Cunoasterea al-3-lea Val;

Cunoasterea Intuitiva
Cunoasterea are 3 etape:cea imaginativa,cea inspirata si cea intuitiva.

Noţiunea de Intuiţie trebuie luată în sensul pe care îl are în ştiinţa

spirituală : modul de cunoaştere prin care poţi percepe ceea ce îţi
comunică entităţile superioare, şi, de asemenea, să te identifici cu ele, să
pătrunzi până la esenţa lor. Acesta reprezintă un grad înalt al conştienţei
spirituale. El cere ca tu să fi dezvoltat mai întâi în tine iubirea, încât să
nu faci nici cea mai mică deosebire între tine şi fiinţele din anturajul tău
spiritual, în care tu ţi-ai "revărsat" propria ta fiinţă, ca să devii una cu
aceste fiinţe. Tu eşti în aceste fiinţe. Acest lucru nu este posibil decât
într-un univers spiritual divin, de aceea termenul de Intuiţie, adică „a fi
în Dumnezeu", este pe deplin justificat.

Există posibilitatea de a parcurge aceste trei etape ale cunoaşterii

suprasensibile, dar se poate, de asemenea, ca, în timpul incarnării, o
persoană să nu ajungă decât până la nivelul Imaginaţiei, iar nivelurile
Inspiraţiei şi Intuiţiei să-i rămână inaccesibile. În acest caz, omul
respectiv este un „clarvăzător". În zilele noastre, în general, nu este
curent să se atingă mai întâi nivelurile superioare de cunoaştere
spirituală, fără să se fi parcurs nivelul Imaginaţiei. În condiţiile actuale
este aproape imposibil ca cineva să „sară" într-un anumit fel peste
nivelul Imaginaţiei, pentru a fi condus direct la Inspiraţie şi la Intuiţie.
Dar ceea ce astăzi nu ar fi corect, s-a putut întâmpla şi s-a întâmplat în
alte epoci.
Au existat perioade, în cursul evoluţiei umane, în timpul cărora
treptele cunoaşterii suprasensibile - Imaginaţia, pe de o parte, Inspiraţia
şi Intuiţia, pe de altă parte, - erau oarecum repartizate între indivizi
diferiţi. Existau, de exemplu, centre de Misterii unde unii aveau vederea
spirituală destul de dezvoltată pentru a fi clarvăzători în domeniul
Imaginaţiei. Lor le era accesibilă lumea simbolică a imaginilor, şi
renunţau să atingă Inspiraţia şi Intuiţia. Deveneau capabili să vadă cu
claritate şi precizie lumea Imaginaţiei, deoarece se antrenau, în mod
special, să vadă această lume a Imaginaţiilor.
Lor le era, însă, necesar un lucru. Cel care vrea să vadă numai în
lumea Imaginaţiilor, şi renunţă să mai pătrundă în lumea Inspiraţiei şi a
Intuiţiei, trăieşte până la un anumit punct în incertitudine. Această lume
fluctuantă a Imaginaţiilor este fără maluri, şi când rămâi în voia ta,
sufletul înoată fără direcţie şi scop, încoace şi încolo. Era, deci, necesar
ca indivizii care au renunţat să ajungă până la nivelurile de Inspiraţie şi
Intuiţie să se asocieze, cu toată dăruirea, conducătorilor lor, celor care
atinseseră aceste trepte. Căci numai Inspiraţia şi Intuiţia dau în lumea
spirituală certitudinea percepţiei drumului de urmat şi a scopului de
atins. Când lipseşte cunoaşterea inspirată, nu poţi percepe calea pe care
trebuie s-o urmezi pentru a ajunge la scopul propus. Şi atunci trebuie să
te încrezi într-un ghid competent, care să-ţi indice această cale. De aceea
se insista, pe drept, întotdeauna, asupra necesităţii, pentru oricine se
ridica mai întâi la cunoaşterea imaginativă, să se ataşeze de un ghid care
să-i indice calea şi scopul de urmat.
Pe de altă parte, era util ca, în anumite perioade, anumiţi oameni să
fie lăsati să ajungă de la început la cunoaşterea inspirată şi, dacă era
posibil, până la Intuiţie. Aceşti oameni renunţau atunci să vadă tabloul
imaginativ al lumii spirituale care îi înconjura. Ei se dăruiau numai
acelor impresii primite din lumea spirituală care sunt emanaţii ale
interiorului entităţilor care o populează. Ei ascultau cu urechile lor
spirituale ceea ce spuneau entităţile lumii suprasensibile. Este ca şi cum
un zid te-ar despărti de o persoană pe care nu o vezi, dar pe care o auzi
vorbind în spatele zidului. Este cu totul posibil să se renunţe la viziunea
lumii spirituale, pentru a fi condus să auzi mai curând comunicările
făcute de entităţile spirituale. Dacă cineva este capabil să audă prin spirit
ceea ce spun despre ele însele entităţile lumii suprasensibile, se va spune
despre el, fie că percepe sau nu viziunile lumii imaginative, că este
înzestrat cu Cuvântul interior, în opoziţie cu Cuvântul exterior, care se
foloseşte în lumea fizică, în comunicările de la om la om. Există, deci,
oameni care, fără să vadă lumea imaginativă, sunt înzestraţi cu acest
cuvânt interior, şi care pot asculta şi ne pot comunica ceea ce spun
entităţile spirituale.
A existat un anumit moment în evoluţia umană în care, în Misterii,
aceste două genuri de experienţe ale cunoaşterii suprasensibile
coacţionau. Datorită faptului că fiecare renunţa la ceea ce percepea
celălalt, el putea să se dezvolte mai perfect, cu mai multă claritate din
punctul său de vedere şi prin aceasta în anumite timpuri, în cadrul
Misteriilor, rezulta o coacţionare splendidă. Au existat, aşadar,
clarvăzători imaginativi care se antrenau în mod special să vadă lumea
imaginilor. Alţii, depăşind lumea Imaginaţiilor, se antrenau în mod
special să primească în sufletul lor Cuvântul interior aşa cum se
revelează el Inspiraţiei. Atunci ei îşi puteau comunica reciproc tot ceea
ce trăiseră datorită pregătirii lor speciale. Acest lucru era posibil în acele
timpuri în care fiinţele omeneşti aveau o încredere unele în altele
imposibilă în prezent, datorită dezvoltării noastre în timp. În zilele
noastre, nimeni nu mai are o încredere atât de mare încât să asculte
descrierea lumii imaginative făcută de altul şi să adauge ceea ce el însuşi
a aflat prin cunoaşterea inspirată, fiind convins că descrierile celuilalt
sunt corecte. Astăzi, fiecare vrea să vadă prin sine însuşi. Aceasta este
atitudinea justificată a epocii noastre. Foarte puţini oameni s-ar mulţumi
în zilele noastre cu o dezvoltare unilaterală a Imaginaţiei, aşa cum era de
la sine înţeles într-o anumită epocă. Pentru omenirea actuală este deci
necesar ca omul să fie condus în mod progresiv prin cele trei etape ale
cunoaşterii superioare, fără a omite pe vreuna din ele.

Final!
Balasoiu Vlad
Clasa 12B.