Sunteți pe pagina 1din 3

TEMA 4.

NORMA JURIDICĂ VAMALĂ


ȘI RAPORTUL JURIDIC VAMAL

Întrebarea 1. Noțiunea, structura și tipurile de norme juridice vamale


Esența și importanța socială a oricărei ramuri de drept se descoperă la analiza normelor
juridice care constituie, de fapt, conținutul ramurii respective.
Fiind o celulă primară a oricărei ramuri de drept, norma juridică reprezintă o regulă
generală:
- stabilită de stat;
- care are un caracter comun;
- destinată pentru o aplicare multiplă;
- care poartă amprenta relațiilor sociale ce constituie obiectul unei anumite ramuri;
- încălcarea căreia presupune o pedeapsă.
Astfel norma juridică vamală este o regulă de conduită, stabilită de stat, scopul căreia
este reglementarea relațiilor sociale ce apar, se modifică și se sting în domeniul activității
vamale, nerespectarea sau încălcarea căreia presupune o răspundere juridică stabilită și garantată
de stat.
Pentru orice normă juridică este caracteristică o structură, adică o componență specifică
a conținutului.
Structura normei juridice vamale este tradițională și constă din trei elemente
independente: ipoteza, dispoziția și sancțiunea.
Ipoteza normei juridice vamale determină cercul de persoane cărora le este adresată
norma, precum și împrejurările, în prezența cărora ea se realizează. Acest element al normei
juridice vamale conține indicații referitor la anumite evenimente sau acțiuni, în cazul cărora
norma dată începe să funcționeze.
Dispoziția este însăși regula de conduită, exprimată ca determinare a îndatoririlor și
drepturilor părților în raportul juridic vamal. Dispoziția normei juridice vamale indică un
comportament anumit ce trebuie să fie respectat de către subiecții dreptului vamal, implicați în
condițiile expuse în ipoteză.
Sancțiunea indică măsurile posibile de constrângere stabilite de către stat pentru
nerespectarea dispoziției.
Din punct de vedere al orientării obiectuale, normele juridice vamale se împart în:
1. norme materiale, care fixează un complex de drepturi și obligații precum și
răspunderea subiecților raportului juridic vamal;
2. norme procesuale ce determină ordinea și condițiile executării drepturilor și
obligațiilor participanților la raporturile juridice vamale.
Din punct de vedere a unității conținutului:
1. norme principii;
2. norme generale;
3. norme speciale.
După caracterul conduitei prescrise:
1. norme imperative care prescriu în mod direct comportamentul subiecților de drept
și nu admit nici o abatere de la acesta. La rândul lor ele se împart în:
- onerative (de impunere), care prescriu în mod expres obligația săvârșirii unor
acțiuni (Ex: Art. 155 CV RM “Obligațiile deținătorului depozitului provizoriu”)
- prohibitive care interzic săvârșirea unor acțiuni (Ex: Art. 224 CV RM
“Contrabanda”)
2. norme dispozitive care acordă posibilitatea unui larg comportament subiecților de
drept, adică normele care nici nu obligă, nici nu interzic o acțiune. La rândul lor, aceste norme
pot fi:
- permisive (Ex: Art. 19 CV RM „Dreptul de a introduce și de a scoate din RM
mărfuri și mijloace de transport”)
- supletive (Ex: Art. 24 CV RM „Alegerea și renunțarea la regimul vamal”)
După modalitățile tehnice de stabilire a regulilor de comportament:
1. Simple
2. Descriptive
3. De expediere
4. De blanchetă
5. Mixte

Întrebarea 2. Acțiunea normelor juridice vamale în timp, în spațiu și asupra persoanelor


În cât privește acțiunea normelor juridice vamale în timp, fundamentală pentru dreptul
vamal este regula alin.2 art.6 al CVRM, conform căreia: „Activitatea vamala se desfășoară în
conformitate cu legislația care este în vigoare la data la care organul vamal a primit declarația
vamala și alte documente, cu excepția cazurilor prevăzute de legislație. În cazul trecerii ilegale
de bunuri peste frontiera vamala, se aplica legislația vamala în vigoare la momentul trecerii «de
facto» a acestor bunuri peste frontiera vamală.” Acesta este un criteriu de bază a funcționării
normelor juridice vamale în timp, deși ele ar putea fi împărțite în norme cu indicarea termenului
de acțiune și fără indicarea acestui termen, adică pînă la anularea lor oficială de către organele
competente.
În dependență de funcționarea normelor juridice vamale în spațiu, ele pot fi divizate în
norme ce funcționează în limitele întregului teritoriu vamal al RM și în norme, acțiunea cărora se
răspândește doar pe anumite formațiuni teritoriale.
Acțiunea normelor juridice vamale a RM asupra persoanelor este determinată de
aspectul teritorial al acționării lor. Normele dreptului vamal se răsfrâng asupra tuturor
persoanelor ce se află în acea parte a teritoriului vamal al RM, unde funcționează aceste norme.
Excepție fac doar persoanele ce au imunitate.
Prin imunitate în dreptul vamal se înțelege excluderea unui anumit tip de persoane și a
patrimoniului lor din sfera acțiunilor de constrângere din partea organelor vamale a RM.

Întrebarea 3. Noțiunea și tipurile raportului juridic vamal


Raportul juridic vamal reprezintă o diversitate de relații juridice, diferite după caracterul
și conținutul lor juridic precum și după cercul participanților la aceste relații. Ele au un caracter
complex.
Raportul juridic vamal este compus din relațiile sociale din domeniul activității vamale,
adică cele reglementate de normele juridice vamale.
Astfel, raportul juridic vamal este un tip de relații administrative (subiecții acestor relații
nu se află pe poziții de egalitate juridică), ce se bazează pe principiile puterii și subordonării.
Unul din subiecții la aceste relații de regulă este statul.
Fiind privit din punctul de vedere al structurii sale raportul juridic vamal este alcătuit
din trei elemente constitutive:
1. Obiectul raportului juridic vamal;
2. Subiecții raportului juridic vamal;
3. Conținutul raportului juridic vamal.
Obiectul raportului juridic vamal îl formează acele acțiuni sau abțineri de la săvârșirea
acestora (conduita, comportamentul) asupra cărora sunt îndreptate drepturile și obligațiile
participanților la aceste rapoarte. Ar fi de menționat că există un obiect cu caracter nematerial și
un obiect cu caracter material.
Obiectul cu caracter nematerial este considerat comportamentul subiecților în domeniul
administrării activității vamale.
Obiectul cu caracter material pot fi atît bunurile cu caracter nematerial (servicii pentru
vămuire, transportare și păstrare a bunurilor și mijloacelor de transport etc.) cât și bunurile
materiale (mărfurile și mijloacele de transport).
Subiecții raportului juridic vamal în general, pot fi prezentați ca fiind participanți la
relațiile sociale, cărora normele dreptului vamal le-au oferit anumite drepturi și obligații în
domeniul activității vamale, și anume:
1. Organele vamale
2. Colaboratorii ai organelor vamale și organizațiilor serviciului vamal
3. Persoanele juridice
4. Persoanele fizice
În ceea ce privește conținutul raportului juridic vamal, trebuie să deosebim partea
materială, adică comportamentul real al subiecților raportului juridic vamal, și partea juridică,
care reflectă drepturile și obligațiile subiecților, adică parametrii comportamentului lor posibil
(potențial) sau necesar.
După diferite criterii de clasificare, raporturile juridice vamale pot fi divizate în:
1. materiale și procesuale;
2. primare și secundare;
3. apărute la momentul, pînă la și după trecerea bunurilor peste frontiera vamală;
4. provocate de acțiunile legale și cele ilegale, precum și în alte tipuri.
Raporturile juridice vamale materiale sunt reglementate de normele materiale ale
dreptului vamal.
Cele procesuale sunt legate de soluționarea cazurilor individuale și sunt reglementate de
normele dreptului procesual.
Astfel raporturile juridice vamale materiale se realizează prin intermediul celor
procesuale.
Raporturile juridice vamale primare sunt legate nemijlocit de trecerea bunurilor peste
frontiera vamală a RM (vămuirea, controlul vamal).
Cele secundare apar, de exemplu, în legătură cu depistarea în timpul efectuării
controlului vamal a fraudelor vamale.
De asemenea, raporturile juridice vamale pot apărea:
1. până la trecerea „de facto” a bunurilor peste frontiera vamală a RM (informarea și
consultarea efectuată de către organele vamale către persoanele cointeresate);
2. în momentul transportării bunurilor (controlul vamal, vămuirea, perceperea
drepturilor de import/export). Aceste relații apar între organul vamal și persoana respectivă în
momentul (fie cu puțin timp înainte sau imediat după) trecerii de ultima (persoana respectivă) a
frontierei vamale a RM;
3. după (adică mult mai târziu) trecerea reală a bunurilor și mijloacelor de transport
peste frontiera vamală a RM. De exemplu, relațiile dintre organul vamal și participantul la
activitatea economică externă, în vederea efectuării de către primul (organul vamal) a controlului
asupra restituirii în țară a valutei în urma exportului mărfurilor, efectuat de ultimul.
Drept temei pentru apariția modificarea și încetarea oricăror relații de drept sunt faptele
juridice. Premisa este norma juridică.
În calitate de fapte juridice apar, de obicei, acțiunile, iar uneori și evenimentele, de
exemplu: în legătură cu expirarea termenului limită de păstrare a mărfii plasate în regimul
depozitului vamal, proprietarul ei este obligat să plaseze această marfă sub un alt regim vamal.
Evenimentele sunt faptele juridice ce nu depind de voința persoanelor. Acțiunile, în
schimb, de regulă sunt rezultatul manifestării voinței active a subiectului și, după caracterul lor
se divizează în legale și ilegale.