Alfabetul chirilic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Alfabetul chirilic sau kyrilliţa (Кирилица, Кириллица, Ћирилица Ciriliţa), zis Azbuche
(aзбука azbuka) după denumirea tradiţională a primelor două litere (az, buche), este un alfabet
creat de fraţii Chiril şi Metodiu pe baza alfabetului grecesc vechi.

Alfabetul chirilic a fost folosit la scrierea textelor redactate în limba slavă veche (paleoslavă),
începând din secolul al IX-lea, apoi în medioslavă, precum şi în limba română, începând din
secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. Are 43 de semne slave, din care 27 au şi valoare
numerică (slavo-cifre).

Începuturile literaturii slavilor ortodocşi sunt legate de numele a doi greci, fraţii Chiril (Chirilă)
Constantin (827-869) şi Metodiu (d. în 885). Originea lor din Salonic a dat naştere la ipoteza că
aceşti apostoli ai slavonismului ar fi putut să se tragă din românii macedoneni. Ei şi-au consacrat
viaţa misionariatului de evanghelizare a popoarelor slave (convertirea la creştinism). Chiril şi
Metodiu au conceput în acest scop alfabetul slavonesc, supranumit chiliric, pe care l-au folosit şi
românii până în secolul al XIX-lea.

Unii învăţaţi consideră că de fapt Chiril şi Metodiu au creat alt sistem, alfabetul glagolitic
(urmele lui se găsesc şi în Psaltirea Scheiană şi în Codicele Voroneţean), şi că abia continuatorii
misionariatului lor au fost cei care au inventat în secolul al X-lea alfabetul chirilic. Slava veche
(slavona sau paleoslava) a devenit limba de redactare a textelor bisericeşti (traducere a scrierilor
religioase greceşti) şi s-a răspândit la popoarele slave ortodoxe, ca dialect slav cult, şi la români,
ca limbă (străină) liturgică şi de cancelarie (în administraţia de stat).

Despre epoca şi formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române, au existat multe
păreri contradictorii. Potrivit unora, limba slavonă şi caracterele chirilice au înlocuit limba latină
şi alfabetul latin în Biserica românească în secolul al X-lea şi s-au consolidat în secolele
următoare, ca urmare a impunerii acestora de către Imperiul Bulgar şi ca reacţie la propaganda
catolică.

Însă Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae (redactată în 1716 în latină), afirma că s-a scris
cu litere latine până la Conciliul de la Florenţa (1432), adică timp de 400 de ani după schisma din
1054. Domnitorul Alexandru cel Bun, sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărţilor şi
textelor cu caractere latine, şi înlocuirea cu alfabetul chirilic şi slavona, cu scopul de a împiedica
răspândirea catolicismului în principatul Moldova. Mihail Kogălniceanu a susţinut aceeaşi teză
(în revista Alăuta românească, 1838).

Cărţile bisericeşti răspândite la români, începând cu secolele X-XV, au fost scrise în paleoslava
în care au scris Chiril şi Metodiu, iar grafia a rămas aproape neschimbată timp de mai multe
secole. Redactarea a ţinut cont de regulile stabilite prin reforma patriarhului de Târnovo, Eftimie,
un cărturar de seamă din secolul al XIV-lea.

În 1860, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în scrierea limbii române a avut loc
adoptarea oficială a alfabetului latin în locul celui chirilic (după o perioadă de tranziţie care a
durat câteva decenii).

Literele alfabetului chirilic

 А Б В Г Ґ Д Ђ Ѓ Е Ё Є
A Be Ve Ghe Ghe De Dje Gje Ie Io Ie
răscucit ucrainean

Ж З Ѕ И І Ї Й Ј К Л Љ
Je Ze Dze I I Ii I scurt Je Ka El Lje
decimal

М Н Њ О П Р С Т Ћ Ќ У
Em En Nje O Pe Er Es Te Ce Kje U

Ў Ф Х Ц Ч Џ Ш Щ Ъ Ы Ь
U scurt Ef Ha Ţe Ce Ge Şa Şt Ă Î semn
moale

Э Ю Я
E Iu Ia

Litere chirilice non-slave

Ӏ Ә Ғ Ӂ Ҙ Ҡ Қ Ң Ө Ү Ұ
Palocica Şva Ghein Ge Dhe Qa Qaf Ng Oe Ue U scurt
moldovenesc başkiric kazah

Ҩ Ҧ Һ
Kha Pe Şha
abhaz abhaz

Litere vechi ale alfabetului chirilic

ІА Ѥ Ѧ Ѫ Ѩ Ѭ Ѯ Ѱ Ѳ Ѵ Ѷ
A E Ius mic Ius mare Ius Ius Xi Psi Fita Ijiţa Ijiţa
iotifiat iotifiat iotifiat iotifiat okovî
mare

Ҁ Ѹ Ѡ Ѿ Ѣ
Koppa Uk Omega Ot Iat

[modificare] Caractere cursive

La fel ca în cazul alfabetului latin, diverse litere chirilice cursive şi de mână diferă de versiunile
de tipar (majuscule şi minuscule). Uneori nu coincid deloc: spre exemplu, litera m reprezină un T
mic italic în loc de M (întrucât litera cursivă m este continuatoarea unei alte majuscule T (care
arată ca un E răsturnat) ieşită din uz în epoca modernă).1

а б в г ґ д е ё жӂз і и й ј к мн о п р с т у ў фх ц ч шщ ыь э юя

а б в г ґ д е ё жӂз і и й ј к мн о п р с ту ў фх ц ч шщ ыь э юя

Creat de fratii Chiril si Metodiu pe baza alfabetului grecesc vechi, alfabetul chirilic a fost folosit
la scrierea limbii slave vechi, incepand din secolul al IX-lea, medioslave si apoi a limbii romane,
1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfabetul_chirilic
incepand din secolul al XVI-lea pana in secolul al XIX-lea. Are 43 de semne slave, din care 27
au si valoare numerica (slavo-cifre).

Inceputurile literaturii slavilor ortodocsi sunt legate de numele a doi greci, fratii Chiril:
Constantin (827-869) si Metodiu (mort in anul 885) de origine din Salonic, fapt care a dat nastere
la ipoteza ca acesti apostoli ai slavonismului ar putea sa se traga din romanii macedoneni. Ei isi
consacra viata ideii raspandirii crestinismului printre popoarele slave. Alcatuiesc alfabetul
slavonesc, asa-zis chiliric, pe care il intrebuinteaza si romanii pana in secolul al XIX-lea.

Unii invatati considera ca ei au alcatuit alfabetul glagolitic (urmele lui se gasesc si in Psaltirea
Scheiana si in Codicele Voronetean), iar continuatorii lor au inventat in secolul al X-lea alfabetul
chirilic. Majoritatea oamenilor de stiinta considera ca slava veche devine limba scrierilor
bisericesti (transpunere a scrierilor religioase grecesti) si se raspandeste la popoarele slave
ortodoxe si la romani.