Metoda Delphi presupune un studiu iterativ al expertilor.

Fiecare participant completeaza un chestionar si apoi primeste

feedback referitor la toate raspunsurile. Apoi, avand aceste informatii, completeaza chestionarul din nou, de data aceasta

oferind explicatii pentru parerile care difera in mod semnificativ de cele ale celorlalti participanti.

Explicatiile au rolul de informatii utile pentru ceilalti. In plus, acesta poate sa isi schimbe parerea, pe baza evaluarii facute

noilor informatii oferite de ceilalti participanti. Procedeul este repetat de cate ori este necesar. Ideea consta in faptul ca

intregul grup poate sa evalueze pareri nonconformiste bazate pe informatii privilegiate sau rare. Astfel, in majoritatea

metodelor Delphi consensul creste de la o runda la alta.

Desi in mod obisnuit se desfasoara prin posta, exista variante de Delphi online sau fata-in-fata. In procedeul initial,

caracteristicile cheie ale metodei erau (1) structurarea fluxului informational, (2) feedback catre participanti si (3) anonimatul

participantilor. In metoda Delphi fata in fata, anonimatul este eliminat. O alta varianta de Delphi este „Delphi politic”, scopul

principal al acestuia fiind expunerea tuturor optiunilor diferite si a optiunilor referitoare la o problema, precum si argumentele

pro si contra pentru aceste pozitii.

cand se poate utiliza

Proces dialectic, metoda Delphi a fost proiectata pentru a oferi beneficiile esantionarii si a schimbului de opinii, astfel incat

respondentii sa poata invata din parerile celorlalti, fara influentele excesive probabile in intalnirile conventionale fata-in-data

(care in mod obisnuit sunt domintate de persoanele care vorbesc cel mai tare sau au cel mai mare prestigiu). Tehnica permite

expertilor sa abordeze o problema complexa in mod sistematic. De la o runda la alta sunt comunicate informatiile relevante,

instruind in continuare membrii comisiei. Astfel, pot fi facute recomandari pe baza unor informatii mai complete.

De obicei, una sau mai multe din urmatoarele proprietati ale aplicatiei duc la nevoia sau practicalitatea de a utiliza Delphi:

 Problema nu se preteaza la tehnici analitice precise dar poate beneficia de pe urma unor judecati subiective colective.

 Persoanele care trebuie sa contribuie la examinarea unei probleme complexe sau largi nu au antecedente de

comunicare adecvata si pot reprezenta medii diverse in ceea ce priveste experienta sau expertiza.

 Este nevoie de mai multe persoane decat ar putea interactiona eficient fata in fata (cu exceptia procedeului de

transfer al Delphi fata in fata intre plenara si sub-grupuri).

 Timpul si costurile fac multe intalniri de grupuri sa nu fie fezabile.

 Eficienta sedintelor fata in fata poate fi crescuta printr-un proces de comunicare de grup.

 Neintelegerile dintre participanti sunt atat de serioase sau politic nedigerabile incat procesul de comunicare trebuie

mediat si/sau trebuie asigurata anonimitatea.

 Trebuie pastrata heterogenitatea participantilor pentru a asigura validitatea rezultatelor, adica trebuie evitata

dominarea prin cantitate sau prin puterea personalitatii.

Delphi politic serveste oricare dintre urmatoarele obiective, sau o combinatie a acestora:

 Asigurarea faptului ca toate optiunile posibile au fost puse pe tapet pentru a fi analizate

 Estimarea impactului si consecintelor oricarei optiuni particulare

 Examinarea si estimarea acceptabilitatii oricarei optiuni particulare.

In general, metoda Delphi a fost inventata pentru a incerca sa depaseasca variate obstacole socio-psihologice, asociate cu

procesele de grup, inclusiv:

 Personalitatea dominanta sau persoana vorbareata „ocupa” procesul de grup

 Refuzul unor persoane de a lua o pozitie intr-o problema inainte de stabilirea tuturor faptelor sau inainte de a se stii in

ce directie o ia majoritatea

 Dificultatea de a contrazice in public persoane din pozitii inalte

 Refuzul de a abandona o pozitie dupa ce aceasta a fost adoptata in public

 Teama de a aduce in discutie o idee nesigura care se poate dovedi a fi neplacuta si poate duce la umiliere.

 procedura

a. notiuni generale

Analizati diagrama de fluxuri a metodei Delphi de mai jos pentru o prezentare grafica a acestei metode.

Metodele Delphi – fie obisnuite, fie in timp real pe calculator sau fata in fata – trec de obicei prin patru etape. In prima etapa

subiectul discutat este explorat si fiecare persoana contribuie cu informatiile pe care le considera pertinente problemei. In a

doua etapa se ajunge la o privire de ansamblu asupra felului cum vede grupul problema, de exemplu, daca exista

acord/dezacord in privinta sensului unor termeni relativi precum „fezibil”, „important”, „dezirabil”, etc. Daca exista

dezacorduri importante, atunci acestea sunt explorate in cea de-a treia etapa pentru a arunca lumina asupra motivelor

diferentelor si a le evalua. A patra etapa presupune o evaluare finala care are loc cand toate informatiile culese inainte au fost

analizate initial si evaluarile au fost trimise inapoi pentru reevaluare.

In capitolele urmatoare este prezentata o descriere pas cu pas a unei metode Delphi conventionale, urmata de descrierea

variatiilor ce constituie Delphi politic. In cele din urma, sunt prezentati pasii Conferintei Delphi.
Diagrama de fluxuri a metodei Delphi

b. realizare

1. personal si sarcini
(a) Echipa de organizare

 Sarcinile echipei de organizare sunt urmatoarele:

 Intocmirea chestionarelor

 Identificarea si recrutarea expertilor

 Distribuirea chestionarelor

 Analiza comentariilor si feedback pentru experti dupa fiecare runda

 Scrierea raportului final.

(b) Expertii

 Completeaza chestionarele

 Daca metoda Delphi este fata in fata, participa la evenimentele programate.

(c) Moderatorul(ii)

Daca metoda Delphi este desfasurata fata in fata, este nevoie de unul sau doi moderatori pentru a facilita procesul.

2. metoda delphi conventionala (hartie si creion)

Procedeul Delphi original poate fi descris prin urmatorii pasi. (Pentru prezentare grafica, studiati diagrama de fluxuri a metodei

Delphi).

(1) Formarea unei echipe care sa coordoneze si sa monitorizeze un procedeu Delphi pe un subiect dat.

(2) Selectarea si recrutarea comisiei(ilor) care va participa la exercitiu.

In mod obisnuit, membrii comisiei sunt experti in domeniul ce ureamza a fi investigat. Anumite carti sugereaza ca desi membrii

comisiei trebuie sa fie bine informati despre subiect, nu este necesar un grad mare de expertiza. Bineinteles, nivelul de

expertiza cerut depinde de subiectul ales si de intrebarile puse. Numarul membrilor comisiei variaza mult de la un procedeu la

altul, dar este necesar un minim de patru persoane pe comisie.

SFAT: Membrii comisiei trebuie asigurati ca participa la un exercitiu care implica un grup colegi. Astfel, in scirsoare de invitatie

indicati tipurile de medii reflectate in grupul participant.

(3) Intocmirea chestionarului Delphi pentru prima runda.

Este necesara o luna sau chiar mai mult pentru intocmirea chestionarului pentru prima runda. In mod ideal, intrebarile puse

trebuie sa fie suficient de precise pentru a elimina cea mai mare parte a informatiilor irelevante, dar in afara de acest lucru, sa

puna cat mai putine limitari asupra informatiilor. In plus, pe langa chestionar, se trimite de obicei si un rezumat exact cu

materiale generale. In unele cazuri sunt furnizate seturi de scenarii care specifica anumite elemente pe care respondentii

trebuie sa le considere ca fiind date in scopul de a evalua problemele. (In mod caracteristic, aceste scenarii abordeaza aspecte

precum conditii economice viitoare, cum ar fi rata inflatiei.)

Adeseori sunt prezentate variate alternative alaturi de o scara gradata care ofera respondentilor posibilitatea de a-si cuantifica

preferintele de la total dezacord la acord total.

Daca se foloseste procedeul de acordare a punctajelor, aveti grija sa nu folositi propozitii compuse (cum ar fi „Credeti y, in cazul

in care x ...”) ci mai bine descompuneti astfel de propozitii in propozitii simple (ex. „Credeti x?” si „Credeti y?”).

SFAT: Daca sunti noi in metoda Delphi, respondentii vor raspunde des folosind comentarii compuse si lungi. Este indicat sa dati

cateva exemple, sub ce forma doriti raspunsurile, adica sa fie scurte, exacte si de natura extraordinara. Permiteti membrilor

comisiei sa sugereze modificari ale cuvintelor folosite pentru a descrie anumite elemente si sa introduca elemente noi.

Problemele de politica sunt adeseori foarte sensibile in privinta limbajului exact.

SFAT: Uneori este bine sa prezentati un set de afirmatii alternative formand scenarii si sa lasati respondentii sa formeze un

scenariu al grupului, votand validitatea fiecareia.

(4) Verificati limbajul chestionarului (ex. ambiguitati, exprimari vagi).

Fiecare chestionar trebuie pre-testat de catre oameni care nu au fost implicati in crearea acestuia. Identificati toate elementele
care sunt formulate in mod confuz si revizuiti-le.

(5) Trimiteti primul chestionar membrilor comisiei.

(6) Analizati prima runda de raspunsuri.

(7) Pregatiti chestionarele rundei a doua (si testati-le).

In aceasta runda, discrepantele dintre parerile participantilor sunt scoase in evidenta (dar mentinute inca anonime). Participantii

sunt rugati sa incerce sa explice diferentele dintre parerile lor si cele ale altora, furnizand rationamentul lor si orice informatii

care pot avea influenta si pe care ceilalti pot sa le cunoasca. In fiecare runda sunt impartasite astfel de informatii si

rationamente celorlalti participanti (inca mentinand anonimatul).

(8) Trimiterea chestionarelor rundei a doua membrilor comisiei.

SFAT: Cand cereti refacerea votului asupra unui element, aratati-le persoanelor votul lor initial si furnizati-le doua exemplare

ale chestionarului astfel incat sa poata retine un exemplar pentru referire sau pentru munca de pregatire.

(9) Analiza raspunsurilor rundei a doua.

Pasii 7-9 se repeta pana cand se doreste sau este necesar pentru a obtine stabilitatea rezultatelor.

(10) Pregatirea unui raport de catre echipa de analiza care prezinta concluziile exercitiului.

SFAT: Este foarte important ca toti participantii sa inteleaga scopul exercitiului Delphi, altfel pot sa nu raspunda corespunzator

sau sa devina frustrati si sa isi piarda interesul.

3. delphi politic

Delphi, sub forma sa originala, avea tendinta sa abordeze subiecte tehnice si sa caute consensul intre grupuri omogene de

experti. Spre deosebire de acesta, Delphi politic este folosit pentru a genera parerile opuse cele mai puternice posibil referitor

la solutii potentiale ale unei probleme politice importante. O problema politica poate fi vazuta ca o problema pentru care nu

exista „experti”, numai sustinatori informati si judecatori. Un expert sau analist poate contribui cu o estimare cuantificabila sau

analitica cu un oarecare efect, ce rezulta dintr-o anumita solutie a unei probleme politice, dar este putin probabil ca dintr-o

astfel de analiza sa rezulte o solutie clara (pentru toti cei implicati) a unei probleme politice. Expertul devine un sustinator al

eficacitatii si eficientei si trebuie sa concureze cu sustinatorii grupurilor de interese implicate din cadrul societatii.

Delphi politic se bazeaza pe premiza ca cel care ia deciziile nu este interesat sa aiba un grup care sa ii genereze deciziile, ci sa

aiba un grup informat care sa ii prezinte toate optiunile si dovezile sustinatoare pe care el/ea sa le analizeze. In consecinta,

Delphi politic este o unealta de analiza a problemelor politice si nu un mecanism de luare a unei decizii. Generarea consensului

nu este obiectivul primordial. Structura procesului de comunicare, precum si alegerea grupului de respondenti pot face ca

atingerea consensului asupra unei anumite probleme sa fie foarte putin probabila. De fapt, in anumite cazuri, sponsorul poate

chiar sa ceara un design care inhiba formularea consensului.

Procedeul pentru Delphi politic este acelasi ca in cazul Delphi traditional, dar intrebarile chestionarului puse membrilor comisiei
vor tinti mai mult spre explorarea tuturor posibilitatilor, opiniilor si rationamentelor, decat spre atingerea consensului.

Urmatoarele intrebari trebuie sa coordoneze etapele de planificare si implementare a metodei Delphi politice:

 Formularea problemelor. Care este problema care trebuie analizata cu adevarat? Cum trebuie formulata aceasta?

 Expunerea optiunilor. Fiind data problema, care sunt optiunile politice disponibile?

 Determinarea pozitiilor initiale asupra problemelor. Care sunt cele cu care toata lumea este de acord si care sunt cele

fara importanta care pot fi eliminate? Care sunt cele care determina dezacorduri intre respondenti?

 Explorarea si obtinerea motivelor dezacordurilor. Ce presupuneri, pareri sau fapte stau la baza rationamentului

persoanelor pentru sustinerea pozitiilor respective?

 Evaluarea motivelor respective. Cum vede grupul argumentele separate folosite pentru a apara anumite pozitii, si cum

se compara unii relativ la altii?

 Reevaluarea optiunilor. Reevaluarea se bazeaza pe parerile asupra „dovezilor” cauzale si pe analiza relevantei

acestora pentru fiecare pozitie adoptata.

In principiu, acest proces necesita cinci runde de procedeu Delphi cu hartie si creion. Totusi, in practica, majoritatea metodelor

Delphi pe politica incearca sa mentina o limita de trei sau patru runde, procedand in felul urmator:

 Echipa de monitorizare dedica timp considerabil pentru pre-formularea atenta a problemelor.

 Chestionarele furnizeaza o lista(e) cu un domeniu initial de optiuni, dar permit membrilor comisiei sa adauge optiuni

pe lista(e).

 Membrii comisiilor sunt rugati sa isi exprime pozitia referitor la un anumit element si motivele care stau la baza

acesteia in prima runda.

SFAT: S-a sugerat ca cel mai bun vehicul pentru un Delphi politic este o versiune computerizata a procesului, in care structura de

runde dispare si fiecare etapa este desfasurata sub forma unui proces continuu.

Intr-un Delphi politic este necesar sa fie alese ca participanti persoane informate, reprezentati ai multelor parti ale problemelor

discutate. Designul initial trebuie sa asigure faptul ca toate intrebarile „evidente” si sub-problemele au fost incluse si ca

participantii sunt rugati sa furnizeze aspecte mai subtile ale problemei. Astfel, monitorii trebuie sa inteleaga subiectul suficient

de bine pentru a recunoaste implicatiile remarcilor abreviate ale participantilor.

SFAT: In unele cazuri participantii pot sa isi concentreze in exces eforturile asupra anumitor probleme in detrimentul altora.

Acest lucru se poate produce deoarece grupul nu este la fel de diversificat ca si extinderea totala a exercitiului. Avand

cunostinte adecvate despre subiect, echipa de design poate stimula analiza problemelor neglijate, introducand comentarii in

rezumatele trimise pentru analiza grupului. Este o problema de integritate ca acest privilegiu sa fie utilizat cu grija pentru a

stimula dialogul pe toate laturile ale unei probleme si nu pentru a mana participantii catre un anumit punct de vedere.

4. conferinta delphi (de asemenea, delphi fata in fata sau de grup)

Aceasta versiune de grup fata in fata a Delphi permite mai multe discutii si dezbateri si necesita mai putin timp decat versiunea

traditionala, dar participantii sacrifica anonimatul.

 Recrutati o echipa de design-monitorizare, un facilitator al grupului si un asistent pentru a coordona si monitoriza

procedeul Delphi de grup. Echipa de design-monitorizare trebuie sa contina cel putin doi specialisti, astfel incat sa se poata

verifica unul pe celalalt. In mod ideal, unul trebuie sa fie informat despre problema discutata, iar celalalt sa aiba talente

editoriale.

 O echipa de management trebuie sa decida (si de obicei sa reduca) subiectul(ele), precum si numarul de comisii Delphi

care vor fi desfasurate pe subiect(e).

 Stabiliti data organizarii comisiei. O zi intreaga va permite mai multe runde de abordare a unei intrebari. Este necesar

timp mai mult pentru a aborda probleme foarte compleze sau mai mult de o singura intrebare majora.

 Rezervati o locatie pentru atelier. Este necesara o camera mare care sa poata primi toti membrii comisiei. Ideal ar fi

accesul la mai multe camere mici, in care sa poata lucra sub-grupurile.

 Alegeti si recrutati participantii pentru fiecare comisie.

 In mod obisnuit, membrii comisiei sunt experti in domeniul investigat.

 Rezervati cazare pentru cei care au nevoie. Aranjati pregatirea mancarii.

 Intocmiti chestionarul Delphi.

 Raspunsurile individuale la intrebari. Lucrand individual si fara discutii, fiecare participant raspunde la intrebare.

 Grupurile mici. Participantii se impart in sub-grupuri de persoane „similare” si pregatesc o lista de informatii, aranjate

in ordinea importantei. Aici „similar” se refera la parerile lor despre subiectul abordat. Scopul este obtinerea unor sub-

grupuri omogene care asigura faptul ca toate informatiile importante pentru un anumit punct de vedere sau un anumit grup

de interese vor ajunge pe lista plenara.

 Grupul plenar. Culegeti aspectele importante de la fiecare grup si treceti-le pe o lista pe care o poate vedea toata

lumea (printat, flipchart, etc.). Pentru aceasta, cereti fiecarui grup pe rand sa contribuie cu aspectul cel mai important din

lista, care inca nu a fost adaugat pe lista grupului plenar.

 Votul plenar. Se foloseste o procedura de vot multiplu pentru a ordona aspectele de la cel mai important la cel mai

putin important. Se alege un punct de separare natural intre elementele cu scor mare si cele cu scor mic. Intre sase si noua

aspecte sunt suficiente pentru majoritatea subiectelor.

 Schimbari individuale. Fiecare persoana analizeaza ce schimbari doreste sa faca pe lista grupului sau mic dupa ce a

vazut lista plenara.

 Grupurile mici. Membrii compara lista aspectelor primare de pe lista grupului lor mic cu cele de pe lista plenara. Acolo

unde lista grupului mic difera de lista plenara, grupul mic are doua optiuni. Poate sa isi modifice lista astfel incat sa se

asemene mai mult cu lista plenara sau poate sa aduca argumente pentru schimbarea listei plenare in directia listei sale.

Acest lucru se realizeaza in felul urmator: adaugati pe lista grupului mic elementele din lista plenara pe care grupul mic le-

a omis inainte, dar este gata sa le accepte. Pregatiti un raport scurt care sustine primele elemente de pe lista grupului mic
 si care grupul mic crede ca trebuie adaugate pe lista plenara. Observatie: trebuie impusa o limita de timp pentru raport, de

un minut, de exemplu. Scopul acestui raport nu este sa ii convinga pe altii sa isi adapteze punctul de vedere, ci sa prezinte

argumente pe care grupul crede ca altii le-au trecut cu vederea. Fiecare grup mic isi noteaza apoi lista revizuita pe o coala

mare si argumentele (sub forma de notite) pe alta coala.

 Rapoartele grupului mic catre plenara: Listele revizuite ale grupurilor mici sunt afisate fara comentarii. Pe rand,

fiecare grup isi afiseaza colile cu argumente si le explica pe scurt. Raportul fiecarui grup este urmat de o sesiune scurta de

intrebari strict pentru lamuriri. Trebuie impuse limite de timp stricte.

 Dezvoltarea consensului plenar: reveniti la pasul 9 si repetati ciclul pana cand se ajunge la consens.

 Constrangerile de timp pot necesita un numar fix de cicluri. Consensul poate fi crescut la pasul 9 avand doua runde de

vot, in loc de una.

Pentru informatii detaliate suplimentare referitoare la filosofia din spatele metodei Delphi, precum si pentru aplicatii variate,

studiati: http://www.is.njit.edu/pubs/delphibook/

aspecte privind resursele (timp, buget)

a. orarul

Tabelul urmator prezinta un program saptamanal general pentru o versiune online a metodei
Delphi. Totusi, acesta este numai un exemplu general. Trebuie observat ca programele variaza
mult si ca metoda Delphi fata in fata necesita mult mai mult timp decat cele realizate online.

programul general pentru metoda delphi-online saptamana

1. Pregatirea proiectului Delphi

 Pregatire generala

 Alcatuirea comisiei de experti

1-2
 Adresele de email ale participantilor

 Realizarea unei colaborari mai concrete

 Formularea textelor insotitoare

2. Initierea si configurarea sistemului Delphi online

 Intrebarile primei runde

 Intocmirea invitatiei prin email

1-2

 Solicitarea consimtamantului oficial al participantilor

 Crearea primei rundei a sistemului Delphi online (utilizatori, parole, texte, ...)

3. Prima runda de intrebari Delphi 3-5

 programul general pentru metoda delphi-online saptamana

 Cautarea celor care nu au raspuns

4. Tratarea rezultatelor primei runde si pregatirea rundei a doua

 Analiza datelor: reducerea raspunsurilor la intrebarile deschise la un set mult mai limitat, fara pierderea continutului

6-7
 Introducerea in sistem

 Invitarea participantilor prin email

5. A doua runda de intrebari Delphi

8-10
 Cautarea celor care nu au raspuns

6. Tratarea rezultatelor celei de-a doua runde si pregatirea rundei a treia

 Analiza datelor: raspunsuri la intrebari inchise si argumente

11-12

 Invitarea participantilor prin email

7. A treia runda de intrebari Delphi

13-15
 Cautarea celor care nu au raspuns

8. Tratarea rezultatelor rundei a treia

 Raportul intermediar 16-17

9. Managementul proiectului

 Elaborarea planului proiectului

continuu

 Intalnirile proiectului

10. Raportul final al proiectului Delphi 18-19

b. bugetul

Urmatoarele elemente constituie principalele aspecte bugetare in metoda Delphi:

Personal: Echipa de organizare, Salarii pentru experti, Moderatorii

Transport: Numai pentru metoda Delphi fata in fata: transportul expertilor si moderatorului(ilor)

Cazare: Numai pentru metoda Delphi fata in fata: cazare pentru experti si moderator(i)

Mancare: Numai pentru metoda Delphi fata in fata: mese pentru experti si moderator(i)

Recrutare si promovare: Recrutarea expertilor

Comunicare: Costuri de tiparire si trimitere a chestionarelor (daca se realizeaza prin posta)

Tiprarirea raportului intermediar si final si distribuirea acestuia

Facilitati: Numai pentru metoda Delphi fata in fata: locatia pentru eveniment

Materiale si resurse: (Acestea depind de tipul de metoda Delphi utilizata.)

practici bune suplimentare si dezavantaje potentiale

Cateva motive frecvente de „esuare” a metodei Delphi sunt:

 Impunerea parerilor si preconceptiilor monitorului asupra membrilor comisiei prin specificarea excesiva a structurii

Delphi si astfel nepermitand contributia cu alte pareri legate de problema

 Presupunerea ca metoda Delphi poate fi un surogat pentru toate celelalte forme de comunicare umana intr-o situatie

data

 Tehnici slabe de rezumare si prezentare a raspunsurilor grupului si astfel esecul asigurarii interpretarilor comune ale

scarii de evaluare folosite in exercitiu

 Ignorarea si nu explorarea dezacordurilor, astfel incat cei care nu sunt de acord se descurajeaza si renunta generandu-

se un consens artificial

 Subestimarea naturii solicitante a metodei Delphi; esecul recunoasterii respondentilor ca fiind consultanti si

necompensarea lor adecvata pentru timpul acordat, in cazul in care procedeul Delphi nu face parte din atributiile lor de

serviciu.

Pentru un Delphi incununat de succes, este important sa:

 Se selecteze cu atentie grupul de respondenti/membrii ai comisiei

 Se adapteze designul Delphi la aplicatia respectiva

 Se asigure onestitatea si lipsa erorilor in echipa de monitorizare

 Se asigure un limbaj comun si logic, mai ales daca participantii provin din medii culturale diverse.

bibliografie si resurse

 Dick, B. (2000) Delphi face to face [On line]. Available athttp://www.scu.edu.au/schools/gcm/ar/arp/delphi.html

 Glenn, J. (Ed.) Futures Research Methodology. Version 1.0. AC/UNU The Millennium Project.

 Linstone, H. and Turoff,M. (2002) Introduction. In H. Linstone and M. Turoff (Eds.), The Delphi Method:Techniques and

Applications. pp. 3 – 12.http://www.is.njit.edu/pubs/delphibook/

 Practical Guide to Regional Foresight in the United Kingdom.

 Turoff, M. (Internet). The Policy Delphi. In The Delphi Method:Techniques and Applications, pp. 80 –

96. http://www.is.njit.edu/pubs/delphibook/ch3b1.html