Clasa a XI-a B 27 octombrie 2015

Unitatea de învățare : ANALIZATORII

Structurile care ajută la integrarea organismului în mediul înconjurător se

numesc ANALIZATORI.
-acestea sunt structuri complexe care : recepționează, conduc și transformă excitațiile
primite în senzații adecvate.
Elementele ce compun un analizator sunt:
1.     SEGMENTUL PERIFERIC= RECEPTOR - este o celulă sau un grup de
celule specializate pentru recepționarea modificării unui anumit tip de energie care
reprezintă excitantul specific.
Clasificarea  receptorilor:
a.      După localizarea lor:
-    exteroreceptori
-    proprioceptori
-    interoreceptori
b.     După tipul de energie pe care îl recepționează:
-         fotoreceptorori
-         mecanoreceptori
-         chemoreceptori
-         termoreceptori
-         presoreceptori

2.     SEGMENTUL INTERMEDIAR = CALEA DE CONDUCERE

-         reprezinta calea senzitivo-senzorială
-         poate fi:
a.      directă- conducerea se face rapid, participă puțini neuroni, are proiecție
precisă în aria senzitivă cerebrală.
b.     indirectă- conducerea este lentă, participă un număr mare de neuroni, are
proiecție difuză pe scoarța cerebrală.

3.     SEGMENTUL CENTRAL= CENTRU NERVOS

-         aria senzitivă din scoarța cerebrală unde informația este transformată în
senzație

1
 Analizatori:
-         vizual
-         acustico- vestibular
-         gustativ
-         olfactiv
-         cutanat
-         kinestezic

ANALIZATORUL VIZUAL
Vederea furnizează peste 90% din informațiile asupra mediului înconjurător și are o importanță
fiziologică considerabilă nu numai în diferențierea luminozității, formei și culorilor obiectelor, dar
și în menținerea tonusului cortical, atenției.

*Stimul - undele electromagnetice cu lunginea de undă între 400-700nm-  lumina

vizuală
Segmentele analizatorului vizual
*Segmentul receptor îl constituie retina, tunica internă a globului ocular
Retina este constituită din 10 straturi celulare. Stratul profund este format din celule
pigmentare are funcții de protecție și metabolice, asigurțnd sinteza pigmenților
fotosensibili. Al II-lea strat cuprinde celulele fotosensibile cu conuri și bastonașe.
1.     celulele cu conuri
-         6-7 milioane/retină - mai numeroase în pata galbena(macula lutea) - fovea
centralis=zona cu acuitate vizuală maximă
-         Conțin retinal ( derivat al vitaminei A) și iodopsina=pigment fotosensibil-
lipsa vitaminei A nu mai reface retinalul- hemeralopia
-         Sensibile la lumina intensă- diurnă și cromatică- celule pt roșu, verde și
albastru și a formelor
2.     celule cu bastonașe
-         125 milioane/retină, mai numeroase la periferie, mai puține în pata galbenă,
lipsesc în fovea centralis
-         Sunt celule nervoase modificate sensibile la lumina de intensitate slabă-
vederea scotopică
-         Conțin retinal și rodopsina=pigmentul fotosensibil- nerefacerea
retinalului pe baza vitaminei A duce la nictalopie

2
 c.     Segmentul intermediar
I.    celulele bipolare din retină
II.   celulele multipolare din retină- axonii acestora formează nervul optic care
prin încrucișarea fibrelor din aria vizuală partea temporală formează
chiasma optică, drumul continuându-se prin tractul optic
III.   metatalamus- corpul geniculat extern ( lateral)
d.     Segmentul central
-         aria senzitivă vizuală din lobul occipital din jurul scizurii calcarine, în jurul
acesteia există zona de asociație vizuală, care determină realizarea noțiunii de
spațiu, necesară în orientare și recunoaștere și asigură memoria vizuală.

***SEGMENTUL PERIFERIC este un organ pereche format din globul

ocular și organele anexe ale globului ocular;
-el este așezat în orbită și are o formă mai mult sau mai puțin sferică, puțin turtit de
sus în jos (diametrul vertical este de cca 23 mm, iar cel antero-posterior este de 25
mm - acesta numit și axul anatomic al ochiului, poate avea variații mai mici sau mai
mari și poate influența funcționarea ochiului.
Globul ocular este învelit, de la locul de pătrundere a nervului optic până aproape de cornee, de o
membrană conjunctivă, fibroasă, numită capsula Tenon; între aceasta și peretele osos orbitar există
o masă de țesut adipos cu rol protector.

Structura globului ocular

Globul ocular este format din trei tunici suprapuse (tunica externa, mijlocie si
interna), care intregesc peretele globului, si trei medii transparente cuprinse in
interiorul acestuia: umoarea apoasa, cristalinul si corpul vitros.

***Tunica externa este fibroasa si alcatuita din sclerotica si cornee; prima este o

membrana alba, dura si opaca, care prezinta in partea sa posterioara o regiune
perforata, prin care ies fibrele nervului optic, numita lama ciuruita, iar in partea
anterioara se continua cu corneea - o membrana epitelial-conjunctiva transparenta.

***Tunica mijlocie (tunica vasculara) este reprezentata de coroida, corpul

ciliar si iris. Coroida, de culoare bruna-negricioasa, in structura sa predomina vase
sanguine si celule pigmentare; are rol trofic in special pentru retina si contribuie la

3
formarea camerei obscure. Coroida captuseste jumatatea posterioara si mediana a
scleroticii si se continua cu corpul ciliar, spre partea anterioara a globului
ocular. Corpul ciliar (zona ciliara) se compune din muschiul ciliar si procesele
ciliare. Muschiul ciliar este o formatiune musculara constituita din mai multe unitati,
intervine in acomodarea vizuala la distanta, iar procesele ciliare, in numar de 70-80,
din tesut conjunctiv elastic, produc printr-o filtrare a plasmei sanguine, umoarea
apoasa si umoarea sticloasa. Irisul este o membrana circulara care continua tunica
mijlocie in partea anterioara a globului ocular; el prezinta la mijloc un orificiu
circular - pupila. Rolul irisului se manifesta prin:

            - dozarea luminii care va ajunge la retina (similar diafragmei unui aparat de
fotografiat);

            - impiedica patrunderea luminii prin partile periferice ale cristalinului si

            - prin micsorarea pupilei, creste adancimea focarului ocular.

***Tunica interna - retina este cunoscuta ca tunica nervoasa; ea captuseste tunica

mijlocie pe toata intinderea ei; din punct de vedere topografic prezinta trei regiuni:
retina propriu-zisa, ciliara si iridiana.

Regiunea posterioara, retina propriu-zisa sau retina optica, prezinta pata

galbena exact la capatul posterior al axului vizual al ochiului, unde se formeaza
imaginile cele mai clare, si papila optica (punctul orb) - o regiune circulara asezata
mai jos, unde se afla punctul de convergenta al tuturor fibrelor nervoase care
formeaza nervul optic. Retina optica fotoreceptoare, acopera 2/3 din suprafata
posterioara a coroidei. Retina optica are o structura complexa, formata din zece
straturi de celule, dintre care stratul al doilea (extern) este structurat din celulele
vizuale cu con si cu bastonas, denumite astfel dupa forma conica sau cilindrica a
segmentului lor extern.

4
In afara de cornee, globul ocular mai prezinta trei medii refringente:
1.      - Cristalinul - un organ lenticular biconvex, situat inapoia irisului; este cel mai
important in mecanismul dioptric. El este alcatuit din fibre conjunctive elastice, drept
pentru care se poate deforma usor si permite astfel clarificarea imaginii prin procesul
de acomodare.
2.      Umoarea apoasa este un lichid incolor, perfect transparent, care umple camerele
anterioara si posterioara ale ochiului, delimitate de fata posterioara a corneei, de iris
si  cristalin.
3.      Corpul vitros este reprezentat de o substanta gelatinoasa care ocupa tot spatiul
cuprins intre partea posterioara a cristalinului si peretele globului ocular. Aceasta
substanta gelatinoasa prezinta la exterior membrana hialoida, iar la
interior umoarea sticloasa.

ORGANELE ANEXE GLOBULUI OCULAR sunt organele de miscare si organele

de protectie.
Organele de miscare sau muschii globului ocular sunt in numar de sase: muschiul
drept superior, drept inferior, drept intern, drept extern, muschiul oblic mare si oblic
mic.
Organele de protectie sunt reprezentate prin sprancene, pleoape si aparat lacrimal.

5
 FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI VIZUAL.
Analizatorul vizual permite recunoasterea formei, culorii, luminozitatii, miscarii obiectelor si
aprecierea distantelor. In corelatie cu analizatorii acustic, vestibular si kinestezic,
realizeaza orientarea in spatiu si mentinerea echilibrului.
Proiectarea imaginii pe retina se datoreaza aparatului optic care, prin procese de refractie, adaptare
la intensitatea luminii si acomodare la distanta, asigura focalizarea razelor de lumina la 24
mm inapoia cristalinului, pe directia axului optic, pe pata galbena. Imaginea formata  este reala, mai
mica si rasturnata .
Reamintiti-va de la fizica in ce conditii apare refractia luminii si precizati fenomenul in cazul
mediilor transparente ale ochiului.
Procesul vederii este descris in mai multe faze, care, in realitate, se desfasoara concomitent.
1. Reflexul de convergenta consta in miscarea concomitenta a celor doi ochi, avand ca urmare
modifi- 
carea pozitiei axelor optice si reperarea corecta a obiectelor in spatiu, indiferent de distanta pana la
obiect si de pozitia acestuia.
Campurile vizuale ale celor doi ochi se suprapun partial. Zona de suprapunere formeaza campul de
vedere binoculara.
Prin analiza corticala si diferentierea impulsurilor din campurile de vedere monoculara si
binoculara, la care se adaugaimpulsurile proprioceptive de la muschii extrinseci in timpul
reflexelor de convergenta, se asigura aprecierea distantelor fata de obiecte.
Fiecare ochi vede obiectul sub un unghi diferit, generand vederea stereoscopica, in relief.
2. Adaptarea la intensitatea luminii se realizeaza prin doua categorii de procese: reactia pupilara si
adaptarea fotochimica.
a)Reactia pupilara. Irisul regleaza reflex (prin variatia diametrului pupilar) cantitatea de
lumina proiectata pe retina. Stimulul este lumina, receptorul este retina, caile aferente sunt
somatice, iar caile eferente sunt vegetative, simpatice si parasimpatice.
b)Adaptarea fotochimica. La proiectarea luminii pe retina, pigmentii fotosensibili scad cantitativ,
fiind descompusi in cantitate direct proportionala cu intensitatea acesteia. La trecerea de la
lumina la intuneric, adaptarea dureaza 30—40 de minute, timp in care se resintetizeaza pigmentii si
scade pragul de excitabilitate a celulelor fotoreceptoare.
La intuneric creste cantitatea de pigmenti depozitata, ceea ce are ca urmare scaderea pragului de
excitabilitate a celulelor receptoare. Deci, adaptarea la trecerea de la intuneric la lumina se petrece
mai rapid (maxim 3—4 min.).
3. Acomodarea la distanta  este realizata reflex prin actiunea muschilor circulari si radiari ai cor-
pului ciliar, care maresc sau micsoreaza convexitatea fetei anterioare a cristalinului. Aceste procese
duc la modificarea unghiurilor de refractie a razelor luminoase. Atunci cand muschiul ciliar circular
este relaxat, ligamentul suspensor, tensionat de muschii radiari, mentine cristalinul aplatizat,
realizandu-se adaptarea pentru vederea la distanta. La contractia muschilor circulari, determinata de
parasimpatic, ligamentul suspensor se relaxeaza, cristalinul se bombeaza, favorizand vederea
obiectelor apropiate.

6
4. Stimularea retinei consta in excitarea receptorilor retinieni de catre radiatiile luminoase.
a) Lumina strabate celulele retiniene pana la stratul pigmentar si este absorbita de pigmentii
fotosensibili din celulele cu bastonase si conuri. Celulele receptoare sunt stimulate de radiatii
cuprinse intre 390 si 760 nm*.
b) Scindarea pigmentilor fotosensibili sub influenta luminii, in retinol si opsina (derivat al vitaminei
A), cu eliberare de energie.
Aceste procese determina cresterea permeabilitatii membranei celulelor receptoare pentru sodiu si
aparitia potentialului de receptor.
c) Transformarea potentialului de receptor in potential de actiune, care este condus sub forma  de
influx nervos modulat de catre celulele bipolare.
d) Refacerea pigmentilor, proces de sinteza in care un rol important il detine vitamina A.
Pentru a provoca excitatia, razele luminoase trebuie sa posede o energie suficienta si sa actioneze un
timp suficient de indelungat.
Exercitiu
Cunoscand faptul ca daltonismul este o maladie ereditara determinata de o gena recesiva
heterozomala, argumentati de ce boala se transmite cu preponderenta la un anumit sex si care este
acesta.
Celulele cu bastonase au pragul de excitabilitate si puterea de rezolutie scazute. Celulele cu conuri
receptioneaza stimul luminosi cu intensitate mare (au prag de excitabilitate
ridicat), dar inregistreaza culoarea, detaliile si contururile.
Teoria tricromatica Young – Helmholz considera ca celulele cu conuri, pentru vedere cromatica,
trebuie sa aiba cel putin trei tipuri de pigmenti pentru culorile fundamentale: rosu, verde, albastru.
Daca cele trei substante fotosensibile sunt descompuse uniform, se percepe
culoarea alba. Prin descompunerea lor inegala se percep celelalte culori.
Vederea este un proces proces indeplinit proportional de cele doua tipuri  de celule fotoreceptoare
in functie de conditiile de luminozitate. Sensibilitatea retinei depinde de natura luminii, intensitatea
si durata iluminarii, dimensiunea sursei de lumina, zona retiniana luminata si suprafata acesteia.

7
 DEFECTELE VEDERII
Spre deosebire de ochiul normal (emetrop), la ochii cu deficiente (ametropi) formarea
imaginii nu se poate realiza pe pata galbena.
Ametropia se datoreaza mai multor factori.
a) Modificarea lungimii axei ochiului sau variatia indicelui de refractie
— ax mai lung sau refractie excesiva, cu formarea imaginii clare inaintea retinei, in
cazul MIOPIEI;
— ax mai scurt sau refractie slaba, cu formarea imaginii clare inapoia retinei, in
cazul HIPERMETROPIEI.
b) Scaderea elasticitatii cristalinului si a contractilitatii muschilor ciliari, care reduc
limitele de acomodare. Afectiunea se numeste PRESBITISM si este caracteristica
persoanelor varstnice.
c) Deformari ale corneei si / sau ale cristalinului. Afectiunea poarta numele
de ASTIGMATISM si se corecteaza cu lentile cilindrice.
d) Absenta partiala sau totala a pigmentilor fotosensibili din celulele cu conuri
determina perturbari in perceperea culorilor (DALTONISMUL).
RETINETI:
1. Lipsa vitaminei A din alimentatie determina tulburari ale vederii prin diminuarea
sintezei de pigmenti fotosensibili. (hemeralopia* sau orbul gainilor).
Daca frecventa stimulilor depaseste 40/ s, are loc fuziunea imaginilor, fara a percepe
discontinuitatea, datorita persistentei imaginilor pe retina. Pe acest principiu se
bazeaza cinematografia.

8
Celulele cu con, in numar de 5-7 milioane, sunt raspunzatoare de vederea in lumina
puternica; ele au un prag de sensibilitate mai performant in perceptia culorilor si a
formelor. Conul contine un numar mare de pigmenti fotosensibili, dintre
care iodopsina este cel mai important; el se descompune sub influenta luminii si se
recompune in prezenta vitaminei A. Celulele cu con se intalnesc in numar foarte mare la
nivelul petei galbene.
Celulele cu bastonas, mai numeroase (125-130 milioane), sunt raspunzatoare de vederea la
lumina slaba (nocturna); bastonasul contine rodopsina (purpura vizuala) - pigment
fotolabil care la intuneric are o culoare rosie purpurie, iar in prezenta luminii se transforma
intr-un derivat alb constituit dintr-o proteina - opsina (scotopsina) si un pigment - retinen.
Acesti receptori ai vederii nu pot decela detalii asupra culorii sau formei exacte a obiectelor.
Celelalte regiuni ale retinei: regiunea mijlocie (retina ciliara) si anterioara (retina iridiana)
sunt membrane epiteliale, au o structura foarte simpla, fara o functie speciala; ele
alcatuiesc retina oarba.

Segmentul de conducere al analizatorului vizual (calea optica) este format din

doua parti:
- calea infrageniculata, constituita din proto- si deutoneuronii retinieni care ajung pana
la corpii geniculati externi din metatalamus si
- calea suprageniculata, reprezentata de axonii neuronilor din corpii geniculati externi
(drept si stang) = al III-lea neuron, care va proiecta informatiile de la retina pe scoarta
cerebrala.
Segmentul central, cortical se afla in lobul occipital, de o parte si alta a scizurii
(ariile 17, 18 si 19); aici are loc procesul de transformare a excitatiei luminoase in senzatie
vizuala.
Acuitatea vizuala depinde de structura unitatilor functionale asupra carora actioneaza lumina.
b) Segmentul de conducere. Primul neuron al caii optice este reprezentat de celulele bipolare din
retina. Dendritele acestora sunt conectate cu celulele fotoreceptoare. Al doilea neuron al caii il
constituie celulele  multipolare retiniene. Axonii lor formeazanervii optici. Fibrele acestora se
incruciseaza partial in chiasma optica, apoi continua sub numele de tracturi optice pana la corpii
geniculati laterali metatalamici unde fac sinapsa cu al treilea neuron. Axonii neuronilor metatalamici
de releu au proiectie corticala (. 10).
Din corpii geniculati se desprind colaterale spre nucleii nervilor cranieni III, IV, VI, spre maduva
cervico-dorsala, spre coliculii cvadrigemeni superiori si spre SAA. Acestea constituie caile reflexelor
optice de orientare, adaptare si acomodare.
c) Segmentul central este localizat in lobii occipitali ai  emisferelor cerebrale, de o parte si de alta a
scizurii  calcarine, unde se afla aria optica primara. In jurul acesteia exista zona de asociatie vizuala,

9
care determina  realizarea notiunii de spatiu, necesara in orientare  si recunoastere, si asigura
memoria vizuala.

10