UNIVERSITATEA “DANUBIUS” GALATI

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

RAPORTUL JURIDIC DE
DREPT AL AFACERILOR

STUDENT
BURLACU
NICOLETA VERONICA
ANUL I IF
 Scurta introducere

Dreptul, ca un sistem de norme indisolubil legate între ele, nu constituie un scop în sine. El este creat în
vederea realizării funcțiilor sale, printre care locul primordial aparține funcției de a reglementa conduita
oamenilor, modul lor de comportare în relațiile sociale de o însemnătate majoră. Această funcție a dreptului
se realizează, în principal, prin aceea că, în relațiile reglementate pe cale juridică, oamenii sunt obligați să se
comporte conform normelor juridice.

Raportul juridic de drept al afacerilor

Definiția raportului juridic de drept al afacerilor

Denumirea  de drept al afacerilor sugerează ideea că acest drept reprezintă un ansamblu de norme

juridice care reglementeaza afacerile.
Noțiunea de afacere este sinonimă cu cea de comerț – luată în sensul ei larg, ca activitate aducatoare de
profit, indiferent că ea constă exclusiv în schimbul și circulația mărfurilor sau într-o altă variantă economică
(financiară, industrială etc.). Din câte se constată și limbajul economic se adaptează mai ușor la noțiunea
de afacere.  Au devenit deja uzuale expresii precum mediu de afaceri, om de afaceri, plan de afaceri etc. Cu
același înțeles, noțiunea de afacere este întâlnită și în limbile de circulație internațională: business în
engleză,
affaire  în franceză, geschaft în germană.
Raportul juridic de drept al afacerilor este definit de regulă, de întreaga doctrină, ca fiind o relatie cu
caracter patrimonial , care ia naștere în schimburile comerciale interne și internationale, reglementată de
norme juridice și în cadrul carora, părțile, aflate pe pozitie de egalitate juridică, au drepturi si obligații
corelative, a căror aducere la îndeplinire poate fi obținuta prin forța coercitivă a statului.
Premisele raportului juridic de drept al afacerilor sunt urmatoarele:
- Norma juridică este regula de conduită impusă de stat a cărei respectare este asigurată, la nevoie, prin
forța de constrângere a statului.
- Persoanele participante la raportul juridic în calitate de subiecte de drept sunt persoane fizice și
persoane juridice.
- Faptele juridice sunt împrejurări care, potrivit legii, determină nașterea, modificarea sau stingerea
raporturilor juridice și, odată cu acestea, nasterea, modificarea sau încetarea unor drepturi sau a unor
obligatii. Faptele juridice pot fi evenimente, adica împrejurări care se produc independent de voința
oamenilor și acțiuni, adică fapte voluntare ale persoanelor a căror savârșire antrenează consecințe juridice.

Subiectele raportului juridic de drept al afacerilor

Sunt subiecte ale raportului juridic de drept al afacerilor toți comercianții , persoane fizice și juridice
care participă, în mod activ la schimburi comerciale, la vehicularea mărfurilor, capitalurilor și a cunoștințelor
tehnico-științifice ori la cooperarea economică internațională pentru a obține un anumit profit și care se
bucura de capacitatea de a face acte și fapte de comerț,atât în nume propriu și pe seama lor însuși, dar și în
numele și pe seama altora.
Persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi și obligații. Însușirea sau facultatea sa
de a participa la raporturi juridice constituie capacitatea civilă. Aceasta este recunoscută de lege tuturor
persoanelor și se materializează prin capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu. Capacitatea de
folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații. Capacitatea de exercițiu este aptitudinea
persoanei de a încheia singură acte juridice.
Persoana juridică este orice formă de organizare care, întrunind condițiile prevăzute de lege, este
titulară de drepturi și obligații. Pentru a exista în mod valabil, persoana juridică trebuie să aibă o organizare
de sine stătătoare și un patrimoniu propriu, afectat realizării unui scop licit și moral, în acord cu interesul
general. Persoanele juridice sunt de drept public și de drept privat. Pe parcursul existenței sale persoana
juridică se poate reorganiza. Reorganizarea se realizează prin: fuziune, divizare, transformare. Încetarea
persoanei juridice are loc prin: constatarea sau declararea nulității, fuziune, divizarea totală, transformare,
dizolvare sau desființare ori prin alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.
Acestora li se mai adaugă și regiile autonome,organizațiile cooperatiste, asociațiile familiale, precum și
anumite persoane juridice fără scop lucrativ.

Obiectul raportului juridic de drept al afacerilor

Obiectul raportului juridic de drept al afacerilor este prestația la care este obligat debitorul fața de
creditor, în vederea satisfacerii intereselor sale legitime.Prestația se concretizează într-o acțiune, de a da, de a
face sau a nu face, are întotdeauna natură juridică patrimonială și se consider executată numai în momentul
în care creditorul va obține rezultatul urmărit prin operațiunile de afaceri.
Într-un sens restrâns, prin obiect al raportului juridic de drept al afacerilor se întelege un bun care are o
valoare economică și care poate fi clasificat astfel:
-în raport de natura lui, întâlnim bun mobil si bun imobil;
-în raport de modul în care sunt determinate avem:individual determinate și determinate generic;
-în raport de modul de înlocuire bunurile determinate generic pot fi fungibile și nefungibile.

Conținutul raportului juridic de drept al afacerilor

Conținutul raportului juridic de drept al afacerilor este format din totalitatea drepturilor și
obligațiilor corelative pe care le au subiectele raportului juridic.
Drepturile pe care le au subiectele raportului juridic pot fi:
1.Drepturi absolute sunt cele care produc efecte față de toate persoanele fizice și juridice, presupunând
un raport juridic stabilit între titularii lor ca subiecte active și toți ceilalți participanți la relațiile sociale
reglementate de lege, ca subiecte pasive neindividualizate.
Sunt drepturi absolute toate drepturile personale nepatrimoniale (dreptul la viață, la sănătate, la integritate
corporală, dreptul la nume, la onoare, la reputație etc.) și o parte din drepturile patrimoniale (dreptul de
proprietate și celelalte drepturi reale).
2. Drepturi relative sunt cele care produc efecte numai între titularii lor, ca subiecte active și una sau
mai multe persoane individualizate, ca subiecte pasive. Ele se nasc din raporturi juridice stabilite între acești
participanți.
Drepturile relative sunt drepturi patrimoniale, adică evaluabile în bani și doar acestea intră în conținutul
raportului juridic de afaceri. Exemple de drepturi relative: dreptul vânzătorului la plata prețului, dreptul
deponentului la restituirea bunului încredințat depozitarului.
O alta clasificare a acestor drepturi este si urmatoarea:
- Drepturi nepatrimoniale – nu sunt evaluabile în bani și drepturi patrimoniale – sunt evaluabile în
bani.
- Drepturi reale – titularii lor pot să-și exercite atributele asupra unui lucru determinat, în mod direct și
nemijlocit, fără a fi necesară intervenția altei persoane (drepturile reale sunt drepturi patrimoniale, ex.,
dreptul de proprietate) și drepturi de creanță – facultatea creditorului dintr-un raport juridic obligațional de
a pretinde debitorului îndeplinirea obligației corelative de a da, de a face sau de a nu face ceva (sunt, de
asemenea, drepturi patrimoniale).
Raportul juridic de drept al afacerilor se caracterizează, printre altele, prin poziția de egalitate pe care se
situează participanții în cadrul operațiunilor comerciale, astfel încât fiecare dintre subiectele raportului
juridic va avea, în același timp, atât calitatea de creditor, cât și calitatea de debitor al obligației sau prestației
care formeaza obiectul raportului juridic.
 Prin urmare obligația (cel de-al doilea element al conținutului raportului juridic de drept al afacerilor)
este expresia legaturii stabilite între debitor și creditor în virtutea căreia unul se îndatoreaza la o prestație în
beneficiul celuilalt.
Prin urmare, raportul juridic apare ca o relație socială care este reglementată prin intermediul normelor
juridice. Dat fiind faptul că la baza raporturilor sociale reglementate de norme juridice stau diverse scopuri,
diverse pot fi și raporturile juridice apărute. Este imposibil a concretiza numărul de raporturi juridice la care
participă un om pe parcursul vieții sale. Cu atât mai mult nu pot fi enumerate raporturile juridice ce iau
naștere într-o societate. Și totuși, toate aceste raporturi au anumite trăsături specifice ce le deosebesc de alte
relații sociale.

Bibliografie:
1.Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, “Curs rezumat de drept al afacerilor”, Editura Scripta,
București,2004.
2.Jenică Drăgan, “Dreptul afacerilor. Note de curs”, Editura Fundației “România de Mâine”, București,
2008.
3.Constantin Tănase, “Dreptul afacerilor”, Editura Universitara Danubius, Galați, 2015.