Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2.1.Rezistoare
Rezistoarele sunt caracterizate prin proprietatea numită rezistenţă electrică. Rezistenţa electrică este
proprietatea materialului de a se opune trecerii curentului electric, reprezentând coeficientul de
proporţionalitate între tensiunea aplicată la bornele rezistenţei şi curentul prin rezistenţă.
U [V ]
R[ Ω] = ; (2.1)
I [ A]
Deseori este utilă exprimarea rezistenţei prin inversul său, aşa numita conductanţă:
I 1
G= = (2.2)
V R
Conductanţa este măsurată în siemens, (S).
Rezistenţa depinde de natura materialului din care este realizată.
ρ⋅ l
R= (2.2)
s
unde: ρ -rezistivitatea materialului; l-lungimea conductorului metalic; s-secţiunea.
În funcţie de necesităţi rezistenţele (rezistoarele) se pot conecta în serie sau în
paralel.
Se observă, la legarea în serie, că acelaşi curent I trece prin fiecare rezistor, iar
tensiunea aplicată V este egală cu suma căderilor de tensiune pe fiecare rezistor:
⇒V = V1 + V 2 + V 3 (2.3)
Ca urmare, rezistenţa totală este suma rezistenţelor separate:
⇒ R = R1 + R 2 + R 3 (2.4)
Aplicaţia 2.1.
Să se determine curentul ce circulă prin circuit şi tensiunea la bornele fiecărui rezistor.
17
Componente pasive de circuit electric
Aplicaţia 2.2.
Circuitul din figura de mai jos este un circuit serie-paralel. Să se determine curentul I generat de sursa de
tensiune, tensiunea pe rezistorul R4 şi curentul prin rezistorul R6.
Fig.2.4. Potenţiometru
Aplicaţia 2.3.
În Fig.2.5 este prezentată schema unui divizor rezistiv alimentat la
12V. Să se determine curentul şi tensiunile circuitului.
Aplicaţia 2.2.
Considerând cele 3 becuri identice, care dintre ele luminează mai tare?.
Dacă la bornele unei rezistenţe considerată pur rezistivă (capacitatea şi inductanţa egale cu 0) se
aplică o tensiune alternativ sinusoidală prin rezistenţă va lua naştere un curent alternativ sinusoidal în fază
cu tensiunea (Fig.2.7).
u( t ) = 2U sin ωt ;
i( t ) = 2I sin ωt ; (2.15)
U
I = ;
R
u(t) i(t)
√2U
√2I
t
U
-√2I I
-√2U
a) b)
Fig.2.7. Graficul tensiuni aplicate la bornele rezistenţei şi respectiv al curentului prin rezistenţă (a);
Diagrama fazorială a tensiunii şi curentului (b).
2.2. Bobine I
Prin bobină se înţelege un conductor electric înfăşurat astfel încât să se
obţină una sau mai multe spire. Cea mai simplă bobină se realizează dintr-o
singură spiră. Dacă prin această spiră trece un curent continuu, în jurul
φ 19
Fig.2.8. Bobină cu o
singură spiră
Componente pasive de circuit electric
conductorului ia naştere un câmp electromagnetic, care va determina apariţia unui flux magnetic φ prin
suprafaţa închisă de spiră (Fig.2.8). Sensul fluxului prin suprafaţă se determină cu regula burghiului drept.
Între fluxul prin suprafaţa închisă de spiră şi curentul prin spiră există relaţia:
Φ = L ⋅I (2.16)
unde L este inductanţa bobinei.
Unitatea de măsură a inductanţei este Henry [H]:
1( Wb )
1H = (2.17)
1( A )
De regulă bobinele se realizează din mai multe spire. Inductanţa unei bobine lungi este dată de relaţia:
N 2S
L= µ (l〉 D) 〉 (2.18)
l
iar a unei bobine scurte:
N 2S
L = µ (l〈 D) 〈 (2.19)
K l
unde: µ - permeabilitatea magnetică a mediului din interiorul bobinei; N – numărul de spire al bobinei; S –
secţiunea bobinei; l – lungimea bobinei; D – diametrul bobinei; K – coeficient supraunitar ce depinde de
forma bobinei.
a) U
π/2
I
b)
Fig.2.9. Graficul tensiuni aplicate la bornele unei bobine ideale şi respectiv al curentului prin bobină (a);
Diagrama fazorială a tensiunii şi curentului (b)
Dacă la bornele unei bobine ideale (pur inductivă) se plică o tensiune alternativ sinusoidală
u( t ) = 2U sin ωt prin bobină va lua naştere un curent alternativ sinusoidal defazat cu π în urma
2
tensiunii aplicată la borne de forma:
π
i ( t ) = 2I sin( ωt − ) (2.20)
2
Legătura între tensiunea aplicată la bornele bobinei şi curentul prin bobină este dată de relaţia:
di ( t )
u( t ) = L (2.21)
dt
20
Componente pasive de circuit electric
π
2 ⋅U sin ωt = L 2 ⋅ Iω cos( ωt − ) = 2 ⋅ I ⋅ X L sin ωt
2
U = X L I; XL = ω⋅ L (2.22)
XL se numeşte reactanţa inductivă.
În realitate însă, bobina pe lângă reactanţa inductivă mai prezintă şi o rezistenţă ohmică (rezistenţa
conductorului din care este realizată bobina).
i(t) L RL
U
UL
uL(t) uR(t)
u(t) UR I
a) b)
Fig.2.10. Reprezentarea bobinei reale (a); Diagrama fazorială a tensiunilor şi curentului (b)
Tensiunea u(t) aplicată la bornele unei bobine reale, determină apariţia unui curent i(t), curent care
determină pe cele două elemente câte o tensiune electrică, uL(t) şi uR(t).
u( t ) = u R ( t ) + u L ( t ) (2.23)
di ( t )
u( t ) = R L ⋅ i ( t ) + L (2.24)
dt
Considerând tensiunea aplicată bobinei alternativ sinusoidală, din diagrama fazorială va rezulta:
2U sin( ωt +ϕ) = RL 2I sin ωt + 2ωLI cos ωt (2.25)
21
Componente pasive de circuit electric
1 2
Wm = LI (2.33)
2
Bobinele sunt utilizate, printre altele, la realizarea releelor. Releul este în esenţă un comutator electric,
alcătuit dintr-un electromagnet şi unul sau mai multe contacte. În Fig.2.11 este prezentată construcţia şi
principiul de funcţionare într-o schemă electrică.
Aplicând o mică tensiune la terminalele de intrare (12V sau 24V), electromagnetul atrage armătura
metalică închizând astfel contactul din circuitul de putere alimentat la 220V.
Aplicaţia 2.6.
O bobină absoarbe un curent de 2A de la o sursă de tensiune continuă de 12V. Conectând-o la o sursă de
tensiune alternativă de valoare efectivă 240V şi frecvenţa 50Hz, ea absoarbe un curent efectiv de 20A. Să
se determine: rezistenţa, impedanţa, reactanţa inductivă şi inductanţa bobinei.
2.3. Condensatoare
Condensatorul reprezintă un ansamblu format din două suprafeţe metalice numite armături între care
se găseşte un material dielectric caracterizat prin permitivitate dielectrică. Ca material dielectric se utilizează
aerul, vidul sau alt material izolator. Principala caracteristică este capacitatea electrică C. Cu ajutorul
condensatoarelor se pot realiza diferite circuite ca: filtre, oscilatoare, diferenţiatoare, integratoare, e.t.c.
Înainte de discutarea câtorva dintre aceste circuite, să vedem ce este de fapt un condensator.
Dacă la bornele unui condensator se aplică o tensiune continuă V sarcina electrică acumulată în
armăturile sale este:
Q=C*V (2.34)
Cu cât capacitatea condensatorului este mai mare, cu atât sarcinile electrice acumulate sunt mai
numeroase. Astfel, condensatorul joacă rolul unui rezervor de sarcini electrice. Pentru a înţelege mai bine
fenomenele ce au loc într-un condensator, putem compara condensatorul cu un rezervor hidraulic (Fig.2.13).
Cantitatea de lichid stocată în rezervor corespunde sarcinii electrice înmagazinate în condensator Q, nivelul
lichidului corespunde tensiunii electrice aplicate V, iar mărimea rezervorului corespunde capacităţi electrice a
22
Componente pasive de circuit electric
condensatorului C (Fig.2.13.a). Atunci când se introduce lichid în rezervor (sau când se injectează curent)
nivelul lichidului (tensiunea la bornele condensatorului) creşte (Fig.2.13.b).
Lichid=”Q”
Mărimea
Înălţimea= rezervorului
+I C, 500 µF
1 R, 100k Ω
A
2
-I Centre zero
microammeter V
23
Componente pasive de circuit electric
I/µA
V/V
100
10
80
8
60
6
40 4
20
2
0 t/s 0 t/s
20 40 60 80 100 120 140 20 40 60 80 100 120 140
Trecând comutatorul pe poziţia 2, condensatorul începe să se descarce. Acum sensul curentului este
invers faţă de curentul de încărcare. După un anumit moment de timp, curentul şi tensiunea pe condensator
se anulează (tind spre zero).
Există multe tipuri de condensatoare, funcţie de materialul dielectric şi de forma electrozilor (Fig.2.16).
b)
I2
V1 V2 Vn
V In
V
a) b)
24
b
Componente pasive de circuit electric
Legarea în serie este echivalentă cu mărirea distanţei dintre armături. Capacitatea echivalentă a
grupării este mai mică decât oricare dintre capacităţile parţiale.
n
1 1
=∑ (2.39)
C tot k =1 C k
Legarea în paralel este echivalentă cu mărirea suprafeţei armăturilor astfel încât capacitatea
echivalentă este suma capacităţilor parţiale:
n
C tot = ∑C k (2.40)
k =1
În general legarea în paralel este utilizată pentru obţinerea unei capacităţi de valoare superioară, în timp ce
legarea în serie este utilizată pentru extinderea domeniului de tensiune.
Un condensator este caracterizat prin capacitatea sa C şi prin tensiunea nominală Vn. Prin gruparea în
serie, paralel sau mixt se obţin capacităţi şi tensiuni nominale dorite.
Aplicaţia 2.7.
Să se determine capacitatea echivalentă între punctele a şi b, dacă cele 3
capacităţi sunt egale cu 3µF.
forma:
π
i (t ) = 2 I sin( ωt + ) (2.41)
2
a) I
π/2
b)
Fig.2.20. Graficul tensiuni aplicate la bornele unui condensator ideal şi respectiv al curentului prin
circuitul format (a); Diagrama fazorială a tensiunii şi curentului (b).
Legătura între tensiunea aplicată la bornele condensatorului şi curentul prin circuitul format este dată de
relaţia:
25
Componente pasive de circuit electric
du (t )
i (t ) = C (2.42)
dt
π U π
2 I sin(ωt + ) = C 2 ⋅Uωcos ωt = 2 ⋅ sin( ωt + )
2 X C 2
1
U = X C I; XC = (2.43)
ωC
XC se numeşte reactanţa capacitivă.
UR I
u uR uC UC
U
a) b)
ω → ∞ , U = U şi U = 0
R C
26
Componente pasive de circuit electric
UC UR
U U
0 ,7 0 7 U 0,70 7 U
f (ω
) f (ω
)
fB(ω
B) fB(ω
B)
a) b)
Fig.2.22. Caracteristica de frecvenţă a unui filtru trece – jos (a) şi respectiv a unui filtru trece – sus (b)
Circuitele care determină o modificare a tensiunii de ieşire în funcţie de frecvenţa tensiunii aplicată la
intrare se numesc filtre.
Când la creşterea frecvenţei semnalului de intrare peste o anumită valoare numită frecvenţă de tăiere
(de bandă), amplitudinea semnalului de ieşire scade, circuitul respectiv se numeşte filtru trece – jos (FTJ).
Este cazul circuitului R-C când semnalul de ieşire este cules de la bornele condensatorului. Când la
scăderea frecvenţei semnalului de intrare sub o anumită valoare numită frecvenţă de tăiere (de bandă),
amplitudinea semnalului de ieşire scade, circuitul respectiv se numeşte filtru trece – sus (FTS). Este cazul
circuitului R-C când semnalul de ieşire este cules de la bornele rezistenţei.
Frecvenţa de tăiere este frecvenţa la care filtru introduce o atenuare de 3 dB sau de 0,707.
U U
UR = =
La ω = ωB ; 1 2 2 (2.48)
1+ ( )
ωB ⋅ R ⋅ C
2.4.2. Circuitul RL
U UL
u uR uL
UR I
a) b)
Fig.2.23. Circuitul R-L (a) şi diagrama fazorială (b)
27
Componente pasive de circuit electric
U U
U R = RI = R =
R + ( ωL )
2 2 2
ωL (2.52)
1+
R
U U
U L = X L I = ωL =
R + ( ωL )
2 2 2
R (2.53)
1+
ωL
Se observă şi la acest circuit că cele două tensiuni depind de pulsaţia (frecvenţa) tensiunii aplicate la
intrare.
ω = 0, U = U şi U = 0.
R L
ω → ∞ , U = 0 şi U = U
R L
Ca urmare, culegând semnalul de ieşire de pe rezistenţă, circuitul este un FTJ, iar dacă se culege de
pe inductanţă circuitul este un FTS.
Aplicaţia 2.8
Să se calculeze frecvenţa de bandă şi pulsaţia de bandă a filtrelor R – L.
28