OPERAŢII LOGICE

DEFINIRE – operaţie logică prin care se precizează intensiunea sau extensiunea unui
termen (conţinutul sau sfera unei noţiuni); operaţie logică prin care se determină însuşirile
unui obiect prin care între doi termeni ; respectiv două expresii se introduce un raport de
identitate.

DEFINIŢIE – enunţul care reprezintă rezultatul operaţiei de definire; elementele

structurale ale unei definiţii sunt: DEFINITUL (« definiendum ») – noţiunea sau termenul ce
urmează a fi definit, numele care formează obiectul definiţiei;DEFINITORUL (« definiens ») –
ceea ce îl defineşte pe definit sau ceea ce se spune despre definit şi RELAŢIA DE DEFINIRE –
ceea ce pune în raport definitul cu definitorul (este exprimată prin verbul «a fi» sau alte
expresii cu acelaşi sens). De exemplu: «raţionamentul este forma logică prin care din
anumite propoziţii (premise) rezultă o altă propoziţie (concluzie)».

DEFINIT (DEFINIENDUM) – noţiunea al cărui înţeles ne propunem să-l clarificăm, ceea

ce urmărim să definim. Definitul este forma mai concisă din punct de vedere lingvistic a
definitorului.

DEFINITOR (DEFINIENS) – termen sau expresie ce determină însuşirile definitului cu

care se află în raport de identitate; definiţia ca atare ; expresie prin care clarificăm înţelesul
unei noţiuni sau determinăm obiectele care intră în sfera noţiunii ce reprezintă definitul.

CLASIFICARE – operaţia logică prin care se ordonează sau se repartizează elementele

unei mulţimi de obiecte, numite UNIVERS sau DOMENIU AL CLASIFICĂRII, în funcţie de un
anumit CRITERIU (una sau mai multe proprietăţi), în mulţimi mai mici de elemente,
numite CLASE.