Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”

Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice

Anul universitar 2020-2021
Specializarea: Asistență Socială, Anul 1, I.D.

PSIHOLOGIE SOCIALĂ

TEMĂ
Alcătuiți un eseu cu titlul “Behaviorismul, un curent important de gândire în secolul XX”.

Student:CIOBANU CĂTĂLINA-ELENA
Anul 1, Semestrul 1- grupa2-ID
 Behaviorismul, un curent important de gândire în secolul XX

Psihologia fusese definită de William James ca "știință a vieții mentale". Însă, la

începutul anilor 1900 studiului proceselor mentale conștiente și inconștiente de până atunci a fost
criticat de mai mulți psihologi, criticile acestora făcând referire la fidelitatea și utilitatea metodei
introspecției, în care subiectul era rugat să descrie propriile sale procese mentale pe parcursul
mai multor sarcini. Pentru un demers metodologic mult mai științific și mai riguros, s-a trecut
treptat de la cercetarea proceselor mentale invizibile, la studiul comportamentelor ce puteau fi
observate direct. Această abordare, cunoscută sub denumirea de behaviorism, a revoluționat
știința psihologiei și a rămas curentul dominant pentru următorii 50 de ani.
Behaviorismul este un curent psihologist american, apărut la începutul secolului xx, c are
consideră drept obiect exclusiv al psihologiei comportamentul exterior, fără a se recurge la
mecanismele cerebrale ale conștiinței sau la procesele mentale interne (a pus la baza studierii
comportamentului uman relația dintre stimul și răspuns, adică trebuie să pornim în exclusivitate
de la date obiective, respectiv de la reacțiile glandulare , musculare, viscerale sau laringale ale
individului la stimulii exteriori).
Behaviorismul traditional , reductionist si radical, a primit critici severe pe masura
radicalismului sau. S-a spus despre el ca saraceste omul de tot ceea ce il face realmente sa fie
om, si nu robot sau animal: constiinta, vointa sentimente etc. Obiectul psihologiei se muta in
afara psihologiei, punandu-se intrebarea daca psihologia behaviorista mai este totusi psihologie.
Deoarece, acestă știință psihologică era lipsită de un caracter practic, a atras asupra sa
un val de critici . Primele critici au venit din partea filozofilor, care susțineau că nu este adevărat
ceea ce corespunde realității, căci gândirea nu reflectă realitatea, ci doar elaborează reguli sau
instrumente care facilitează acțiunea practică a individului, ceea ce făcea inutilă preocuparea
pentru subiectivitatea umană. Al doilea atac al introspecționismului a venit din partea
zoopsihologilor, care explicau comportamentul prin ideea că organismul este o mașină chimică
pusă în mișcare de forțe externe. Al treilea atac al introspecționismului a venit din partea
psihologiei generale, prin cercetătorul american James și danezul Lange, care au concluzionat că
emoțiile nu au o sursă în centrii nervoși superiori, ci în periferia organismului, adică în
modificările ce au loc în organism.
 Edward Lee Thorndike este primii fondatori ai behaviorismului care a realizat o serie de
experimente ce vizau modul de învățare al animalelor. Acesta a pus o pisică într-o cușcă, iar în
afara cuștii, o bucata de hrană. Apoi a măsurat timpul în care animalul învață și reușește să
deschidă ușa cutiei pentru a ajunge la hrană. Repetând de mai multe ori acest experiment cu
pisica, a văzut că aceasta repetă comportamentele care au dus la succes și, în încercări succesive,
scapă din ce în ce mai repede și mai ușor din cușcă. În urma acestui studiu este propusă o lege
conform căreia comportamentele urmate de o întărire pozitiva (recompensa) se vor repeta, iar
cele urmate de o întărire negativă ori fără întărire nu vor fi învățate și se pierd.
Edward Chace Tolman (1886-1959) introduce de asemenea variabile intermediare in
schema S-R, precum varsta, impulsurile fiziologice, ereditatea, constiinta, capacitatea cognitiva,
intentionalitatea, edulcorand principiul de baza al behaviorismului clasic, practic umanizand
behaviorismul, transformandu-l intr-o psihologie propriu-zisa. Observam reintroducerea in
discutie a constiintei. De asemenea, sunt luate in calcul motivatiile in stabilirea
comportamentului.
Abia în 1913 viziunea psihologiei behavioriste s-a clarificat. În acest an, John Broadus
Watson a publicat lucrarea "Psychology as the Behaviorist Views It. Scopul acesteia nu era
altceva decât o completă redefinire a psihologiei ca “ramură pur experimentală și obiectivă a
științei natural”. Scopul teoretic al acestei științe este predicția și controlul
comportamentului. Scopul acesteia nu era altceva decît o completă redefinire a psihologiei ca
"ramură pur experimentală și obiectivă a științei naturale . Scopul teoretic al acestei științe este
predicția și controlul comportamentului. rgumentele decisive împotriva introspecționismului le-a
formulat zoopsihologul John B. Watson, care a susținut că, dacă psihologia vrea să devină știință,
trebuie să își schimbe obiectul cunoașterii, înlocuind conștiința cu comportamentul, singurul care
poate fi perceput și supus măsurării. Tot el susține că sihologia trebuie să își schimbe metoda,
înlăturând introspecția și folosind metode independente de subiectul cunoscător, obiective și că
psihologia ar trebui să-și schimbe scopul, să nu se mulțumească doar cu descrieri și explicații
asupra realității psihice, ci să formuleze legi ale comportamentului pentru a putea întemeia
acțiunea omului în cadrul natural.
Studiind comportamentul animalelor, Tolman a judecat în termeni ai
comportamentului directionat, cu scop. Animalele nu mai sunt "mecanisme", ci ființe capabile să
formeze și să testeze ipoteze bazate pe experienta anterioara. Animalele dezvolta o harta
mentala a mediului in care traiesc. Procesul se numeste invatare latenta, una desfasurata in
absenta recompenselor sau sanctiunilor. Animalele dezvolta asteptari (ipoteze) care sunt
confirmate sau nu de experienta ulterioara. Recompensa sau sanctiunea intra in joc numai daca
cineva vrea sa le motiveze in vederea unui anumit comportament.

În concluzie, behaviorismul a reprezentat patrunderea mai puternica a psihologiei in

zona stiintelor experimentale, organizandu-se in jurul faptelor strict observabile si eliminand
speculatiile neverificabile, iar aceasta se realiza prin schimbarea obiectului de studiu: psihologia
nu mai studia constiinta, ci comportamentul.

Bibliografie

- Suportul de curs

- CF.Christopher D. Green (York University): Introduction to John B. Watson (1913),

"Psychology as the Behaviorist Views it."
- Graham, George. „Behaviorism”. Stanford Encyclopedia of Philosophy
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Behaviorism
- Russel A. Dewey- Introducere in psihologie