Organizarea, functionarea si legislatia serviciilor de sanatate

Evolutia sistemului de sanatate romanesc din anul 1990 pana astazi

2019

Evolutia sistemului de sanatate romanesc din anul 1990 pana astazi

 Dupa al Doilea Razboi Mondial, Romania a avut un sistem de sanatate de tip Semashko,
finantat de stat. Pricipalele lui carcateristici erau: fondurile necesare desfasurarii tuturor
activitatilor din sistem erau asigurate in totalitate de stat, statul era proprietarul absolui al
tuturor resurselor materiale si furniza serviciile de sanatate pentru toata populatia. Acest sistem
se baza pe principiile planificarii centralizate, administrarii rigide si monopolul statului. Astfel
sistemul de ingrijiri de sanatate creat de Ministerul Sanatatii a fost unul integrat, centralizat,
controlat de stat print axe si cu libertate limitata in optiune, dar accesibil pentru toti.
Dupa 1990, Romania a inceput reforma sistemului de sanatae.
Banca Mondiala a derulalt proiectul “ O Romanie Sanatoasa” (1992-1993) pentru a putea
diagnostica problemele din sistemul nostru de sanatate.
Ulterior au aparut cateva recomandari:
-Fondul material politic de asigurari de sanatate descentralizat
-Asigurari private de sanatate
-Descentralizarea serviciilor de sanatate
-Acreditarea furnizorilor de servicii medicale

In prezent, in Romania, constitutia garanteaza dreptul la ocrotirea sanatatii,

La 01.01.1999 a intrat in vigoare legea 145/1997 privind asigurarile sociale de sanatate.

In momentul de fata Romania cunoaste cea mai ampla criza in domeniul Sanatatii. Criza este
adancita de inconsistentele in reforma sistemului, schimbarile politice.

Starea proasta de sanatate a populatiei este determinate de accesul la sanatate si la serviciile de

sanatate.

Serviciile de tip medical sunt acordate pe baza contributiei la fondul de sanatate (6,5% salariatul si
7% angajatorul). In baza acestei contributii, asiguratul beneficiaza gratuit de un pachet de servicii
medicale.
In 1997, Romania a introdus un nou sistem de asigurari de sanatate prin Legea nr.
145/1997, bazat pe o versiune modificata a modelului Bismarck. In prezent, unele structuri din
urmatoarele modele coexista in cadrul sistemului sanitar roman (tinand cont in principal de
modalitatea prin care sistemul este finantat):
• modelul Semashko – bugetul asigurarilor sociale de stat (trezoreria statului);
• modelul Beveridge – principiul rolului de „ filtru” (avut de medicii de familie – alesi, in mod
liber, de catre pacienti si finantat prin impozite);
• modelul Bismarck – sistemul de asigurari sociale de sanatate (bazat pe prime obligatorii de
asigurare, dependente de venituri).- modelul Romaniei.
 Anii 2004 si 2005 ies in evidenta prin scaderea populatiei ocupata ( in 2004 cu 80
persoane, iar in 2005 cu 18,7 mii persoane fata de anul anterior). Ceilalti ani analizati se
remarca prin cresteri de la un an la altul. Ceea ce este important si de analizat este ca in 2005
fata de anul 2004 populatia a scazut cu 19,5 mii persoane , iar in 2007 a crescut cu 100,6 mii
persoane fata de anul 2006. Anul 2006 se remarca de asemenea si prin cresterea cea mai mare
fata de anul de baza, 2003, cu 106,3 mii persoane. Scaderile si cresterile ce au avut loc in
aceasta perioada se evidentiaza din nou si prin indicele si ritmul negativ, atat cu baza fixa, cat si
cu baza mobila, din primii ani, ca apoi in urmatorii 3 ani sa se inregistreze un ritm pozitiv. (de
exemplu: in anul 2006 populatia ocupata creste cu 41,70 % fata de anul anterior).
Sistemul românesc de asistenuǎ medicalǎ este deuinut aproape în totalitate de cǎtre stat çi
este format dintr−o serie de reuele de spitale, policlinici çi alte instituuii medicale de catre
Ministerul Sǎnǎtǎuii çi Familiei prin 42 de Direcuii Judetene de Sǎnǎtate Publicǎ.
Modificarea sistemului dupǎ 1989 a însemnat costuri suplimentare, o stare de confuzie în
rândul personalului medical, întârzieri în reglementarea legislativǎ a atribuuiilor pǎruilor
componente ale sistemului, o circulare disfuncuionalǎ a fondurilor, luarea unor decizii
punctuale, pe parcurs, fǎrǎ a se cunoaçte repercusiunile sociale pe termen lung ale acestora −
toate acestea afectând, în cele din urmǎ, calitatea çi accesibilitatea serviciilor medicale
oferite beneficiarului.
Deçi procentul de neasiguraui nu este foarte mare (între 5 çi 10%), noul model a dus la o
reducere a accesului populauiei la serviciile medicale, prin existenua acestui segment.
Sfârşitul anului 2014 marchează adoptarea Strategiei Naţionale de Sănătate 2014-2020 –
Sănătate pentru Prosperitate, care îşi propune nu numai soluţionarea neconformităţilor
identificate la nivel de sistem, reducerea inegalităţilor în sănătate, optimizarea utilizării
resurselor, pe baza raportului cost-eficacitate, cişi promovarea managementului de calitate,
performant, în vederea trecerii de la simplul deziderat, declarativ, al unei calităţi în sănătate,
către realitate la nivel de percepţie, atitudine şi comportament.

Analiza Swot a sistemului sanitar din România:

Puncte tari:
- existenta unor specialişti competenţi;
- personal tânăr, capabil să se formeze în spiritul noilor exigente survenite prin
aplicarea principiilor de reformă;
- personal cu pregătire în domenii diferite (atât în domeniul medical, cât şi în alte
domenii adiacente sau complementare), ceea ce creşte capacitatea de soluţionare a unor
probleme complexe;
- numar mare si diversificat de medicamente provenite atat de pe teritoriul statului,
cat si din import;
- asiguraţii beneficiază de un pachet gratuit de servicii medicale;
- numărul mare de ONG-uri active în domeniul sănătăţii şi în domeniul medico-
social care pot fi utilizate că resursă, în programe de parteneriat.
Puncte slabe:
-slaba capacitate de supraveghere a modului de executare a sarcinilor atât la nivel
individual, cât şi între departamente;
- deficienţe în asumarea răspunderilor;
- lipsa unui plan de cariera pentru angajaţi şi a unei politici coerente de pregătire şi
menţinere a personalului;
-informare redusă şi insuficientă în ceea ce priveşte metodelor de prevenire a
bolilor şi de păstrare a igienei sanitare;
-situatia instabilă a sistemului de sănătate publică din mediul rural;
- lipsa autonomiei reale, financiare şi manageriale, lipsa care afectează toate
aspectele majore ale activităţii instituţiilor abilitate în domeniul sănătăţii, de la organizarea
funcţională, la colectare, finanţare, contractare, decontare, informare;
- deţine numeroase instituţii în coordonare/subordonare;
- asigurarea condiţiilor pentru o bună desfăşurare a muncii în echipă;
- grade diferite de competenta tehnică pentru persoane cu acelaşi nivel de
salarizare.
Oportunităţi:
- integrarea în UE;
- statutul de membru UE deschide noi posibilităţi de finanţare pe proiecte din
fonduri europene;
- creşterea competenţei şi calităţii actului medical;
- posibilităţile de dezvoltare pe care le poate deschide „turismul” medical, cu
consecinţe benefice în domeniul sănătăţii şi cel economic pentru locuitori;
- descentralizarea şi acordarea unei autonomii reale autorităţilor cu competenţe în
sănătate şi asistenta medicală, statuate ca obiective în programul de guvernare;
- implementarea asigurărilor private de sănătate, că o urmare benefică, reduce
obligaiile în continuă creştere a sistemului sanitar şi presiunea tot mai mare la care este
supus din partea asiguraţilor;
- sănătatea este o sferă cu impact social considerabil, care poate oferi argumente
pentru adoptarea unor politici de dezvoltare.
Ameninţări:
- creşterea nivelului de informare a pacienţilor în acelaşi timp cu progresul şi
diversificarea tehnologiilor diagnostice şi terapeutice vor conduce la creşterea
aşteptărilor acestora şi, implicit, la o creştere a cererii de serviicii medicale dezvoltate;
- libera circulaţie a oamenilor şi accesul la servicii da posibilitatea utilizatorilor
să ia contact cu furnizori de servicii din diferite ţări modificându-şi în acest fel cerinţele;
- dezvoltarea sistemului privat reprezintă un mediu concurenţial pentru
sistemul public;
- libera circulaţie a persoanelor şi facilităţile create după intrarea României în
Uniunea Europeană pentru ocuparea de locuri de muncă cresc riscul migrării
personalului de specialitate, în speţă a celui înalt calificat şi performant;
- lipsa capacităţilor şi abilitaţilor manageriale la nivelul sistemului de asigurări.
Putem da ca şi exemplu managerii spitalelor care sunt în continuare selectaţi pe criterii
de excelenta profesionale medicale şi care nu se transfera întotdeauna şi în domeniul
managerial;
- creşterea costurilor colaterale induse fie prin acoperirea tratamentului unor
boli rare şi foarte grave, fie datorită politicilor practicate de unii distribuitori de
medicamente;
- lipsa de pregătire specifică în domeniul sanitar la nivelul administraţiilor
locale
-descentralizarea şi acordarea unei autonomii reale autorităţilor cu competenţe
în sănătate şi asistenta medicală, poate avea şi consecinţe mai puţin benefice;
- Este discutabil dacă există, la nivel local, know-how-ul, capacitatea
managerială pentru a prelua toate funcţiile specifice sistemului de sănătate;
 – integrarea în Uniunea Europeană poate stimula creşterea
costurilor asistenţei medicale care poate conduce la creşterea decalajului în ceea ce priveşte
accesul la serviciile de sănătate, între populaţia cu venituri decente şi populaţia aflată sub
pragul sărăciei.
În concluzie, cu toate că s-au înregistrat eforturi financiare deosebite din partea statului
român în domeniul sănătăţii, rezultatele nu sunt pe măsura aşteptărilor şi poate, tocmai de
aceea, ultimele acte normative în domeniu, precum şi Strategia Naţională de Sănătate 2014-
2020 se concentrează asupra calităţiişi managementului acesteia în domeniul serviciilor de
sănătate- Ordonanţa de urgenţă nr. 11 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii. in: Monitorul Oficial, partea I nr. 84/30 Ianuarie 2015.

Bibliografie :

1. https://prezi.com/owjcyqez_qmp/evolutia-serviciilor-de-sanatate-dupa-anul-1989/
2.http://www.doctorat.ase.ro/Media/Default/sustineri%20teze%20doctorat/documente
%20doctoranzi/Rezumat_MarinescuMihai_RO.pdf
3. www.google.ro: „Organizaţia Mondială a Sănătăţii”
4.“Geografia populaţiei” - Constantin Vert, Editura Mirton