Sunteți pe pagina 1din 50

Capitolul 1

STRUCTURA SI ORGANIZAREA DE PRINCIPIU A SISTEMELOR


INFORMATICE ÎN ELECTROENERGETICA

1.1. Introducere
1.1.1. Terminologie
Sistemul informatic (SI), destinat conducerii operative şi manageriale a unei
întreprinderi de electricitate este un sistem integrat ce conţine următoarele două
componente informatice de bază: Sistemul Informatic de Management (MIS –
Management Information System) şi Sistemul Informatic de Conducere Operativă
(SC), conform reprezentării schematice de mai jos. Între cele două componente există
legături de date ce permit schimbul de informaţii în ambele sensuri.

Sistemul informatic (SI) al unei intreprinderi de electricitate

MIS SC <<
[GPS, GIS] [SCADA, DMS, EMS, LMS , DAS]

Sistemul Informatic de Management (MIS) este destinat activităţilor


tehnico - economico – administrative din cadrul unităților de producere, distribuţie şi
de transport a energiei electrice (stații electrice, dispecere, CE, etc.). Acesta mai
poate include Sistemul Informatic Geografic (GIS - Geographic Information System)
şi Sistemul global de poziţionare (GPS – Global Positioning System)
Sistemul Informatic Geografic (GIS) este reprezentat de setul programe şi
echipamente destinat culegerii, stocării şi prelucrării datelor referitoare la instalaţiile
şi echipamentele din reţeaua de distribuţie prin corelare cu poziţia acestora
reprezentată pe hărţi digitale. Utilizarea GIS-ului pentru stocarea şi prezentarea
informaţiei în 3 + 1 dimensiuni (3 pentru poziţia geografică şi una pentru localizarea
fişierului de date şi imagini aferent) permite analize multiple, din diverse puncte de
vedere (se afirmă că o imagine “spune” mai mult decât 1000 de cuvinte).
În corelaţie cu GIS-ul poate fi considerat şi Sistemul global de poziţionare
(GPS). Acesta este un sistem mondial de radio- navigaţie care foloseşte ca puncte de
reper o constelaţie de 24 de sateliţi amplasaţi pe orbite înalte (de ordinul a 20.000
km). Deşi a fost conceput iniţial pentru aplicaţii militare, acest sistem este astăzi
inclus în tot mai multe aplicaţii civile, inclusiv în identificarea poziţiilor echipelor de
lucru la un moment dat sau a unor evenimente din reţelele electrice.
Sistemul Informatic de Conducere operativă, sau pe scurt, Sistemul de
Conducere (SC), al unui proces industrial, în general, constă din partea de
12   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

echipamente (hardware) şi pachetul de programe (software), adecvat culegerii şi


prelucrării informaţiilor în vederea supravegherii şi conducerii operative a procesului
respectiv.
Fig.1.1. Referitoare la
noţiunile Proces şi Sistem de
SC Conducere
date

Energie Prin proces se defineşte

Produs finit
un ansamblu funcţional de
Mat. PROCES echipamente şi instalaţii care
primă realizează un produs finit,
preluând din exterior materie
primă (fluxul material) şi
Pierderi
energie (fluxul energetic),
figura 1.1. În plus procesul transmite informaţii şi primeşte comenzi la/de la operator
sau echipamentele de control (fluxul informaţional)
În consecinţă, putem
Spre / de la privi procesul, indiferent de
nivelele superioare
natura sa, ca fiind constituit
Sistem de conducere din trei fluxuri: fluxul
material; fluxul energetic şi
Funcţii de staţie (globale): fluxul informaţional. În acest
Estimator de stare
context funcţiile unui SC
Localizarea defectelor
Reconfigurarea fiderilor C ataşat acestuia, constau în:
Calculul circulaţiei de puteri o ---- recepţionarea datelor
în reţea m fluxului informaţional;
Informaţii

e ---- prelucrarea lor, pe baza


Functii de fider (locale): n
Izolarea defectului unui algoritm prestabilit
Reglajul de tensiune şi z
(program); şi
putere reactivă, etc. i
---- transmiterea, fie
operatorului fie direct
procesului, a comenzilor
Echipamente primare necesare, astfel încât să
(Proces) menţină fluxul material în
parametrii prestabiliţi, iar
fluxul energetic în limitele
Fig.1.2. Categoriile de fluxuri de informaţii şi economice [13].
funcţiile ale unui SC pentru o staţie de distribuţie În cazul proceselor de
producere, transport şi
distribuţie a energiei
electrice, aferente sistemelor electroenergetice, se remarcă două categorii de funcţii
ale SC, figura 1.2, şi anume funcţii locale şi funcţii globale.
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 13

Funcţiile locale sunt executate în timp real, în mod imediat. Necesită un


volum redus de calcule pentru prelucrarea informaţiei, astfel încât să transmită
comenzi în cel mai scurt timp posibil. De exemplu, funcţiile de fider în cazul SC
pentru o staţie electrică de distribuţie, figura 1.2. În această categorie intră funcţiile
pentru elaborarea unor comenzi cum ar fi: eliminarea sau izolarea defectului;
reglajul de tensiune; reglajul puterii reactive (comutarea bateriilor de
condensatoare); etc., comenzi transmise direct elementelor de execuţie ataşate
echipamentelor primare.
Funcţiile globale sunt executate de asemenea în timp real, sau timp real
extins, dar necesită un volum mai mare de calcule pentru prelucrarea informaţiei
preluate de la mai multe componente care formează ansamblul monitorizat, e.g. o
staţie electrică, sau o centrală electrică. Rezultatele prelucrărilor cu această categorie
de funcţii vizează comportarea de ansamblu a instalaţiilor conduse. În cazul SC
pentru o staţie electrică de distribuţie de exemplu, în categoria funcţiilor globale,
denumite şi de staţie, intră funcţiile: estimator de stare; localizarea defectelor;
reconfigurarea reţelelor de distribuţie; calculul circulaţiei de puteri în reţea;
analizele de scurtcircuit, etc. De regulă, comenzile rezultate sunt propuse
operatorului, care le analizează prin filtrul specialistului şi numai după aceea sunt
executate ca manevre în sistem.
Ultima categorie de funcţii ale unui SC în reţelele electrice de transport şi
distribuţie, funcţiile globale, pot fi executate fie la nivelul staţiei electrice, cu ajutorul
echipamentelor informatice din punctul de comandă al staţiei, fie la nivelul unui
dispecer sau centru de comandă, destinat mai multor staţii electrice. Sistemul
informatic de conducere operativă devine astfel infrastructura activităţii de
teleconducere a staţiilor, activitate definită ca ansamblul de sarcini şi de operaţii de
telecomandă şi de supraveghere (monitorizare) totală şi permanentă de la distanţă a
echipamentelor şi instalaţiilor, activităţi efectuate în timp real.
Telecomanda unei staţii reprezintă acţiunea de comandă de la distanţă pentru
schimbarea stării sau poziţiei unor echipamente şi aparate cum ar fi aparatajul de
comutaţie (întreruptoare, separatoare, cuţite de legare la pământ), dispozitive de
automatizare (AAR, RAR, DAS) sau de protecţie, ploturi prize transformator, etc.
Supravegherea sau monitorizarea staţiei presupune ofertarea şi receptarea
datele necesare aprecierii corecte şi complete privind starea şi regimul de funcţionare
al echipamentelor şi instalaţiilor din staţie, fără a mai fi necesară prezenţa factorului
uman în zona acestora.
Prin teleconducere, realizabilă datorită sistemelor informatice moderne, se
face de fapt integrarea într-o activitate unică a funcţiilor de telecomandă,
telesemnalizare şi telemăsură, aşa cum sunt cunoscute acestea în practica conducerii
operative a reţelelor electrice.
Integrarea în sistemele actuale de conducere şi a protecţiilor electrice a condus
la sistemele de automatizare, definite ca sisteme ce asigură managementul, comanda
şi protecţia unui sistem electric de putere [7]. Sistemele de automatizare moderne din
electroenergetică realizează următoarele funcţii de bază: Monitorizare; Măsură;
Comandă; Protecţii; şi Transmisii de date.
14   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

1. Monitorizarea asigura informaţiile de bază care ajută dispecerii în analizele


de avarii, determinând ce, când şi unde s-a întâmplat ceva, şi care este succesiunea
evenimentelor. Constă în receptarea de informaţii privind:
a) stările şi regimurilor echipamentelor primare, setările releelor;
informaţii referitoare la mentenanţă;
b) lista cronologică de evenimente.
2. Măsura, oferă informaţii în timp real, ce sunt receptate de regulă în camera
de comandă a staţiei, şi reţinute într-o bază de date centrală. Măsurile constau în:
a) măsuri electrice (inclusiv contorizările) pentru tensiuni, curenţi,
putere, factor de putere, armonici, etc.;
b) alte mărimi analogice, cum ar fi temperatura, debitul, etc.;
c) înregistrări de perturbaţii pentru analize de avarii.
3. Comanda, pe lângă comenzile de la distanţă (telecomenzi) aceasta include
şi comenzile locale, emise de dispozitivele de comandă locale, cum ar fi:
interblocajele din celulă; secvenţa de conectare; verificarea de sincronizare.
4. Transmisiile de date, asigură practic unitatea sistemului de automatizare.
Chiar dacă funcţiile locale, cum ar fi cele de protecţii, comenzi locale ar fi posibile
fără transmisii de date, sistemul în ansamblul său nu ar fi funcţional. Arhitectura
sistemului de transmisii de date depinde de arhitectura sistemului de automatizare.

1.1.2. Evoluţia sistemelor de conducere


Sistemele de conducere operativă din electroenergetică au evoluat de la Calculatorul
de proces (CP) independent al anilor ’60, la ansambluri de calculatoare organizate în
sisteme informatice ierarhizate tip SCADA (Supervisory Control And Data
Acquisition), DMS (Distribution Management System) sau EMS (Energy
Management System), etc. Astfel, de exemplu, în cazul distribuţiei energiei electrice,
extinderea funcţiilor sistemelor SCADA cu funcţii de tip ghid operator, sistem
expert, etc. a condus la sisteme de conducere decizionale cum ar fi: sistemul de
management al distribuţiei DMS, denumite mai corect DMS/SCADA (Distribution
Management System/Supervisory Control And Data Acquisition) destinat conducerii
operative a RED. Prin câteva funcţii de tip SCADA acesta furnizează baza de date
privind regimul curent al componentelor (instalaţiilor) de reţea, asigură
supravegherea şi comanda proceselor distribuite geografic iar prin funcţiile specifice
DMS, asistă dispecerii în luarea celor mai bune decizii privind manevrele operative.
Având în vedere faptul că acest sistem informatic reprezintă baza informatizării
conducerii moderne a RED, acesta va fi dezvoltat în cadrul actualului manual,
constituind obiectul principal al abordărilor curente.
Sistemele informatice actuale de tip DMS/SCADA destinate RED tind să
înglobeze şi funcţii de automatizări aferente staţiei şi fiderelor, funcţii de protecţii, de
monitorizare a consumatorilor, etc., realizându-se astfel sisteme informatice
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 15

complexe, cunoscute în literatură sub denumirea de Sisteme de Automatizare a


Distribuţiei (DAS – Distribution Automation Systems)1.
Având în vedere, pe de o parte, faptul că sistemele de tip SCADA stau la baza
sistemelor informatice de mai sus, şi pe de altă parte, volumul limitat al prezentei
lucrări, în continuare se vor aborda aspectele de structură şi funcţiile acestora,
aspecte care sunt dependente de organizarea conducerii operative a RED.

Complexitate
SC integrate
SC decizionale E.g. DAS =
DMS-SCADA Functii DMS_SCADA
SC distribuite
CP EMS-SCADA + Automatizari
independ. Sist. SCADA LMS-SCADA + Protectii

1960 1970 1980 1990 2000


Fig. 1.3. Evoluţia în timp a sistemelor informatice de conducere

Prima categorie de calculatoare utilizată în coordonarea SEE a fost


reprezentată de calculatoarele analogice, folosite ca analizoare de reţea, prin anii
'30. După apariţia pe piaţă a calculatoarelor numerice, (CN), în a doua jumătate a
deceniului cinci, producătorii şi distribuitorii de energie electrică au fost printre
primii utilizatori. Astfel, în 1952, Consolidated Edison Company instalează un
calculator cu tuburi electronice UNIVAC, unul dintre primele calculatoare numerice
produse de serie, folosit pentru calcule de regimuri. Este urmată, la scurt timp, de
Louisiana Power and Light Co, care instalează la centrala sa electrică de la Sterling,
primul CP destinat supravegherii regimurilor de funcţionare ale grupurilor.
Anul 1958, găseşte mai bine de 25 calculatoare numerice instalate la
distribuitorii de energie electrică din SUA, iar în anii care au urmat, utilizarea
acestora de către întreprinderile de electricitate a crescut considerabil.

1.2. Arhitectura sistemelor de conducere în electroenergetică


1.2.1. Aspecte generale
Progresele considerabile în domeniul microelectronicii şi transmisiilor de date, din
ultimele decenii au determinat şi o evoluţie rapidă a SC. Astfel, de la echipamentul
de conducere reprezentat de CP-ul independent, s-a trecut la SC ierarhizate, pe doua
sau mai multe nivele de conducere, cunoscute sub denumirea de sisteme SCADA.

1 Baran M.E. Data requirments for Real Time Monitoring and Control Feeders Power Computer
Conference, 1998,Wiscosin Madison, pg. 374 – 377.
16   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

Complexitatea proceselor din energetică avute în vedere pentru conducerea cu


calculatorul (grupuri electrogene; centrale electrice; reţele şi staţii electrice de
distribuţie; subsisteme electroenergetice; etc.), impune utilizarea a mai multor CP
distribuite pe două sau mai multe nivele ierarhice de conducere. Se formează, astfel
un SC ierarhic realizându-se, totodată o conducere distribuită (dar ierarhizată) a
procesului. SC - urile actuale, cu structuri ierarhizate, pot fi reprezentate prin două
nivele de conducere virtuale, figura 1.3, şi anume: nivelul de conducere inferior
(nivelul subordonat) şi nivelul de conducere superior (nivelul coordonator),
indiferent de numărul de nivele de conducere fizice.

nivel de cond.
SCC superior

SCS SCS SCS nivel de cond.


1 2 n inferior

Subprocesul Subprocesul Subprocesul


Procesul
1 2 n condus

Fig. 1.3. Structura de principiu şi fluxul de informaţii al unui SC distribuit

La nivelul de conducere inferior se consideră CP-uri ce formează SC


Subordonate, (SCS -uri), o parte a acestora trebuie să fie conectate nemijlocit cu
diverse părţi (zone) ale procesului, denumite în continuare, subprocese.
Calculatoarele de la nivelul superior formează SC Coordonator, (SCC). Acestea pot
comunica cu subprocesele doar prin intermediul SCS - urilor corespunzătoare.
Ierarhizarea structurii SC din energetică se realizează respectând principiile
generale ce guvernează sistemele ierarhizate, dintre care menţionăm [13]:
a) SC de la nivelul inferior, denumit SC Subordonat, (SCS ), este destinat
achiziţiilor de date din subprocesele aferente, prelucrării lor primare şi eventual
elaborării de comenzi pentru acestea. El este legat nemijlocit cu procesul;
b). SC de la nivelul superior, denumit şi SC Coordonator (SCC) nu intervine
direct în proces ci doar prin intermediul sistemelor de la nivelul inferior (SCS-uri);
c). Nu există comunicaţii directe între sistemele de la acelaşi nivel, ci doar
prin intermediul sistemului imediat superior. Se evita astfel conflictele ce ar putea să
apară în luarea deciziilor privind comenzile transmise.
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 17

Observaţie. In cazul SC distribuite pe mai multe nivele fizice ierarhice, cum este
cazul celor aferente reţelelor şi sistemelor electrice, de mari dimensiuni, se pot
considera aceleaşi raţionamente şi reguli prezentate mai sus pentru SC cu două
niveluri ierarhice virtuale. In acest caz, un SC (pe două nivele, SCS -uri & SCC) este
considerat SCS pentru un SC de dimensiuni mai mari. Acest raţionament poate fi
extins în această manieră, la SC organizate pe oricâte nivele ierarhice există, conform
exemplului din figura 1.4. pentru SC al unei reţele electrice de la nivelul de celulă de
staţie până la cel al Dispecerului Energetic Teritorial (DET). Astfel SC de la nivelul
Dispecerului local de exemplu, este un SCC pentru SC-urile de la nivelul staţiilor
conduse, dar este un SCS privit de la nivelul Dispecerului energetic de distribuţie
DED, imediat superior.
Adoptarea principiilor sistemelor ierarhizate, menţionate mai sus, conferă SC
- urilor de la nivelul subordonat şi de la nivelul coordonator, anumite caracteristici
care le diferenţiază şi care vor fi prezentate în continuare.

1.2.2. Sistemul de Conducere Subordonat

Structura Sistemului de Conducere Subordonat (SCS) este determinată de funcţiile


şi de poziţia sa în cadrul SC. Astfel, principalele funcţii pe care trebuie să le
realizeze SCS-ul sunt cele legate de preluarea informaţiilor din proces, prelucrarea
lor primară, şi transmiterea datelor de interes către SCC, inclusiv a evenimentelor şi a
semnalelor de alarmare.
Informaţiile preluate din proces sunt de regulă fie mărimi binare ce reprezintă
starea echipamentelor de comutaţie, de automatizare, sau de protecţie, fie mărimile
analogice de interes, cum ar fi tensiuni, curenţi, puteri, nivel apă, temperatură, etc.
Prelevarea informaţiei primare şi transmiterea de comenzi se realizează cu
echipamente de calcul terminale, cunoscute în literatură sub denumirea de RTU-uri
(Remote Terminal Units) sau Echipamente de Comandă, Achiziţii şi Transmitere de
Date (ECATD), Controlere sau Automate programabile, şi mai puţin ca şi CP.
Aceste echipamente sunt plasate în imediata apropiere a instalaţiilor primare
monitorizate (celulele staţiilor electrice, componentele grupurilor electrogene, etc.).
Fiind conectate nemijlocit cu procesul, acestea trebuie sa conţină în structura lor, în
mod inevitabil, unul sau mai multe module de interfaţă cu procesul. De asemenea,
echipamentele terminale din structura SCS sunt dotate, în general, cu periferice
minimale, pentru funcţia de dialog cu operatorul de proces, cum ar fi LED-uri;,
Butoane de comandă, Contacte electrice, Afişaje cu cristale lichide, etc.
18   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 
Nivel:
Celula Statie DEL DED DET Fig. 1.4.
SCS
...
S
C
Structura unui SC
SCS
C organizat pe mai multe
SCS S nivele fizice cu
... C
C
evidenţierea nivelelor
S
SCS
... C ierarhice virtuale
C
SCS
SCS
S C S S Totodată, trebuie
...
C să conţină una sau mai
SCS S
C multe interfeţe de
... C
C comunicaţii seriale pentru
SCS
SCS S transmisia de date către
... C
nivelul de conducere
S C
SCS
... C superior, sau pentru
C
SCS
SCS accesarea locală a datelor
S C S S (e.g. conectarea la un
SCS calculator portabil).
C Deoarece în
instalaţiile
electroenergetice se
S C
SCS
... C foloseşte în mod uzual
C
SCS
SCS S
termenul de RTU, pentru
... C echipamentele de calcul
SCS S C terminale, în continuare le
... C
SCS
C vom referi cu acest
SCS termen. Structura RTU-
S C S S uri , lor va fi prezentată
... C mai detaliat în următorul
C capitol.
SCS S
... C
C
SCS
SCS S 1.2.3. Sistemul de
... C
Conducere
S C
SCS
... C Coordonator
C
SCS
SCS
S C S
Având în vedere că
procedurile de achiziţii de
SCS
date sunt mari
consumatoare de timp de
calcul, existenţa SCS-urilor degrevează SCC- ul de aceste sarcini, rămânând la
dispoziţia sa mai mult timp pentru prelucrarea informaţiilor. Astfel, pot fi utilizaţi
algoritmi de calcul mai evoluaţi, cu modele matematice mai detaliate (mai realiste)
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 19

pentru elaborarea comenzilor, ceea ce îmbunătăţeşte calitatea procesului de


conducere.
SCC-urile, amplasate, în general, în centrele de conducere ale dispecerilor
energetici, sunt prevăzute cu sisteme de calcul performante, dotate cu periferice
generale capabile să stocheze volume mari de date şi cu periferice specifice unor
Console ale Operatorilor de Proces (COP) adecvate nivelului respectiv de conducere.
In structura unui SCC se disting două servere principale de comunicaţii şi
tampon de date, conectate în sistem dual, conform schemei de principiu din figura
1.5. Acestea sunt continuu în funcţiune, în sensul că achiziţionează simultan
informaţii din teren, actualizându-şi permanent baza de date. Dintre cele două
calculatoare, la un moment dat, numai unul este conectat cu reţeaua de date locală,
LAN, reţea de asemenea duală, şi la care sunt conectate staţiile de lucru (WS- Work
Stations) şi toate celelalte periferice al consolei operatorilor de proces. Celălalt server
funcţionează în regim de rezervă caldă. Astfel, ieşirea din funcţiune a server-ului
activ poate fi substituită în mod imediat de cel aflat în rezervă, doar prin
“conectarea” sa la reţea, baza de date fiind actualizată simultan pentru ambele
servere.

Statii de lucru
WS WS
....

Retea locala LAN duala

Server de
com. 1 Server de
BD BD com. 2

Interfata de Interfata de
telecomunicatii telecomunicatii

Fig. 1.5. Structura de principiu a unui SCC în sistem dual


Interfeţele de telecomunicaţii ale SCC, asigură comunicaţia directă atât cu
obiectivele energetice aflate sub supravegherea directă a dispecerului respectiv (cu
RTU-urile situate în staţiile electrice aferente) cât şi cu dispecerii energetici
subordonaţi şi dispecerul superior.
20   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

În concluzie:
SC de la nivelul inferior, denumit Sistem de Conducere Subordonat (SCS),
este destinat achiziţiilor de date din subprocesele aferente, prelucrării lor primare şi
eventual elaborării de comenzi pentru acestea. El este legat nemijlocit cu procesul
prin intermediul interfeţei de proces a calculatoarelor componente.
SC de la nivelul superior, denumit şi SC Coordonator (SCC), prelucrează
datele primite de la SC Subordonat, astfel încât să ofere operatorilor informaţiile
necesare conducerii operative a procesului. Acesta nu intervine direct în proces ci
doar prin intermediul sistemelor de la nivelul inferior (SCS-uri), conform schemei de
principiu din figura 1.3.
Cel mai simplu SC ierarhic constă dintr-un singur calculator de proces şi un
calculator coordonator (staţie master) interconectate printr-o reţea de comunicaţie,
denumit sistem unu-la-unu. Etapa superioară în dezvoltarea SC o constituie
sistemele cu arhitectură concentrată şi cele cu arhitectură distribuită, prezentate în
paragrafele următoare.
Dezavantajele sistemelor de conducere cu arhitectură concentrată au condus
la utilizarea a mai multor calculatoare de proces ca terminale de achiziţii de date şi
comenzi interconectate prin reţele de transmisii de date, denumite sisteme cu
arhitectură distribuită sau mai pe scurt SCD - sisteme de conducere distribuite.
În cadrul prezentului paragraf se vor aborda aspectele referitoare la partea
hardware a SC, prezentându-se atât structura de principiu a unui CP cât şi cea a SC-
urilor ierarhice şi distribuite, adecvate conducerii moderne a proceselor complexe din
energetică.

1.2.4. Calculatorul de proces

Elementul central al oricărui SC îl constituie Calculatorul de Proces (CP). Apărut în


anii '60, în fazele iniţiale ale conducerii proceselor cu calculatoare, acesta s-a
substituit practic, sistemului de conducere. CP a fost creat prin adăugarea la un
sistem de calcul universal (calculator numeric, cu unitate centrală şi periferice
generale) a unei Interfeţe cu Procesul (IP), denumită şi Cuplor de proces, care
asigură conectarea acestuia cu procesul condus, figura 1.6.
Constituită din una sau mai multe module electronice (IA - de intrări analogice;
IN - de intrări numerice, ON - de ieşiri numerice, etc.,), IP este specifică CP-ului,
aceasta asigurând prelevarea informaţiei de proces reprezentată de semnale electrice
de intrare, ce pot fi, în funcţie de forma lor, semnale analogice sau semnale numerice
(pentru detalii a se vedea paragraful 2.5). Aceste semnale sunt convertite de IP în
secvenţe binare, pe 8 sau 16 biţi, care sunt preluate apoi de unitatea centrală (UC) a
calculatorului. De asemenea, prin IP calculatorul poate transmite comenzi către
proces, comenzi reprezentate de semnale electrice analogice sau numerice, adaptate
de IP la forma şi nivelul solicitat de elementele de execuţie din proces.
UC a oricărui CP realizată astăzi, aproape în exclusivitate, ca sistem cu μP,
microcontroler, sau DSP, are capacitatea de a stoca, prelucra datele primite şi de a
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 21

transmite informaţii prin modulul de Intrare/Ieşire (I/O) spre celelalte componente


ale CP.
Calculator
Perife-
COP UC rice
(IU) μ P+M+I/O gener.
universal

IN IA
OA
ON Calculator
IP de proces

Surse de semnale electrice


PROCES

Fig.1.6. Structura de principiu a unui CP

Astăzi termenul de CP este mai puţin utilizat, deoarece echipamentele


moderne care îndeplinesc funcţiile unui CP sunt dispozitive specializate, aşa cum se
va detalia în paragrafele următoare, fără a fi construite prin extinderea calculatoarelor
numerice universale, aşa cum s-a făcut în fazele incipiente ale dezvoltării SC-urilor şi
cum a fost definit mai sus. Astăzi aceste echipamente, pot fi clasificate în două
categorii şi anume: Echipamente de comandă, achiziţii şi transmitere de date
(ECATD), sau Calculatoare de automatizare, cunoscute în exploatare mai ales sub
acronimul de RTU-uri (de la Remote Terminal Unit); şi de Automate programabile
(sau PLC – Programmable Logic Controler, sau SPS de la Speicher Programmirbare
Steurungen).
UC
Interfaţa Spre reţeaua
μP Memorie
ROM
Memorie
RAM
de comu- de comunicaţii
nicaţii seriale

Magistrala internă, de date, adrese şi comenzi


Spre
Consola
Interfaţa cu procesul, IP Interfaţa utilizator, IU locală
Module de intrări şi ieşiri (transfer date cu afişajul,
numerice şi analogice butoane comandă, etc)

Spre sursele de semnal


şi elementele de execuţie
Fig.1.7. Componentele de bază ale unui echipament terminal de tip RTU
22   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

Echipamentele terminale de tip RTU, au aceleaşi componente de bază


menţionate mai sus pentru CP şi anume: unitatea centrală, UC (cu microprocesor,
microcontroler sau DSP, şi Memorie); interfaţă cu procesul IP; şi interfaţă de
comunicaţii, IC; organizate în jurul unei magistrale interne de date, adrese şi
comenzi, figura 1.7
Unele echipamente pot să conţină pe lângă aceste componente şi o interfaţă
utilizator (IU), formată de obicei dintr-un display şi o tastatură simplă (e.g. cu 16
taste), aşa cum se poate vedea din imaginile 2.1. Extinderea IU se poate face şi
printr-un port de comunicaţii seriale, cum ar fi de exemplu portul serial, RS 232, ce
permite conectarea temporară cu un calculator portabil (laptop), aşa cum se va arătă
în aplicaţiile de la sfârşitul acestui capitol.

Automatele programabile sunt echipamente de calcul bazate pe


microprocesoare, dar spre deosebire de RTU-uri, de construcţie compactă, prevăzute
cu memorie de date şi de program, interfaţă de comunicaţii seriale, şi interfaţă cu
procesul, toate incluse în aceeaşi carcasă, fără posibilităţi de extindere prin ataşarea
de noi module cum este cazul uzual al RTU-rilor. Figura 1.8 prezintă componentele
de bază ale unui automat programabil destinat prelucrării semnalelor binare.

Mem. program Mem. de lucru şi de date


Osc
(nevolatilă) (SRAM, sau Flash)
μP
Magistrala internă de adrese date şi comenzi

Interf. com. Modul de intrări Modul de ieşiri


seriale RS232 numerice, optoizolate numerice, optoizolate

... .. ...
Connector
RJ11 Cleme de prindere Alimentare
COM EXT
+24 Vcc

Fig. 1.8. Componentele de bază ale unui automat programabil destinat prelucrării
semnalelor binare.

RTU-rile şi AP-urile sunt prevăzute cu pachete de programe (software) care


asigură funcţionarea lor în timp real, sincron cu desfăşurarea procesului. Aceste
programe trebuie să realizeze achiziţia, prelucrarea lor primară şi teletransmisia
datelor din proces către nivelul imediat superior, afişarea locală a unor informaţii de
interes şi transmiterea comenzilor către elementele de execuţie a instalaţiilor
conduse.
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 23

1.2.5. SC tip SCADA cu arhitectura concentrată


La prima vedere structura unui SC "clasic", cu un singur CP independent, poate fi
considerată adecvată oricărei aplicaţii industriale, inclusiv din energetică. Astfel,
capacitatea calculatorului universal de a prelucra informaţiile primite prin
intermediul interfeţei de proces, de a elabora, pe baza unui program dat, comenzile
necesare procesului şi de a afişa informaţiile de interes, la care se adaugă facilităţile
oferite operatorului tehnolog de COP, par a fi suficiente, la o prima examinare,
pentru a satisface condiţiile necesare oricărui proces de conducere.
În realitate, datorită unor particularităţi ale proceselor din energetică, SC
clasice cu un singur CP, prezintă câteva dezavantaje esenţiale care-l fac ineficient în
acest caz. Dintre aceste particularităţi menţionăm:
a) distribuirea echipamentului energetic pe o arie geografică întinsă (chiar
în cazul unei centrale electrice sau a unui grup electrogen);
b) complexitatea proceselor din energetică, care necesită, pentru conducere
şi supraveghere, un număr extrem de mare de informaţii analogice şi numerice, ce
trebuiesc achiziţionate şi prelucrate în timp real;
c) calculele necesare elaborării deciziilor (analize de scurtcircuite, estimarea
stării, calculul circulaţiei de puteri, optimizări, etc.) sunt deosebit de laborioase,
implicând modele matematice sofisticate şi un volum mare de date ce necesită un
timp de calcul relativ mare.

SCC SCS
Intrari analogice
M M
Statie o o
RTU Intrari digitale
d d
Master e e
m m Iesiri analogice
Iesiri digitale
Telecomunicatii
Interfata Interfata
utilizator utilizator

Fig. 1.9. Structura de principiu a unui sistem SCADA unu- la – unu

Din examinarea dezavantajelor structurilor clasice de conducere în energetică


cu un singur CP, menţionate mai sus, se poate constata că soluţia practică de a le
elimina constă în utilizarea a două sau mai multe calculatoare, distribuite geografic şi
ierarhic (funcţional). Se realizează astfel, primele sisteme SCADA, în anii ‘70, a
căror evoluţie a început cu sistemele cu arhitectură concentrată dintre care sistemele
unu – la - unu, figura 1.9, sunt cele mai simple. Acestea constau într-un calculator, cu
rol de master, situat la nivelul de coordonare, şi un singur calculator de proces, RTU,
aflat la nivelul de conducere subordonat, interconectat cu procesul. Interconectarea
celor două calculatore se realizează printr-o reţea de telecomunicaţii ce poate fi de tip
cablu special, linie telefonică, unde radio, fibră optică, etc.
24   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

Arhitectura SC actuale cu arhitectură concentrată destinate monitorizării


staţiilor electrice constă într-un calculator de proces ca echipament terminal (RTU),
conectat cu panoul de şiruri de cleme din sala comandă, panou la care sunt aduse
toate semnale de interes de la celulele staţiei, figura 1.10. Pentru a asigura şi o
supraveghere locală şi eventual comenzi locale, echipamentul terminal RTU este
conectat pe de altă parte fie cu o consolă operator specifică, fie cu un calculator
universal ce asigură accesul local la date şi totodată, transmisia informaţiilor către
dispecer.
Linie telefonică,
spre Centrul de
Comanda locală a staţiei
Comandă
Semnale
electrice
Panou de I UC
relee şi şiruri P (μP +M IU MMI
de cleme + IO) IC Terminal
Calculator de proces, RTU

Cabluri de
semnalizare

Şir de Şir de
Şir de cleme
cleme
cleme
......
Celula n
Celula 1 Celula 2

Figura 1.10. Exemplu de SC cu arhitectură concentrată destinat monitorizării unei


staţii electrice

Un astfel de sistem cu arhitectură concentrată este întâlnit de regulă în cazul


unor obiective energetice, de dimensiuni relativ reduse şi concentrate geografic, cum
ar fi, grupuri electrogene mici, acţionări electrice, etc. În cazul staţiilor electrice,
prezenţa acestei arhitecturi pentru SC-uri este determinată de aspecte constructive
specifice reabilitării staţiilor şi centralelor electrice, care au deja aduse toate
semnalele electrice necesare în panouri de şiruri de cleme din zona sălii de comandă.
Este astfel rezolvată problema prelevării semnalelor. Totuşi această arhitectură nu
poate fi recomandată în cazul obiectivelor energetice mari, inclusiv al staţiilor
electrice datorită dezavantajelor pe care le implică, cum ar fi: cost ridicat al
cablurilor de semnalizare; viteza de lucru şi fiabilitate redusă ; lipsa facilităţilor de
comandă pentru operatorul local, dezavantaje detaliate în continuare.
Primele SC-uri realizate la câteva centrale electrice din SUA în anii ’60 au
fost concepute în structură centralizată cu un CP central, dublat de unul similar în
rezervă caldă. Această concepţie a fost adoptată de către firmele americane până prin
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 25

anii ’70 când superioritatea SC distribuite promovate de firmele europene, în mod


deosebit Siemens şi Hartman - Brown, au impus această nouă structură .
a. Costul ridicat al cablurilor
Majoritatea aplicaţiilor CP în energetică au ca obiect procese complexe care implică
un număr extrem de mare de mărimi ce trebuie urmărite şi controlate din diverse
puncte de măsura. Astfel, de exemplu, pentru un bloc de 330 MW se impune, pentru
supravegherea sa, aducerea în camera de comandă a 720 de mărimi analogice şi peste
700 mărimi numerice (binare) [31]. Prevederea unei structuri centralizate, cu un
singur CP şi perifericele sale generale într-o cameră de comandă (chiar amplasată
optim) implică un volum extrem de mare de cabluri, datorită dispersiei pe arii întinse
a echipamentelor primare. (In medie, se apreciază costul cablurilor la 25% din
valoarea echipamentului SC). In plus, trebuie considerat zgomotul care afectează
transmisia datelor pe distanţe mari şi în medii puternic poluate electromagnetic, cum
sunt cele din incinta staţiilor sau a centralelor electrice.

b. Viteza de lucru redusă


Oricât de rapid ar fi un calculator cu o singură UC, el nu poate efectua la un moment
dat decât o singură operaţie (instrucţiune), ceea ce poate conduce la timpi de calcul
inacceptabili pentru conducerea în timp real a proceselor complexe. Aşa cum este
cunoscut, procesul de colectare şi prelucrare primară a datelor consumă un însemnat
procent din timpul alocat pentru elaborarea propriu-zisă a comenzilor. In aceste
situaţii, fie se renunţă la utilizarea unor algoritmi de calcul riguroşi, fie se limitează la
un număr redus de comenzi.

c. Lipsa de fiabilitate
Oricât de mare ar fi timpul mediu între două defectări succesive, dat prin
caracteristica MTBF (Medium Time Before Fault) la calculatoarele moderne, acestea
se pot totuşi defecta. Structura clasică, cu un singur CP, lasă procesul fără control
dacă UC sau interfaţa cu procesul au ieşit din funcţiune. Prevederea în faza de
proiectare a unor echipamente de rezervă reduce riscul acestor evenimente dar ridică
inacceptabil preţul de cost al SC – ului

d. Lipsa de facilităţi de comandă pentru operatorul local


Concentrarea tuturor facilităţilor de supraveghere şi conducere într-un singur punct,
nu permite realizarea, în condiţii economice, a unor staţii locale de supraveghere şi
comandă, utile atât în fazele de punere în funcţiune şi după reparaţii cât şi în
exploatarea curentă.
26   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

1.2.6. SC tip SCADA cu arhitectura distribuită

Pentru obiectivele energetice extinse pe arii geografice relativ mari, cazul obişnuit în
conducerea reţelelor electrice de putere, sistemele SCADA conţin mai multe RTU -
uri, distribuite geografic şi interconectate prin reţele de comunicaţii, cunoscute ca
sisteme SCADA cu arhitectura distribuită. Arhitectura acestora este determinată de
topologia reţelei de transmisii de date, care poate fi realizată cu scheme radiale (stea),
scheme în buclă deschisă (magistrală), figura 1.13, sau în buclă închisă (inel), figura
1.11.
RTU RTU RTU

μ C
Modem Retea locala de transmisii de date
CD

Sistem de conducere RTU ............... RTU


intermediar

Fig.1.11. Conectarea RTU-urilor în buclă închisă (inel) cu concentrator de date

Pentru a degreva SCC de sarcina unui dialog permanent cu RTU-urile


monitorizate, şi pentru a reduce volumul de linii de transmisie, între acestea se
intercalează un μC cu rol de Concentrator de Date (CD), denumit şi FEP (Front End
Processor), figura 1.11 şi 1.12, ce va monitoriza un anumit grup de RTU-uri,
interconectate în reţeaua de date. Se realizează astfel, un nod de prelucrare
intermediar al reţelei de calculatoare.
Concentratoarele de date sunt reprezentate de calculatoare cu performanţe
intermediare, similare cu cele ale RTU-urilor, dar prevăzute cu interfeţe (unităţi)
transmisii de date către reţeaua de comunicaţie extinsă (WAN), făcând astfel,
legătura între cele două reţele de calculatoare, de la nivelul subordonat şi de la
nivelul coordonator. Schemele de conectare în buclă, figura 1.11, sunt cele mai
uzuale în instalaţiile energetice de dimensiuni mari, datorită costurilor mai mici
pentru cablurile de comunicaţii şi a fiabilităţii lor mărite. Aceste scheme necesită
însă, reţele de comunicaţii multipunct, cum ar fi RS-485 (descrisă pe scurt în
subcapitolul următor), RS 422 sau buclă de curent. Schemele buclă închisă,
reprezintă soluţia recomandată şi din punct de vedere al fiabilităţii subsistemului,
deoarece conferă două căi de transmisie a datelor accesibile prin două porturi seriale
ale calculatorului master (concentrator de date).
Accesibilitatea în ultimii ani a unor module de multiplexare ale porturilor de
comunicaţii seriale cu interfeţe RS 232, comune la toate microcalculatoarele IBM –
PC compatibile, au condus la extinderea folosirii unor reţele date de tip monopunct,
conectate în schemă radială sau stea, figura 1.12. O astfel de schemă este agreată în
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 27

cazul staţiilor de distribuţie sau a punctelor de alimentare de dimensiuni relativ mici,


şi care permit o amplasare centrală pentru concentratorul de date. Acesta are ataşat
un multiplexor RS232, ce permite conectarea succesivă a mai multor unităţi

Reţele RS 232
M
Modem IC U
X RTU .........

CD (FEP)

terminale (RTU-uri).

Fig.1. 12. Conectarea RTU-urilor în stea cu concentrator de date (CD) şi


multiplexor RS 232

Periferice specifice interfeţei Om - Maşină (MMI – Man Machine


Interface), necesare supravegherii locale a staţiei sunt ataşate CD-ului, care pe lângă
funcţia de comunicaţie cu dispecerul coordonator permite astfel şi dialogul cu
operatorul local. În cazul RE extinse, acest sistem poate fi considerat la nivelul
staţiilor de transformare, iar nivelul superior de conducere fiind reprezentat de
reţeaua de calculatoare de la Dispecer, conform figurii 1.13. În acest caz
calculatoarele de la un anumit nivel sunt conectate în nodurile unei reţele locale, de
calculatoare, denumite noduri de prelucrare. Acestea sunt interconectate cu
calculatoarele de la nivele superioare prin reţele de comunicaţii extinse, reţele
cunoscute sub acronimul WAN (pentru detalii a se vedea paragraful 4.1). Astfel la
centrul de comandă sau dispecer, prin reţeaua de comunicaţii extinsă pot fi conectate
toate reţelele locale de calculatoare de proces din subordinea acestuia.
În concluzie se poate constata că sistemele informatice destinate conducerii
prin dispecer a reţelelor electrice se pot remarca trei nivele fizice de conducere, şi
anume: nivelul celulă, prin acces la informaţiile oferite de echipamentul terminal
RTU (de regulă printr-un display local, sau prin conectare cu un laptop); nivelul
staţie, prin perifericele ataşate concentratorului de date; şi nivelul dispecer, prin
echipamentul informatic din dotare, constituit din servere de comunicaţii şi staţii de
lucru.
În funcţie de numărul RTU-urilor şi de dispersia lor geografică, pot exista
subsisteme intermediare de CD (Concentratoare de date secundare, submasteri),
pentru câte un anumit grup de RTU - uri. Acestea se conectează la CD - ul principal
(master) ca şi un RTU oarecare.
28   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 29

N.b.
1. Sistemele de conducere pot fi construite cu unu sau cu mai multe CP;
2. Sistemele cu cel puţin două CP sunt sisteme ierarhizate, pe două sau mai multe
nivele fizice de conducere, subordonat şi coordonator. Pot fi însă tratate ca două
nivele virtuale;
3. Sistemele ierarhizate pot fi cu arhitectură concentrată sau cu arhitectură
distribuită;
4. În cazul sistemelor cu arhitectură distribuită calculatoarele de la un anumit
nivel sunt conectate în nodurile unei reţele locale, de calculatoare, denumite noduri
de prelucrare. Acestea sunt interconectate cu calculatoarele de la nivele superioare
prin reţele de comunicaţii extinse, reţele WAN.

1.3. Reţele de date în sistemele SCADA


1.3.1 Generalităţi. Clasificare
În sistemele SCADA moderne, care presupun arhitecturi distribuite geografic, cu un
mare număr de unităţi de calcul conectate în nodurile unor reţele informatice,
transmisiile de date reprezintă partea vitală şi cea mai sensibilă a acestora.
Informaţiile, sub formă de semnale electrice, obţinute de la sursele de semnal ataşate
instalaţiilor primare şi convertite în semnale binare, trebuie transmise în diverse
noduri de prelucrare ale sistemului. Aceasta se realizează prin reţele de transmisii de
date, aproape exclusiv serial.
Transferul serial de date presupune ca toţi biţii care formează un caracter (5
– 8 biţi) sunt transmişi succesiv, câte unul la fiecare tact, ceea ce reduce la 2 sau 3
numărul de conductoare necesar unui cablu de transmisie. Interconectarea
calculatoarelor şi în general a echipamentelor inteligente componente ale unui sistem
SCADA se realizează, fie prin intermediul interfeţelor de comunicaţii seriale
standard, fie prin reţele de comunicaţii de mare viteză. În funcţie de suprafaţa pe care
o acoperă şi procedurile de interfaţare standard utilizate, aceste reţele de comunicaţii
sunt denumite Reţele locale (LAN - Local Area Network), şi Reţele extinse (WAN -
Wide Area Network).
În cadrul unui sistem SCADA distribuit se disting trei categorii de reţele de
comunicaţii, evidenţiate parţial în figura 1.13:
a. La nivelul centrului de conducere (dispecer) – reţele locale, LAN – de
tip Ethernet sau Token;
b. Între dispecer şi staţii sau centrale electrice – reţele extinse, WAN;
c. La nivelul inferior (al staţiei, grupului electrogen, centralei electrice,
etc.), echipamentele terminale sunt conectate fie prin reţele LAN, fie prin intermediul
interfeţelor standardizate de transmisii seriale de date.
30   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

Cerinţele concrete pe care trebuie să le satisfacă reţeaua de comunicaţie în


interiorul unei staţii de transformare sunt foarte variate şi depind în cea mai mare
măsură de nivelul de integrare al echipamentelor de calcul locale. Astfel dacă acestea
sunt concepute numai pentru funcţiuni SCADA, atunci mediile de transmisie clasice,
cu cabluri coaxiale sau cu fire torsadate, sunt considerate acceptabile. Dacă însă,
acestea realizează şi funcţii de protecţii şi de automatizări se impune un suport de
transmisie mai performant, şi anume cablu cu fibră optică.
În continuare se prezintă, pe scurt, cele trei categorii de reţele de transmisii
de date: reţele cu interfeţe standard; reţele LAN; şi reţele WAN.

1.3.2. Reţele de transmisii seriale de date cu interfeţe standard


Reţele de transmisii seriale de date cu interfeţe standard permit interconectarea
terminalelor (calculatoare de proces, RTU, AP, PC-uri, etc.) situate la nivelul de
conducere inferior. Se asigură astfel transferul serial al datelor cu echipamente relativ
ieftine (interfeţe seriale), însă la viteze reduse (de ordinul zecilor de kbiti/sec) şi pe
distanţe mici (până la un km). Acestea sunt reţele realizate pe suport de fire de cupru,
cu cabluri speciale. Pentru extinderea distanţei de transmisie, se utilizează Modem-
uri, ce convertesc semnalul de curent continuu în semnal alternativ sinusoidal, ce
poate fi transmis apoi pe distanţe mult mai mari, prin linii telefonice, unde radio, etc.
(pentru detalii a se vedea capitolul 4)
Interfeţele de comunicaţii standardizate constau în două elemente de bază:
Unitatea de Control a Transmisiei (UCT) şi Adaptorul de reţea (AR), figura 1.14.
UCT-ul, denumit și USART (Universal Synchronous Asynchronous Receiver
Transmiter), este un circuit integrat programabil care asigură serializarea şi
transmiterea datelor prin semnale binare de c.c la nivel TTL. AR-ul, care preia aceste
semnale, asigură compatibilitatea interfeţei cu o anumită reţea de date standardizată.
Standardizarea se referă în primul rând la forma şi nivelul semnalelor electrice prin
care se transmite informaţia binară. Pentru detalii a se vedea paragraful 2.3 şi
capitolul 4.

Cuplă
Interfaţa de comunicaţii seriale
COM
UCT AR Linie de comunicaţie
Mag.de
sistem Reţea: RS 232, RS 485; Bucla de curent; FDDI

Fig. 1.14. Interfaţa de transmisii seriale de date pe reţele standardizate

Pentru nivelul fizic al acestor reţele se consideră, în mod uzual, următoarele


standarde de comunicaţie serială: RS-232; RS-485; buclă de curent, şi buclă cu fibre
optice, ale căror caracteristici de bază le prezentăm pe scurt, în continuare.
Reţea de tip RS - 232 C sau EIA -232 - folosită pentru conexiuni punct la
punct (între un RTU şi un calculator portabil, de exemplu), sau în cazul reţelelor de
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 31

tip stea, în care un concentrator de date comunică cu mai multe RTU-uri prin
intermediul unui multiplexor RS–232, figurile 1.12 şi 1.16.
Cablu de transmisie Fig. 1.15.
2 TxD RxD 3
Schema cablului de
(-3… -25) V pt. ‘1’
3 RxD TxD 2 transmisie şi nivelele
(3… 25) V pt.’ 0’ semnalelor de date
5 GND GND 5 conform RS 232

Semnalele utilizate pentru transferul informaţiei binare (cifrele binare 0 şi 1)


sunt tensiuni de c.c. cu valori cuprinse în domeniile indicate în figura 1.15. De regulă
se utilizează +12 V şi respectiv – 12 V, faţă de potenţialul conductorului de masă
(GND), (pentru detalii a se vedea capitolul 4). Acest tip de reţea oferă imunitate mică
la perturbaţii ca urmare a conexiunii sale unipolare (single ended). Linia de
transmisie are 3 fire, conectate la borne notate conform figurii 1.15.

CE CE .................. CE
RS232/ RS485
1 2 max. 31 CE-uri n
CONV
RS 485 CE
Linie telef.închiriată RS23 M
CE
MOD MOD U
X .......
RS232
WAN CE

RS232 RS23
MOD C MOD CE
T
Concentrator de date Linie telef. comutată
(FEP – Front End Unde radio RS48
Processor) CE
RS232 RS232/ RS485
R R
MOD MOD CONV CE
/ /
E E
.......
CE

Fig. 1.16. Configuraţii posibile pentru teletransmiterea datelor de la terminale


inteligente (e.g. contoare electronice [CE]) utilizând interfeţele seriale standard RS-
232 şi RS-485

Standardul RS 232, cu variantele sale A, B, C şi D, dintre care RS 232C este


cel mai popular, a fost conceput de fapt ca interfaţă de conexiune cu Modem-ul
(denumit pe scurt DCE- Data Communication Equipment, vezi capitolul 4), fiind
prevăzut, pe lângă terminalele de date şi cu semnale de dialog cu acesta. Există astfel
posibilitatea transmisiei datelor la distanţă, prin reţele extinse WAN, reprezentate
32   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

prin linii telefonice închiriate sau comutate, unde radio, etc., figura 1.16. Reţelele
RS232 au devenit cele mai populare datorită prevederii calculatoarelor PC
compatibile cu interfeţe de comunicaţie corespunzătoare, denumite uzual COM 1
(sau şi COM 2). Topologie de tip stea.

Reţea de tip RS - 485 - folosită pentru conexiuni multipunct, figurile 1.11 şi 1.16,
cu până la 32 de dispozitive ataşabile, permit transmisii de date în modul semi-
duplex sau duplex pe două fire, notate a şi b, figura 1.17, (plus firul de masă), sau
respectiv pe patru fire, pe distanţe de până la 1200 m, fără repetoare. Semnalele
utilizate pentru transferul informaţiei binare (cifrele binare 0 şi 1) sunt tensiuni de cc.
Va – Vb cu valori Va – Vb > + 0,2 V pentru 0 logic şi Va – Vb < -
0,2 V, pentru 1 logic. Schema electrica a adaptorului de rețea RS 485 este detaliată
în figura 4.27. Semnalele pe aceste magistrale sunt de tip diferenţial DE (double
ended), ceea ce conferă o bună imunitate la zgomot. În modul de transmisie duplex
un dispozitiv are statutul de Master iar celelalte de Slave, iar cablul de transmisie are
două perechi de fire. Portul de emisie al master-ului este conectat la fiecare port de
recepţie a dispozitivelor slave, iar portul de recepţie al master-ului este conectat, pe
cealaltă pereche de fire, la porturile de emisie de la dispozitivele slave. Topologie de
tip magistrală cu terminator.
Cablu de transmisie
a a Fig. 1.17 Schema
Va – Vb > 0,2 V pt. ‘1’ cablului de transmisie şi
Va – Vb < - 0,2 V pt. ‘0’ nivelul semnalelor de date,
b b
conform RS 485
Reţea de tip buclă de curent - asigură, de asemenea conexiuni multipunct,
cu o bună imunitate la zgomote. Viteze practice de transmisie reduse, în gama 1200 -
4800 biţi/sec., datorită timpilor de comutaţie a curentului din buclă. Se utilizează pe
scară largă bucla de curent de 4 - -- 20 mA. Semnalele utilizate pentru transferul
informaţiei binare (cifrele binare 0 şi 1) sunt curenţi de cc. cu valori de 0 şi 20 mA,
de regulă. Topologie de tip inel.
Reţea buclă cu fibră optică - asigură conexiuni multipunct, cu imunitate
excepţională la zgomote şi cu viteze de transmisie foarte ridicate (până la câteva zeci
de Mbiţi/sec). Necesită însă procesoare de comunicaţie specializate, au costuri
ridicate, ceea ce se justifică doar în reţelele cu un volum foarte mare de date.
Având în vedere faptul că schemele uzuale de conectare a echipamentelor
inteligente din staţiile de transformare sunt scheme de tip multipunct, cu concentrator
de date (Front End Processor) transferul informaţiilor între acestea se face conform
metodei master /slave, metodă descrisă în paragraful 4.5.2. Figura 1.16. prezintă
câteva soluţii de transmisii de date între concentratorul de date (CD sau FEP)
prevăzut cu interfaţă RS 232, şi unul sau mai multe terminale prin intermediul
interfeţelor seriale standard RS-232 şi RS-485, eventual al Modem-urilor (pentru
distanţe mari) sau a emiţătoarelor/receptoarelor radio. Pentru conversia semnalului
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 33

necesar unei anumite reţele se utilizează convertoarele de reţea, cum ar fi convertorul


RS- 232 /RS- 484, ceea ce permite să interconectăm reţele cu standarde diferite.

1.3.3. Reţelele locale (LAN)


O reţea de calculatoare locală denumită pe scurt, LAN (pentru a păstra termenul
internaţional de referire), este o reţea de date folosită pentru interconectarea a două
sau mai multe calculatoare, sau alte echipamente bazate pe microprocesoare,
amplasate la distanţe de până la câţiva kilometri unul de altul.
Reţelele locale, LAN sunt destinate transmisiei de date cu viteză ridicată, de
ordinul Mb/sec, pe distanţe relativ reduse, (până la câţiva km), între calculatoare
prevăzute cu plăci de reţea specifice. Aceste reţele sunt întâlnite atât în sistemele de
conducere centrale (coordonatoare), pentru interconectarea staţiilor de lucru aferente
dispecerului respectiv, cât şi în sistemele subordonate, inclusiv la nivelul staţiilor
electrice. O reţea locală constă dintr-o parte hardware (cabluri, placi (carduri) de
rețea (NIC), repetoare, switch-uri, rutere, etc.) şi o parte software (drivere, sisteme de
operare reţea, protocoale de comunicaţie, etc.).
Prima referire la termenul de Reţea locală (LAN- Local Area Network) sau de
LACN (Local Area Computer Network) a apărut în literatura de specialitate, în primii
ani ’70, când au fost introduse două sisteme de LAN –uri: Ethernet, şi Token Ring.
Dacă reţelele de comunicaţii extinse, WAN, s-au dezvoltat considerabil în ultimele
decenii ca urmare a progreselor înregistrate în domeniul telefoniei şi a sistemelor
digitale, reţelele locale sunt obiectul unor preocupări de dată mai recentă, deoarece
un volum tot mai mare de informaţii se transferă între sisteme de calcul situate pe arii
relativ reduse (clădiri, birouri, secţii de producţie, camere de comandă, etc.). Aceste
preocupări vizează creşterea eficienţei transmisiilor de date, prin majorarea vitezei de
transfer, îmbunătăţirea corectitudinii transmisiilor, creşterea fiabilităţii, şi nu în
ultimul rând, reducerea costurilor.

Stea Magistrală Inel

Fig.1.18. Topologii uzuale de reţele locale


LAN funcţionează într-o arie geografică restrânsă cum ar fi o clădire, o
centrală sau staţie electrică, un laborator, dispecer, etc. spre deosebire de WAN care
acoperă suprafeţe mult mai mari. Transferul de date se face cu viteze până la 100
Mbiţi/sec, iar lungimea reţelei nu depăşeşte câţiva kilometri. Un LAN conţine în
general o reţea cablată de transmisii de date (denumită şi trunchi) cu mai multe
34   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

noduri. Topologia reţelelor locale este relativ simplă. Cele mai uzuale topologii sunt
de tipul, magistrală (bus), inel (ring) sau stea (star), figura 1.18.
Viteza de transmisie a datelor într-un LAN este în mod obişnuit de 1
Mbit/s, dar o serie de echipamente mai noi permit transmisii de date cu viteze de
ordinul zecilor de Mbit/s (chiar până la 100 Mbit/s).
Spre deosebire de reţelele extinse (WAN) care sunt de obicei, reţele
naţionale, acoperind suprafeţe deosebit de mari, LAN-urile aparţin unei anumite
instituţii, centru de comandă sau companie. Având în vedere diversitatea
proprietarilor, dar mai ales a producătorilor de reţele de comunicaţie, se impune o
standardizare a interfeţelor echipamentelor care urmează a fi conectate în reţea.
Reţeaua de transmisii de date fiind un element comun, toate echipamentele ataşate
la aceasta trebuie să fie prevăzute cu interfeţe adecvate standardului (tipului)
reţelei, pentru a se asigura astfel, compatibilitatea componentelor sale.
În concluzie, principalele caracteristici ale reţelelor locale pot fi sintetizate
de următoarele aspecte:
- acoperă suprafeţe geografice limitate;
- prezintă o topologie relativ simplă, stea, inel, sau magistrală; şi
- aparţin unui anumit proprietar, care le utilizează exclusiv
Mediile de transmisii de date uzuale în cadrul LAN sunt reprezentat de :
- perechi de fire torsadate, ce pot fi ecranate, cunoscute sub denumirea STP
(de la Shielded Twisted Pair ) sau neecranate, denumite UTP (de la Unshielded
Twisted Pair);
- cabluri coaxiale: subţire (thinnet sau 10Base2) sau gros (thicknet sau
10Base5);
- cabluri cu fibră optică.
Principalele motive ale utilizării LAN în sisteme SCADA sunt determinate, pe
de o parte de costuri mici de investiţii şi exploatare, ca urmare tehnologiei specifice
şi a producţiei de serie mare, şi pe de altă parte, standardizarea interfeţelor, permite
conectarea a diverse echipamente la o anumită reţea (desigur dacă acestea sunt
prevăzute cu interfeţele standard corespunzătoare).
În funcţie de modul de acces la mediul de comunicaţie pentru a transmite date
au fost definite mai multe sisteme reţele locale de comunicaţii. Dintre acestea însă
doar două sisteme s-au impus şi anume: sistemul Ethernet şi sistemul TokenPassing
(cu variantele Token Ring şi Token Bus). Pe de altă parte, calculatoarele din nodurile
de reţea pot să acceseze resursele reţelei (imprimante, Modem, etc.) în mod diferit, în
funcţie de sistemul adoptat care poate fi de tip Client/Server sau Peer to Peer. Aceste
noţiuni vor fi tratate mai pe larg în capitolul 4.

1.3.4. Reţele de comunicaţii extinse (WAN)


Reţelele de comunicaţii extinse, WAN, denumite şi reţele larg răspândite geografic,
[11] acoperă arii geografice mari, naţionale sau chiar mondiale, care realizează
legătura între calculatoare sau reţele de tip LAN, situate la mari distanţe, conform
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 35

exemplului din figura.1.13. Un exemplu de interconectare, prin reţeaua telefonică (ca


reţea WAN) între o reţea de calculatoare locală (LAN) şi un calculator PC, situat la
distanţă, prevăzut cu interfaţă standard RS-232, prin intermediul aparatelor
telefonice, AT, uzuale şi a modem-urilor ataşate, este prezentat de asemenea în figura
1.19.
În ultimii ani ai deceniului şapte, reţelele de calculatoare destinate
transferului de date între sisteme de calcul îndepărtate au cunoscut o dezvoltare
considerabilă. Deoarece, în perioada respectivă, nu existau reţele speciale de
transmisii de date, iar economic nu se justifica construirea lor, a fost utilizată reţeaua
telefonică publică, în regim comutat, pentru transmisiile de date. Totodată s-au
construit modem-urile pentru conversia semnalelor numerice binare, folosite de
sistemele de calcul electronic, în semnale analogice adecvate transmiterii la distanţă
pe aceste reţele.

Server
Calculator
Conectori RS-232
Conectori RS-232

max 15 m
Reţea
telefonică
L
Mod WAN
A AT AT Mod

N Priză telefon Priză telefon

Fig. 1.19. Exemplu de interconectare intre o reţea locală (LAN) şi un


calculator la distanţă

Ulterior, pe măsura extinderii volumului de date transferate, au fost utilizate


şi linii telefonice închiriate, care asigurau astfel, o legătură stabilă între două sisteme
de calcul îndepărtate, fără a mai trece prin comutatoarele centralei telefonice.
Reţeaua telefonică fixă a fost prima reţea extinsă utilizată pentru comunicaţii
de date. Liniile telefonice fiind folosite fie în regim de linii comutate, adică prin
centrala telefonică cu formare de număr de apel, fie în regim de linii închiriate, ca
legături fixe între punctele de date.
Dacă reţeaua telefonică cu modem-urile aferente a constituit infrastructura
reţelelor extinse iniţiale, astăzi reţelele WAN, sunt realizate şi cu alte medii de
comunicaţii cum ar fi: Internet; Reţea GSM; Reţea de FO (Backbone), Linii electrice
de putere (PLC - Power Line Carrier), Unde radio; etc.
Dintre aceste reţele, desigur Internet-ul este reţeaua cu cea mai spectaculoasă
dezvoltare în ultimii ani. Acesta reprezintă o reţea mondială de servere (sau reţele
36   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

de calculatoare) interconectate prin cabluri speciale sau unde radio, (prin antene
terestre şi eventual sateliţi), figura 1.20.

Server Web Server de date


Modem

Internet
Linii telefonice

telefonica
Centrala
Modem

Fig. 1.20. Utilizarea Internet-ului ca reţea extinsă (WAN)

1.4. Funcţiile Sistemelor de Conducere


SC moderne distribuite ierarhic şi geografic de tip DMS/SCADA sau EMS/SCADA
au implementate două categorii de funcţii, şi anume o categorii de funcţii pe care le
asigură sistemul SCADA, denumite funcţii SCADA şi o a doua categorie, funcţii
globale, specifice managementului obiectivului condus, care poate fi o reţea de
distribuţie (în cazul DMS) sau un subsistem electroenergetic (în cazul EMS).

1.4.1. Funcţii SCADA


1.4.1.1. Generalităţi
Sarcinile principale ale unui sistem SCADA destinat conducerii operative a reţelelor
electrice pot fi grupate în următoarele patru categorii:
a) Informare de ansamblu a dispecerului asupra topologiei şi stării
sistemului energetic condus, prin intermediul interfeţelor om - maşină (MMI - Man
Machine Interface);
b) Alarmare, în cazul producerii unor evenimente care trebuiesc luate în
considerare în mod imediat;
c) Elaborarea şi transmiterea de comenzi către elementele de execuţie din
proces;
d) Informare pentru analize post avarie, prin reţinerea unui istoric al
evenimentelor produse într-o anumită perioadă de timp, însoţite de momentul
producerii acestora.
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 37

Îndeplinirea acestor sarcini implică realizarea, de către sistemul SCADA a


următoarelor operaţiuni:
♦ culegerea, recepţia şi schimbul de date;
♦ validarea, prelucrarea, afişarea şi arhivarea datelor;
♦ elaborarea şi executarea de telecomenzi în instalaţii.
Efectuarea acestor operaţiuni în timp real permit operatorului (dispecerului)
să supravegheze funcţionarea instalaţiilor, să decidă acţiunile care trebuie întreprinse
şi să intervină de la distanţă dacă consideră că este necesar (comenzi operative sau
telecomenzi). Pentru realizarea operaţiilor menţionate mai sus sistemele informatice
de tip SCADA au implementate în principal următoarele funcţii: Achiziţia şi
teletransmisia datelor; Prelucrarea primară a datelor; Elaborarea comenzilor;
Alarmarea; Înregistrarea secvenţelor de evenimente; Înregistrarea instantanee de
date; Revista postfactum (postmortem); Interfaţa cu utilizatorul; Supravegherea
stării sistemului informatic (autodiagnoza). Prezentăm, în continuare, pe scurt, aceste
funcţii.

1.4.1.2. Achiziţia şi teletransmisia datelor


Funcţia de achiziţii şi transmisii de date asigură interfaţa între RTU-urile sistemului
şi restul calculatoarelor care constituie sistemul de conducere, sau cu alte sisteme
SCADA.
Informaţiile obţinute de sistem de la RTU-urile sale, amplasate în staţiile şi
centralele electrice din zona sa sunt constituite din următoarele categorii: măsuri,
stări şi valori cumulate.
Măsurile sunt reprezentate de mărimi analogice, cum ar fi puteri active şi
reactive debitate de generatoare, şi pe liniile şi transformatoarele electrice, tensiuni
pe barele staţiilor, curenţii pe liniile electrice, frecvenţa, poziţia prizelor
transformatoarelor, debite de lichide, etc.;
Stările sunt reprezentate de mărimi binare, ce descriu o stare din două
posibile cum ar fi: poziţiile întreruptoarelor şi separatoarelor, stările sistemelor şi
dispozitivelor de alarmare, automatizare şi reglare, etc.;
Valorile cumulate sunt rezultate prin însumarea impulsurilor recepţionate. Se
reţin valori ale unor mărimi integrale, cum ar fi: energia electrică activă, reactivă,
nivelul apei într-un rezervor, etc.);

Pentru a obţine datele de mai sus RTU-rile sunt scanate periodic cu diferite
rate de scanare, care în mod obişnuit variază între 2 secunde (pentru stările şi
măsurile considerate principale), 10 secunde (pentru cele secundare) şi până la câteva
ore, în cazul valorilor cumulate.
38   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

1.4.1.3. Prelucrarea primară a datelor


Funcţia de prelucrare primară a datelor asigură stocarea datelor obţinute în timp real
în bazele de date destinate, precum şi filtrarea semnalelor, verificarea şi precizarea
calităţii şi plauzibilităţii informaţiei. Această funcţie, de prelucrare primară a datelor,
cuprinde trei subfuncţii, corespunzător celor trei categorii de date prelevate de RTU-
uri: prelucrarea măsurilor; prelucrarea stărilor; şi prelucrarea valorilor cumulate.
Pentru detalii a se vedea paragraful 2.4.
De asemenea, în această categorie de funcţii se includ şi unele Calcule în
timp real, cum ar fi: însumări, scăderi, înmulţiri, împărţiri, medii orare, maxime şi
minime orare, bilanţuri de energii pe contur etc., inclusiv determinarea puterilor şi
energiilor absorbite de consumatori. Valorile determinate astfel, permit verificarea
încadrării acestora în limitele contractate; de asemenea se poate face şi verificarea
topologică a informaţiilor (de obicei este funcţie separată).

1.4.1.4. Elaborarea comenzilor


Sistemul SCADA permite dispecerilor, ca prin intermediul RTU-urilor sale
amplasate în staţii şi centrale electrice, să transmită comenzi către diverse
echipamente cum ar fi:
• Întreruptoare (închis / deschis);
• Separatoare acţionate cu motor electric (închis / deschis);
• Contactoare (conectat / deconectat);
• Baterii de condensatoare (conectat / deconectat);
• Comutatoare de ploturi la transformatoare (creşte /descreşte);
• Dispozitive de automatizare DAS, RAR, AAR, (pus/scos în/din funcţiune)
• Setări şi valori de consemn pentru echipamente de reglare şi protecţii;
Comenzile destinate dispozitivelor cu două stări (închis/deschis) sunt
comenzi de tipul SBO (Select - Before – Operate, selectează înainte de a acţiona),
pentru a evita acţionările greşite (pentru detalii a se vedea paragraful 4.4.3.)

1.4.1.5. Alarmarea
Funcţia de prelucrare şi gestiune a alarmelor, denumită pe scurt alarmare, este
destinată avertizării operatorilor de producerea unor evenimente care trebuie luate în
considerare imediat.
Alarmele detectate de sistem sunt prelucrate astfel încât acestea să fie
prezentate dispecerului într-o manieră concisă, clară, în timp util şi numai la
consolele (operatorii) care au nevoie de aceste informaţii. Modul în care o alarmă
este anunţată depinde atât de aria sa de interes cât şi de nivelul său de prioritate.
Unele alarme pot fi anunţate şi prin intermediul unor dispozitive sesizabile de la
distanţă (sonerii, hupe, becuri intermitente, etc.).
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 39

Sistemele moderne conţin funcţii de alarmare performante, realizate cu


elemente de inteligenţă artificială, capabile să identifice cauza primară a unui set de
evenimente şi să prezinte astfel, dispecerului o situaţie cât mai clară a avariei.
Funcţia de alarmare presupune şi reţinerea (memorarea) tuturor evenimentelor
aferente alarmelor inclusiv momentele de timp ale producerii acestora, în fişiere de
date pe discuri magnetice, pentru a putea fi analizate ulterior.

1.4.1.6. Înregistrarea secvenţelor de evenimente


Înregistrarea evenimentelor şi perturbaţiilor este astăzi un mijloc indispensabil şi
eficient în analizele regimurilor de funcţionare normală şi de avarie a liniei de
transport, generatorului sau transformatorului aferent. Informaţiile prelevate din
avariile instalaţiilor primare sau alte perturbaţii de sistem, în conjuncţie cu
înregistrarea acţiunilor echipamentelor de protecţie, întreruptoarelor şi a
echipamentului de reanclanşare, conferă date consistente privind desfăşurarea în timp
a acestora. Pe lângă posibilităţile de analiză a perturbaţiilor din sistem se asigură şi
memorarea automată a evenimentelor şi a datelor perturbaţiilor într-o bază de date
ordonată de la nivelul staţiei şi/sau a centrului de comandă.

Fig.1.21. Exemplu de listă cronologică de evenimente

O serie de echipamente din staţii şi centrale electrice pot fi selectate pentru


înregistrarea secvenţială a modificării stării acestora, modificare considerată ca
eveniment. Secvenţele de evenimente, denumite pe scurt şi SOE (Sequence of
Events) constau în liste cronologice de evenimente binare sau analogice (schimbarea
stării unor echipamente sau, respectiv, ieşirea/revenirea din/în limite a unor mărimi
analogice). Evenimentele listei SOE sunt preluate de la RTU-uri, fie prin interogarea
periodică a acestora, fie imediat, în momentul producerii, spre deosebire de cele de
alarmare care sunt transmise dispecerului întotdeauna în mod imediat. Fiecare
40   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

eveniment este reţinut şi afişat prin momentul producerii (data, ora, min, sec, msec.),
denumirea instalaţiei la care se referă şi o scurtă descriere a evenimentului, conform
exemplului din figura 1.21.
Pentru a asigura marcarea corectă a timpilor ataşaţi evenimentelor, sistemul
SCADA transmite periodic RTU-rilor sale semnale de sincronizare ale ceasurilor
proprii. Rezoluţia timpului cu care se marchează evenimentele la un RTU este de
ordinul a 1...2 ms, iar pe un ansamblu de RTU-uri, de cca. 10 ms.
Mesajele de la înregistrarea secvenţială a evenimentelor sunt tratate separat
de cele referitoare la schimbările normale de stare, deoarece ele nu fac parte din
procesul de tratare a alarmelor. Acestea sunt stocate şi raportate separat fiind
utilizate, în mod normal, postfactum pentru analiza funcţionării echipamentelor şi
instalaţiilor.

1.4.1.7. Înregistrarea instantanee de date


O înregistrare instantanee de date, cunoscută şi sub denumirea de "Snapshot"
(Instantaneu) constă în citirea aproape instantanee a unor puncte selectate de
operator (dispecer) sau a întregii baze de date şi salvarea apoi a datelor citite pe
suport magnetic pentru a fi arhivat mai târziu şi/sau a fi utilizat în analize de reţea sau
pe simulatorul pentru pregătirea operatorilor. Aceste “Snapshot”-uri pot fi efectuate
la cerere sau ca urmare a producerii unor tipuri de evenimente preselectate.

1.4.1.8 Revista post mortem (postfactum)


În vederea analizei unor evenimente importante în reţeaua supravegheată, cum ar fi
perturbaţiile mari, la fiecare 10 secunde se stochează câte un “snapshot” (o citire
instantanee) a punctelor selectate de dispecer sau a întregii baze de date într-un fişier
circular ce conţine ultimele "snapshot"-uri. În cazul unui eveniment prestabilit
(declanşare întreruptor, acţionare protecţii, etc.), sau la cerere, fişierul circular se
„îngheaţă” şi adiţional se memorează încă 30 de "snapshot"-uri consecutive luate
fiecare la 10 secunde după producerea evenimentului. Acest set de date stocate este
denumit un “set de revistă”.
Multiplele “seturi de revistă” sunt înregistrate pe discuri pentru a fi
vizualizate pe display sau pentru a fi tipărite (hardcopy). Ele pot fi arhivate în
vederea unor analize ulterioare dacă se consideră necesar. "Snapshot"-urile unor baze
de date complete pot fi utilizate şi ca un caz de bază pentru analize de dispecer de
circulaţii de puteri în timp real sau pentru un scenariu pe simulatorul pentru
pregătirea operatorilor.

1.4.1.9. Interfaţa cu utilizatorii


Interfaţa cu utilizatorii constă în setul de echipamente prin care informaţiile
prelucrate de sistem sunt aduse la cunoştinţa dispecerilor şi prin care aceştia pot
transmite comenzi în proces sau pot solicita diverse informaţii. Interfaţa cu
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 41

utilizatorii se realizează prin: Console de afişare grafică, Panouri de afişare şi


Echipamente de imprimare şi copiere video.
Consolele de afişare grafică constau din unu până la trei monitoare video
(CRT) color de mare rezoluţie, fiind denumite şi console grafice complete (full
Graphics CRT Consoles). Într-un centru de conducere a unei reţele electrice, de
regulă se are în vedere următoarele categorii de console grafice: consolă operator;
consolă de programare / planificare; consolă programator; consolă pentru bază de
date; consolă pentru întreţinerea imaginilor; consolă pentru management;
Panourile de afişare (Wallboard Display) sunt reprezentate de panourile
sinoptice cu schemele electrice ale reţelelor controlate. În funcţie de cerinţele şi
posibilităţile utilizatorului, acestea se pot realiza cu:
- panouri mozaic statice - clasicele panouri sinoptice existente şi astăzi în unele
camere de comandă ale dispecerilor de distribuţie sau ale centralelor electrice;
- panouri mozaic dinamice – panouri sinoptice ce afişează, în timp real,
semnalele de poziţie ale întreruptoarelor şi separatoarelor, semnalele de alarmă în
staţie, semnalele de linie sub tensiune, tensiunile pe bare, puterile şi curenţii pe linii,
etc.;
- sistem de proiecţie video - care înlocuieşte panoul mozaic cu un sistem de
proiecţie video în zona operaţională şi eventual în zonele de pregătire / vizitare.
Acest lucru permite comentarea imaginilor de pe monitoare fără a se crea
aglomeraţie la consolă.
Echipamentele de imprimare amplasate atât în zona operaţională cât şi în
zonele neoperaţionale ale centrului de conducere (zona de planificare, zona de
programare, zona de creare a bazelor de date, etc.) permit elaborarea rapoartelor de
serviciu, listelor cronologice de evenimente, editarea schemelor electrice, etc.
Copiatoarele video amplasate de regulă în aria operaţională sunt echipamente
hardcopy capabile să reproducă imagini grafice color de pe oricare din monitoarele
consolelor de afişare grafică.

1.4.1.10. Supravegherea stării sistemului informatic (auto-monitorizare)


Această funcţie asigură supravegherea stării de funcţionare a diferitelor componente
şi a sistemului informatic în ansamblu semnalizând operatorului sau
administratorului de reţea stările anormale ale sistemului, inclusiv ieşirea din
funcţiune a diferitelor echipamente, precum şi diagnosticarea defectelor.
Funcţiile de auto-monitorizare sunt o parte uzuală a sistemelor de protecţie şi
comandă digitală şi ele reprezintă principalele mijloace de îmbunătăţire a fiabilităţii.
Există o mare varietate de metode şi soluţii practice de auto-monitorizare şi auto-
diagnosticare, depinzând de tipul de funcţie şi elementul protejat. Auto-monitorizarea
vizează mărimile de intrare binare şi analogice, comunicaţiile, semnalele de ieşire,
etc. Sunt supravegheate atât partea de echipamente cât şi cea de programe. Astfel,
toate defectele sistemului informatic sunt imediat detectate evitându-se funcţionarea
sa eronată. În funcţie de rezultatele diagnozei partea de protecţie numerică a sistemului
este fie, blocată sau se generează numai o alarmă. De multe ori se introduc funcţii de
42   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

rezervă în aceste situaţii.


Datorită procedurilor de auto-monitorizare şi auto-diagnosticare, se preconizează
ca intervalele de timp pentru întreţinere periodică, care sunt astăzi între unu şi doi ani, pot
fi extinse până la trei sau chiar mai mulţi ani [10].

1.4.2. Funcţiile EMS şi DMS pentru sistemele electrice


Sistemele moderne destinate managementului reţelelor de transport şi distribuţie a
energiei electrice, de tip EMS şi DMS, conţin următoarele categorii de funcţii
operative destinate conducerii acestora în timp real sau timp real extins: Aplicaţii
pentru transportul energiei; Controlul şi planificarea producţiei de energie
electrică; Aplicaţii pentru distribuţia energiei electrice; Simulatorul pentru
instruirea dispecerilor.

1.4.2.1 Aplicaţii pentru transportul energiei electrice


Aplicaţiile pentru transportul energiei electrice sunt destinate asistării dispecerilor şi
personalului de planificare operativă în luarea deciziilor pentru asigurarea
regimurilor de funcţionare sigure şi economice în reţelele electrice de transport.
Există două categorii de funcţii EMS incluse în aplicaţiile pentru transportul energiei
electrice, şi anume funcţii de analiză a reţelei, în timp real, executate imediat şi
funcţii pentru studii de analiză a reţelei, funcții extinse în afara timpului real.
Funcţii de analiză a reţelei în timp real:
• prelucrarea topologiei;
• estimatorul de stare;
• adaptarea parametrilor reţelei;
• analiza contingenţelor;
• reglajul de tensiune;
• analiza scurtcircuitelor.
Funcţii pentru studii de analiză a reţelei, în afara timpului real:
• calculul circulaţiei de puteri;
• optimizarea circulaţiei de puteri;
• analiza contingenţelor;
• planificarea conectărilor/ deconectărilor de echipamente;
• analiza scurtcircuitelor.
Aceste funcţii sunt intercorelate prin intermediul fluxului de date utilizat de
acestea, conform figurii 1.22. Datele primare sunt preluate de la sistemele de achiziţii
de date şi prelucrate apoi de diversele funcţii ale sistemului.
Prezentăm, în continuare pe scurt, câteva dintre aceste funcţii, şi anume cele
mai bine conturate şi care au un grad de generalitate mai mare.
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 43

a. Prelucrarea topologiei reţelei


Funcţia de prelucrare a topologiei unei reţele electrice construieşte modelul de reţea,
reprezentată prin noduri şi laturi conectate conform situaţiei reale din teren pe baza
datelor achiziţionate în timp real din staţiile electrice. La baza construirii acestui
model stau informaţiile telemăsurate în timp real (starea întreruptoarelor şi
separatoarelor) ca şi datele despre starea normală a echipamentelor. De obicei
această funcţie se execută în “regim de actualizare”, în sensul că sunt prelucrate doar
informaţiile care s-au schimbat, dar şi ori de câte ori se produce un eveniment, ca de
exemplu schimbarea stării unui întrerupător. Funcţia de prelucrare a topologiei
furnizează, totodată date pentru funcţiile estimatorul de stare, calculul circulaţiei de
puteri şi altele, figura 1.22.

Analize de reţea (în timp real) Adaptarea parametrilor

Stări Analize contingenţelor


Prelucrare Estimator
topologie de stare Reglaj de tensiune

Măsuri Analize de scurtcircuit

Analize de contingenţe
Planificarea
conectărilor şi Calculul Optimizarea circulaţiei
deconectărilor circulaţiei de puteri
de puteri
Analize de scurtcircuit

Studii de analiză (în afara timpului real)

Fig.1.22. Interconectarea funcţiilor şi fluxul de date în cadrul EMS şi DMS

b. Estimatorul de stare

Estimatorul de stare este o funcţie complexă destinată filtrării erorilor din baza de
date, şi eventual completarea acesteia cu mărimi estimate. Această funcţie oferă o
soluţie completă a reţelei considerate, soluţie reprezentată de un set consistent de
vectori ai tensiunilor şi puterilor injectate (consumate) în noduri. Ca mărimi de
intrare pentru estimatorul de stare se utilizează setul de măsuri accesibile (puteri
active şi reactive pe laturi şi cele injectate /sau consumate în noduri, curenții,
tensiunile măsurate pe bare, etc.), datele furnizate de funcţia de prelucrare a
topologiei şi setul de pseudo-măsurători necesar a fi introdus pentru a face
observabilă întreaga reţea. Estimatorul de stare permite astfel validarea sau
invalidarea unor mărimi telemăsurate. Practic rejectează datele eronate, sau dacă este
44   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

posibil le corectează. De exemplu, achiziţia tuturor mărimilor electrice caracteristice


într-un nod de reţea: U; P; Q; şi I, permite să evaluăm corectitudinea măsurilor prin
diferenţa dintre valoarea calculată şi cea măsurată a uneia dintre mărimi. Astfel dacă
determinăm valoarea curentului pe baza celorlalte trei mărimi măsurate, conform
relaţiei cunoscute :
P2 + Q2
Ic =
3 ⋅U
se poate estima corectitudinea măsurătorilor prin diferenţa dintre I (măsurat ) şi Ic
(calculat)
Mărimile estimate, ce constituie soluţii complete ale reţelei date, sunt
utilizate apoi ca mărimi de intrare pentru alte funcţii cum ar fi analize de contingenţe,
calculul circulaţiei de puteri, reglajul de tensiune, analiza scurtcircuitelor,
sensibilitatea reţelei, etc.

c. Analiza contingenţelor
Contingenţele sunt evenimente (planificate sau intempestive) prin care o componentă
de reţea sau mai multe (contingenţe multiple) sunt scoase din funcţiune. Funcţia de
analiză a contingenţelor verifică dacă o anumită contingenţă ar putea conduce la
regimuri de supraîncărcare a unor elemente de reţea, sau la tensiuni în afara limitelor
admisibile ale acestora.
Analiza de contingenţe se poate face atât în timp real cât şi ca analiză de
studiu, în afara timpului real. În timp real, analizele de contingenţe se efectuează
pentru un set de contingenţe prestabilit, cu o periodicitate redusă, (de obicei o dată la
15 minute), în funcţie de modificările de regim ale reţelei. Funcţia primeşte date de la
‘Estimatorul de stare’ şi de la ‘Calculul circulaţiei de puteri’ şi furnizează date
pentru aproape toate celelalte funcţii.

d. Reglajul de tensiune
Reglajul de tensiune determină valorile optime de consemn (setările) pentru poziţiile
prizelor transformatoarelor, încărcările cu putere reactivă ale generatoarelor, starea
bateriilor de condensatoare, etc. Aceste setări vizează minimizarea pierderilor de
putere activă pe elementele de reţea, fără a se supraîncărca echipamentele şi fără ca
tensiunea din noduri să iasă din limitele admisibile. Algoritmul uzual de reglaj de
tensiune este similar cu cel de optimizare al circulaţiilor de putere pentru
minimizarea pierderilor. De obicei, această funcţie are rol de ghid – operator,
recomandând dispecerului măsurile operative necesare, fără ca să intervină direct
asupra elementelor de reglaj a tensiunii şi puterii reactive.

e. Analiza scurtcircuitelor
Funcţia de analiza a scurtcircuitelor este utilizată pentru a determina nivelul
curenţilor de scurtcircuit în reţelele electrice de transport şi de distribuţie. În mod
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 45

normal sunt considerate doar scurtcircuitele trifazate, deoarece conduc la cele mai
mari valori ale curenţilor de scurtcircuit. Pentru studii de analiză se consideră însă şi
scurtcircuite nesimetrice, cele mai frecvente fiind cele monofazate (pentru reţele cu
neutrul legat la pământ).

f. Calculul circulaţiei de puteri


Calculul circulaţiei de puteri se execută doar la cererea utilizatorului, pentru a analiza
diverse regimuri de funcţionare ce pot fi anticipate pe baza curbei de sarcină a
sistemului sau a programului de conectări şi deconectări de echipamente planificate.
Calculul circulaţiei de puteri furnizează datele necesare analizelor de contingenţe şi
de scurtcircuit ca şi cele pentru optimizarea circulaţiei de puteri, figura 1.22.

g. Optimizarea circulaţiei de puteri


Funcţia de optimizare a circulaţiei de puteri este din mai multe puncte de vedere
similară cu calculul circulaţiei de puteri. Totuşi, spre deosebire de aceasta,
optimizarea oferă o soluţie de circulaţie de puteri rezultată pe baza îndeplinirii unui
criteriu de performanţă, cum ar fi: minimizarea costului puterii active generate în
sistem; minimizarea pierderilor totale de putere activă pe liniile electrice de transport.
Optimizarea se realizează intervenind asupra unor variabile de control cărora li se
ataşează diferite nivele de prioritate şi diferite ponderi. Dintre aceste variabile de
control menţionăm: puterile active şi reactive injectate în noduri, poziţiile prizelor
transformatoarelor, încărcările compensatoarelor sincrone, a bateriilor de
condensatoare sau a bobinelor de compensare reactivă.

1.4.2.2. Aplicaţii pentru distribuţia energiei electrice (funcţii DMS)


Sistemele informatice aferente centrelor de conducere ale DED (Dispecerilor
Energetici de Distribuţie) şi DEL (Dispecerilor Energetici Locali), organizate pe
structura sistemelor SCADA, îndeplinesc pe lângă funcţiile specifice acestora şi
funcţii DMS. Aceste funcţii sunt mai puţin conturate şi standardizate decât în cazul
sistemele EMS/SCADA. In sistemele DMS un interes deosebit îl reprezintă funcţiile
care asigură reprezentarea geografică a informaţiilor (pe hărţi digitale), şi care permit
adăugarea sau eliminarea interactivă de componente.
Câteva dintre funcţiile de aplicaţii pentru reţelele de transport, cum ar fi:
analizele de scurtcircuit; reglajul de tensiune şi putere reactivă; etc., pot fi
considerate şi pentru reţelele de distribuţie
Dintre funcţiile specifice sistemelor DMS se menţionează:
Prelucrarea conectivităţilor, funcţie similară cu prelucrarea topologiilor, prin
care, periodic, se citesc stările aparatajului de comutaţie şi se actualizează schemele
electrice ale reţelei. Informaţiile generate de această funcţie sunt prezentate sub
diverse forme şi criterii de grupare, cum ar fi: toate elementele care aparţin unui
fider, toate fiderele conectate la un anumit întreruptor într-o staţie, schemele staţiilor,
etc.
46   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

Analiza conectărilor/deconectărilor sau Netowrk Configuration. Această


funcţie se execută atunci când se are în vedere o operaţiune de conectare/deconectare
a unui separator sau întreruptor pentru a verifica dacă această manevră conduce sau
nu la supraîncărcarea unor elemente de reţea sau la depăşirea limitelor tensiunii
admisibile în unele noduri;
Achiziţii de date. Funcţie similară cu cea din sistemele EMS/SCADA. Această
funcţie citeşte datele prelevate de echipamentele de calcul terminale (RTU –uri), pe
care le depune în baza de date a sistemului DMS. Funcţia poate fi abilitată cu
stabilirea automată a legăturilor telefonice pentru achiziţia datelor din staţii, de
asemenea cu preluarea, prin sistem de întreruperi, a informaţiilor ce trebuiesc tratate
imediat.
Calculul circulaţiei de puteri, permite dispecerului să efectueze analize de
circulaţii de puteri pe anumiţi fideri sau pe o anumită zonă selectată de reţea.
Metodele de calcul sunt diferite de circulaţiile de puteri în reţelele de transport. Aici
se ia în considerare funcţionarea radială a acestor reţele, iar în unele cazuri, calculele
se fac considerând reţele trifazate nesimetrice şi neechilibrate, inclusiv reţele mono şi
bifazate.
Minimizarea pierderilor. Această funcţie este apelată de către utilizator ori de
câte ori se impune o modificare majoră a regimului de funcţionare în reţea, cum ar fi
izolarea unor elemente de reţea, conectarea/ deconectarea unor consumatori
importanţi, schimbarea topologiei reţelei, etc. Funcţia de minimizare a pierderilor
oferă dispecerului lista de manevre pe care trebuie să le execute acesta pentru a
obţine schema şi regimul optim de funcţionare a reţelei.

1.4.2.3. Controlul şi planificarea producţiei de energie electrică


Controlul şi planificarea producţiei de energie cuprinde mai multe funcţii destinate
EMS-urilor pentru conducerea în timp real a surselor de energie electrică, în vederea
planificării regimurilor de funcţionare ale acestora pe diferite perioade de timp (până
la o săptămână, de exemplu). Dintre aceste funcţii menţionăm:
- reglajul de frecvenţă-putere activă;
- monitorizarea costurilor de producţie;
- planificarea pornirii/opririi şi încărcării grupurilor electrogene;
- evaluarea, pe termen scurt, a schimburilor de energie;
- prognoza încărcării pe termen scurt.

1.4.2.4. Simulatorul pentru instruirea dispecerilor


Simulatoarele pentru instruirea dispecerilor sunt utilitare software, destinate formării
şi antrenării personalului operativ.
Un simulator conţine patru subsisteme logice:
- modelul sistemului energetic, care simulează matematic comportarea
sistemului, inclusiv echipamentele de control şi protecţie;
- modelul centrului de comandă şi control, care conţine, de obicei, aceleaşi
funcţii ca şi ale sistemului EMS sau DMS de care aparţine;
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 47

- subsistemul educaţional care constă în instrumente software, la dispoziţia


instructorului, pentru a crea situaţiile utilizate apoi în procesul de instruire.
subsistemul de comunicare, care modelează comportarea sistemului de culegere a
datelor.
De obicei modelul de reţea utilizat de către simulator este acelaşi care este
folosit şi de funcţiile de analiză de reţea implementate în EMS sau DMS.

1.5. Sisteme distribuite de supraveghere si conducere aplicate


în electroenergetică
1.5.1. Sistemul de supraveghere al grupurilor termoenergetice de 50 MW
pe cărbune

1.5.1. 1. Structura hardware a sistemului


Sistemul de supraveghere, din sala de comandă, a funcţionării grupurilor
termoenergetice de 50 MW, pe lignit, figura 1.23, reprezintă un SC ierarhizat pe
două nivele: un nivel inferior, SCS, distribuit în zonele de lucru ale instalaţiilor
primare şi un nivel superior, SCC, amplasat în camera de comandă a grupului2.
La nivelul inferior, SCS - ul este constituit din patru microcalculatoare,
(interfeţe industriale) SPOT 83, realizate cu sisteme/μP I8080, sau Z80 şi prevăzute
cu sisteme de interfaţă cu subprocesele aferente: Cazan; Turbină; Generator; şi
Servicii interne. SCS este conceput să preia 336 mărimi analogice (semnale de
tensiune sau curent) şi 684 mărimi binare (mărimi cu două stări, "1" sau "0" logic).
În acest scop, fiecare μC SPOT 83 este dotat cu câte patru module de intrări
analogice, fiecare cu câte 24 intrări analogice diferenţiale multiplexate pentru un
CAN de 11 biţi şi patru module de intrări numerice, cu câte 48 intrări binare
optoizolate, fiecare. După o prelucrare primară a datelor achiziţionate, pe baza
programului înscris în memoria sa de tip ROM (până la 48 kO), datele sunt stocate în
memoria RAM (8 kO), de unde sunt transmise, automat sau la cerere către
microcalculatoarele aflate la nivelul superior (SCC).
SCC este realizat cu două microcalculatoare (μC), notate în figură cu μC1 şi
μC2:
μC2, amplasat în conturul operativ al camerei de comandă, este destinat să
transmită personalului operativ informaţiile şi datele necesare conducerii operative a
grupului;
μC1 (CD 80), amplasat în conturul neoperativ al camerei de comandă,
îndeplineşte funcţii de concentrator de date şi de protocolare, la imprimanta proprie,
a rapoartelor de lucru. De asemenea, afişează pe monitorul ataşat informaţiile curente

2Neniţă E., s.a. Calculatoare de proces utilizate în supravegherea grupurilor termoenergetice


de 50 MW pe cărbune. Sesiunea jubiliară a I.P. Iaşi, 1988, vol. III, pp. 280 - 286.
48   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

de interes şi transmite prin intermediul unui Modem (3M1) datele spre dispecerul
energetic superior (Dispecerul de centrală).

Spre disp.de centrala

SCC Camera de comanda


Modem
Contur operativ

μ
Lista

μ
Prot.de lucru cronologica - Imag.grafice
Prot.de disponib. de evenimente -Histograme
Lista cron.de ev.
C -Avertizare
C
Imprimanta 1 2
Tastatura Tastatura
- cerere protocol la impr. - cerere im.gr./histograme
- cerere pagina veche - comfirmare avertizare
Contur neoperativ - pasivizare/activiz.marimi.

Date binare si analogice


Cereri de date pt. im.graf. si histograme

Cereri de date
Evenimente

SCS SPOT
83
SPOT
83
SPOT
83
SPOT
83
1 2 3 4
IN IA IN IA IN IA IN IA
max.4*48 max.4*24 Intrari Intrari
numerice analogice

PROCES Cazan & anexe Turbina Generator Serv.interne

Fig.1.23. Configuraţia echipamentului şi fluxul informaţional la sistemul de


supraveghere al unui grup termoenergetic de 50 MW

Performanţele seriei de microcalculatoare pe 16 şi 32 biţi, au impus


introducerea acestor categorii de calculatoare în structura SCC-urilor şi chiar a SCS
- urilor, realizate în ultimii ani, inclusiv în cazul acestui sistem de supraveghere.

1.5.1.2. Funcţiile tehnologice ale sistemului


Sistemul de supraveghere al grupurilor termoenergetice, având configuraţia
hardware prezentată în figura 1.23, îndeplineşte două categorii de funcţii tehnologice:
A. funcţii tehnologice operative;
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 49

B. funcţii tehnologice neoperative.


A. Funcţiile tehnologice operative au drept scop supravegherea procesului
de producere a energiei electrice şi de informare, în timp real, a dispecerilor cu toate
datele necesare în vederea luării celor mai bune decizii privind conducerea sa
operativă. Aceste funcţii se realizează prin afişarea în conturul operativ al camerei
de comandă, automat sau la cerere, a următoarelor categorii de informaţii, figura
1.24:
a) Evenimente binare (acţionări de protecţii, stări ale instalaţiilor de
automatizare, modificări de stare ale aparatajului de comutaţie, etc.) şi evenimente
analogice (depăşirea/revenirea unor mărimi analogice în limitele preventive). Aceste
evenimente sunt afişate pe videoterminale, în ordine cronologică, însoţite de
momentul producerii, figura 1.24.a). Evenimentele care trebuiesc luate în considerare
în mod imediat sunt afişate pe monitorul din conturul operativ însoţite de semnale de
avertizare optică şi/sau acustică.
b) Imagini grafice ale unor părţi din instalaţiile supravegheate, organizate
pe criterii tehnologice, însoţite de datele binare şi analogice, aferente obţinute din
proces, figura 1.24.d);
c). Diagrame (histograme) ale unor mărimi corelate tehnologic, cu indicarea
valorilor actuale, tendinţă de variaţie, poziţie relativă faţă de valorile limită, etc.,
figura 1.24.c).

h:min:sec: Instalatia Comentariu Instalatia Timp de functionare

11:24:07 EPA2 Pornit EPA1 21 h


EPA2 14 h
11:29:17 VGA1 Oprit VGA1 24 h
11:32:45 Niv.Tambur >Max1
... ...
11:33:19 EPA2 Oprit
11:33:45 Niv.Tambur Revenit

a) b)

500 gr 280 t/h 130 MPa


510 522 531 545 555 gr.C
T.Abur PM1

Min2 Min1 Val.ef. Max1 Max2


460 470 475 485 498 gr.C
T.Abur PM3 360 gr
78 t/h 120 gr
Min2 Min1 Val.ef. Max1 Max2 40 MPa 168 t/h
0.7 MPa
c)
d)
Fig. 1.24. Exemple de afişare a informaţiei: a) lista cronologică de evenimente
(SOE); b) tabelul disponibilităţilor; c) histogramă; d) imagine grafică
50   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

Aceste informaţii, puse la dispoziţia operatorului, fie în mod automat (la apariţia
unui eveniment), fie la cerere, facilitează acestuia elaborarea deciziilor operative
privind: optimizarea parametrilor funcţionali în regimuri normale, scurtarea
timpilor de manevră în regimuri de pornire şi postavarie, acţionări preventive în
regimuri anormale, etc.
B. Funcţiile tehnologice neoperative ale sistemului de supraveghere constau
în înregistrarea periodică a unor informaţii care caracterizează starea şi regimul de
funcţionare al blocului, obţinute prin prelucrarea informaţiilor binare şi analogice
culese din procesul supravegheat. Aceste funcţii se evidenţiază practic, prin
protocolare automată, sau la cerere, în zona neoperativă a camerei de comandă, a
următoarelor categorii de informaţii:
a) evenimentele binare şi analogice, în ordine cronologică;
b) disponibilităţile (timpii de funcţionare) principalelor agregate în 24 ore,
conform exemplului din figura 1.24.b);
c) înregistrarea periodică (la 1 h, la 8 h, sau la 24 h) a datelor care
caracterizează regimul de funcţionare al blocului, obţinute prin prelucrarea mărimilor
analogice culese din proces: puteri medii; energie electrică şi termică produsă; debit
abur; consum specific; etc.
Dacă informaţiile oferite în cadrul funcţiilor operative sunt utilizate de către
dispeceri în conducerea operativă (imediată) a grupului, cele date de funcţiile
neoperative constituie suportul pentru deciziile privind conducerea grupului pe
termen mediu şi lung.

1.5.2. Sistemul informatic de conducere operativă a SEE prin dispeceri


energetici

1.5.2.1. Aspecte generale


Conducerea operativă a SEE se realizează prin dispeceri3 energetici (DE) organizaţi
într-o structură ierarhică şi distribuiţi geografic în spaţiul aferent acestora. Dispecerul
energetic reprezintă centrul de conducere operativă al unor instalaţii energetice cu
regim comun de funcţionare. Acest mod de conducere, prin dispeceri, este specific
ramurii energetice fiind bazat pe unităţi specializate (trepte de conducere prin
dispeceri) care au relaţii de autoritate distincte de cele administrative
Funcţiile DE se concretizează în conducerea operativă a subsistemelor din
subordine prin stabilirea, în timp real, a succesiunii de măsuri operative necesare
funcţionării acestora în bune condiţiuni şi urmărirea realizării lor efective.
Funcţionarea unui subsistem electroenergetic în bune condiţiuni înseamnă, în primul
rând, satisfacerea cerinţelor de calitate ale energiei electrice livrate consumatorilor:
- continuitate în alimentare;
- încadrarea tensiunii şi frecvenţei în limitele admisibile;
- funcţionarea economică a sistemului;

3 De la engl. Dispatcher - persoanã care conduce un proces tehnologic


Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 51

- calitatea undei de tensiune (absenţa armonicelor superioare şi a


nesimetriei fazelor peste un anumit nivel)
Realizarea conducerii operative a SEE prin DE a impus organizarea unei
structuri funcţionale de dispeceri energetici, având în vedere particularităţile SEE
moderne şi suportul informatic al acestei activităţi.
Rolul dispecerilor energetici în conducerea operativă a unui sistem energetic
constă în asigurarea unei exploatări coordonate a instalaţiilor şi echipamentelor
componente sistemului respectiv aflate în regim comun de funcţionare.
In vederea conducerii operative, unitare a SEN, a fost constituit, începând
cu anii ‘504, sistemul de dispeceri energetici din România, organizat în prezent, pe
patru trepte ierarhice de conducere operativă5:
Treapta 1. Dispecerul Energetic Naţional(DEN), denumit şi Dispecerul
Energetic Central (DEC);
Treapta 2. Dispecerii Energetici Teritoriali (DET)
Treapta 3. Dispecerii Energetici Zonali, constituiţi din:
Dispecerii Energetici de Distribuţie (DED)* şi
Dispecerii Energetici de Hidroamenajări (DHE)
Treapta 4. Dispecerii Energetici Locali constituiţi din:
Dispeceri Energetici Locali de Reţele Electrice (DEL);
Dispeceri Energetici de Centrale Electrice, denumiţi şi
Dispeceri Şefi de Tură (DST);
Dispeceri de termoficare (DT).
1.5.2.2. Structura hardware a sistemelor informatice
Sistemele informatice amplasate în centrele de conducere ale dispecerilor energetici,
sunt prevăzute cu sisteme de calcul performante, dotate cu periferice generale
capabile să stocheze volume mari de date şi cu periferice specifice unor Console ale
Operatorilor de Proces (COP) adecvate nivelului respectiv de conducere.
In structura unui astfel de sistem se disting câte două calculatoare de proces,
conectate în sistem dual, conform schemei de principiu din figura 1.25. Cele două CP
- uri sunt permanent în funcţiune, în sensul că achiziţionează simultan informaţii din
teren, actualizându-şi în mod continuu baza de date. Dintre cele două calculatoare, la
un moment dat, numai unul este conectat cu staţiile de lucru sau/şi perifericele ce
constituie COP, celălalt fiind în rezervă caldă.
Interfaţa de telecomunicaţii a acestui sistem informatic, conţine un server de
comunicaţii (sau Concentrator de date) prevăzut cu Unităţi de Control a Transmisiei
(UCT) şi adaptoare de comunicaţie (modem-uri) cu câte două canale de recepţie şi
transmisie de date fiecare. In cazul centrelor de conducere din dispecerii central,
teritoriali şi zonali, aceste canale asigură transmisii date, de obicei, în regim half –
duplex, cu două rute paralele de date, comutabile fie pe cale soft, fie hard. Mediul de
transmisie este reprezentat, fie de reţeaua de fibră optică, fie de linii electrice de
4Primul Dispecer Energetic în 1951, la Câmpina; iar DEN intrã în funcţiune în 1955.
5 V.Vaida Managementul sistemelor electrice de putere, Editura “Mirton” Timişoara, 1998
52   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

putere (înaltă tensiune), fie de circuite telefonice închiriate. Prin aceste canale se
asigură comunicaţia directă atât cu obiectivele energetice aflate sub supravegherea
directă a dispecerului respectiv (cu RTU-urile situate în staţiile electrice aferente) cât
şi cu dispecerii energetici subordonaţi şi dispecerul superior.

Staţii de lucru Generare Baza de


Date

WS WS
WS WS
Impri

Server

μ μ
C Dual LAN Ethernet
C
1 2
Server de
Comunicaţii
Reţea de telecomunicaţii
pe LEA, linii elefonice,
fibre optice,etc.

DE DE DE DE DE
1 2 3 4 5

Fig.1.25 Structura hardware de principiu a sistemului EMS/SCADA de la dispecer

1.5.2.3. Funcţiile sistemului


Sistemul informatic din dotarea unui dispecer de sistem este conceput să
îndeplinească atât funcţii SCADA cât şi funcţii EMS.
Dintre funcţiile SCADA se menţionează:
• Generarea şi actualizarea bazei de date. Creează o bază de date relaţională, ce
conţine un volum mare de informaţii referitoare la reţeaua de transport şi de
distribuţie din subordinea sa;
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 53

• Generarea şi actualizarea schemelor. Utilizând un editor de scheme se pot realiza


scheme complet grafice, se pot defini elementele componente şi atributele
acestora şi se pot corela cu baza de date;
• Prelucrarea evenimentelor şi alarmelor. Evenimentele sunt reprezentate de
totalitatea schimbărilor de stare ale unor componente de sistem (evenimente
binare) sau de ieşirea din limitele normale ale unor mărimi (evenimente
analogice). Anumite evenimente pot fi predefinite pentru a fi tratate ca alarme;
• Arhivarea mărimilor de proces. Anumite date sunt colectate ciclic din baza de
date şi arhivate. Aceste date se pot apoi prezenta, fie pe schemele staţiilor, fie pe
diagrame în timp sau sub formă tabelară;
• Revista postfactum. Unele evenimente pot fi predefinite să declanşeze arhivarea
unui volum mărit de date care să permită apoi (postfactum sau postmortem)
analiza desfăşurării în timp a evenimentului.

Dintre funcţiile EMS implementate se menţionează:


• Determinarea topologiei reţelei. Pe baza identificării poziţiilor
aparatajului de comutaţie se determină conectivitatea reţelei, adică modul de
conectare al fiecărui element de reţea, eventualele insularizări în reţeaua de transport.
Totodată prin măsurile de tensiune accesibile se stabileşte dacă un element de reţea
este sau nu alimentat;
• Estimarea stării reţelei. Se realizează cu un estimator de stare ce
utilizează ca mărimi de intrare: puterile active şi reactive pe linii, tensiunile pe bare,
poziţiile prizelor transformatoarelor. Rezultatul acestei funcţii este reprezentat de un
set de date consistent, filtrat de erorile considerate mari şi completat cu date rezultate
din calcule de estimare, desigur, numai pentru zonele observabile ale reţelei.
• Analiza regimului staţionar. Prin metode specifice calculului circulaţiei
de puteri se evidenţiază, pentru regimul de funcţionare dat, tensiunile în noduri,
puterile şi pierderile de putere pe elementele de reţea, în vederea stabilirii măsurilor
operative curente.
• Analiza de contingenţe. Această funcţie constă în analiza regimurilor
determinate de apariţia unor evenimente, predefinite, cum ar fi: deconectarea
/conectarea unor generatoare, linii, transformatoare, scurtcircuite, etc.
Prin funcţiile SCADA şi EMS executabile de către sistemul informatic de
la dispecer acesta beneficiază de informaţii deosebit de utile în programarea şi
urmărirea operativă a funcţionării sistemului. Creşterea performanţelor sistemului
vizează extinderea volumului de informaţii prelucrate şi îmbunătăţirea sistemului său
de telecomunicaţii.
54   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

1.5.3. Sistem de supraveghere şi protecţii digitale pentru staţiile


electrice de distribuţie

Sistemul de supraveghere şi protecţii digitale pentru staţiile electrice de medie


tensiune, este un sistem digital integrat, destinat monitorizării, conducerii şi
protecţiilor elementelor din staţiile electrice de distribuţie de înaltă/medie tensiune:
transformatoare, linii, bare colectoare, baterii de condensatoare, etc. Sistemul de
supraveghere şi protecţii constă dintr-un set de terminale inteligente (RTU –uri) şi
un concentrator de date CD, cu funcţii de master de reţea, conectate prin intermediul
unei reţele de comunicaţii locale de date, RS – 485, figura 1.26.

Camera de comandă staţie Spre Dispecer

Supraveghere, ST
control, setări, RS232 CD
reglaje
Concentrator RS-232
de date
110 kV

C
c
a
RTU-T u
b
Prot.Trafo l
Partea IT RTU-T RS-232 2
u
Prot.Trafo
Partea JT e f
RS-232 c i
r r
a e
n
a
Reţea locală RS -485 t

RTU-L RTU-B RTU-P


Prot.Linie Prot.Bat.Cd Trafo
m.t m.t măsura

RS-232 RS-232 RS-232

Fig. 1.26. Structura de principiu a sistemului de supraveghere şi protecţii


Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 55

Fiecare celulă din staţie este echipată cu câte un astfel de RTU, notat în figură
RTU-*, unde * ≡ L, T, B, sau, P, marchează tipul de RTU, ce poate fi de celulă de
Linie, de Transformator, de Baterii de condensatoare, sau de Transformator de
măsură de tensiune (de Potenţial).
Prevăzute cu module pentru intrări şi ieşiri de semnale analogice şi numerice
(pe figură s-au marcat doar intrările analogice, măsurile), RTU-rile componente
îndeplinesc două categorii de funcţii: funcţii de protecţii, generale şi specifice
elementului la care este ataşat, şi funcţii de supraveghere şi comandă, prin
informaţiile care sunt transmise periodic sau la cerere, fie calculatorului de urmărire
din sala de comandă a staţiei, fie dispecerului energetic de distribuţie.
Funcţiile de protecţii, bazate pe măsurile de curent de pe cele trei faze şi a
curentului homopolar constau în:
- protecţii trifazate împotriva scurtcircuitelor fază – fază, cu temporizare
(I > , cu caracteristică de timp predefinită);
- protecţii împotriva punerilor la pământ, cu temporizare la supracurent
homopolar, (Io >);
- protecţii instantanee de supracurent (I >> ), numai la linii şi
transformatoare;
- protecţii de impedanţă (Yo >> ) la linii şi protecţii diferenţiale de
supracurent (I >> ) la transformatoare;
Funcţiile de supraveghere şi comandă sunt reprezentate de:
• înregistrarea evenimentelor cu precizarea momentelor producerii;
• măsurători continue ale mărimilor de bază (I, U, P, cos φ, etc.);
• supravegherea stării întreruptoarelor;
• reanclanşarea automată a liniei în cazul scurtcircuitelor trecătoare şi
descărcarea automată a sarcinii;
Pentru a permite setarea parametrilor sistemelor de protecţii, testarea
sistemului, efectuarea de operaţiuni de întreţinere, etc., fiecare RTU este prevăzut cu
câte o interfaţă RS-232, ce permite conectarea sa la interfaţa serială, COM a unui PC
portabil (Laptop).

1.6. Stadiul actual şi de perspectivă în informatizarea


reţelelor electrice
1.6.1. Generalităţi
Progresele considerabile în domeniul tehnicii digitale, din ultimele două decenii, au
determinat pe utilizatorii de sisteme de protecţie şi control să-şi 6analizeze politicile
privind aplicaţiile unor sisteme integrate pentru protecţii şi monitorizare. In plus, un
volum enorm de date primare, generate de echipamentele moderne de achiziţii,

6 Stokoe J., Cumming T., Hood B Carr W., Development of a Strategy for the Integration of
Protection, Control and Monitoring Equipment. Session 2002 CIGRE, Rep. 34 -102
56   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

trebuie să fie gestionate într-o manieră raţională astfel încât să se evite situaţii în care
utilizatorii să consume mai mult timp cu culegerea lor decât cu utilizarea acestora5.
Acest capitol prezintă câteva consideraţii referitoare la noile politici de
dezvoltare a aplicaţiilor şi la managementul sistemelor moderne de protecţie şi
conducere. Sunt analizate următoarele aspecte ale stadiului actual şi de perspectivă în
informatizarea staţiilor electrice: arhitectura generală a sistemului; evoluţia sistemelor de
protecţie, auto-monitorizarea şi auto-diagnosticarea continuă, ca mijloace de îmbunătăţire
a fiabilităţii acestora; înregistrarea evenimentelor şi perturbaţiilor; tehnologia
comunicaţiilor; metode de detectare a avariilor; etc.

1.6.2. Arhitectura generală a sistemului


Pentru sistemele de monitorizare şi control, din staţiile electrice de distribuţie au fost
concepute două categorii de arhitecturi, şi anume sisteme cu arhitectură concentrată
şi sisteme cu arhitectură distribuită [19]. Arhitectura concentrată sau centralizată,
reprezintă prima etapă a acestor sisteme şi a fost promovată, în anii şaizeci, în
deosebi de companiile Americane.
Pentru îmbunătăţirea fiabilităţii, proiectanţii SC şi-au concentrat atenţia asupra
Sistemelor de Conducere Distribuite (SCD). SCD este organizat ca şi o Reţea Locală
(LAN) cu noduri multiple fiind conectate la tipuri diferite de calculatoare. De obicei
sunt asigurate trei nivele de conducere:
• Punct de Comandă Local – ataşat echipamentului primar sau celulei pentru
utilizare în timpul punerii în funcţiune şi întreţinerii;
• Comanda Staţiei – amplasată în camera de comandă a staţiei, conferă
operatorul ui posibilitatea să vadă starea întregii staţii;
• Comandă de la Distanţă – asigură la Centrul de Distribuţie (Dispecer)
capacitatea de supraveghere a tuturor staţiilor din reţea.
Având în vedere tendinţa ca în viitor să existe numai staţii electrice fără
personal, sistemele SCADA de la Centrul de Comandă trebuie să aibă capacitatea de
realiza mai multe sarcini complexe. Acestea trebuie să confere posibilităţi de
comandă a majorităţii componentelor din staţii, să supravegheze încărcarea
sistemului, nivelele de tensiune, configuraţia reţelei, etc.

1.6.3. Evoluţia sistemelor de protecţie


Evoluţia sistemelor de protecţie din electroenergetică a început cu releele
electromecanice, în anii douăzeci ai secolului precedent. Această tehnică a fost iniţial
bazată pe principiile adoptate pentru instrumentele de măsură, deşi în curând a
apărut un nou domeniu de cercetare şi producţie, orientat pe dezvoltarea de relee
specializate de protecţie. Aceste relee realizează însă numai o singură funcţie, adică
funcţia de protecţie.
Un număr mare de relee individuale, ca de exemplu releele de suprasarcină,
diferenţiale, de distanţă, erau montate separat pe panouri şi conectate permanent la
transformatoarele de măsură şi circuitele de comandă. Această tehnică a atins dezvoltarea
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 57

sa maximă în anii 1950 – 1960, deşi trebuie menţionat că şi astăzi sunt multe relee
electromecanice în exploatare şi încă cu bune rezultate.
Următoarea etapă de evoluţie aparţine releelor statice, denumite şi relee
electronice, bazate pe tehnologie electronică. Dacă în faza iniţială, adică prin anii
’60, aceste relee erau montate de asemenea separat, mai târziu releele statice au fost
integrate în ansambluri de protecţie, ce includeau câteva funcţii de protecţie, montate
de regulă în stelaje, dedicate unui anumit element de sistem, e.g. transformator de
forţă; generator, fider, etc. [10]. Graţie folosirii de module standardizate, au putut fi
obţinute următoarele avantaje: detectarea simplă defectelor şi remedierea, folosind
module de înlocuire pre-încercate; adaptarea simplă la noi cerinţe prin adăugarea de
module.
Spre deosebire de releele electromecanice unităţile statice au multe
caracteristici superioare, cum ar fi: timp de acţionare mai mic, consum mai redus de
putere, forme de caracteristici de funcţionare mai bune, e.g. releele de distanţă. Din
aceste motive releele statice analogice sunt astăzi larg folosite în sistemele electrice
din multe ţări7 . Trebuie totuşi subliniat că şi această tehnologie are câteva limitări
funcţionale şi că în principal realizează doar sarcini de protecţie, uneori completate
cu detectarea automată a avariei pe fideri sau pe liniile de transmisie ca şi cu
înregistrarea evenimentelor şi perturbaţiilor.
În ultimii douăzeci de ani au fost introduse în schemele de protecţii ale
sistemelor electroenergetice tehnicile digitale. Urmare a importantelor progrese în
tehnologia microprocesoarelor şi a facilităţilor de comunicare a condus la integrarea
funcţiilor de protecţie în sisteme complete automatizate incluzând monitorizarea,
comanda şi funcţiile de măsurări. Funcţiile necesare sunt stabilite prin programe soft
care pot fi implementate în diferite unităţi hardware. Protecţiile moderne şi
echipamentul de comandă sunt acum capabile să ofere mai multe funcţii într-un
singur echipament decât dispozitivele independente.
În prezent sunt aplicate multe sisteme integrate atât pentru protecţie cât şi
pentru comandă şi monitorizarea staţiilor. Trebuie subliniat însă că funcţiile protecţiei
au întotdeauna prioritate şi sunt autonome. Datorită tehnicii digitale au fost realizate
următoarele îmbunătăţiri în conceperea protecţiei:
ƒ Construcţie compactă şi puţine unităţi hardware
ƒ Soft tipizat
ƒ Auto-monitorizare şi auto-diagnosticare permanentă
ƒ Adaptabilitate
ƒ Modelare optimă a caracteristicilor de funcţionare
ƒ Înregistrare uşoară a evenimentelor şi defectelor
ƒ Comanda locală şi la distanţă prin porturile de comunicare seriale
ƒ Localizarea automată a defectului

7 IEEE Committee Report: Survey of experience with generator protection and prospects for
improvements using digital computers. IEEE Trans. on Power Delivery, No.3.19811, pp. 1511-1522.
58   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 

1.6.4. Evoluţii în tehnologia comunicaţiilor


Este evident că serviciile de comunicaţii fiabile, sigure şi eficiente sunt elemente cheie
pentru funcţionarea corectă a schemelor de protecţie şi/sau a sistemelor integrate de
protecţie comandă şi monitorizare. În continuare sunt descrise câteva consideraţii privind
status quo şi perspectivele referitoare la acest subiect.
În trecut numai legăturile convenţionale erau utilizate pentru transferul
informaţiei dintre echipamentele din cadrul staţiei iar comunicaţiile între staţii fiind
dominate de circuite pilot, linii de transport şi legături prin unde radio.
Odată cu introducerea tehnologiilor informatice şi a legăturilor cu fibră optică
în electroenergetică s-a făcut un pas important înainte în îmbunătăţirea transmisiilor
de date comenzi şi semnale pentru conducerea operativă, măsurări, monitorizare şi
protecţie. Tehnologiile ce utilizează fibrele optice în transmisiile de date în reţele
locale (LAN) sunt astăzi bine cunoscute. Toate dispozitivele de comandă/protecţie
sunt conectate cu echipamentul de la nivelul staţiei prin legături seriale. Transferurile
de date între RTU-uri şi staţia master a sistemului SCADA sunt realizate prin
diverse canale de comunicaţie cum ar fi legături radio sau telefonice şi fibre optice8.
Pretenţiile curente pentru comunicaţiile în SCD includ transmisii de date
fiabile. În acest context alegerea unui protocol adecvat este esenţială. O scurtă
comparaţie între protocoalele de comunicaţie LAN uzuale: Token Bus, Token Ring şi
mai popularul (CSMA/CD), cunoscut de obicei ca Ethernet, relevă următoarele
aspecte. În condiţii de încărcare mică spre medie a reţelei, CSAM/CD are avantaje
distincte datorită accesului sau aleatoriu la mediul de transmisie pentru componentele
sale. Teste, publicate9 arată că Ethernet-ul oferă performanţe superioare faţă de token
bus la încărcări pe magistrale mai mici de 40% din capacitatea reţelei. Luând în
considerare caracteristicile sale aleatoare de acces la mediu, protocolul CSMA/CD
nu este recomandat pentru aplicaţii de proces unde fiabilitatea şi timpul de acces este
critic. Comparând cele două scheme de tip token, token ring câştigă astăzi teren
datorită capacităţii sale de a utiliza mai uşor fibrele optice pentru extinderea reţelei şi
abilităţii de a utiliza mai multe medii de reţea pentru implementarea sa. Token bus,
pe de altă parte, prezintă o schemă de priorităţi a mesajelor mai bună şi permite
adăugarea dinamică de echipamente la magistrală. De asemenea este permisă
confirmarea mesajelor între dispozitive.
Pentru aplicaţiile de conducere a proceselor, cerinţele esenţiale sunt să nu se
piardă date la nici un moment şi să se asigure că datele este transmise într-o manieră
deterministă astfel că token bus poate satisface cel mai bine aceste cerinţe.

8 CIGRE-WG 34/35-05: Protection Systems Using Telecommunication. 1987


9 Gaushell D. J.. Block W. R.: SCADA Communication Techniques and Standards. IEEE Computer
Computer Applications in Power, July, 1993. pp. 45-50.
Cap.1. Structura sistemelor de conducere cu calculatoare de proces 59

1.6.5. Metode de detectare a defectelor


Metodele de detectare a defectelor – pot fi considerate cheia pentru o mai bună
recunoaştere şi o decizie de eliminare univocă a defectului. În trecut principiile de
funcţionare bazate pe un singur criteriu au fost şi sunt încă larg utilizate în protecţia
sistemelor de putere. Criteriile utilizate pot fi: creşterea curentului (criteriul de
suprasarcină), reducerea tensiunii sau impedanţei (criteriile de sub-tensiune şi sub-
impedanţă), apariţia de diferenţe în amplitudinea şi/sau unghiul de fază a două
mărimi electrice. Sistemele de locatare a defectelor pentru reţelele de distribuţie sunt
de regulă integrate în sistemele SCADA care sunt instalate în staţii 10.
Pentru a evita funcţionarea eronată şi a îmbunătăţii detectarea şi
recunoaşterea unor informaţii incerte obţinute de la elementul protejat a fost introdus
în unele scheme de protecţie principiul de operare bazat pe criteriu dublu. Un
exemplu clasic este protecţia de bare folosită în staţiile mari care este bazată pe două
mărimi măsurate şi anume: curentul diferenţial şi diferenţa de fază dintre fazorii
curentului11 .
Dezvoltarea tehnologiei informatice şi implementarea sa în sisteme de protecţie
orientează cercetările pentru noi principii de operare multicriteriale. Aceasta conduce la
dezvoltarea de algoritmi complet flexibili bazaţi pe diverse tehnici matematice cum ar fi:
semnale fuzzy şi logică fuzzy; sisteme expert; etc. Metodele de mai sus sunt abordate
astăzi în multe cercuri ştiinţifice.

Întrebări recapitulative
(Capitolul 1)

1. Enumeraţi dezavantajele SC clasice(cu un singur CP).


2. Ce este si ce conţine lista de disponibilitãţi elaborata
de către SC cu CP pentru supravegherea grupurilor
termoenergetice?
3. Definiţi Sistemul de Management al Distribuţiei, DMS,
în raport cu sistemul SCADA.
4. Definiţi Sistemul informatic de Automatizare al
Distribuţiei, DAS, în raport cu sistemul SCADA şi DMS.
5. Precizaţi principalele etape în evoluţia Sistemelor de
Conducere cu CP.

10 Hager G.E.Baum S.A. Automated Distribution Fault Locating System, IEEE Transactions on
Industry Applications, vol. 32, no. 3, May/June 1996
11 Gertler, Janos J. Fault detection and diagnosis in engineering systems, 1998, Marcel Dekker, Inc.,
New York. Basel. Hong Kong.,
60   Mihai Moga      Introducere în sisteme  informatice pentru electroenergetică 
6. Care sunt principalele avantaje şi dezavantaje ale SC cu
arhitectură concentrată?
7. Care sunt componentele principale ale unui Calculator de
proces (sau RTU) şi modul de interconectare al acestora?
8. Cum este organizat un sistem de conducere distribuit?
Întocmiţi schema de principiu pentru supravegherea şi
conducerea de la Dispecer (îndepărtat) a unei staţii
electrice.
9. Ce sunt reţelele de comunicaţii extinse denumite şi WAN,
şi care sunt posibilităţile fizice de teletransmisie a
datelor in cadrul acestora [e.g. între o staţie
electrică şi DED]?
10. Definiţi ce este o reţea locală de transmisii de date
(LAN), şi precizaţi care sunt mediile uzuale prin care
se transmit datele
11. Care sunt topologiile (schemele) uzuale de conectare a
RTU-urilor în cadrul reţelelor locale? Comentaţi aceste
scheme şi precizaţi suporturile fizice (tip de cablu)
utilizate.
12. Precizaţi care sunt principalele interfeţe standard de
transmisii de date folosite în sistemele SCADA şi
indicaţi câteva caracteristici ale acestora.
13. Cum se realizează accesul la mediul de transmisie de
date în cazul reţelelor de tip Ethernet şi a celor de
tip Token Ring ?
14. Ce este şi ce rol are Concentratorul de date (denumit
şi FEP), în cadrul unui sistem de conducere (SC).
15. Întocmiţi schema uzuală de conectare a calculatoarelor
de proces din cadrul SCS pentru o staţie electrică
16. Descrieţi, pe scurt, cel puţin patru funcţii SCADA
pentru Transportul şi distribuţia energiei electrice.
17. Precizaţi, cel puţin patru funcţii DMS pentru
Transportul şi distribuţia energiei electrice.
18. Care este rolul Estimatorului de stare ca funcţie EMS
sau DMS?
19. Care sunt componentele de baza ale COP în sistemul de
supraveghere a grupurilor de 50 MW?
20. Ce este un eveniment binar si cum este prezentat el în
lista de evenimente afişata de SC cu CP pentru
supravegherea grupurilor termoenergetice?