ochi, eșarfa sau batista care le-a
ținut acoperiți ochii, micile minciuni frumoase care, când nu ești
atent, devin balauri și ajung să-ți controleze viața.

49 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

D.T: Cum relaţionează poeta cu jurnalista, cu omul de

televiziune, cu iubita şi femeia frumoasă şi elegantă,
Denisa Popescu? Seamănă una cu cealaltă, se diferenţiază
sau, dimpotrivă, se completează reciproc?

D.P: Nu resimte efort, rezervă, este mereu aceeași. Eu activez în

zona jurnalismului cultural. E o bucurie în sine și o ușurare,
dacă-i pot spune așa, tocmai pentru că îmi pot păstra nealterat
felul de a fi. Și în viața de zi cu zi trăiesc după reguli poetice
cumva, în sensul că de la ținută, culoarea din obraz sau de pe
buze și pleoapă și până la filtrele prin care las cuvintele și emoția
lor să curgă în relația cu celălalt, caut – și nu o fac în mod
conștient – armonia, caut melodia interioară.

D.T: În această perioadă ai publicat un nou volum de

versuri extrem de frumos, de matur, de pretenţios, Îngerul
meu antiglonţ, despre care scriitorul Varujan Vosganian
afirma că: „este o pendulare între umplere de sine și golire de
sine, între melancolie și năzuință, între un trecut care a fost trăit
și altul care ar fi putut fi trăit. Tărâmul este unul eteric, locuit
mai ales de entități care nu au propriul contur: zborul, lumina,
aburii, apa. Și, firește, de întrupările lor din cele nouă ceruri:
aripa, pasărea, îngerul, umbrele, dacă socotim că umbra este un
trup al luminii”. Eu aş mai adăuga că este un spaţiu
proaspăt al ideilor, al emoţiilor, dar şi o formă delicată de
conştientizare a fragilităţii vieţii<cum e pentru tine
experienţa aceasta, Denisa, să te revezi, să te regăseşti, să te

50 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

întâlneşti cu tine însăţi în versurile tale şi apoi să ai curajul

să le dai publicului cititor ca un fel de cadou, pentru a-i
vedea şi pentru a-i testa reacţiile? Ce mesaje doreşti să
transmit cititorului prin versurile tale?

D.P: Întâlnirea cu mine prin poezie e un dar de la Dumnezeu.

Eu așa îl socotesc. Este oglindă și ceva în plus. În oglindă, te
privești pe tine și, dacă ți se îngăduie, îți privești fețele nevăzute,
pe cele abia intuite, poate chiar fețele morților tăi, care te străbat
la răstimpuri, fie pentru a-ți trimite mesaje, fie pentru că îi doare
și pe ei ce te doare pe tine, îi luminează și pe ei soarele blând sub
care îți tragi tu sufletul la un moment dat. Dar există și chipurile
și, mai ales, sufletele cuvintelor pe care le folosești, din care te
întrupezi. Eu am crezut, încă din prima copilărie, că sunt carne,
apă, fluide și CUVINTE. Și că e bine să cunosc aceste cuvinte, să
le aflu pe cele care mă definesc dinainte de a mă naște. Să aflu
cine sunt, de fapt. În ce privește relația cu lectorul meu, trebuie
să spun că, în ultima vreme, am rețineri, mari rețineri în a-mi
dărui cărțile. Încerc să-l cunosc înainte, atât cât se poate, pe cel
care mă va citi. În fond, odată cu volumul, mă încredințez lui și
pe mine. E cel puțin o logodnă aceasta. Și, dacă-i așa, atunci s-o
facem cum se cuvine.

D.T: Cât din tot ceea ce ai pus şi ai oferit cititorilor în acest

superb volum de versuri aparţine vieţii tale? Deşi, se
spune, şi mi-a plăcut atât de mult când am citit undeva că,

51 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

„odată scris, totul devine real”, chiar dacă imaginaţia

rezumă tema în sine...

D.P: Tot ce este scris acolo este viața mea. Dar nu viața liniară,
nu întâmplarea simplă sau tulburarea grozavă. Eu sunt dintre
cei care își amintesc mai întâi de parfumul florii și abia apoi de
corpul ei de floare, oricât de frumos ar fi el. Așa stau lucrurile și
cu poeziile mele. Sunt eterul a ceea ce am trăit, ce rămâne după
ce viața grea a murit. Ba chiar după ce a fost îngropată și toate
parastasele săvârșite.

D.T: Cum e scrisul pentru tine, Denisa? Ai nevoie de timp

potrivit, de o stare anume? Ce ai cu tine întotdeauna când
te hotărăşti să scrii?

D.P: Am nevoie, în timpul acela de grație – câteva minute sau

zeci de minute – să fiu împăcată cu mine. Este esențial. Să mă uit
chiar pe mine, dacă numai așa pot afla pacea. Apoi, totul se
întâmplă firesc. Se poate să se petreacă pe stradă sau când
urmăresc un film. Sau în mijlocul unui eveniment artistic. Am
încă o memorie foarte bună. Rețin, repet, devin parcă mai ușoară,
adică realizez că sunt cumva ajutată, până când ajung să iau
pixul și să notez. Sunt dintre cei care scriu și acum cu pixul pe
hârtie.

D.T: De unde provine suflul de prospeţime, flacăra,

perspectivele pe care le regăsesc cititorii în poezia ta?

52 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

D.P. Nu știu. Nici măcar nu știu dacă este vorba despre o

flacără, despre un suflu de prospețime. Sunt într-un anume fel și
dispoziția aceea se transmite. Probabil că felul în care mă fixez în
emoție, îmbrățișarea mea cu ea sunt sau devin vizibile. Sincer,
nu știu, nu-mi dau seama.

D.T: Spune-mi, te rog, versurile de esenţă ale volumului

tău, cele în jurul cărora ai construit întregul atât de plin de
tine, de sensibilitatea ta!

D.P: Este vorba despre primele versuri din poezia care dă titlul
volumului: „Și dacă eu cad,/ Și dacă mă prăbușesc,/ E
pentru că n-am știut cât și cum să iubesc./ N-am avut grijă
de Îngerul meu păzitor./ L-am lăsat singur,/ Deși el nu s-a
îndurat să mă lase să mor”. Eu cred că iubirea se învață, o
spun și altundeva. Este vorba despre iubirea de sine, care este
nucleul ființei, bucla ei de adevăr profund, cea care te conectează
la Divinul din tine și la Divinul din ceilalți. Ni s-a tot inoculat
că sacrificiul este forma superioară de iubire. Lasă-te pe tine,
slujește binelui celuilalt. Așa este, fii în comuniune, dar abia
după ce te-ai împăcat cu tine, după ce ai aflat cine ești, după ce
ți-ai pipăit umbrele. Noi am fost educați să negăm aceste umbre,
să ne considerăm de la naștere apți pentru iubirea desăvârșită.
Prin naștere, da, avem această calitate. Dar nu de la naștere. Ea
trebuie activată, lucrată. Eu n-am știut să mă iubesc și să am
grijă de mine. Acum, sunt în clasele primare ale iubirii. Neștiind
să mă iubesc pe mine, nu mi-am iubit nici Îngerul. Am

53 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

considerat de la sine înțeles faptul că există și că are misiunea să

mă apere, indiferent de actele, de faptele, de cum gândeam și
simțeam. L-am trădat prin nepăsare, prin omisiune, prin
marginalizare. N-a fost, desigur, o trădare conștientă. Trădându-
l pe el, m-am trădat pe mine. Mi-am scurtat timpul fericirii, iar
lui i-am scurtat timpul desăvârșirii. Îmi doresc să nu mai ies, de-
acum înainte, de pe cale.

D.T: Există un mentor, poate un scriitor a cărui amprentă

este vizibilă ca model pentru tine?

D.P: Nu-mi dau seama. Admir, însă, din toată inima poezia
persană. Rumi, Omar Khayaam, Baba Taher, Saadi, Hafez îmi
sunt foarte aproape. Mă arunc în brațele lor ori de câte ori simt
că îmi pierd încrederea în mine, încrederea în viață. Ei sunt și
trandafirul, și privighetoarea mea. Probabil că aștept, cum au
așteptat și ei, să mă întorc ACASĂ, acolo unde umbrele care mă
bântuie se vor resorbi, acolo unde tot ce sunt eu mă va iubi.

D.T: Crezi că există un tip de personalitate care se poate

face mai uşor decât altele remarcată ca scriitor, ca poet,
bunăoară?

D.P: Cred că astăzi – obișnuiesc să mă raportez la momentul

prezent – își fac loc mai ușor cei cărora nu le pasă de impresia pe
care o lasă. Ei intuiesc numai că trebuie să lase o impresie
puternică. Impresia aceea poate să aibă ca suport câteva cuvinte,

54 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

o pagină, poate fi primul capitol din cartea de proză ori primul

poem din cea de versuri. Poate fi doar titlul. Sigur că ele trebuie
susținute. Că întregul îți cade ulterior în brațe sau pe piept cu
toată greutatea lui, dar dacă poți să-l faci pe cititor să se
îndrăgostească de tine la prima vedere – o lectură rapidă, o
prelectură – ai câștigat teren. Toți ne dorim să fim iubiți, toți
avem calități pentru care putem să fim iubiți. Pe unii, însă, îi
iubește toată lumea, iar pe alții nimeni. Așa se întâmplă în viață,
așa se întâmplă și în poezie, Ce anume face diferența?

D.T: Deşi ştim cu toţii că nu se câştigă din literatură la noi,

de ce continuă oamenii totuşi să scrie, ba chiar aş zice că e
o epidemie de literatură de toate genurile?

D.P: Cred că, astăzi, oamenii scriu, pentru că nu mai au

parteneri autentici de dialog. Pentru că nu mai există martori
autentici ai vieților lor. Li se pare că se scurg precum apa în
pământ. Și nu sunt departe de adevăr. Nimeni nu mai are timp
pentru nimeni. Nici pentru noi înșine nu mai avem. Și atunci
scriem. Nu contează cât de bine. Important e să simți că exiști.
Fie și numai în acele momente în care scrii. Oamenii scriu,
astăzi, fiindcă le este foarte frică să nu moară singuri.

D.T: E nevoie oare să fie regândite şi aplicate alte forme de

promovare a unui scriitor bun, de vreme ce acestea

55 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

cunoscute de toţi nu funcţionează? Spre exemplu, sistemul

german de promovare cuprinde lecturi publice plătite şi
burse, întâlniri cu elevii, cu studenţii din universităţi, ce
părere ai, la noi ar funcţiona sau ne lipseşte în acest
moment entuziasmul?

D.P. Este nevoie, în primul rând, de solidaritate de breaslă și de

conștiință de breaslă. Scriitorul român este pe cont propriu, chiar
și între cei asemenea lui. Până și bolnavii din același salon de
spital se ajută între ei, când văd că nimeni nu le deschide ușa, ca
să-i ridice din locul în care au căzut. Scriitorii români nu
realizează greutatea pământului, a singurătății care cade peste ei.
Este nevoie apoi, într-adevăr, de politici culturale adevărate, nu
de „lovituri de imagine”. Astăzi, să creezi și să susții un
eveniment înseamnă zbatere de unul singur. Și înseamnă bani,
mulți bani, pe care nu știm să-i facem să vină. Scriitorul nu este
și administrator, el visează, el construiește realități altfel decât cu
bani. Pentru ca lumile acelea, de care toți avem nevoie, chiar și
cei care cred că se pot lipsi de ele, să existe, administratorii cetății
trebuie să creadă în poveștile scriitorului. În fond, nici nu e prea
greu. În copilărie, nu li se spunea povești, nu vedeau ce nu se
vede? Pentru ca zânele să existe în continuare, trebuie să existe
scriitorii.

56 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

D.T: Ştiu că ai multe şi diferite proiecte la Centrul Cultural

Piteşti şi la Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu”. Vrei, te
rog, să ne vorbeşti despre aceste acţiuni culturale?

D.P: Acum, nu mai sunt multe proiectele acestea. Motivele se

știu. La Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” Argeș, coordonez
rubrica online ESENȚE, PERSPECTIVE, PERSONAJE. Vă
invit să tastați bjarges.ro și s-o căutați din priviri. O veți găsi
imediat. Am reînceput activitățile cu publicul, proiecte de cel
mult o lună. În martie, derulăm DOMNII CITESC POEZIE –
lectură, urmată de comentariile de rigoare. Oamenii revin ușor-
ușor, dar nu mai este ce-a fost. Se simte în aer, în gesturi, în
comportamentul general. Evenimentele noastre miros a frică. La
Centrul Cultural Pitești, încă din luna a doua de pandemie, am
susținut proiectul GÂNDURI, ROSTIRI, SCRIERI. Cu invitați
și fără. Sau cu invitați online. E o soluție de criză, dar care ne
ajută mult. Simțim că suntem încă în viață, că avem puls. Și,
desigur, mai este emisiunea duminicală de la ANTENA 3 Pitești
– DRAGĂ PERSONAJ PRINCIPAL, care rămâne, și ea, o
poartă deschisă spre cer. Ba chiar un portal, pentru că mă tem că
ne vom înstrăina atât de mult de cei care am fost, încât ce facem
astăzi va căpăta valoare de simbol, de basm, din energia acestor
acțiuni ale noastre de acum ne vom hrăni mult timp.

57 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

D.T: Deţine literatura, şi implicit cuvântul, forța de a modela

caractere, de a schimba oamenii din punct de vedere moral
şi etic?

D.P: Da! Dovada este sub ochii noștri: cuvintele mediocre, rele,
fără vlagă, sleite au creat oameni pe măsură. România acestui
timp este o jucărie stricată. Este, dacă vrei, o carte ruptă, din
care lipsesc multe file, pe altele s-au vărsat sosuri, nu mai
deslușești litere și sensuri. Spune-mi cum vorbești de obicei, ca
să-ți spun cine ești! În ultimii ani, am devenit foarte atentă la
vocabularul de bază al celor cu care relaționez. E un fel de ghicit
în cuvinte și în oameni. Sunt cuvinte pe care le folosesc mai des,
expresii care le plac sau despre care ei cred că le dau forță. Felul
acesta de a mă uita în jur mă ajută mult. În ce privește
literatura, aici e mai delicată situația. Suntem în război.
Literatura e o zestre încuiată în sipete și cărată în spinare. Sau
ascunsă în pământ. Ce ajunge până la noi este ce cade din acele
cufere. Or ce cade e prea puțin ca să modeleze, ca să motiveze.
Literatura așteaptă să se încheie războiul, pe toate fronturile,
văzute și nevăzute, ca să poată vorbi răspicat.

D.T: Există o carte la care lucrezi în prezent, un proiect în

aşteptare? Cât timp trebuie să treacă de când un scriitor/un
poet a terminat de scris o carte şi până când va începe să
scrie o alta? Îmi vin în minte acum cuvintele lui Mircea

58 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Cărtărescu, el susţinea că, după ce un scriitor a terminat de

spus ceea ce avea de spus, e nevoie să se aşeze şi să tacă o
vreme<

D.P: Acum, nu există nimic. Eu însămi exist de azi pe mâine. Ce

scriu e suferință eliberată. Ființa mea are nevoie să se exprime
prin scris, doar că o face distorsionat. Ca un prizonier care sapă
un tunel. Îl sapă noaptea și de unul singur. Ziua trăiește laolaltă
cu ceilalți prizonieri. Suferă mult. Îi dă putere visul că se poate
să fie liber într-o zi, că doar de aceea sapă tunelul. Știe că au
făcut-o și alții înaintea lui și că au reușit.

D.T: Se spune că fără carte se poate trăi, dar după ce ai citit

unele dintre cele mai provocatoare, după ce ai primit
lumina de acolo, dintre rândurile lor, cum ai mai putea să
nesocoteşti cititul, chiar dacă el pierde teren în favoarea
internetului, care oferă, ce-i drept, orice ţine de informaţie
sau răspunsuri tuturor întrebărilor?

D.P: Eu nu pot trăi fără cărți, dar am realizat de mult că lumea

nu se învârte în jurul meu. Cărțile sunt, de fapt, libertatea mea.
Ele îmi confirmă faptul că exist, că am drepturi, că sunt datoare
să fac tot ce îmi stă în puteri pentru drepturile mele. Nu mă pot
imagina la o parte de cuvântul frumos. Internetul rămâne o
închisoare aurită, o colivie aurită. Îi compătimesc din toată inima

59 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

pe cei care n-au gustat din libertatea cărților, care n-au zburat
niciodată cu o carte în lume și dincolo de ea. Fiecare își trăiește,
însă, propria viață. Și propria stare de grație.

D.T: Denisa, te împlineşte ceea ce faci? Ar fi ceva anume ce

ţi-ai dori şi nu s-a întâmplat încă? Presupunând că ni s-ar
da şansa unui nou început, într-un alt univers, într-o altă
civilizaţie, cum ar fi Denisa acelei lumi?

D.P: Împlinirea înseamnă DAR, pe care celălalt îl primește cu

bucurie, pentru că știe deja sau intuiește cum l-ar putea așeza în
propria viață. Înseamnă ÎMBRĂȚIȘARE. Dar, cel puțin pentru
mine, a început, de la o vreme, să mai însemne și DOR. De un
altfel de echilibru, de o altfel de viziune, de un alt tipar, care –
așa cum ai spus – să mă extragă din mine, să-mi prindă alte aripi
și să mă învețe un alt zbor. M-ai întrebat ce îmi doresc. Exact
acest lucru: îmi doresc tot ce nu mi s-a întâmplat în linia de
destin actuală, din varii motive, ele nu-și mai au acum rostul.
Însă ce nu mi s-a întâmplat și era esențial naște astăzi, când
încep să fiu cu adevărat conștientă de mine, dorul despre care
pomeneam. Mi-ar plăcea ca Denisa unui alt univers să nu mai
rateze esențialul, tot ceea ce este esențial pentru ea ca ființă
spirituală.

60 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Demers critic - carte de poezie

SEMNAL EDITORIAL ART CREATIV

Curcubeie de ciocolată, autor, Victor Martin, Editura Art

Creativ, 2021

„zdrobind prea multă lumină în glas,/stăm cu picioarele înfipte în

inima de zgură a paşilor...”

Victor Martin, jurnalist, scriitor de literatură fantastică,

eseist, critic literar şi un foarte bun poet, revine la Editura Art
Creativ cu un volum de versuri, Curcubeie de ciocolată, ediţia a
II-a revizuită şi adăugită, în colecţia Esenţial Art Creativ,
2021.

Prima ediţie a fost tipărită în 2016, în colecţia Regal, colecţie

despre care Victor Martin spunea într-un articol: „Frumusețea
poeziei celor prezenți în această colecție nu e ceea ce se vede în
oglindă, ci este tot ce oglinda îți sugerează să vezi”. Am
certitudinea că va vorbi cel puţin la fel de onest şi despre
volumele colecţiei Esenţial.

Victor Martin a apărut în majoritatea antologiilor Art

Creativ cu selecţii de proză, poezie, aforisme, amintesc doar
câteva dintre acestea: Poemia (poezie, 2015), În dreptul luminii
(poezie şi proză, 2017), Carusel cu simfonii tinere (poezie,
2018), Dare de seamă (poezie, 2019), Charme (proză scurtă,
2018), Identităţi (aforisme, 2019), Dincolo de Venus (proză,

61 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

2019), Roşu declarativ (poezii de dragoste, 2020), Literatura

română contemporană – Poezia şi Literatura română
contemporană – Proza, ambele apărute în 2020, 7Esenţial
(poezie, 2021).

Poezia acestui volum este expresivă, activează şi antrenează

imaginaţia cititorului, sensurile adânci nu sunt uşor de
descifrat, este „o pălărie frumoasă, ce se poartă pe capul
gol”, „o diferenţă între dictatura şi democraţia bunului
gust”, un mod original şi direct de a depăşi starea-limită pe
care am fost constrânşi să o acceptăm.

Iată că, prin poezie, putem păstra iluzia normalităţii şi

speranţa că ne vom întoarce la ea, oricum, „dacă nu ne
justificăm eşecul,/invocăm democraţia/şi nu trebuie să
regretăm nesiguranţa/zilei de mâine/când avem la
îndemână/nesiguranţa nesiguranţei”.

Unele poezii vin ca o sentinţă care loveşte pe neaşteptate,

dar, paradoxal, aceasta nu are nicio tentă amară, ci doar de
descoperire a unui adevăr despre care ştiai că există, deşi nu
în aceeaşi măsură ca şi ceilalţi, nu mergeai înspre el, direcţia
nu era cea corectă...până acum: „într-o lume complicată de
noi,/se moare simplu/şi se consumă îngeri în sânge...”, „ard
poetic purceii la tavă,/minţim cu orice ne nimerim a fi,/tăcem
ca poeţii-necaţi de putere,/în toată marea asta de
sentimente,/pe care primăvara, ciocănind cu degete

62 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

strâmbe/câte un val,/ne face să spunem ceva/ şi spunem

altceva”.

Sclipirea imaginilor are justificare în schema reuşită a

asocierii de cuvinte, acestea se completează, se succed şi dau
sens expresiei poetice care se parcurge în întregime, se simte
şi se trăieşte, este desăvârşită prin tehnică, prin urmare,
înăuntrul formulei se află ceva special – trupul viu al
cuvântului, înfrumuseţat prin asocieri, confirmare a tot ceea
ce am spus până acum: „călcându-ne pe aripi mute,/păşim
pe toţi macii înserării/şi, apoi, să trăieşti, ce albastru!”, „mă
regăsesc fugind doar către tine/pufoşi, genunchii tăi ca nişte
şoapte,/nud culcat cu forţa,/nemângâierea nemângâierii”.

Registrul aforismului deţine parte importantă din spaţiul

receptării şi refelectării, rezultat al unei experienţe deschise
spre componenta socială, spre cunoaştere continuă a
acesteia: „în viaţa unde glasul e doar o nostimă
efemeridă,/râde fiecare după cum i-e felul/sau după
cum i se face;/dacă n-am crede în poezie,/ne-am pierde
simţul umorului” sau „deschidem un fel de ochi peste
lume,/dormim cu uşa deschisă,/cu gândul deschis
gândului;/variază doar procentul prostiei,/inteligenţa
rămâne, aşa, ca o mască, pe faţă”, „pentru că nu-i place să
moară,/ţăranului îi place să trăiască...”, „e complicat chiar să
şi cauţi/simplitatea naturii din tine”, „suntem făcuţi să nu
iubim niciodată/destule oraşe;/fiind proşti,/nici nu ştim cât
suntem de fericiţi...”

63 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Relaţia poet-creaţie, poet-lume se concretizează şi rămâne

trainică în versuri ca acestea: „ori de câte ori citeşti poezia,/e
mereu altceva,/unde cei care mai mult se gândesc ce
spun,/decât spun ce gândesc,/sunt incomozi până la
invizibil”, „infirme de atâta albastru,/mă iau de mână
cuvintele/şi mi-o muşcă sau mi-o sărută,/trecându-mă
strada”, „cum să nu existe Dumnezeu/când omul e un aşa
mare semn de-ntrebare?”, „nu se mai întreabă nimeni de
unde vine,/ci de ce”...

Se face simţită şi o dimensiune socio-politică, întâlnită şi în

romanele lui Victor Martin (Lenea, bunăoară), dar aceast
lucru nu face decât să dea o notă aparte poeziei şi să o aşeze
în faţa cititorului şi mai proaspătă, mai dinamică, mai
plăcută, vie, deci ... şi nu-i puţin lucru: „e foarte sănătos să te
ameţeşti/cu ce n-ai,/cocteilul de apă chioară/cu apă
distilată/e soluţia viitorului societăţii”, „când te enervează
inteligenţa,/e nebunie curată,/societatea te vrea de pomană
şi,/încă de la începutul literaturii,/te plimbi cu sicriul”.

Ce legătură este între poezie și ciocolată?! Ne întreabă

criticul literar Viorel Pîrligras şi tot domnia sa ne dezvăluie
misterul,afirmând că : „ambele sunt la fel de amare”. Veţi
hotărî domniile voastre, cititorii!

„Vedeam cum pierim în faţa normei,

vedeam cum singur se umple
frigiderul de sensuri.

64 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Vedeam cum ne iubeam cu salariile,

vedeam cum intram cu greu, chiar şi-n mormânt.
Când plecăm,
ni se întâmplă totdeauna câte ceva,
până la a pleca.
Intră frigul în cărţile de istorie,
inimile bat, în continuare, noaptea jumătate
şi, clopote fâlfâinde,
coccisurile împrăştie zorii”.

„Dragostea noastră e un şantier de pace,

bem vinul din pumn,
ne adunăm din gesturi mici
şi dintr-o continuă ameninţare.
Faci tu ceva la ceas de nu merge
sau tu eşti ceasul?
Frumuseţe nebună şi cântec surd,
să fim sănătoşi împreună,
lucru ce îl doresc şi pietrelor şi: tac-tac-tac!”

„Bat clopote de gheaţă, iar timpul-eros îşi încalţă

tălpile proprii în picioarele proprii,
timp în care se topeşte aur.
Trece o diasporă în chiloţi.
Veniţi! Veniţi şi voi!
Vreau să închid şi ochiul celălalt
înainte de a descoperi şi gena dimineţii.

65 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Sunt atât de puţine cuvintele,

încât trecerea te rupe în bucăţi mici,
mici de tot,
până la un abur de melancolie,
pe ogorul ca o carte deschisă,
pe câmpia română ca o sahară de zâmbet.

Victor Martin este membru al Uniunii Scriitorilor din

România şi autor a peste 30 de cărţi.

DANIELA TOMA

66 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Demers critic - carte de poezie

Poezie în mintea goală, Ottilia Ardeleanu/Poesia en la ment

buida, traduit per Pere Besso

Poezia de cuprins intelectual, naturală, esenţială şi

rafinată...

Personalitatea Ottiliei Ardeleanu şi dăruirea excelentului

traducător Pere Besso oferă cititorului un spectacol de
infinit liber şi de percepţie poetică amplă în volumul Poezie
în mintea goală/Poesia en la ment buida, apărut la Editura Ex
Ponto, Constanţa, 2021. Şi, iată cum, prin semnificaţia
cuvintelor şi prin forţa lor, poezia îşi impune sensul
profund şi, mai mult decât atât, uneşte oamenii dincolo de
orice distanţă, de orice fereastră care ar fi putut fi închisă
sau ar fi exclus comunicarea, „o casă albă şi caldă/cu ferestre
mici de flori/prin care soarele să privească uluit/cele două inimi
alăturate”.

Elementul emoţional asociat cu unitatea ritmică se înscriu

în aceeaşi linie poetică remarcabilă, într-un transfer
necondiţionat de stare, satisfăcând astfel nevoia cititorului
avizat, a iubitorului de poezie, pentru că „o poezie poate
ajunge la 666 de cititori/să nu-i punem în seamă fatidica
rezoluţie/ci în fracţiune de secundă să gândim că/va veni al
şaptelea/salvatorul/în plenitudinea dreptului/de a nu fi
eşuat/apocaliptic”. Iată ce motivaţie privind miracolul

67 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

existenţei, ideea de cunoaştere a acestuia, care duce spre

sine mai întâi şi apoi spre complexitatea vieţii, spre starea
ei de maximă afectivitate, aşa cum afirmă şi Ottilia
Ardeleanu: „viaţa nu trece la fel pentru fiecare/este
trepidaţie/cu cât o parcurgi mai repede/cu atât timpul tău e mai
scurt/nu există clipă mai bună decât alta/ci doar clipa trăită...”
prin urmare, ideile, atitudinile, trăirile lăuntrice se iau
drept argumente şi punct în care ele însele se concentrează
– un imbold în plus pentru cititor de a explora spaţiul
dintre conştient şi inconştient, dimensiune pe care Ottilia
Ardeleanu o valorifică estetic în esenţă, iar Pere Besso îi
găseşte corespondent în frumuseţea limbii sale, îndrăgostit
fiind iremediabil de a noastră: „la vida no passa igual per a
cadascu/es trepidacio com mes rapida la recorres/mes curt es el
teu temps/no existeix un moment millor que un altre/sino el
moment viscut...”ce bine sună!

Tentaţia abordării unor teme sensibile în paralel cu

aducerea în prim-plan a realităţii cu toate cele ce o definesc
creează un contrast de nuanţe, o libertate a teoriilor
identitare, un joc de planuri la nivel formal, unul
relevându-se din energia celuilalt şi din alăturarea asumată
a cuvintelor cu mare vibraţie expresivă. De aici derivă
toate celelalte, aici se află sursa şi inima poemelor Ottiliei
Ardeleanu, una în căutarea celeilalte, o căutare continuă
fără de care poezia nu poate exista: „cuvintele se aşază în
mătci de portative/sincopat îşi expun nurii
ambientali/înnebunesc spectatorii reţinuţi/oricum de gestul de a

68 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

se expune/pe ambele sensuri de înclinaţie/într-o poziţie care

facilitează pătrunderea/în graţiile nedezminţite ale acestei
tentante vrăjitoare/la flacără unui compromis/întocmit fix/când
impresia năucitoare se evaporă nălucă”.

Realitatea se lasă zilnic călcată în picioare, „zilele pe

umeraşe/una după alta le purtăm/...uneori ne place albul/dar cât
de repede se murdăreşte/indefinit preferăm roşul/până la
decolorare/fără să avem de ales/antipaticul negru/manta grea pe
umeri” – iată cum, imaginea lumii şi a elementelor ce o
definesc se conectează la o reţea a firescului şi a
nefirescului, în acelaşi timp, firele comunicative poartă
culori distincte, tocmai pentru a marca mesaje esenţiale şi
complexe, deşi, uneori sunt binevenite şi anumite rupturi
ca să se menţină, să se restructureze conexiunea cu spaţiul
generos oferit de cuvintele unui univers ales, astfel că „eşti
liber să dai drumul din lanţ imaginaţiei/să zburde pe malul mării
până oboseşte”, „fericirea face umbră pământului”, „iată gura
tunelului prin care voi scăpa”.

Elemente de decor personal, „foaie velină uşoară de casă”,

„un singur creion în buzunar”, „cuvinte libere”, „taste
fierbinţi”, „acoperişul unei idei cu trei etaje”, dar şi „toamna
încremenită în aramă”, „o floare sălbatică”, „unghiul mort al
somnului”, „buze lipite de marginea cerului” sau „sărutul
matinal al primei dimineţi de octombrie” sunt asociate cu
veşnicia, se pliază perfect pe forma văzută şi nevăzută a
acesteia, trimit la ideea de trecere înspre deschiderea unui

69 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

singur cuvânt care înseamnă totul, unde „se ştie deja

numărul adăpostirilor lor”, a celor aleşi, desigur, „oricum îi
vor afla stelele şi petrecăreţii/când vor ieşi din tine/goi epuizaţi
de câtă poezie a trebuit/să încrusteze pe trupul tău simţitor/până
la ziuă”.

Prin urmare, elanul compoziţional este definit de abilitatea

de a controla noi coordonate expresioniste,
substanţialitatea, de fapt, a poeziilor din acest volum,
spectacol de autentică însufleţire, minuţios pregătit într-un
continuu exerciţiu al iubirii de oameni şi de sine, când
liniştit, când frământând lutul neodihnei cu atingeri
diferite, dar, cu siguranţă trasând urme inconfundabile
peste rosturi şi împliniri: „poate că/o sâmbătă vrea să ne
piardă/şi-atunci adun din vreme castane şi/forme de iubire
pentru mâine când/voi coace aluaturi şi mirodenii/să nu fiu
singură în faţa pâinii mele/pe care va trebui să o arunc/în cele
patru zări”, destin dinainte stabilit şi asumat cu toate
consecinţele înfăptuirii lui...

„deschid o carte/foile tac/în durerea întoarcerii lor/un moment de

dragoste foşneşte infantil” – nimic mai frumos!

DANIELA TOMA

70 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

71 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

START ART

POEZIE, FORMĂ, CULOARE ŞI LUMINĂ

DARIO Gi, (ITALIA) ©

energia creativă, expresivitatea, talentul pictorului italian Dario

Gi se remarcă într-un proces unic de exprimare, care vine din
interiorul lumii sale, fiecare lucrare primind câte o formă nouă
de interpretare, un aspect al personalităţii artistului dezvăluit
fără cuvinte, doar prin lumină şi culoare

nu contenesc să afirm, pentru că văd şi simt, legătura cu

misterul în care se ancorează pictorul, eleganţa ce o primeşte
compoziţia şi echilibrul dintre toate acestea; şi dacă priveşti
atent, pictura lui Dario se aude, devine poezie, devine pasiune,
senzaţie şi stare, o bucată din respiraţia de viaţă a lui
Dumnezeu, dar, fără doar şi poate, se vrea a fi şi un limbaj
comun cu iubitorul de artă, cu privitorul ...

o manieră dominantă, o temeinică educaţie tehnică, un

continuu proces de redescoperire trebuie să devină atuuri nu
numai pentru galeriile importante din Italia, ci şi pentru cele din
întreaga lume...

nu spun nimic despre evadările somnului de sub sprâncene

de teamă să nu izoleze cineva oscarul anei
din zidul de lut într-o carte despre război

72 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

imaginea se află pe coperta volumului, Vremurile se scriu în

jurnalul unei pisici sălbatice, poem teatral (incomod şi chiar
bizar) autor, Daniela Toma, apărut la Editura Art Creativ, 2021

73 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

CARMEN POPESCU ©

culorile care contrastează în mod spectaculos, contururile,

efectul spaţial, tema aleasă conferă în lucrările lui Carmen
senzaţia erupţiei unui vulcan, îţi permit să priveşti prin ele,
dincolo de timp şi să le acorzi o atenţie deosebită

ideile abstracte sunt redate prin ele însele, astfel obţinându-se

expresivitatea emoţiei odată cu senzaţia că totul se află în
mişcare, într-un continuu spirit vital, în deplin sincronism cu
contextul ales, din acest motiv eu denumesc lucrările artistei
tablouri poetice

Carmen, privindu-și capacul pe care ațipesc vopsele/ împietrite

la întâmplare/îl va sprijini să acopere vreodată/neacceptările

74 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

DANIELA TOMA ©

în tablourile mele, formele evoluează vertical, refac prin

recompunere, imaginea luminii, folosindu-se totdeauna de
dimensiunea lăuntrică a acesteia şi, bineînţeles, de cea
mistică, nescăpată din vedere, aşa încât, totdeauna ajung la
concluzia că veacului cumsecade nu i de mai potriveşte
covorul, un dezacord de calibru stă aici arcuit, sunt mereu în
afara timpului, fără început și fără sfârșit...

în rest e bine, îmi desenez venele mai strâmte,

să nu se omoare între ele
ţipătul a supraviețuit, cine știe ce se mai întâmplă între timp...

rubrică realizată de Daniela TOMA

75 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1
 Monitorul de poezie

Pagina redacţiei

Reamintim că autorii nu ne pot propune direct poezii proprii

pentru publicare în această revistă! Publicăm doar poezii pe
care le selectăm dintre cele pe care le „monitorizăm”.

Puteţi însă publica fără restricţii poezii în grupul literar pe

care îl monitorizăm cel mai frecvent:

https://www.facebook.com/groups/ateliermonitoruldepoezie/

Dar puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât
de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei
reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia
universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor
cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc. Materialele acestea le
puteţi trimite prin mesaje pe pagina oficială de facebook a
revistei Monitorul de Poezie: fb.me/monitoruldepoezie

Responsabilitatea juridică pentru conformitatea celor trimise

şi acordul autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit
aceste materiale, conform art. 26 din Codul Penal.

Nu garantăm, însă, publicarea.

Vă mulţumim pentru lectură!

Director revistă: Ionuţ Calotă

MONITORUL DE POEZIE - ISSN 2668-0440

76 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1