PATOLOGIA CONJUNCTIVEI

ANATOMIA CONJUNCTIVEI

Conjunctiva este o membrană subțire, semitransparentă, care acoperă partea anterioară a

sclerei (conjunctiva bulbară) și fețele interne ale pleoapelor (conjunctiva palpebrală).

Regiunea unde conjunctiva palpebrală se reflectă pe glob (superior și inferior) pentru a se

continua cu conjunctiva bulbară se numește fund de sac (fornix) conjunctival superior și
inferior.

Histologic: epiteliu de tip scuamos necheratinizat, cu stromă bogat vascularizată, glande

lacrimale accesorii și glande secretoare de mucus.

Funcția esențială este cea de protecție:

- mecanică: epiteliul și secrețiile sale;

- imunitară.

CONJUNCTIVA se examinează pe rând:

- conjunctiva bulbară

- tarsală

- a fundurilor de sac(pentru examenul fundului de sac superior este necesară eversarea

pleoapei superioare)

Aspect normal: roz-translucidă, străbătută de vase fine (prin transparența ei se vede o lamă
fină de țesut translucid sub care se află sclera).

Modificări de culoare: hiperemia, prin dilatarea vaselor conjunctivale

- superficială

- profundă

- hemoragia subconjunctivală

- pigmentarea

- albirea

INFLAMAȚIILE CONJUNCTIVEI

CONJUNCTIVITELE – cele mai frecvente afecțiuni conjunctivale.

POT FI:
 - bacteriene (stafilococi, streptococi, E. Coli, haemophilus);

- virale (adenovirusuri, herpes simplex);

- alergice;

- iritative: - iatrogene (coliruri);

- prin agenți fizici sau chimici (fum, vânt, gaze, acizi, baze, lumină artificială,
căldură, frig, săpun, tutun, rimel);

- altele: vicii de refracție, iritație prin cili, hipersecreție sebacee;

- cronice

SIMPTOME:

- senzație de corp străin,

- arsură, usturime;

- prurit;

- înțepături,

- fotofobie.

ACUITATEA VIZUALĂ RĂMÂNE NEMODIFICATĂ.

CONJUNCTIVITE – SEMNE OBIECTIVE

MODIFICĂRI DE CULOARE

Hiperemie conjunctivală superficială: predomină in fundurile de sac conjunctivale (mai puțin

accentuată în zona perilimbică)

Culoare roșu deschis.

CHEMOZISUL BULBAR reprezintă edemul conjunctivei bulbare.

MODIFICĂRI DE SECREȚIE

Apare secreție conjunctivală la niv. fundurilor de sac conjunctivale. Aceasta poate fi:

 seroasă (în conj. virale sau alergice);

 mucopurulentă (în formele acute de conj. bacteriene);
 Membranoasă (în conj. adenovirale și gonococice).

MODIFICĂRI DE RELIEF
  Hipertrofie papilară (mici zone proeminente, centrate de un pedicul vascular)

 Foliculi (mici proeminențe avasculare, în conjunctivitele alergice)

 Flictene (formațiuni gălbui, în vecinătatea limbului).

Diagnostic pozitiv: se stabilște pe aspectul clinic (hiperemie conjunctivală de tip superficial,

secreție conjunctivală la un pacient cu senzație de corp străin și acuitate vizuală
nemodificată).

Diagnosticul de certitudine (și totodată evidențierea agentului etiologic): prin examenul de

laborator al secreției conjunctivale (recoltată dimineața, înainte de toaletarea feței).

Principii generale de tratament în conjunctivite:

o tratamentul local este mai activ decât cel general;

o colirurile sunt mai eficiente decât unguentele;
o ochiul trebuie lăsat liber, fără pansament;
o obligatoriu măsuri profilactice pentru a evita transmiterea la ochiul congener
și la persoanele din anturaj.
o Spălături frecvente cu soluții antiseptice;
o Terapie topică funcție de etiologie;
o Măsuri de igienă locală;
o Terapie generală (antibiotice, antiinflamatoare) doar în cazurile complicate.

AFECȚIUNI DEGENERATIVE ALE CONJUNCTIVEI

PINGUECULA proeminență gălbuie

- situată nazal sau temporal, perilimbic;

- Frecvent bilaterală și asimetrică;

- Asimptomatică (excepție cazurile când se inflamează sau atinge dimensiuni mari).

- Factori de risc:- expunere excesivă la soare

- iritații conjunctivale cronice

- ochi uscat

- hipercolesterolemia.

Tratament: preventiv: lacrimi artificiale

curativ: excizia chirurgicală (dimensiuni mari, fenomene inflamatorii recurente.

PTERIGIONUL
Degenerescență a conj. bulbare, apare ca urmare a expunerii repetate la factori iritativi de
mediu (praf, vânt, radiații UV), microtraumatisme.

Pliu conjunctival proeminent, triunghiular, cu baza la limb și vârful la cornee;

Nazal, bilateral, asimetric.

Inițial asimptomatic; ulterior: jenă oculară, restricția mișcărilor oculare, scăderea AV (prin
astigmatism secundar, extensia în axul vizual).

Tratament: -excizie chirurgicală;

- keratoplastie lamelară;

- grefă de conjunctivă liberă.

PATOLOGIA CORNEEI - ANATOMIA CORNEEI

Corneea este o structură transparentă, avasculară, ce formează 1/6 anterioară din învelișul
globului ocular.

Datorită transparenței permite pătrunderea razelor luminoase în interiorul ochiului.

Datorită refringenței, constituie unul din componentele dioptrului ocular.

Se continuă cu sclera la nivelul unei zone de tranziție, numită limb sclero-cornean.

AFECȚIUNI INFLAMATORII CORNEENE - KERATITE

Sunt leziuni inflamatorii ale corneei.

SUBIECTIV:

- dureri oculare și perioculare intense;

- sindrom iritativ de pol anterior (lăcrimare, fotofobie, blefarospasm);

- diminuarea AV.

OBIECTIV:
 - congestie conjunctivală de tip perikeratic (hiperemia vaselor conjunctivale profunde,
situate perilimbic).

- leziuni corneene, sub formă de pierderi de substanță, sau infiltrate inflamatorii ce

modifică transparența corneei;

- reacții ale uveei anterioare ( exudat decliv în camera anterioară, cu nivel orizontal-
hipopion; pupilă în mioză spastică);

- fenomene reacționale de vecinătate (chemozis, edem palpebral).

CLASIFICARE

 Dpv anatomoclinic: - superficiale (ulcerative);

- profunde (interstițiale, neulcerative).

 După localizare: - periferice;

- centrale.

 Dpv etiopatogenic: - infecțioase;

- cu determinism imunoalergic;

- neurotrofice;

- traumatice;

- alte keratopatii.

KERATITE BACTERIENE ULCERATIVE

ULCERUL CORNEAN CU HIPOPION

Apare frecvent după microtraumatisme corneene banale. Deburează cu sindrom iritativ

important: durere oculară, blefarospasm, lăcrimare, fotofobie, scăderea acuității vizuale.

Examenul obiectiv relevă:

- Congestie intensă perikeratică;

- Ulcerație corneană de dimensiuni variabile, gălbuie, cu baza și margini infiltrate și

acoperite de o secreție purulentă;

- Reacție uveală intensă: iris congestionat, mioză, hipopion (masă de puroi alb-gălbui
ce colectează decliv în camera anterioară).

Evoluția fără tratament: extensie în suprafață și profunzime, se poate complica cu perforația

corneei.
Tratament etiologic: se recoltează secreție pentru examenul de laborator, apoi
antibioterapie pe baza datelor clinice. Administrarea se face sub formă de coliruri
concentrate, injecții subconjunctivale, mai rar sistemic (în forme severe și la
imunodeprimați).

Simptomatic: cicloplegice și midriatice (atropină 1%, ) pt. combaterea spasmului iridociliar

Pansament ocular.

KERATITA HERPETICĂ SUPERFICIALĂ

Este produsă de virusul herpes simplex. După contaminarea virală se produce infecția
primară, în majoritatea cazurilor subclinică, mai rar cu manifestări generale (febră, stare
generală alterată, sindrom gripal) sau oculare (conjunctivită foliculară, herpes cutanat,
blefaoconjunctivită cu vezicule clare pe o bază eritematoasă). Ulterior virusul se cantonează
în ganglionul trigeminal și în cornee, în stare latentă. În condiții de imunitate scăzută, se
reactivează și migrează către organele țintă.

Simptome: durere, fotofobie, lăcrimare, vedere încețoșată; sensibilitate corneană

diminuată.

Obiectiv: - congestie de tip perikeratic;

- eroziune epitelială cu aspect arborescent (dendritic), punctat,stelat sau ‶în hartă

geografică″. Devine evidentă prin colorare cu fluoresceină (colorant vital, ce se fixează în
zona de întrerupere a continuității epiteliului cornean).

Netratată, leziunea se extinde și se vindecă cu cicatrici subepiteliale ce pot scădea vederea.

Tratament:local: - aciclovir unguent oftalmic de 5 ori/zi;

- cicloplegice de 3 ori/zi;

- pansament ocular (pentru a favoriza reepitelizarea).

- pe cale generală: aciclovir 400mg x5/zi.

KERATITA LAGOFTALMICĂ

Este consecința lagoftalmiei (ocluzie incompletă a fantei palpebrale în timpul clipitului).

Etiologie: - paralizie de nerv facial;

- exoftalmie

- coloboame palpebrale, cicatriciale pleoapelor cu afectarea

anatomică a acestora
 - ectropion palpebral.

Tablou clinic:

- Simptome de ochi uscat (senzație de nisip în ochi)

- Semne de expunere a corneei: defecte epiteliale punctiforme în fanta palpebrală,

dezepitelizări și necroză a corneei fără inflamație)

- Suprainfecția poate determina ulcere septice.

Tratament:

- În formele reversibile: lacrimi artificiale ziua, unguente noaptea.

- În formele ireversibile: asigurarea ocluziei palpebrale, tarsorafie, lentile de contact

terapeutice.

CICATRICILE CORNEENE

LEUCOMUL CORNEAN opacitate de culoare alb-sidefie ce interesează toate/ aproape toate

straturile corneei.

-dacă e invadat de vase de neoformație→ leucom cornean vascularizat.

Diagnostic diferențial cu opacitățile corneene inflamatorii:

- Nu sunt însoțite de fenomene infiltrative

- La suprafața lor, epiteliul cornean e intact și lucios;

- Sunt staționare și definitive.

Tratament

- chirurgical: transplant de cornee (keratoplastie)

- Lentile de contact colorate (pt ameliorare estetică).

EROZIUNEA CORNEANĂ

Poate fi generată de un traumatism, un corp străin cornean, entropion, trichiazis, uscăciune

corneană cronică, medicație locală, etc;

După colorație cu fluoresceină se evidențiază defectul epitelial care poate avea aspect liniar,
geografic, dendritic;

Cele secundare arsurilor chimice corneene sunt uurgențe majore și necesită spălare
abundentă cu ser sau apă;
În cazurile necomplicate, pansamentul ocular facilitează epitelizarea și minimalizează
traumatismul produs de clipit;

În cazurile cu suprainfecție, se face tratament cu antibiotice, cicloplegice, cicatrizante

corneene.

CORPI STRĂINI CORNEENI

Pot fi superficiali sau profunzi, inclavați în epiteliu sau ajung și în stroma corneană; uneori
pot fi transfixianți, ajungând în camera anterioară a GO;

Dacă e metalic vechi, se poate însoți de un inel de rugină +/- inel de celule inflamatorii
perilezional;

Se practică extracția de urgență și tratarea eroziunii corneene.