" !

De la DoR | Citește în browser

15 minute cu care să-ți începi ziua

– 1 aprilie 2021 –

Nicoleta Rădăcină
nicole@dor.ro

Concentrat într-un shot: Umorul ca mecanism de coping. Rolul

durerii în implicare. Farse memorabile.

Până se trezește lumea

Știi de ce nu sunt stâlpii de pe stradă roșii? Că i-ar mânca
oamenii cu brânză.
Câţiva adulţi de vârste diverse – toate respectabile – am râs cu
zgomot zilele trecute la gluma asta spontană în redacţie. Ne
strânsesem la o primă cină pandemică după un an în care
Poliţia Redacţiei, colecţia noastră de dume îndoielnice, care
uneori sunt funny, s-a subţiat considerabil.

Pentru că nu am mai fost împreună.

Pentru că nu la glume râdem cel mai des, de fapt, ci în
conversaţii obișnuite cu oameni care ne plac și ne fac să ne
simţim parte din aceeași schemă (sunt de 30 de ori mai multe
șanse să râdem când suntem cu cineva).

Cum apropierea asta a fost grea spre imposibilă în ultimul an,

unii am devenit cam mizantropi și nu ni s-a mai părut nimic
amuzant, alţii am apelat la umor negru. Ceea ce pentru istorici,
antropologi sau psihologi n-a fost o noutate. Oamenii cu joburi
stresante sau care trăiesc în dinamici complicate de familie îl
folosesc ca mecanism de coping.
Articolul știinţific If we didn't use humor, we'd cry, care
citează o asistentă medicală, vorbește fix despre nevoia de a
face glume macabre ca instrument de gestionare a stresului, a
pacienţilor dificili și chiar a morţii.

Umorul negru a ieșit la suprafaţă și în alte perioade, mai

groaznice, cum ar fi Holocaustul. Pentru victimele din ghetouri,
care nu puteau să se răzvrătească, râsul a fost o formă de
rebeliune împotriva realităţii – o supapă.

Poate ai simţit și tu beneficiul umorului în pandemie – o

perioadă deloc comică, care a generat însă multe absurdităţi
care ne-au lungit colţurile buzelor. Cum a fost când „Ludovic
Orban a umplut o sală de jurnaliști ca să-i anunţe, scuipându-le
pe microfoane, că urmează să intre în izolare pentru că a intrat
în contact cu senatorul Vergil Chiţac, bolnav de COVID-19”,
scria anul trecut comediantul Dan Panaet. „În tot acest timp,
Ministrul Sănătăţii stătea lipit de el, mutându-și greutatea
răbdător de pe un picior pe altul.”

Zilele astea avem parcă tot mai mare nevoie să ne detașăm de

știri și să râdem (râsul are același efect emoţional ca o
îmbrăţișare și mai e și contagios). Așa că am invitat-o azi pe
Simina Ignat, care face unele dintre cele mai amuzante selecţii
de TikTok-uri pe Instagramul ei în fiecare luni, să ne
recomande cinci videouri funny (nu trebuie să ai cont să le vezi
și nici sub 20 de ani să intri pe platformă). Bașca, e și ziua ei de
1 aprilie (LMAAAA aici).

1. Martie 2020 versus martie 2021.

2. Noi seara nu mâncăm.

3. La ce se pricep nemţii?
4. Cum încolţesc planurile de răzbunare la pisici.

5. Când vii la Capitală din provincie.

Iar dacă vrei să explorezi unghiurile mai complexe ale

umorului, iată câteva recomandări de pus deoparte.

O analiză a musicalului The Producers (un film de comedie

neagră din 1967, despre unii care trebuie să regizeze cel mai
nasol musical pe care l-ar putea crea cineva vreodată), plin de
glume naziste și scris de un evreu. Videoul explorează ce fel de
glume e OK și nu e OK să facem când abordăm subiecte
sensibile.
Să spui bancuri cu romi e mai vinovat decât pare. Dan Panaet
face o scurtă istorie a umorului rasist și explorează mai multe
instanţe care arată că, din punctul ăsta de vedere, societatea
noastră nu a prea evoluat.
Deseori ne folosim de umor ca să vorbim despre chestii grele,
cum ar fi sănătatea noastră mentală precară. Ceea ce e bine,
dar poate deveni nesănătos dacă nu suntem atenţi și
transformăm și umorul în ceva depresiv.
Pe tine ce te mai amuză zilele astea? Zi-ne și nouă printr-un
reply.

Cum revenim din solitudine în vârtejul complicat de iubire

și suspiciune care e viaţa alături de alţii?

Citește DoR #43 la un an de pandemie.

Actualizator
ȘOȘOACĂ, PESTE TOT. Jurnalista Codruţa Simina a
analizat mai multe pagini de Facebook care preluau live-uri și
conţinut făcut de senatoarea Diana Șoșoacă și a descoperit că
cel puţin 15 astfel de pagini au fost create recent și sunt
administrate din ţări ca Franţa, Vietnam sau Filipine.
În total, aceste pagini au de trei ori mai mulţi urmăritori decât
pagina oficială a senatoarei, iar multe dintre ele postează și
conţinut de pe un site cu proprietar secret, care la rândul lui
preia articole de pe Sputnik.

Astfel de pagini false amplifică mesajul extremist al

senatoarei și creează și mai multe echo chambers, un fenomen
în care credinţele membrilor sunt întărite prin repetarea și
distribuirea doar a informaţiilor care confirmă acele credinţe.

PROTESTELE ANTI RESTRICȚII au continuat marţi și

miercuri. Marţi au fost manifestaţii în peste 70 de localităţi din
ţară, printre care București, Galaţi sau Constanţa, unde un
bărbat a fost huiduit după ce le-a spus protestatarilor că tatăl
lui a murit de COVID și că ar trebui să le fie rușine că sunt în
stradă. A participat cam jumătate din numărul celor care au
ieșit în stradă luni, când s-au înregistrat și cele mai multe
violenţe.

2 MILIOANE DE ROMÂNI au fost vaccinaţi împotriva

COVID-19, iar dintre aceștia, mai mult de un milion au primit
ambele doze. Agenţia Naţională a Medicamentului și a
Dispozitivelor Medicale a pregătit și o broșură cu informaţii (de
la cât timp trebuie să treacă între doze, la posibile reacţii
alergice) despre cele patru vaccinuri autorizate în Uniunea
Europeană: Pfizer, Moderna, AstraZeneca și Johnson &
Johnson.

MEDICUL GHEORGHE BURNEI a fost condamnat la doi

ani și șase luni de închisoare cu suspendare pentru luare de
mită, iar decizia este definitivă. Ortopedul este acuzat că a
operat copii pentru probleme inexistente și ar fi făcut
experimente pe pacienţi. Citește ancheta Casa Jurnalistului
despre faimosul doctor, care până în 2016 era cunoscut doar
din reportaje laudative.

VACCINUL PFIZER / BIONTECH este sigur și eficient

pentru adolescenţi între 12 și 15 ani, așa că ar putea fi aprobat
și pentru această categorie de vârstă în Statele Unite. El este
autorizat deja pentru copiii de peste 16 ani.

RUSIA spune că a înregistrat primul vaccin anti-COVID

pentru animale, testat pe pisici, câini sau vulpi. Cercetătorii
ruși spun că dacă vom vaccina și animalele, reducem riscul
apariţiei unor noi mutaţii și putem preveni situaţii ca cea din
Danemarca, când 15 milioane de nurci au fost ucise, după ce
unele dintre ele se infectaseră.

LUNA PLINĂ face și bine, nu doar ne strică somnul. Valurile

sunt (paywall) mai puternice când e ea pe cer, lucru care a
ajutat remorcherele să scoată nava Ever Given din încurcătură
și să deblocheze Canalul Suez.

EDITURA NEMIRA a lansat ORION, o colecţie de

nonficţiune de șapte volume cu idei despre spaţiu, societate,
mintea umană și civilizaţie. Începe cu Inovația de Matt Ridley,
care ne trece prin povești fascinante despre cum au reușit sau
au dat greș ideile inovative – de la motoare, cafea, vaccinuri,
calculatoare, inginerie genetică, la apă cu clor, drepturi de
autor sau ţigări electronice.
SCUZE, AM GLUMIT. 1 aprilie a început mai repede anul
ăsta, după ce divizia americană a Volkswagen a anunţat
săptămâna asta printr-un comunicat oficial că își schimbă
numele în Voltswagen (pentru a sublinia investiţiile pe care
compania le face în mașinile electrice).
Jurnaliștii au fost neîncrezători, dar confirmările au fost date,
iar articolele scrise. Ieri au anunţat însă că totul chiar a fost o
păcăleală de 1 aprilie, care a apărut în presă mai repede decât
trebuia. Oamenilor din industria auto nu li s-a părut o glumă
bună și spun că astfel de situaţii afectează credibilitatea
companiei.

Se spune că timpul vindecă toate rănile. Poate o va vindeca și

pe asta. Până când o să avem încredere din nou în
Volkswagen, uite niște farse memorabile de 1 aprilie:

INVESTITORUL NORDIC. Magazinul foto-video F64 a

anunţat în 2013 că va fi preluat de un investitor străin, un
nordic excentric numit Joulupukki. După ce au speculat câteva
zile pe marginea identităţii magnatului misterios, jurnaliștii au
avut ocazia să-l cunoască la o conferinţă de presă. Joulupukki,
adică Moș Crăciun în finlandeză, a venit însoţit de doi reni.

DOAR DINAMO BUCUREȘTI. Farsa asta s-a întâmplat

într-un august, dar rămâne una dintre cele mai reușite (sau
amare, depinde pe cine întrebi). În 2016, suporterii
dinamoviști au reușit să păcălească peste 45.000 de steliști și
să afișeze mesajul Doar Dinamo București într-un meci al roș-
albaștrilor cu Manchester City.

VĂ MERGE FRIGIDERUL, DOMNULE CASTRO?

Prezentatorii unei emisiuni radio din Miami au reușit să-i facă
o farsă la telefon președintelui cubanez Fidel Castro în 2004.
Întâi l-au păcălit pe președintele venezuelean Hugo Chavez și,
cu fragmente înregistrate din acea discuţie, au reușit să ajungă
la Castro. Conversaţia cu președintele Cubei a durat până când
Castro și-a dat seama că e o farsă și a început să-i înjure pe
prezentatori.

Climatul de joi

O rubrică recurentă despre animale, natură, ecologie și influența noastră

asupra lor. Reporter principal este Anca Iosif (scrie-i oricând la
anca.iosif@dor.ro)

Luna asta au apărut două documentare puternice despre cum

relaţionăm cu animalele, ca indivizi, ca industrii sau ca
autorităţi. Sunt două călătorii greoaie, dar, cred, necesare.
Seaspiracy (Netflix). Un documentar la începutul căruia s-
ar putea să îţi dai ochii peste cap. Încă un material despre
balenele eșuate în care cercetătorii găsesc pungi de plastic și un
băiat care renunţă la plastic ca să salveze oceanele. Însă
regizorul urmează un lanţ întreg.
Pornește de la delfini, pe care avem nevoie să-i salvăm, de fapt,
pentru că în porturi din sudul Japoniei sunt prinși vii, pentru
că așa valorează 100.000$ unul. Dar de ce pentru un delfin viu
sunt omorâţi alţi 10-15, când nu există o piaţă a cărnii lor?
Pescarii văd delfinii ca pe concurenţă, întrucât consumă
resurse preţioase în comerţ, în special ton.
Ajungem și la rechini, valoroși în oceane, pentru că sunt
răpitori și păstrează un echilibru, și valoroși și la prindere,
pentru că aripile lor costă și 100$ într-un bol cu supă dintr-un
restaurant japonez. Să comanzi așa ceva e o declaraţie de
statut. Deci da, avem probleme cu tonele de plastic din oceane,
dar avem și alte probleme.
E o radiografie pe care te invit s-o completezi și cu lecturi
despre controversa din jurul ei (de exemplu, tweeturi care spun
că regizorul este încă un alb care suferă de complexul
salvatorului și nu ia în seamă lumile vulnerabile, ale căror
supravieţuire depinde de comerţul cu pești).
Natura umană (YouTube). Un documentar despre felul în
care ne raportăm în România la animale de toate felurile. De la
cum au apărut câinii vagabonzi, odată cu urbanizarea, când
stăpânii i-au lăsat în urmă, până la cum preferăm să cumpărăm
poster-dogs în loc să adoptăm, și la cum avem nevoie de
conștientizare despre sterilizare în rural, ca oamenii să nu mai
abandoneze pui pe râuri.
Documentarul nu ocolește animalele din ogradă și cum le
înghesuim, transportăm și tranzacţionăm în drum spre
abatoare și magazine. Și nici felul în care vorbim cu copiii
despre animale – ce le spunem când întreabă de unde vine
carnea? Le spui că vine de la animale? Sau le spui că le omori
pentru ea?
Deschide și o discuţie despre diete pe bază de plante și artiști
precum Deliric și Paula Seling, sau sportivi precum Andrei
Roșu (alergător) și Marius Mitrache (culturist) povestesc
experienţele lor.
E o altă radiografie inconfortabilă care te transportă, prin cadre
largi (cu pui de câini printre betoane și gunoaie) fără coloană
sonoră, într-un spaţiu în care poţi să găsești tu un sens pentru
ce vezi.

Pe Bune despre implicare

Despre dorinţa de a face bine, dar și acceptarea gândului că nu

le poţi face pe toate vorbește Melania Medeleanu într-un nou
interviu Pe Bune. Melania e președinta Asociaţiei Zi de Bine,
unde strânge bani în fiecare lună ca să implementeze un
proiect social nou și de peste 10 ani se implică în ajutorul dat
altora. Probabil o știi de când a co-fondat MagiCAMP.
În tot acest timp, a învăţat niște lucruri și despre de ce e
important să nu închidem ochii la durerea altor oameni.

Nu vrei să te doară. Trebuie să fii nebun să vrei să te doară,

nu? Însă inevitabil, mai devreme sau mai târziu, în viața asta
ne confruntăm cu durerea. Nu știu pe cineva care să fi scăpat
vreodată, să spui că ai fost zen de la începutul până la finalul
vieții. Fie că ți-au murit părinții sau cineva drag. Te-ai
confruntat cu o boală a cuiva drag sau a ta. Durerea există în
viața omului. E parte din viață.
Întrebarea e ce facem cu ea și dacă nu cumva ascultând
poveștile celor din jurul nostru suntem un pic mai pregătiți de
această durere. Mie mi se pare că ne putem lua foarte mult de
la ce li se întâmplă altora.
Dacă oamenii povestesc despre dramele prin care trec, mie
asta mi se pare un semn de generozitate fantastică. Să strigi
în gura mare „doare”, fără să te plângi. Să spui „uite de ce
doare. Oare aș fi putut să fac mai mult?”. Poate să fie
inspirațional și poate să te ajute pe tine ca la momentul în
care ajungi să te confrunți cu durerea să știi un pic mai mult
despre ea.
În plus, da, sigur, poate că pe tine te poate durea durerea
altcuiva și tentația este să eviți această durere, dar în secunda
în care întinzi mâna, treci peste durerea ta și înțelegi că nu
este despre tine. E despre durerea celuilalt și-i întinzi mâna,
iar omul ăla e un pic mai bine pentru că tu ai fost acolo.

Durerea asta, sigur, nu e împărțită niciodată echitabil, dar

parcă doare mai puțin atunci când e un sistem de sprijin, sunt
în jurul tău oameni care îți întind mâna, nu? Iar pe tine, cel
care ai întins mâna, n-o să te doară mai tare și o să-ți spui
„băi, am fost acolo, am făcut ce am putut eu.” Fiecare face cât
crede că poate.

Cadrele medicale din prima linie sunt epuizate, dar concediu

nu pot să-și ia, n-are cine să le înlocuiască și sprijin psihologic
nu cer, pentru că e în afara armurii de invulnerabilitate pe care
și-au construit-o. Studiile internaţionale vorbesc chiar de o
„epidemie de burnout și stres post-traumatic”, iar puţinele
evaluări de la noi indică același lucru. (Citește acest articol ca
să înţelegi starea de epuizare a medicilor din România, scris de
colega mea Sorana Stănescu.)
Ca societate, e timpul să normalizăm discuţiile despre
psihologia actului medical și nevoile de sănătate mintală ale
personalului. Sorana Stănescu va vorbi cu psihiatrul Vlad
Stroescu despre posibile soluţii ca să prevenim epuizarea
cadrelor medicale, dar și epuizarea pandemică pe care o
resimte fiecare dintre noi. Intră și tu în conversație luni, 5
aprilie, de la 19:00 pe pagina de Facebook DoR.

Dozele pentru restul zilei

Dimineață
Descoperă Profunzimile Wikipediei, un cont de Instagram
captivant prin cât e de random, plin de screenshoturi din
articole diverse – de la comportamentul numit „mentalitatea
crabului”, până la „dușul cu carne Kentucky”.

Prânz
Râsu-plânsu despre restricţiile de circulaţie; un text umoristic
de scriitorul Adrian Teleșpan.
 Seară
Închide ziua cu câteva episoade din Piratul Jack cel Teribil, un
desen animat din anii ’90. Unii probabil îl știţi din era Fox
Kids, alţii îl veţi descoperi pe YouTube.

Ți-a plăcut Concentrat? Dă forward către un prieten.

Ți-a trimis cineva? Abonează-te aici.

Am făcut acest test ca să vedem ce tip de umor avem. Eu și Cătălina Albeanu avem
affiliative sense of humor adică glumim ca să creem conexiuni cu cei din jurul nostru, iar
Oana Filip are un self-enhancing sense of humor, adică glumește mult pe seama ei, tocmai
ca să facă situaţiile negre să pară măcar gri. Nu știm ce tip de umor are Alex Munteanu
(Namogo), presupunem că unul axat pe înţelegere, dacă până acum nu s-a plâns de
glumiţele noastre din acest newsletter.

Dacă nu mai știi la ce să te uiți, dar ai pretenții, uite un Tinder

pentru filme.

Copyright © 2021 Asociaţia Media DoR.

Strada Corbeni Nr. 6,
București, Romania
Unsubscribe